2.

ORGANELE JUDICIARE ŞI PĂRŢILE ÎN PROCESUL

PENAL

2.1. Consideraţii de ordin practic 21

2.2. Părţile în procesul penal 21
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 25
Teste de autoevaluare 25
Lucrarea de verificare 26
Bibliografie minimală 26

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
 să identifici şi să defineşti părţile în procesul penal;
 să compari părţile în procesul penal sub aspectul drepturilor şi
obligaţiilor;
 să descrii mecanismele de derulare a procesului penal.
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore

Clinică judiciară 21
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal

2.1. Consideraţii de ordin practic

Organele judiciare care participă la cauza penală sunt: instanţele de judecată,
Ministerul Public şi organele de cercetare penală. Sunt părţi în procesul penal:
inculpaţi, părţi vătămate, părţi civile, părţi responsabile civilmente. Din rândul
altor persoane care participă la procesul penal fac parte: martorii, martorii
asistenţi, experţii, interpreţii, agenţii procedurale, mandatarii, reprezentanţii,
traducătorii etc.
Desfăşurarea procesului penal presupune participarea părţilor la activităţile ce
trebuie îndeplinite. În situaţia în care părţile nu pot să fie prezente, drepturile şi
obligaţiile acestora sunt preluate de alţi subiecţi procesuali astfel:
Succesorii - pot interveni numai în cadrul laturii civile. Răspunderea penală
fiind strict personală, decesul părţilor implicate în latura penală nu permite
înlocuirea acestora cu alte persoane. În acest sens art. 21 Cod procedură penală:
„acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al unora din părţi,
introducându-se în cauză moştenitorii acesteia”.
Introducerea în cauză a succesorilor subiectului activ poate avea loc numai
dacă decesul a avut loc după ce acţiunea civilă a fost pusă în mişcare în cadrul
procesului penal. În caz contrar, tragerea la răspunderea civilă se poate realiza
numai în cadrul unui proces civil. Succesorii devin părţi în procesul penal.

2.2. Părţile în procesul penal

2.2.1. Abordare teoretică şi practică în procesul penal
Potrivit art. 23 şi 24 Cod procedură penală părţile în procesul penal sunt:
inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente.
Părţile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi şi obligaţii ce izvorăsc
în mod direct din exercitarea acţiunii penale şi a acţiunii civile în cadrul
procesului penal.
Poziţia părţilor este dată de cele două laturi ale procesului penal - latura penală
şi latura civilă.
În latura penală îi vom găsi întotdeauna pe inculpat şi partea vătămată, în latura
civilă pe partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Ceea ce deosebeşte părţile de celelalte persoane participante la proces este
faptul că ele au un interes propriu în rezolvarea cauzei penale şi pot efectua
acte procesuale alături de organele judiciare.
Nu orice persoană poate deveni parte într-un proces penal.

Clinică judiciară 22
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal

2.2.2. Făptuitorul
Făptuitorul este persoana care a săvârşit o faptă şi faţă de care se (efectuează)
desfăşoară o activitate procesuală, dar fără ca urmărirea penală să fie începută.
Acesta nu este parte în procesul penal.
2.2.3. Învinuitul
Momentul iniţial al fazei de urmărire penală şi totodată a procesului penal este
marcat de rezoluţia de începere a urmăririi penale. Dacă declanşarea urmăririi
penale se face şi in personam, din acel moment persoana care a încălcat legea
penală (făptuitorul) devine învinuit.
Învinuitule este acea persoană faţă de care se efectuează urmărirea penală, iar
această calitate subzistă cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală
împotriva sa.
- este subiect procesual;
- nu este parte în proces;
- are anumite drepturi şi obligaţii conferite de lege;
- are dreptul să dea declaraţii, să dovedească lipsa de temeinicie a probelor
administrate, să aibă apărător, are obligaţie, să suporte unele măsuri
prevăzute de lege: reţinerea, obligarea de a nu părăsi ţara, localitatea,
arestarea preventivă, măsuri de siguranţă, asigurătorii.

Sarcina de lucru 1

Realizează în 5 fraze o comparaţie între făptuitor şi învinuit sub aspectul

drepturilor şi obligaţiilor pe care aceştia le au, pornind de la semnificaţia
juridică dată prin dispoziţiile legale.

2.2.4. Inculpatul
Art. 23 Cod procedură penală defineşte astfel inculpatul: persoana împotriva
căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală. Acesta este parte în procesul penal.
Întreaga activitate procesuală se desfăşoară în jurul faptei penale săvârşită de
acesta.

Clinică judiciară 23
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal

Inculpatul are drepturi şi anume:

- de a lua cunoştinţă de dosarul cauzei pe tot timpul judecăţii;
- de a formula cereri, excepţii, de a pune concluzii;
- de a primi odată cu citaţia şi copie de pe actul de sesizare dacă este
arestat;
Reţine - de a propune probe noi;
drepturile
inculpatulu - de a participa la judecată, de a arăta tot ceea ştie despre fapta pentru care
i! a fost trimis în judecată, de a pune întrebări coinculpaţilor;
- de a adresa întrebări martorilor, experţilor, cu ocazia ascultării acestora;
- de a i se acorda ultimul cuvânt;
- de a folosi căile de atac.
Obligaţiile inculpatului:
- să se prezinte personal în faţa organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
- să suporte măsurile de constrângere procesuală dispuse împotriva sa;
- să respecte ordinea şi solemnitatea şedinţei de judecată.
Stingerea acţiunii penale duce la pierderea calităţii de inculpat. Dacă acţiunea
penală se stinge prin tragerea la răspundere penală a celui vinovat prin
condamnarea definitivă a inculpatului, poziţia procesuală de inculpat este
înlocuită cu cea de condamnat. Condamnatul nu este parte în proces, ci este
subiect al unui raport juridic de drept execuţional.

2.2.5. Partea vătămată

Art. 24 Cod procedură penală defineşte astfel partea vătămată:
„persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală, materială dacă
participă în procesul penal”.
Se face deosebire între persoana vătămată şi partea vătămată. Este parte
vătămată persoana vătămată care participă la procesul penal.
Dacă partea vătămată exercită şi acţiunea civilă în cadrul procesului penal, ea
capătă şi calitatea de parte civilă.
Nu are relevanţă felul vătămării, nici calificarea dată faptei sau forma în care
Reţine fapta a fost săvârşită, ci este suficient să se constate o vătămare care să fie
procedura! generată de o infracţiune şi persoana vătămată să-şi manifeste voinţa de a
participa în procesul penal. Dacă persoana vătămată nu se constituie parte
civilă sau nu participă la proces ca parte vătămată, ea poate fi ascultată ca
martor (art. 82 Cod procedură penală).

Clinică judiciară 24
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal
Organul de urmărire penală şi instanţa are obligaţia să cheme spre a fi ascultată
persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune. Înainte de a fi ascultată,
persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte
vătămată iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală se poate
constitui parte civilă.
Totodată, i se atrage atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte
vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi
penale, iar în faţa primei instanţe de judecată până la citirea actului de sesizare
(rechizitoriu, plângere prealabilă).
Partea vătămată îşi exercită un drept procesual şi numai în latura penală a
cauzei. În caz de deces ea nu poate fi înlocuită. Fiind un drept personal acesta
se stinge odată cu titularul său. În situaţia în care calitatea de parte vătămată
încetează prin renunţare, acţiunea penală va fi exercitată în continuare de
procuror ca titular principal al acestui drept, dacă nu există vreo situaţie din
cele prev. de art. 10 Cod procedură penală.
Atunci când acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, retragerea plângerii sau împăcarea părţilor (când legea o
permite) are ca efect înlăturarea răspunderii penale şi pe cale de consecinţă,
imposibilitatea procurorului de a exercita în continuare acţiunea penală.
În legătură cu drepturile pe care le are partea vătămată, atunci când participă la
procesul penal, ea poate să formuleze cereri, să pună concluzii, să ridice
excepţii, să declare apel sau recurs, dar numai în ce priveşte latura penală şi
numai în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă.
Potrivit art. 174 (1) Cod procedură penală, partea vătămată poate fi întotdeauna
reprezentată, iar în situaţiile când partea vătămată este minor, acesta îşi exercită
drepturile în condiţiile legale de asistare şi reprezentare.
Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se
numeşte parte civilă – art. 24 (2) Cod procedură penală.

Clinică judiciară 25
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal

Rezumat
În urma săvârşirii infracţiunii se naşte un raport de drept penal substanţial.
Subiecţii principali ai acestui raport sunt pe de o parte statul, iar pe de altă
parte autorul infracţiunii. Cu ocazia desfăşurării procesului penal autorul
infracţiunii primeşte diferite calităţi procesuale care au semnificaţii
juridice distincte cu rezonanţe specifice în structura conţinutului raportului
juridic procesual penal. Calităţile procesuale pe care le va primi infractorul
pe parcursul procesului penal atrag fiecare în parte anumite obligaţii şi
drepturi pe care cel chemat să răspundă penal le va suporta sau exercita în
activitatea procesuală. Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a
săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor şi ca subiect al raportului
juridic de conflict devine odată cu declanşarea procesului penal subiectul
principal pasiv al raportului juridic procesual penal. Odată cu pornirea
urmăririi penale împotriva făptuitorului, acesta capătă calitatea de învinuit
fiind subiect de drepturi şi obligaţii procesuale. Calitatea de inculpat apare
odată cu punerea în mişcare a acţiunii penale. Calitatea de inculpat se
transformă în aceea de condamnat în momentul rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti penale. Condamnatul nu este parte în proces.

Teste de autoevaluare
1. Este şi participant la procesul penal:
a) făptuitorul;
b) inculpatul;
c) partea responsabilă civilmente.

2. Condamnatul este parte în procesul penal:

a) da;
b) poate fi;

Clinică judiciară 26
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal
c) nu.

3. Inculpatul este persoana faţă de care:

a) s-a pornit procesul penal;
b) s-a pus în mişcare acţiunea penală;
c) a început urmărirea penală;

Clinică judiciară 27
Rusu Ion Organele judiciare şi părţile în procesul penal

4. Fazele procesului penal sunt:

a) facultative;
b) obligatorii;
c) unele facultative, altele obligatorii.

5. Pot formula cereri şi excepţii:

a) participanţii la procesul penal;
b) doar procurorul;
c) părţile în procesul penal.

Lucrare de verificare aferentă capitolelor 1 şi 2

1) Definiţi şi comentaţi în 30 de rânduri, pornind de la un exemplu practic,
principiul prezumţiei de nevinovăţie.
2) Ilustraţi prin prisma aspectelor teoretice, un model de declaraţie de inculpat.

Bibliografie minimală
Lupaşcu, Dan (2007). Codul de procedură penală ad Litteram. Bucureşti.
Universul Juridic, pp. 17-57.
Neagu, Ion (2010).Tratat de procedură penală, Partea specială, Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 122-226.
Theodoru, Grigore (2007). Tratat de drept procesual penal. Bucureşti:
Hamangiu, pp. 101-198.
Volonciu, Nicolae (1998). Tratat de procedură penală, Partea generală,
Ediţia a III-a revizuită şi adăugită. Bucureşti: Paideia, pp. 141-217.
***Constituţia României.
***Codul de procedură penală în vigoare.
***Codul penal în vigoare.

Clinică judiciară 28