AVENTURI

ÎN
PĂDUREA ALBASTRĂ
Carte de povești
Concepție și realizare Prof. Pascaru Olimpia
Martie 2020
 VEVERIȚA PARAȘUTISTĂ
Pădurea albastră se numea așa, pentru că dimineața când cerul se
oglindea în bobițele de rouă, părea albastră.
Dimineața era trandafirie. Rița Veverița scoase capul pe fereastră și
respiră aerul proaspăt al dimineții, apoi își începu gimnastica de înviorare:
- Unul, doi, trei patru
Fac gimnastică cu cearșaful,
Unul, doi, trei patru
Fac gimnastică cu cearșaful și printr-o mișcare amplă, în care voi să
facă o săritură cu rostogolire prin aer, zbură pe geam cu cearșaful
în mână.
Distanța până la pământ era destul de mare, pentru că veverița noastră
prefera să fie cât mai aproape de soare. Atunci, cearșaful se umflă de vânt și
veverița ajunse lin pe pământ.
- Măi, să fie, ce aventură am avut în această dimineață! Dar trebuie
să mă grăbesc să dau cu apă pe față. Urcă în scorbură bucuroasă, cu o mină
radioasă își dădu cu apă pe față și ronțăi trei alune. Se gândea la coborârea
ei din copac cu cearșaful.
- Parcă am fost o parașutistă, numai la televizor am văzut așa ceva.
Ce-ar fi să-mi construiesc o parașută și să mă bucur de astfel de coborâri mai
des. Trebuie să merg la Pici Arici să-mi coase o parașută...
Apoi veverița scotoci prin dulapuri, se uită și după paturi și adună trei
cearșafuri de pat, late de un cat, pe care le puse într-un sac. Își aruncă sacul
în spinare și o porni către Pici Arici. Cum sacul era cam greu, nu mai alerga
ștrengărește, că avea și dureri la dește.
Nu peste mult timp ajunse la casa lui Pici Arici, bătu în ușă și intră. Pici
Arici bucuros o întâmpină și chiar o îmbrățișă, dar o și înțepă.
- Bună ziua, croitoraș, ce primire îmi faci, aș!...
- Bună, draga mea vecină, cum de-ai plecat la plimbare, deși-i
dimineață tare?
- Am de lucru și-s grăbită, vremea nu e potrivită?
 - O, mă bucur c-ai venit, un scaun îți pregătesc și un suc am să-ți
servesc!
- Vreau să-mi faci, să-mi încropești știi tu..., vreau o parașută.
- Parașută, ce-ți veni?
- Știi că eu sunt o sportivă, vreau de astăzi înainte să mă antrenez
sărind cu parașuta.
- Bine, bine, dar o parașută îți mănâncă mult material, câți metri de
stofă ai?
- Am mai mulți metri. Dragă arici, m-am gândit să-mi faci parașuta
din trei cearșafuri pe care le-am găsit în dulap. Veverița scoase cearșafurile
și i le arătă lui Pici Arici. Acesta le analiză, mormăind încet pe sub mustață.
- Bine, până diseară am s-o fac. Treci pe la mine către seară, cu o
pâine subsuoară să vedem ce-a ieșit.
Când soarele se gândea să meargă la culcare, veverița bătu din nou la
ușa lui Pici Arici, condusă de trei furnici. Avea pâinea subsuoară, și o traistă
cu trei mere pentru Pici Arici.
- Bună seara, am venit, parașuta ai gătit?
- Bună seara, este-aici. I-am pus și puțin arnici, material cauciucat,
cu migală am lucrat.
- Bine că ai terminat, așa lucru n-am visat! Veverița îi întinse pâinea
și traista cu mere, puse parașuta în sac, îi mai oferi un ac, mulțumi frumos
pentru lucrare și porni în graba mare. Când ajunse în prag, se întoarse că
ariciul îi spuse:
- Să te folosești de ea sănătoasă, asta să te facă voioasă și să rămâi
mereu prietenoasă!
- Mulțumesc mult!
Veverița cu sacul în spinare, o luă pe drumul mare, apoi pe o cărare,
ajunse iute acasă.
A doua zi după ce se sculă și apă pe față își dă, porni să se
antreneze.
În timp ce se antrena, trecu pe acolo Bursucul Tucu, care o văzu
și o rugă și-i antreneze și pe cei doi copii ai săi.
Scenă din poveste
desen
Ajută veverița să ajungă la mâncarea ei preferată!
 Lupul pilot
Lupul era foarte trist că fusese alpinist și rămase fără slujbă. În ultima
perioadă, nu mânca doar resturi de animale, cel mai des umbla cu intestinele
goale, de aceea îi încolți în minte o idee.
- Ce-ar fi dacă mi-aș cumpăra un avion, că ar fi de bon ton, să
survolez înălțimile, toată pădurea m-ar admira și m-ar respecta atunci aș
putea invita în avion câte un iepuraș mai poznaș sau chiar câte o oaie de la
stână, când ciobanul doarme dus, cu fața-n sus, până la apus. Aș putea să-i
plimb cu avionul și acolo sus, pe gânduri dus aș avea o masă pe cinste.
Așa că nu după mult timp, merse la școala de aviație, să facă
senzație.
Aceasta era amplasată de la marginea pădurii. Apoi cumpără de la doi
mistreți polițiști un avion și după masa pilota, se învârtea și cugeta. Apoi pe
iepurași poznași a invitat, dar aceștia l-au refuzat. Văzând că nu are succes,
s-a dus cu o crăiță, în vizită la veveriță. Așa că în amiaza mare, când era mult
soare, veverița s-a trezit cu lupul la ușa ei. După ce a bocănit, și a tropăit a
așteptat. Cu șorțul vinețiu, așezat în brâu, veverița a apărut la geam.
- Ei, bună ziua măi cumetre, ești cumva cuprins de streche, ce faci în
amiaza mare, umbli hai hui pe cărare?
- Bună ziua, cumetriță, azi ți-am adus o crăiță, în casă să mă poftești,
de parașutism să-mi vorbești!
- Vai, aș fi politicoasă, cu drag te-aș pofti în casă, dar copiii s-au jucat
Și ușa mi s-a blocat. Hai la geam și-om discuta, dacă-i și dorința ta!
Lupul spre geam a pornit, crăița i-a oferit și apoi a glăsuit:
- Tare mult mi-ar mai plăcea, să te plimb pe dumneata, de curând,
Am avion, ca să fie de bon ton. Te invit la o plimbare, ca să vezi pădurea mare,
s-o vezi de-acolo de sus... ne plimbăm, pân la apus! Apoi poți parașuta și s-
aduci cu dumneata, iepurași sau o oiță să facă parașutism, cu toți să ne
veselim.
- Mulțumesc, că te-ai gândit, dar medicul mi-a prescris sirop și
medicamente, și fără menajamente, orice sport mi-a interzis, acum ce mai ai
de zis?
- Timpul mi l-am irosit, banii mi i-am cheltuit pe crăiță și n-am
Rezolvat nimic.
- Nu vreau să pleci supărat, stai să-ți aduc îndată prăjitura ce spanac.
Veverița cea isteață, care fusese la piață și a cumpărat spanac, prăjitura
aruncă, și chiar în cap la lup pică. Lupul tot s-a murdărit, dar la ea n-a
renunțat, iute o a îmbucat. Și-apoi pe drum a aplecat și mergea îngândurat.
Am aflat că mai apoi, avionul a schimbat, pe-un elicopter stilat. Asta
nu l-a bucurat, mai târziu l-a oferit iepurașului vestit, ce fusese investit
maneger la un spital, construit chiar peste deal.
Scenă din poveste
desen
 Iepurașul acrobat

Iepurașul Rivi se instalase de puțin timp în pădurea albastră. Cum era

foarte priceput, încă de la început și-a construit o trotinetă, fără etichetă, să
se poată deplasa mai repede prin pădure.
Pentru că era amabil cu toată lumea și saluta pe oricine întâlnea, toți
locuitorii pădurii îl iubeau. După ce a ajuns în pădurea albastră, a dorit să-i
viziteze locuitorii. Așa că, nu mai așteptă, a căutat floricele și-a găsit trei
albăstrele cu care s-a prezentat, la veveriță în copac. Ea tocmai ce se plimba
pe-o creangă și medita.
- Bună ziua, veveriță, albăstrele și-am cules, fiindcă sunt la mare preț!
Eu sunt Rivi, acrobat și de curând m-am mutat.
- Bună ziua, ești stilat, azi foarte m-ai încântat!
- Acum plec să m-antrenez, pădurea să vizitez. La revedere!
- La revedere, domnule acrobat!
Rivi coborâ din copac, cu-n aer deloc posac, se urcă pe trotinetă și
plecă să cunoască pădurea. Știa că undeva locuiește Moș Martin, un moș mai
”plin” așa că trecu pe la niște albine, care aveau un bun nume și cumpără un
borcan cu miere.
Pădurea o scotoci, pe moș Martin îl găsi. Moșul chiar în curte sta,
natura o admira.
- Bună ziua Moș Martin, ți-am adus un borcan plin, cu miere de la
albine, ce zici, am făcut eu bine?
- Vai drăguță, cine ești, astăzi tu chiar mă uimești!
- Sunt Rivi, un iepuraș, ai mei spun că sunt poznaș, deunăzi m-am
mutat, și pădure-am cercetat. Știu că ai îmbătrânit și la miere m-am gândit.
Am venit să te salut, și să-ți dau un dar, nu mult. Aș vrea să te întremezi,
curând să mă vizitezi.
- Foarte eu îți mulțumesc, la vizită mă gândesc, dacă am să prind
putere și o să mai scap de durere, curând te voi vizita, voi fi chiar la casa ta!
- Pe curând, moșule drag, mai rămâi să stai în prag și când te vei
întrema, sigur mă vei vizita!
- La revedere, la revedere, mi-a făcut multă plăcere!
Iepurașul voiajor, cu trotineta de zor, prin pădure a plecat, până ce s-a
înserat. La casa lui a ajuns, iar după ce a mâncat, obosit s-a și culcat.
A doua zi dimineață, a adunat izmă creață și trifoi cu patru foi, dintr-
o specie de soi, trotineta a luat și la căprioară a plecat.
Cu darul la subsuoară a ajuns la căprioară.
- Bună ziua, căprioară, vreau să te vizitez de-aseară!
- Bună ziua, cine ești, parcă vii chiar din povești?
- Sunt Rivi, un iepuraș, ai mei mă numesc poznaș, în pădure m-am
mutat, animale-am căutat. Ți-am adus niște trifoi, ce are chiar patru foi și
puțină izmă creață, să-ți faci ceai de dimineață.
- Eu îți mulțumesc nespus, văd că ai multe de spus, dar așază-te puțin,
să îți dau puțin tain.
Veverița bucuroasă, a adus iute din casă, trei morcovi, ce i-a tăiat și un
pahar cu capac. Iepurașul a mâncat, foarte mult s-a bucurat, când în pahar
a aflat, suc de varză cu spanac. După ce a salutat:
- Vreau să rămâi sănătoasă, ești foarte prietenoasă!
- Drum bun îți urez acum, ne mai vedem la Crăciun!
Iepurașul a plecat, însă s-a împiedicat, trotineta a stricat. Cum era isteț
din fire, roțile și le-a păstrat și-n role le-a transformat. De atunci când s-a
plimbat, tot pe role, l-ai aflat.
Scenă din poveste
desen
 Ursul șofer
Moș Martin, sau Labă grea, cum pădurea îl știa, a fost invitat de vărul
său din Urali la un concurs de mașini. Bucuros de așa invitație, nu a dat
nimănui nici o explicație, s-a urcat într-un tren cu destinația Urali și a plecat
la rudele sale.
Acestea l-au primit bucuroase și foarte prietenoase, l-au servit, tot ce-i
mai bun au încropit și în ziua de concurs în arenă au ajuns. Concursul a fost
frumos, chiar foarte spectaculos, iar în ziua de plecare, rudelor le-a făcut
urare, politicos a mulțumit și spre casă a pornit.
Ajuns în pădurea deasă, unde e umbra mai groasă, liniștit s-a odihnit
și l-a mașini s-a gândit. O ciocănitoare care consulta și pansa copacii, de cum
l-a zărit, iute i-a vorbit:
- Bună ziua, Moș Martin, știu c-ai fost la drum plecat, pe unde ai
colindat?
- Bună ziua? Bună este. Vin de sus, de sus, pe creste în Urali am fost
chemat. Vărul meu m-a ospătat, la concurs m-a invitat.
- Cred că multe ai văzut, cam ce ai avea de spus?
- Multe lucruri am văzut, care mi-au plăcut nespus.
- Nu ai vrea să povestești, pe noi să ne folosești. Mâine chiar în
poieniță, este mare adunare, n-ai vrea să ne povestești, de vizită să vorbești?
- Sigur, vă spun bucuros, acum mă ridic de jos, spre casă vreau să
pornesc, aș vrea să mă odihnesc. Apoi mâine ne-ntâlnim și putem să
povestim.
Ursul greoi a plecat, spre casă s-a îndreptat, a mâncat ce-a apucat și s-
a așezat în pat.
 A doua zi, a plecat la întâlnirea din pădure, sperând că va găsi pe drum
mure, dar aici animalele și păsările le salutau pe cele de curând întoarse, pe
la a alor case, din țările calde. Când l-au văzut pe Moș Martin, toate îl
întrebau cu a fost în călătorie. E le-a răspuns:
- A fost bine și am văzut lucruri frumoase, case arătoase și poieni
umbroase, dar dacă vreți să vă bucurați de frumusețile din lume, în tren să
urcați, sau în avion, sau chiar în autocar. O mașină vreau, în curând să iau,
școala de șoferi să isprăvesc și apoi în lume să călătoresc.
În două săptămâni Moș Martin școala de șoferi a terminat și la drum
lung a plecat.

Scenă din poveste

desen
Ajutați ursul să ajungă la borcanul cu miere!
 Vulpea înfumurată
Vulpea de mult se gândea și se răzgândea, o barcă-și dorea. Voia să se
plimbe cu ea pe balta de la marginea poieniței.
La debarcaderul de care răspundea Bursucul Tucu, mai erau două
plute, una a aricilor Aricel și Ghimpici și una a iepurașilor Rică Iepurică și
Relu Iepurelu, dar vulpea nu-și dorea plută, ea voia de zor, barcă cu motor.
Cum Tucu Bursucu i-a interzis și i-a dat în scris, că nu are voie să circule cu
barcă cu motor, pentru a evita poluarea sonoră vulpea a pleacat și și-a
cumpărat o barcă cu vâsle. Când voia să iasă în larg, îl ruga pe Tucu Bursucu
să o împingă puțin, de era cerul senin, apoi vâslea de două, trei ori și se lăsa
în voia valurilor. Dacă era înnourat ea se resemana și nu mai pleca.
În zilele de vară cu soare, pleca la plimbare, își lua umbrela și în barcă
moțăia. Era foarte încântată să fie văzută de viețuitoarele pădurii . Într-o zi,
ariceii, mititeii, au rugat-o să-i plimbe și pe ei:
- Tante Pița Vulpița, plimbă-ne și pe noi cu barca!
- Să vă vedeți de treabă, tatăl vostru câștigă destul pentru a vă
cumpăra o barcă. În altă zi iepurașii au rugat-o:
- Tanti, te rugăm frumos, plimbă-ne oleacă și pe noi în barcă!
- Să vă fie rușine că îndrăzniți! Și de atunci nimeni nu a mai îndrăznit,
chiar de s-a gândit, să o roage să-l plimbe cu barca.
Dar s-a întâmplat, că barca i s-a răsturnat. Într-o zi cu soare, a mers la
plimbare și a ațipit. Vântul a venit, și-a adus nori grei, doi sau poate trei,
valuri s-au făcut. Când ea s-a trezit, chiar s-a speriat și s-a aplecat, prea tare
pe-o parte. Atunci barca s-a răsturnat, și vulpea în baltă a plonjat. Valurile
zeci, mari s-au ridicat și întreaga barcă, chiar s-a scufundat. Vulpea a înnotat
către mal cu frică și a alergat în a sa vizuină, să stea la căldurică. A răcit
atunci și și repede-a chemat, medicul de gardă, ce era-n halat. I-a prescris
rețetă, a făcut înjecții ce-au durut-o mult, de atunci că la baltă, n-a mai
apărut.
Scenă din poveste
desen
Ajută boabele să ajungă la pasăre!