Sunteți pe pagina 1din 3

Viața cotidiană în Imperiul Otoman, Mehrdad Kia, 2011, SUA, Editura

Greenwood, nr. pagini 295

Mehrdad Kia este profesor de istorie și director al Centrului de Studii din Asia Centrală și de
Sud-Vest din cadrul Universității Montana. Cercetările sale se concentrează pe istoria
Orientului Mijlociu, a Asiei centrale, a Africii de Nord și a civilizației islamice. Profesorul a
obținut câteva premii de predare la Universitatea din Montana, printre care și Profesorul
distins al anului în 1997 și Cel mai inspirațional profesor al anului în 1999. În anul 2000,
Fundația Carnegie pentru promovarea învățământului l-a onorat pe profesor ca fiind unul
dintre profesorii americani ai anului. Printre lucrările sale importante se numără Imperiul
Persan, o enciclopedie istorică în 2 volume și Imperiul Otoman, o enciclopedie istorică tot în
2 volume.

După ce a oferit cititorului o scurtă prezentare istorică a Imperiului Otoman în capitolul 1, în


capitolul 2, am discutat rolul sultanului și al palatului imperial în viața cotidiană a imperiului.
În capitolul 3, am făcut o prezentare succintă despre elita de guvernământ otomană, care a
gestionat imperiul și a asigurat buna funcționare a societății otomane foarte complexe și
stratificate care atribuia funcții exacte membrilor fiecărei straturi sociale. Dintr-o discuție a
elitei dominante otomane, cartea se îndreaptă spre o scurtă prezentare a trei importante clase
sociale în societatea otomană, și anume negustorii, meseriașii și agricultorii țărănești. În
capitolul 4, cititorul primește o scurtă privire asupra vieții cotidiene în comunitățile rurale și
agricole ale imperiului, precum și structura internă a economiei urbane, inclusiv rolul central
jucat de bresle. În capitolul 5, am analizat sistemul de mei care a împărțit subiecții sultanului
în comunități religioase, inclusiv creștinii ortodocși, armenii și evreii. Din comunitățile non-
musulmane, trecem la o discuție în capitolul 6 despre învățăturile și rolul islamului în
Imperiul Otoman. Ca religie care a legiferat și reglementat toate aspectele vieții cotidiene a
musulmanilor, Islamul a avut un impact profund și imediat asupra instituțiilor sociale,
economice și culturale ale imperiului. Bazându-ne pe discuția despre islam în capitolul 6, vom
trece la o scurtă prezentare a educației islamice și a dreptului în capitolul 7Islamul nu a fost
totuși singura forță culturală și spirituală din Imperiul Otoman. Capitolul 8 se concentrează
asupra ordinelor sufiste sau mistice, care se bucurau de o popularitate enormă și de o influență
enormă în Imperiul Otoman și, uneori, au provocat monopolul cultural și ideologic de care se
bucura instituția religioasă islamică. Din această discuție despre viața religioasă și spirituală,
capitolul 9 se concentrează asupra curtenirii și căsătoriei, în special în rândul comunităților
musulmane din imperiu, iar capitolul 10 se referă la sex, familie, naștere, creșterea copilului,
circumcizia și divorțul. În capitolul 11, am prezentat o imagine de ansamblu a bucătăriei
otomane bogate și diverse. Deși fiecare comunitate etnică și religioasă și-a avut propria
tradiție culinară bogată, după câteva secole de viață și interacțiune cu vecinii care și-au
dezvoltat bucătăria unică, a apărut o tradiție turistică deosebită otomană. De la alimente și
băuturi populare, cartea se mută în capitolul 12 la o discuție despre sporturile populare care sa
bucurat de o enormă urmărire în rândul tuturor comunităților care trăiesc în Imperiul Otoman.
În cele din urmă, capitolul 13 se concentrează pe boală, moarte și moarte în Imperiul Otoman,
introducând temerile populare, superstițiile și metodele de vindecare predominante în
diversele comunități ale imperiului.

Lucrarea de față este o monografie a societății musulmane. Aceasta nu este prima din
domeniu deoarece autorul s-a inspirat din lucrări cu aceeași tematică. Putem observa acest
lucru în notele de subsol de la sfârșitul fiecărui capitol. Lucrarea se prezintă diversele aspecte
socilae și culturale ale Imp Otoman, începând cu secolul al XVI-lea până în secolul XIX.

În ceea ce privește structura cărții, aceasta este împărțită în 13 capitole, la sfârșitul fiecăruia
fiind puse notele de subsol. Lucrarea începe printr-o dedicație a autorului către mama sa,
Kiadokht Kia. Urmează o notă a autorului privind pronunția, o introducere în care autorul ne
anunță despre aspectele abordate pe parcursul cărții, precum și o listă cronologică cu cele mai
importante evenimente care au marcat istoria imperiului Otoman. La sfârșitul lucrării se
găsește o bibliografie.

Sursele pe baza cărora autorul își structurează argumentația sunt cele secundare cum ar fi
lucrarea Imperiul Otoman a lui Inalcik Halil sau lucrarea Povestiri de călătorie în Europa a lui
Evlya Celebi. De altfel, autorul susține în introducere că lucrarea nu se bazează pe surse
primare.

Metode de cercetare –analitico-descriptivă-ex text. Un exemplu în acest sens îl reprezintă


ordinul spiritual al sufistilor sau a comunităților unde autorul le analizeaza inclusiv originea
iar descrierea o intalnim in majoritatea capitolelor, cum ar fi cea legată de vestimentație, de
alimente sau de construcții Bektasis își trag originile ordinului lor de la maestrul sufi persan
Haci Bektas despre care se crede că a trăit în secolul al XIII-lea…,,În prima jumăteate a
secolului al XVIII-lea, doamnele de la curte și femeile din clasele superioare purtau o pereche
de pantaloni foarte plini care le atingeau pantofii și le ascundeau picioarele.

Autorul vine cu argumente de tip istoric si le prezintă realizeză argmentația intercalat.Un


exemplu în acest sens îl reprezintă afirmația din capitolul XII intitulat Jocuri și sporturi
populare în care autorul afirmă că Murad al IV-lea a fost atât de pasionat de wrestling, încât îi
ridică pe supușii de la curte deasupra capului său și îi învârtea pentru propriul amuzament ,,
Într-o zi el a ieșit din hamam, a salutat pe cei prezenți și a spus Am făcut o baie..eu am spus,
împăratul meu, sunteți acum curat și comfortabil, nu vă pregătiți pentru wresling astazi, mai
ales că ați exersat deja cu alții iar puterea voastră trebuie să fie redusă deja considerabil…el
m-a apucat ca un vultur de centura mea, m- a ridicat deasupra capului său și m-a învârtit ca pe
un copil.
Ideea centrală a cărții este reprezentată caapcitatea de a integra alte minorități dar și de
capacitstea de a pelua bunuri și obiceiuri europene fără a altera religia și propriile
tradiții.deschiderea otomanilor care sunt văzuți din afară drept niște conservatori care resping
noul în urma contactelor cu europenii-se spulberă această idee.

Titlul cărții exprimă conținutul lucrării. Autorul reușește să acopere toate aspectele vieții
cotidiene ale otomanilor, făcând în primul capitol al cărții o scurtă istorie a imperiului pentru
ca cititorul să-și poată crea o idee despre îndelungata existență a imperiului.

Consider că acestă carte îi oferă cititorului o viziune în ceea ce privește istoria culturală și
socială a Imperiului, ceea ce-l va ajuta să înțeleagă modul în care otomanii au acționat pentru
a integra alte popoare dar și cum a evoluat societatea otomană prin preluarea de la minorități a
unor alimente, vestimentații sau obiceiuri.

Un puct în minus îl reprezintă faprul că s-a concentart prea mult în a prezenta aspectele
referitoare la elită, alocând o mai puțină atenție celor care făcezu parte din clasa inferioară a
societății. Din punct de vedere metodologic, se puutea folosi de metoda comparației înyre
otomani și minoritășile din Imperiu pentru a csoate în evidență mai bine aspectele vieșii
cotidiwene ale otomanilor. De asemenea sursele primare puteau da o verdicitate mult mai
mare lucrării.Consider că lucrareaa de față are o relevanță mare pentru domeniul cercetat
deoarece oferă cititorului o prezentare succintă și a tuturor aspectelor legate de viașa cotidiană
a otomanilor din imperiu.

Un punct în plus îl constituie faptul că abordează subiecte care își au corespondent în zilele
noaste și față de care cititorii manifestă un interes aparte. Acestea ar fi paginile dedicate
superstițiilor în care credeau otomanii, de prostituție și de sporturi, precum și de anecdotele cu
Nastratin Hogea care ne sunt bine cunoscute.

Astfel, legat de prostituție aflăm că acestă practică a existat dintotdeauna în imperiu și s-a
răspândit și dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată ce bordelul a apărut ca
o nouă ,, întreprindere comercială. Acestea se găseau la periferii dar și în centrele urbane,
aparand asa zisele amante intretinute sau metresse.

În ceea ce privește credințele populare, deși islamul nu este de acord cu aceste lucruri pe care
le consideră iraționale, otomanii le foloseau în viața de zi cu zi pentru a se proteja de spiritele
rele, purtând cu ei o copie a sfântului Coran într-o carcasă.

În ceea ce privește sportul, otomanii practicau polo, tir cu argul și chiar wrestling, urmând ca
pe paracursul secolului al xix-lea, pe filieră occidentală să patrună tenisul, rugby-ul și boxul.

S-ar putea să vă placă și