1.

Pincipalele etape elaborarii unei strategii de marketing sunt :

Analiza diagnostic si formularea obiectivelor .
O strategie de marketing poate fi definite ca un ansamblu de mijloace de
actiune prin a caror utilizare coerenta si agragata firma isi realizeaza obiectivele
propuse intr-un cadru concurential . Din aceasta definitie rezulta ca , inainte de
a se pune problema utilizarii anumitor mijloace trebuie stabilite obiectivele
care se urmaresc . Pentru o buna fundamentare a obiectivelor strategice este
necesar ca sa se realizeze o analiza diagnostic prin care sa se evidentieze
oportunitatile si pericolele din mediul extern .
Analiza diagnostic situatiei – se poate realiza pe trei nivele :
-mediul extern
-concurenta
-conditia proprie a firmei si pozitia acesteia pe piata de referinta .
2) Analiza mediului extern .
Un prim element ce trebuie supus analizei se refera la trasaturile esentiale si al
evolutiile recente la nivelul mediilor tehnologic , economic si socio-cultural.
Un al doilea element este piata cu principalele sale aspect referitoare la :
-volumul vanzarilor pe tipuri de produse , nivele de calitate
-numarul consumatorilor si caracteristicile acestora .
-tendinte de evolutie in viitor
Al treilea aspect se refera la comportamentele de cumparare si consum ,
respective cine consuma sau utilizeaza bunurile ? unde ? , cand ? , cum ? ce
factori influenteaza cumpararea ?
Pentru fundamentarea obiectivelor strategice este necesar sa se analizeze
motivatiile , atitudinele si criteriile care opereaza la nivelul consumatorilor
atunci cand se aleg bunurile . Este vorba despre :
-Contextul psihologic al cumpararii si/sau consumului . Atunci cand evalueaza
un bun economic in vederea achizitionarii , cumparatorul potential sesizeaza
anumite riscuri , fiind de natura financiara si psihologica . Al cincilea aspect
vizeaza procesul complex al distributiei : numarul si caracteristicile
intermediarelor in viitor , politicile practicate de intermediari si posibilele
evolutii in viitor
3.Analiza competetivitatii intreprinderii
Avantajul concurential .
Un avantaj concurential este denumit ‘’extern’’ atunci cand are la baza
calitatile distinctive ale produsului ce constituie o valoare pentru comparator ,
fie datorita diminuarii costurilor de utiliza , fie datorita cresterii
performantelor.Avantajul concurential estern este cel care confera
intreprinderii o putere de piata sporita .
Avantajul concurential este intern atunci cand se bazeaza pe capacitatea si
superioritatea firmei in a obtine costuri de fabricatie , de administrare si
gestiune mai mici .Strategia care valorifica optim avantajul concurential intern
este cea a dominarii prin costuri.
Cele doua tipuri de avantaje concurentiale au natura si origini distincte
.Principalele problem care pot sa evidentieze cele doua dimensiuni ale
avantajului concurential sunt : puterea de piata si productivitatea . Puterea de
piata se determina prin compararea pretului de vanzare maxim acceptabil pe
piata cu cel al concurentului principal . Analiza productivitatii , este invers
proportional cu costul pe unitatea de produs .
Identificarea nivelelor concurentiale .
Nivelul A se refera la concurenta interproduse ; este vorba de concurenti care
fabrica produse asemanatoare
-Nivelul B marcheaza concurenta intersegmente ;
-La nicelul C se regaseste concurenta generic , produse care , desi apartin unor
segmente si piete diferite , vin sa satisfaca aceleasi nevoi .
4.Analiza interna a situatiei .
In analiza interna a situatiei se au in vedere urmatoarele elemente :
a) Evolutiile cele mai recente referitoare la o serie de indicatori cantitativi
Principalii indicatori care pot avea si o exprimare cantitativa se refera la :
-Volumul vanzarilor si cota de piata , atat la nivel global sip e fiecare
segment pe piata
-numarul clientilor potential , se poate calcula gradul de penetrare a produsele
in viitor
-cota produselor proprii in reteaua de distributie sau indicatorul de prezenta in
retea
-costurile totale medii , costurile marginale si rentabilitatea firmei pe termen
scurt si lung .
b)Cele mai recente si relevante evolutii in notarietate si imagine in randul
clientilor actuali is potentiali , distribuitori , furnizori .
c)Resursele disponibile pentru operationalizarea strategiei .
Este vorba de resursele financiare , tehnologice si industrial , resursele de
natura comerciala , in special calitatea fortelor proprii de vanzare .
d)Analiza actualului mix de marketing . Pentru ca analiza interna sa fie eficienta
este necesara o privire critica asupra strategiei , fie pentru un anumit produs
care prezinta interes .
5) Sintezele rezultatelor obtinute pe baza analizei diagnostic . Diagnosticul
final.
Specialistii in marketing din firma trebuie sa sintetizeze principalele constatari
sub forma unui diagnostic sau a unei sinteze . Pentru relevanta concluziilor ,
este bine ca aceasta sinteza sa se prezinte in tablouri recapitulative:unul care
sa cuprinda punctele tari si punctele slabe la fiecare capitol de analiza , iar altul
sa evidentieze oportunitatile si amenintarile identificate in cadrul mediului
extern .
Ex: Directorul de marketing al unui fabricant aparatura audio-video aparut mai
tarziu pe piata poate rezuma in urmatorii termini punctele tari si slabaciunile
firmei sale :
-produse foarte performante , destinate in special unei utilizari profesionale
-un foarte bun raport calitate-pret
6) Stabilirea obiectivelor strategice generale
Fiecare obiectiv strategic trebuie formulat intr-o maniera explicita , intrucat
obiectivele prefigureaza , finalitatea economica si sociala a activitatilor
intreptinderii .
Stabilirea a finalitatii dorite prezinta o importanta deosebita din cel putin trei
ratiuni :
-in primul rand , de cele mai multe ori exista nu un singur set de obiective care
care sa fie si cele aferente strategiei vizate , ci o multitudine din care urmeaza a
se allege cele mai adecvate , stabilindu-se in acelasi timp si importanta relative
a fiecaruia .
-in al doilea rand , formularea cat mai clara a obiectivelor este de natura sa
asigure concordanta strategiei de marketing cu politica generala a intrepriderii
-in al treilea rand se constata ca in cea mai mare parte a cazurilor la elaborarea
strategiei de marketing participa mai multe personae cum ar fi : responsabilii
de produse sau de marca .
Pentru a asigura o mai mare relecvanta obiectivelor strategice este necesar sa
se faca o exprimare a lor prin corelevarea elementelor de principiu .
7)Strategia Liderului Unic
Liderul unic pe o piata este Acela care detine o cota substantial superioara
celui mai apropiat competitor.
De regula , firmele puternice isi propun sa obtina pozitia de lider de piata ,
deoarece aceasta ipostaza are mai multe avantaje , din care mentionam :
-Faptul ca o firma detine o cota dominant de piata are la baza in buna masura ,
uneori decisiv , costuri mici , datorate asa-numitelor ‘’economii in scara ‘’
.Economiile in scara sunt un effect al reducerii costurilor de productie la
principale elemente : cheltuili cu salariile directe pe unitate de produs
,coraborate cu o productivite ridicate obtinuta experientiei in domeniu .
-Pozitia de lider asigura o notorietate mai mare si o imagine mai puternica in
cadrul mediului exterior .
-Liderul are o putere mai mare de a influenta procesele de negociere atat pe
piata intrarilor , cat si pe cea a iesirilor .
Exista si dezavantaje :
Posibilitatea automultumirii , atragerea ostilitatilor din parte partenerilor .
Firma ca doreste sa cucereasca pozitia de lider, trebuie sa urmareasca niste
conditii :
-sa aiba resurse financiare , material si umane superioare concurentei
-sa dispuna de un management modern si efficient
-sa adopte viziunea moderna de marketing in toate sectoare de activitate
Conditiile acestea sunt foarte greu de intrunit , motiv pentru care si pozitia de
lider va fi deficil de conturat .
8) Strategia de collider
Pentru o firma , a fi co-lider pe piata inseamna a se situa printre ‘’cei mari’’ ,
respective a avea acelasi nivel de marime si grandoare cu cei mai puternici
competitor .Obtinerea si pastrate unei astfel de pozitie constituie o ambitie
fireasca in cazurile in care , pe do parte , este nerealista ipostaza de lider , iar
pe de alta parte , este deficila ,mentinerea pe o piata fara a gasi un nivel
‘’critic’’ de dezvoltare prin inscrierea in randul firmelor recunoscute in domeniu
.
9)Pozitie de pretendent sau CHALLENGER
Aceasta pozitie este proprie firmelor care ocupa locul secund , dupa liderul
unic si cauta fie sa devina co-lider , fie sa depaseasca liderul , luiandu-I locul .
Situatia de challenger plaseaza intreprinderea intr-un context de ambitii
strategice care practice o defines pe piata de referinta : ea nu se multumeste
cu o strategie de adaptare sau de imitare , ci doreste sa contribuie efectiv la
‘’scrierea legii ‘’ .
Reusita strategiei de pretendent implica , in mare masura conditii simulare
situatiei de lider , cu deosebirea ca intreprinderea care si-a propus sa acceada
pe primul loc are de infruntat un concurrent foarte puternic , cu o pozitie bine
definite atat in termini de cota de piata , cat si in termi de notorietate si
imagine .
10)Strategia de specialist ( Nisa )
Exista mai multe situatii in care o marca poate acea success deosebit pe o piata
, fara a detine o cota importanta din aceasta . Elementul essential al succesului
este specificitatea , care ii permite intreprinderii sa ocupe o ‘’nisa’’ aparte , sa
se adreseze anumitor segmente de consumatori .Pozita de ‘’specialist sau
‘’nisa’’ corespunde unei adaptari deosebite a produselor le navoile specific , ori
nor relatii cu o serie de beneficiary sau distribuitori . De asemenea ‘’specialistul
‘’ poate avea un avantaj competetiv generat de realizarea produselor la un
pret mai scazut datorat unor costuri reduse pe unitatea de produs .
11) Alegerea publicului tinta
Presupune cautarea celor mai adecvate cariante de actiune cu privire la natura
publicului vizat , la numarul si marimea segmentelor si la criteriile de definire a
acestora .
Natura publicului vizat , de cele mai multe ori este foarte importanta alegerea
persoanelor sau organizatiilor susceptibile sa consume /utilizeze sau sa
prescrie produsle .
De exemplu , pentru produsele destinate copiilor , publicul tinta trebuie
diferentiat in doua categorii : copiii care folosesc efectiv produsele si parintii
care iau decizia de cumparare .
Fabricantul de rechizitie scolare va trebui sa isi fixeze ‘’tinta ‘’ utilizatoare ,
deci persoanelor carora le sunt distinate produsele si ‘’tintele ‘’ cumparatoare
intr-o prima instant , respective librariile , unele institutii de invatamant .
12 ) Criteriile prin care se poate define publicul tina sau segmente de piata
vizate
Criterii de segmentare sunt impartie de obicei in trei categorii :
-criterii cantitative , in randul carora se regasesc cele demografice , sociologice
si economice
-criterii calitative sau psihologice , legate de trasaturile de personalitate ,
nevoi , atitudini , motivatii .
-criterii comportamentale , care permit gruparea publicului –tinta in functie de
comportamentele effective in raport cu anumite produse .

13) Alegerea surselor de volum

Principalele aspect care se au in vedere atunci cand se fundamenteaza deciziile
referitoare la publicul tinta sunt :
-in locul cui urmeaza sa se vanda produsul in cauza sau , altfel spus ,
-cu ce alte produse ca intra in concurenta ?
Literatura de marketing evidentiaza trei surse importante de crestere a
volumului de vanzari , si anume :
-cresti bazate pe inlocuirea produselor pe care firma deja le fabrica
-cresteri bazate pe produsele din aceeasi category vandute de concurenti
-cresteri bazate pe alte categorii de produse
14)Canibalizarea voluntara .
Strategia canabilizarii voluntare se justifica atunci cand :
-se preve un declin al actualului produs intr-o perioada apropiata
-produsul care urmeaza a se fabrica are putine sanse de a se substitui celor
deja vandute de intreprindere
-vanzarea prodususului in cauza este mai avantajoasa pentru intreprindere
comparative cu actualul produs
Decizia strategica de canibalizare voluntara , ridica numeroase problem .
De exemplu, o fabrică de ţigarete care intenţionează să
crească volumul vânzărilor la produsul X, ţigări fără filtru, poate
considera că principala sursă de volum este produsul Y, ţigări cu
filtru. Aici intervin, însă, restricţiile: este dificil să vinzi produsul
X fumătorilor de ţigări cu filtru, dar, pe de altă parte, produsul X
este mult mai rentabil pentru firmă. În această situaţie se poate
opta pentru canibalizarea cel puţin temporară a produsului
15) Concurenta directa si confuza
Concurenta directa - Aceasta presupune alegerea unui public ţintă format
exclusiv din cumpărătorii concurenţei şi, eventual din cumpărătorii micşti.
A treia sursă de volum este formată din alte produse,
neconcurente, urmărindu-se creşterea cererii primare la produsul, vizat în
detrimentul produselor
"vecine". De exemplu cursele aeriene interne
de călători pe ruta Iaşi - Bucureşti şi Bacău - Bucureşti au fost
puternic afectate, într-o primă etapă, de introducerea de către
SNCFR a noului produs: trenul Intercity. O societate care oferă
turiştilor posibilitatea folosirii deltaplanului nu intră actualmente în concurenţă
cu vreun produs turistic nici în sens restrâns, pentru că se situează printre
primele de acest fel din România, nici în sens larg, deoarece niciunul din
produsele de agrement existente pe piaţă nu satisac o nevoie similară. Acest
tip de strategie poate fi extrem de profitabilă pentru firmă, cu condiţia să
găsească un astfel de produs; Considerăm că strategia în cauză este extrem de
derutantă pe orice piaţă, neexistând posibilitatea contracarării decâtprin
strategii absolut similar.
16)Strategii mixte .strategii mixte referitoare la sursele de piaţă sau de volum.
volum. Prina cestea pot fi vizate produsele aflate la baza gamei, respective
înlocuirea lor cu alte produse considerate "vârf de gamă". De exemplu, o
societate specializată în producerea cafelei solubile decide înlocuirea
produsului A, situat la baza gamei, dar cu o cotă de piaţă acceptabilă, cu alte
două produse "vârf de gamă", B şi C. În acest caz sursa de volum este produsul
A şi implică o
canibalizare voluntară a acestuia (sau renunţare), dat fiind faptul că produsele
noi sunt mai profitabile decât cel vechi. Concomitent, firma urmăreşte
creşterea cererii primare pentru cafeaua solubilă în detrimentul cafelei clasice.
17 ) Alegerea unei pozitionari
Poziţionarea poate fi definită numai pornind de la un concept
extrem de apropiat, , respectiv de la Imagine. Imaginea este definită, în
general, ca ansamblulreprezentărilor ideative ale indivizilor cu privire la
obiectele din jur. La rândul său, poziţionarea reprezintă ansamblul trăsăturilor
proeminente, frapante ale imaginii care permit indivizilor să
identifice produsul în universul bunurilor de acelaşi tip şi să îl
diferenţieze de celelalte. Aşadar, poziţionarea înseamnă o
reprezentare oarecum simplificată, restrânsă, comparativă şi
distinctivă a produsului.
18)Identificarea .
Identificarea se poate realiza printr-o mare varietate de mijloace şi metode
corespunzătoare unor universuri de referinţă diferite. În acest context intervin
unele criterii de alegere derivate din:

- importanţa relativă a cotelor de piaţă asociate fiecărui

univers posibil;

- posibilitatea efectivă de identificare a produselor din

fiecare categorie în parte.

19 ) Diferentierea sau alegerea caracteristicilor dinstinctive

Demersurile privind diferenţierea ar putea începe cu

întrebarea: "Ce caracteristici distinctive am dori să fie atribuite de către public

produselor noastre?". Răspunsul la această întrebare se obţine destul de greu
şi nu există o siguranţă deplină că tot ceea ce s-a obţinut este şi perfect valabil.

pentru a obţine un efect bun, trebuie să se aleagă

anumite axe de diferenţiere. Acestea se pot grupa astfel:

a)În funcţie de caracteristicile funcţionale ale produsului:

se va căuta diferenţierea acestora de produsele concurente care nu posedă

aceste caracteristici sau le posedă într-o mai mică măsură;

Exemplu : bateriile Toshiba sunt poziţionate pe baza concentrării şi forţei

japoneze;

b) În funcţie de atribute imaginare, afective sau simbolice.

Exemplu : Berea B este o bere ce se bea între prieteni şi la

recomandarea lor, care "ştiu de ce";

c) În funcţie de categoriile de public vizate, prin poziţionare

se urmăreşte aşa-numita "ţintă declarată"vii, adică acea categoria vizată de

persoane la nivelul căreia produsul se poziţionează.

Exemplu : Băutura X este pentru sportivii de performanţă;

20) Alegerea axului de diferentiere. Alegerea atributelor sau ce vor sta la
bazapoziţionării presupune o analiză atentă a trei elemente fundamentale din
cadrul acestui proces complex şi anume:
- ce aşteaptă oamenii (publicul) de la categoria de produse
considerată?;
- ce poziţie ocupă concurenţa în raport cu aceste aşteptări?;
- ce atuuri are produsul pe care doresc să îl lansez?.
Aceste trei elemente sau factori pot fi consideraţi "triunghiul
de aur" în cadrul căruia se situează poziţionarea.
Exemplu:
Atunci când se doreşte poziţionarea acumulatorilor electrici
sau bateriilor, se va ţine cont de faptul că aşteptările fundamentale ale
consumatorilor sunt durata folosirii şi preţul, deci pe aceste elemente se va
insista încă de la lansarea noilor produse.
21)Analiza pozitionarii realizate de concurenta .
În etapele care premerg decizia de cumpărare, perceperea
caracteristicilor unui produs de către marele public se realizează prin evaluări şi
comparaţii; aşadar, cumpărătorii potenţiali compară succesiv şi într-un interval
de timp - de cele mai multe ori scurt - un anumit produs cu o serie de produse
concurente.
Exemplu : Într-una din verile trecute Kodak a desfăşurat o campanie
publicitară în care argumentul esenţial nu a constat în prezentarea unei
caracteristici frapante a produsului, ci, pur şi simplu, s-a bazat pe originalitate
propunând publicului un slogan de genul "Vara asta se poartă Kodak".
22) Brandul – fundamente teoretice.
- A.M.A: “Un brand este un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen
sau o combinație între aceste elemente, având ca scop identificarea bunurilor
sau serviciilor unui vânzător sau grup de vânzători
- brandul îndeplinește funcții importante atât pentru consumatori , cat si
pentru companii
- aplicarea brandului este înzestrarea produselor/serviciilor cu puterea unui
brand; aplicarea brandului constă în a crea diferențe; cheia succesului în
aplicarea brandului este reușita în a-i face pe consumatori să nu creadă că
toate brandurile
dintr-o anumită categorie ar fi la fel;
-cunoașterea brandului pe care o creează investițiile de marketing dictează
direcțiile adecvate ale evoluției viitoare pentru brandul în cauză;
- un brand este o promisiune a unui marketer de a asigura o performanță
previzibilă unui produs/serviciu
- promisiunea brandului este viziunea marketerului asupra a ceea ce trebuie să
fie și să facă brandul pentru consumatori.
23 ) EAB. Evaluatorul activului brandului (EAB): conform acestui model
capitalul brandului are patru componente esențiale:
a) diferențierea: cuantifică gradul în care brandul este văzut ca diferit de altele;
b) relevanța: cuantifică amploarea caracterului atrăgător al brandului;
c) stima: cuantifică măsura în care brandul este privit cu considerație șirespect;
d) cunoașterea: cuantifică măsura în care consumatorii se simt familiarizați și
intimi cu brandul.
24) Modelul Aaker. David Aaker privește capitalul brandului prin prisma unui
set format din cinci categorii de active și pasive ale brandului:
a) fidelitatea față de brand;
b) notorietatea brandului;
c) calitatea percepută;
d) asociațiile brandului;
e) alte active exclusive
După Aaker, un concept deosebit de important pentru edificarea capitalului
brandului este identitatea brandului, care constă din 12 dimensiuni organizate
în jurul a patru perspective:
- brandul văzut ca produs (sfera de aplicare a produsului, atributele produsului,
calitatea/valoarea, modurile de utilizare, utilizatorii, țara de origine);
- brandul văzut ca organizație (atributele organizaționale, caracter local sau
caracter global);
- brandul văzut ca persoană (personalitatea brandului, relațiile clienților cu
brandul);
- brandul văzut ca simbol (imagistică/metaforică vizuală și tradiția brandului).
25) Modelul BrandZ : elaborat de firma de consultanță specializată în
cercetarea de marketing Millward Brown and WPP, modelul are la bază un
concept denumit “piramida dinamicii brandului”.
Conform acestui model, edificarea brandului presupune parcurgerea unor
etape succesive. Obiectivele fiecărei etape sunt:
a) prezența: Știu ceva despre acest brand?
b) relevanța: Îmi oferă ceva care să mă intereseze?
c) performanța: Se poate ține de promisiune?
d) avantajul: Îmi oferă ceva mai bun decât alte branduri?
26)Modelul rezonantei brandului .
Modelul rezonanței brandului: consideră că edificarea capitalului de piață al
unui brand presupune crearea unui număr de șase “componente structurale”,
asamblate sub forma unei piramide , care ilustrează caracterul dual al
brandului:calea rațională de și calea afectiv-emoțională.
a) proeminența brandului: se referă la cât de frecvent și de fără greutate
este evocat brandul,
b) performanța brandului: se referă la modul în care produsul/serviciul
satisface nevoile funcționale ale clienților;
c) imagistica brandului: se referă la proprietățile ale produsului/serviciului,
inclusiv modurile în care brandul încearcă să satisfacă nevoile psihologice
sau sociale ale clienților;
d) raționalitatea brandului: se concentrează pe propriile opinii și evaluări
personale ale clienților;
e) afectivitatea brandului: se concentrează pe reacțiile emoționale ale
clienților în fața brandului;
f) rezonanța brandului: se referă la natura relației pe care o au clienții cu
brandul și la gradul în care clienții se simt „în rezonanță“ cu brandul.
27)Alegerea elementelor brandului .
 Elementele brandului servesc la identificarea și diferențierea brandului;
alegerea elementelor brandului se face în funcție de șase criterii:
- memorabil: Cât de ușor poate fi rememorat elementul brandului? Câtde
ușor poate fi recunoscut?,
-semnificativ: În ce măsură se poate spune că elementul brandului are
credibilitate.
- agreabil: Cât de atrăgător estetic li se pare consumatorilor elemental
brandului?
- transferabil: Poate fi folosit elementul brandului pentru a se introduce noi
produse, în aceeași categorie sau în categorii diferite?
- adaptabil: Cât de adaptabil și de actualizabil este elementul
brandului?;
- protejabil: Cât de mult poate fi protejat prin lege elementul brandului?
28) Pozitionarea brandului .
- poziționarea este acțiunea de a concepe oferta și imaginea companiei în așa
fel încât să ocupe un loc distinct în mintea publicului de pe piața-țintă;
- rezultatul final al poziționării este crearea cu succes a unei propuneri valorice
concentrate pe client;
- punctele de diferențiere sunt atribute sau avantaje pe care consumatorii le
asociază în mod pronunțat cu un brad, le consideră valoroase și despre care
sunt convinși că un alt brand nu le posedă în aceeași măsură.
- punctele de paritate sunt asociații nu neapărat unice pentru brandul în cauză,
ci pot fi împărtășite în comun cu alte branduri.
Punctele de diferențiere și de paritate se folosesc după stabilirea categoriei de
apartenență a brandului poziționat/
29)Caracteristicile marketingului 3.0.
Cocreația: se referă la modurile de creare a produselor și a experiențelor prin
colaborarea dintre companie, furnizori.
Cocreația cuprinde trei procese esențiale:
- în primul rând, compania trebuie să creeze o “platformă”,
care poate fi adoptat și personalizat mai departe;
- în al doilea rând, compania trebuie să le permită consumatorilor individuali
din interiorul unei rețele să adapteze platforma în conformitate cu
caracteristicile identităților lor singulare;
- v în al treilea rând, compania trebuie să le ceară feedback consumatorilor și
să îmbogățească platforma
b) Comunitizarea: concept care reflectă dorința consumatorilor de a intra în
legătură cu alți consumatori, nu cu companii .
consumatorii se pot organiza în:
- comunități de mulțimi discrete , consumatorii din coaliții împărtășesc
aceleași valori,
- comunități reticulare , consumatorii din plase interacționează unii cu alții.
- comunități nodale , consumatorii din noduri sunt diferiți.
c) Construirea caracterului: pentru ca brandurile să poată intra în conexiune cu
oamenii, ele trebuie să-și dezvolte un ADN authentic. Acest ADN va reflecta
identitatea brandului în cadrul rețelelor sociale ale consumatorilor.
-In cadrul marketingului 3.0 , pozitionarea brandului trebuie sa depaseasca sis
a vizeze inima consumatorilor si sufletul consumatorilor
-in stadiul 3.0 marketingului trebuie sa fie redefinit ca un triunghi armonic al
brandului , al pozitionarii si al diferentierii , in care trebuie introdus ‘’cei 3i’’ ,
identitatea brandului , integritatea brandului si imaginea brandului .