pot încheia un compromis, adică un act separat de contract cu privire la soluţionarea liti giului arbitral) și

care astf el dispun de dreptul de a alege insti tuţia arbitrală căreia să îi încredinţeze liti giul spre
soluţionare. Arbitrajul poate fi insti tuţional (când este organizat conform regulilor unei anumite insti
tuţii arbitrale, mai exact, ale unei curţi arbitrale) sau ad-hoc (când părţile sunt cele care stabilesc regulile
proprii de soluţionare aplicabile liti giului arbitral, în afara unui cadru insti tuţional). În funcţie de
complexitatea și de specifi cul lor, liti giile arbitrale sunt administrate de insti tuţii arbitrale care sunt înfi
inţate și organizate cu precădere de camerele de comerţ sau de afaceri în foarte multe jurisdicţii din
lume, fi ind de esenţa arbitrajului insti tuţional caracterul independent al curţilor de arbitraj faţă de insti
tuţia care le-a creat. Legislaţiile naţionale prevăd, în majoritatea lor, regulile de bază aplicabile în cazul
unui liti giu arbitral, de la care regulile proprii ale insti tuţiilor arbitrale pot să deroge, insti tuind un cadru
procedural cât mai adecvat cu natura și cu specifi cul liti giilor gesti onate de insti tuţia arbitrală. Există
peste 1200 de insti tuţii arbitrale în lume care oferă servicii de administrare din ce în ce mai diversifi cate
privi