Subiectul I.

Condiţiile de fond pentru adopţie

1.1. Relatați despre principiile adopției.

1.2. Analizaţi condiţiile de fond pentru încheierea actului juridic al adopţiei.
1.3. Cetină Ana în vîrstă de 20 ani, necăsătorită a plasat copilul său de 2 ani în casa de
copii, motivînd că nu are posibilitate să-l întreţină şi că peste 6 luni va veni să-l ia. După aceea a
plecat în străinătate în baza unui contract de muncă. Ajungînd la destinaţie Cetină A. a aflat că
contractul de muncă este încheiat pentru 12 luni. Ea a telefonat la casa de copii şi a anunţat că va
lipsi un an de zile. Directorul casei de copii, care era la curent cu situaţia, a fost concediat şi în
locul lui a fost numită altă persoană. După expirarea termenului de 6 luni de la data plasării
copilului în casa de copii acesta a fost adoptat de către familia Lupu .
Apreciaţi situaţia şi determinaţi acţiunile mamei la întoarcere.

1. Adopţia este supusă cumulativ următoarelor principii:

a) interesul superior al copilului;
b) necesitatea de a asigura creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial;
c) continuitatea creşterii şi educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică,
lingvistică, religioasă şi culturală.
d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.

2. Articolul 10 alin. 1 Legea nr. 99/2010 stipulează că, persoana poate fi

adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Prin derogare de la alin. 1 persoana
care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi adoptată
numai în cazul în care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a
conveţuit cu aceştia nu mai puţin de trei ani pînă la depunerea cererii de adopţie.

Asigurarea intereselor copiilor în condiţiile vieţii familiale legiuitorul consideră o

problema prioritară a adopţiei. Interesele copiilor minori diferă considerabil de interesele
membrilor majori a familiei, deoarece copilul, fiind, totuşi, o personalitate, oricum este încă
dependent de grija părintească din cauza neputinţei sale. Interesele copilului în familie
condiţionat pot fi divizate în două grupe:
– sănătatea fizică şi psihică;
– dezvoltarea spirituală.
 Prima grupă de interese a copilului este inclusă în sfera materială a familiei. Prin aceasta
se subînţelege asigurarea copilului cu condiţii de trai, de alimentare, cu îmbrăcăminte, jucării, cu
studii, ajutor medical etc.
Cea de-a doua grupă a intereselor copilului corespunde domeniului spiritual, aşa cum
copilul nu e numai un organism biologic, nu e numai o personalitate psihologică cu caracter şi
calităţi personale – copilul mai e şi un suflet viu. Stabilirea sferei spirituale a copilului are loc
într-o familie în care deja s-au creat anumite închipuiri despre moralitate, cultură, religie, în baza
cărora s-a format imaginea concretă a vieţii de familie. De aceea interesele copilului nu pot fi
privite separate de interesele familiei în întregime.
Articolul 12 alin. 1 Legea nr. 99/2010 stipulează că în calitate de adoptatori pot fi
cetăţeni de ambele sexe, care au împlinit vîrsta de 25 de ani. Actul juridic de adopţie poate fi
înfăptuit numai cu acordul de voinţă al persoanei sau al familiei care urmează să adopte şi acest
acord de voinţă trebuie să fie exprimat de persoana (persoanele) care are capacitatea de exerciţiu
şi este suficient de matură pentru a adopta un copil. Alineatul 3 al aceluiaşi articol, prin derogare
de la alin. 1 , permite ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vîrsta de 25 de ani. Legislaţia în
vigoare prevede o diferenţă de vîrstă de cel puţin 18 ani, dar nu mai mare de 48 de ani. Diferenţa
de vîrstă de 18 ani poate fi micşorată, pentru motive temeinice, pînă la 16 ani.
O altă cerinţă de fond a actului juridic al adopţiei – aptitudinea de a adopta a persoanei
sau familiei care doreşte să adopte – face obiectul unei verificări atente, înfăptuită în etapa
administrativă a procedurii de încuviinţare. Stabilind că nu pot adopta decît persoanele sau
familiile care prezintă garanţii morale şi materiale necesare asigurării dezvoltării armonioase a
copilului, legislaţia în vigoare implică candidaţilor să prezinte aceste dovezi prin intermediul
organelor tutelare. Dacă adoptatorul este soţul părintelui firesc al copilului şi el urmează a fi
supus aceleiaşi condiţii de atestare a aptitudinii de a adopta. Oricum, în fapt el exercită ocrotirea
părintească faţă de cel ce urmează a fi adoptat.
Consimţămîntul la adopţie. Încheierea actului juridic de adopţie necesită manifestarea de
voinţă a unor anumite persoane, care se manifestă după caz. Pentru a porni actul juridic de
adopţie, este nevoie de consimţămîntul celui care adoptă. Articolul 25 Legea nr. 99/2010 prevede
că adoptatorul îşi dă consimţămîntul la adopţia copilului propus de autoritatea tutelară în care
confirmă că a luat cunoştinţă şi de starea de sănătate a copilului. Consimţămîntul celui care
adoptă este un consimţămînt prioritar şi întotdeauna necesar. Este ceea ce rezultă din faptul că, în
condiţiile stabilite de lege, celelalte consimţăminte pot să lipsească ori pot fi suplinite, în timp ce
consimţămîntul adoptatorului este de neînlocuit.
Dacă copilul este adoptat de persoane căsătorite,este obligatoriu consimţămîntul simultan
al ambilor soţi. În caz dacă soţul va refuza să adopte împreună cu celălalt soţ sau nu va da
consimţămîntul la adopţie, atunci cererea despre încuviinţarea adopţiei va fi respinsă, deoarece
pentru înfăptuirea actului juridic de adopţie e necesar îndeplinirea tuturor cerinţelor concomitent
şi nu numai a uneia sau a unui oarecare număr din ele.
Conform art. 24 Legea nr. 99/2010, pentru adopţie se cere consimţămîntul părinţilor
biologici. Acest consimţămînt trebuie să fie exprimat printr-o declaraţie autentificată de notar sau
de autoritatea tutelară de la domiciliul copilului ori a părinţilor. Instanţa de judecată poate
solicita confirmarea consimţămîntului în procesul de adopţie asigurînd confidenţialitatea
informaţiilor despre adoptatori şi despre părinţii biologici.
Cel din urmă consimţămînt la adopţie, care este cerut doar în unele cazuri, este
consimţămîntul celui ce urmează a fi adoptat. Articolul 26 Legea nr. 99/2010 prevede că, pentru
adopţie se cere consimţămîntul adoptatului, exprimat în instanţa de judecată, dacă a împlinit
vîrsta de zece ani. Acest consimţămînt nu este obligatoriu cerut la adopţia copilului ce nu a atins
vîrsta de zece ani. Însă, autoritatea tutelară solicită în toate cazurile consimţămîntul copilului
ţinînd cont de vîrsta şi de gradul de maturitate, precum şi de opiniile, dorinţele şi sentimentele lui
în procesul adopţiei. Legea nr. 99/2010 a introdus o condiţie nouă pentru adoptatori, şi anume:
adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel
puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.

3. Pentru aprecierea situaţiei date trebuie de constatat dacă mama copilului se

eschivează nemotivat de la întreţinerea şi educaţia copilului sau nu. Conform situaţiei
mama nu avea posibilitatea să întreţină copilul, pentru care fapt şi a plecat peste hotare.
De aceea consider că nu este întrunită situaţia în care mama nu locuieşte cu copilul şi se
eschivează nemotivat de la întreţinerea şi educaţia copilului mai mult de 6 luni, mai mult
ca atît că ea a manifestat intenţia şi dorinţa de a lua copilul.În această situaţie consider că
s-a încălcat procedura pentru încuviinţarea adopţiei, deoarece nu s-a prezentat acordul
scris al părinţilor la adopţia copilului (în cazul nostru al mamei) şi din aceste considerente
ea poate solicita desfacerea adopţiei.
Articolul 290. Pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare Organul de tutelă şi curatelă
prezintă în judecată avizul cu următoarele anexe: f) acordul scris al părinţilor la adopţia
copilului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.125 din Codul familiei; Articolul 125. Adopţia
copilului fără acordul părinţilor. Nu este necesar acordul părinţilor pentru adopţia copilului dacă
aceştia: a) sînt decăzuţi din drepturile părinteşti; b) sînt declaraţi incapabili; c) sînt declaraţi
dispăruţi; d) nu sînt cunoscuţi; e) nu locuiesc împreună cu copilul şi se eschivează nemotivat de
la întreţinerea şi educaţia acestuia mai mult de 6 luni.
 Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autorităţii
tutelare în cazurile de deces al părinţilor, de decădere a lor din drepturile părinteşti, de abandon,
de declarare a părinţilor ca fiind incapabili, de boală sau absenţă îndelungată, de eschivare de la
educaţia copiilor, de la apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv în cazul refuzului
părinţilor de a-şi lua copiii din instituţiile educative, curative sau din alte instituţii în care se află
aceştia, precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti. Instanţa judecătorească este în drept să
desfacă adopţia şi în alte cazuri, dacă aceasta o cer interesele adoptatului.
Hotărîrea instanţei judecătoreşti privind încuviinţarea adopţiei poate fi pronunţată numai
atunci cînd copilul s-a aflat în îngrijirea viitorilor adoptatori (adoptator) nu mai puţin de 6 luni.
În unele cazuri, adopţia poate fi încuviinţată şi fără stabilire acestui termen de încercare,
motivele menţionîndu-se în hotărîrea instanţei judecătoreşti.