UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

CLINICĂ JUDICIARĂ
Anul IV, semestrul al II-lea

DRAGU CREȚU
Drept civil. Succesiuni 2
 © Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN 978-606-533-100-6

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171

Clinică judiciară 3
CUPRINS

1. Principiile fundamentale ale procesului penal român

Noţiuni introductive 8
Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în 9
activitatea practică
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 18
Teste de autoevaluare 19
Bibliografie minimală 19

2. Organele judiciare şi părţile în procesul penal

Consideraţii de ordin practic 21
Părţile în procesul penal 21
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 25
Teste de autoevaluare 25
Lucrarea de verificare 26
Bibliografie minimală 26

Clinică judiciară 4
 3. Mijloacele de probă în procesul penal
Aspecte de ordin teoretic şi practic în procesul penal 28
Valoarea probatorie a declaraţiilor învinuitului sau 30
inculpatului
Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi ale părţii 31
responsabile civilmente
Declaraţiile martorilor 32
Procedee speciale de ascultare a părţilor şi a martorilor 36
Interceptările şi înregistrările audio sau video şi 40
fotografiile
Administrarea probelor prin comisie rogatorie şi delegare 45
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 46
Teste de evaluare 46
Bibliografie minimală 46

4. Măsurile preventive din perspectivă practică

Dispoziţii speciale pentru minori 49
Arestarea preventivă a minorului 49
Actele procesuale şi procedurale comune 50
Modurile generale de sesizare a organului de urmărire 56
penală
Modurile speciale de sesizare a organelor de urmărire 58
penală
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 64
Teste de autoevaluare 64
Lucrarea de verificare 65
Bibliografie minimală 65

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Clinică judiciară 5
INTRODUCERE
Modulul intitulat Clinică judiciară se studiază în anul IV şi vizează dobândirea
de competenţe în domeniul dreptului penal şi dreptului procesual penal.
Competentele pe care le vei dobândi sunt următoarele:
 identificarea trăsăturilor specifice raporturilor juridice procesual
penale;
 descrierea mecanismelor de derulare a procesului penal;
 capacitatea de a interpreta normele de drept procesual penal în raport
cu situaţiile concrete
 interpretarea unor idei, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice
şi practice inerente procesului penal.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Principiile fundamentale ale procesului penal român;
- Organele judiciare şi părţile în procesul penal;
- Mijloacele de probă în procesul penal;
- Măsurile preventive din perspectivă practică.
In prima unitate de învăţare, intitulată Principiile fundamentale ale procesului
penal român, vei regăsi operaţionalizarea următoarelor obiective specifice:
- să enumeri principalele principii ale procesului penal;
- să relaţionezi cu principiile fundamentale ale procesului penal român;
- să identifici rolul principiilor fundamentale ale procesului penal
după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare,
Organele judiciare şi părţile în procesul penal, vei achiziţiona, odată cu
cunoştinţele oferite, noi competenţe:
- să identifici şi să defineşti părţile în procesul penal;
- să compari părţile în procesul penal sub aspectul drepturilor şi
obligaţiilor;
- să descrii mecanismele de derulare a procesului penal
care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul de
însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare care după corectare o
vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru
modulele următoare.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare,
Mijloacele de probă în procesul penal, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele
oferite, noi competenţe:
Clinică judiciară 6
 - să compari declaraţiile părţilor participante la procesul penal;
- să explici procedura de audiere a părţilor procesului penal;
- să dezvolţi într-un eseu de o pagină, la alegere, problematica specifică
interceptărilor şi înregistrărilor audio, video sau procedeele privind
administrarea probelor prin comisie rogatorie şi delegare.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare, intitulată
Măsurile preventive din perspectivă practică, vei achiziţiona, odată cu
cunoştinţele oferite, noi competenţe:
- să diferenţiezi mijloacele procesuale de cele procedurale;
- să enumeri argumentat dispoziţiile speciale reglementate în Codul de
procedură penală cu privire la minori;
- să evidenţiezi modurile generale şi pe cele speciale de sesizare a
organelor de urmărire penală.
Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
 Citeşti modulul cu maximă atenţie;
 Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;
 Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;
 Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o fără
să apelezi la suportul scris;
 Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat
anumite secvenţe;
 În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.

Sarcinile de lucru din cadrul cursului vor fi verificate de tutore în cadrul

întâlnirilor tutoriale.
Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate două lucrări de
verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs şi de
următoarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat după
gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se va ţine cont de
acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului.
Răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice - 80%; activităţi aplicative
atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. - 10%; teste pe parcursul
semestrului - 5% şi teme de control - 5%.
N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.

Clinică judiciară 7
1. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI
PENAL ROMÂN

1.1. Noţiuni introductive 8

1.2. Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în 9

activitatea practică
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 18
Teste de autoevaluare 19
Bibliografie minimală 19

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
 să enumeri principalele principii ale procesului penal;
 să relaţionezi cu principiile fundamentale ale procesului penal
român;
 să identifici rolul principiilor fundamentale ale procesului penal.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore

Clinică judiciară 8
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
1.1. Principiile fundamentale ale procesului penal român
1.1.1. Noţiuni introductive
Sunt reguli de bază cu caracter general în temeiul cărora este organizată
desfăşurarea procesului penal - trebuie raportat la „scopul procesului penal”
enunţat prin art. 1 din Codul de procedură penală:
„constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni astfel ca orice
persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o
persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.
Modificări în materia principiilor fundamentale s-au produs odată cu apariţia
Legii 32/ 1990 care a introdus în Codul de procedură penală art. 5 1 principiul
nou, şi anume „Respectarea demnităţii umane”, principiu care îşi găseşte
corespondent în art. 22 alin. (2) din Constituţia României.
Art. 51 Cod procedură penală prevede:
„Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau judecată trebuie tratată cu
respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau tratamente de cruzime,
inumane sau degradante este pedepsită prin lege”.
Prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus în Codul de procedură penală
principiul „prezumţiei de nevinovăţie”. Art. 52 Cod procedură penală
prevede că:
„orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o
hotărâre penală definitivă”.
Principiile fundamentale ale procesului penal au o valoare deosebită atât în
activitatea de creare a dreptului material, în interpretarea acestuia cât şi în
aplicarea sa practică.
Într-un prim sens, prin principii înţelegem regulile de bază ale procesului penal
(art. 2-8 Cod procedură penală). Pe de altă parte, în baza principiilor este
organizat sistemul judiciar şi se desfăşoară activitatea procesual penală:
egalitatea persoanei în procesul penal, operativitatea soluţionării cauzelor,
dreptul la un proces echitabil.

Legalitatea procesului penal

Acest principiu presupune ca activitatea procesuală, în întregul ei, să se
realizeze în conformitate cu dispoziţiile legii („nulla justitio sine lege”).
Acesta este consacrat prin art. 2 alin. (1) Cod procedură penală „procesul penal
se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii potrivit
dispoziţiilor prevăzute de lege”, şi îşi găseşte corespondentul în principiul
general al legalităţii înscris în art. 1 alin. (5) din Constituţia României, care
prevede că: „Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie”.
Art. 23 alin. (12) din Constituţie prevede că: „nicio pedeapsă nu poate fi
stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”.
Legalitatea presupune înfiinţarea prin lege a instanţelor judecătoreşti, a
parchetelor şi a organelor de cercetare penală precum şi desfăşurarea activităţii
Clinică judiciară 9
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
acestora în compunerea şi limitele competenţei acordate de lege. Normele care
reglementează compunerea şi limitele activităţii acestor organe sunt imperative
şi orice încălcare a lor este sancţionată. De asemenea, legalitatea vizează
respectarea de către organele judiciare pe tot parcursul procesului penal, a
legilor penale şi civile, a legii procesual penale, a altor dispoziţii legale, cauza
urmând a fi soluţionată potrivit tuturor dispoziţiilor legale în vigoare.
Principiul legalităţii presupune şi:
- garantarea respectării integrală a drepturilor procesuale acordate de lege
participanţilor şi prevede numai utilizarea mijloacelor şi metodelor admise
de lege;
- efectuarea fiecărui act procesual şi procedural în conţinutul şi formele
prevăzute de lege şi înlăturarea actelor nelegale din activitatea organelor
judiciare;
- organizarea controlului judiciar şi a supravegherii judiciare pentru
asigurarea respectării întocmai a prevederilor Codului de procedură penală
si a altor dispoziţii legale;
- operează atât în activitatea organelor judiciare, cât şi faţă de părţi.

Sarcina de lucru 1
Explică incidenţa principiului legalităţii şi a principiului prezumţiei de
nevinovăţie în ceea ce priveşte judecarea unui inculpat minor, trimis în
judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) Cod
penal până la judecarea definitivă a cauzei.

1.2. Analiza şi incidenţa principiilor procesual penale în activitatea practică

1.2.1. Oficialitatea procesului penal (principiul obligativităţii)
Acest principiu este reglementat în art. 2 alin. (2) Cod procedură penală:
„actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu afară de cazul când
prin lege se dispune altfel”.
Statul are dreptul ca prin organele judiciare să-l tragă la răspundere pe infractor
să înceapă şi să desfăşoare procesul penal din proprie iniţiativă, indiferent de
cererea persoanelor vătămate prin infracţiune. În cadrul procesului penal nu-şi
găseşte, de regulă, aplicabilitatea principiului disponibilităţii care este specific
procesului penal. Organele judiciare au obligaţia de a porni procesul penal,
neputându-se sustrage de la declanşarea procesului penal, de la punerea în
mişcare a acţiunii penale, de la exercitarea ei până la finalizarea cauzelor aflate
pe rol. Acest principiu cunoaşte anumite excepţii (în anumite infracţiuni sau
când autorul infracţiunii este o anumită persoană), cazuri în care procesul penal
Clinică judiciară 10
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
nu mai poate fi declanşat din oficiu, fiind necesare anumite autorizări sau
sesizări din partea unor organe sau persoane anume prevăzute de lege şi
anume:
a) situaţiile prevăzute de art. 72, 84 şi 109 din Constituţie care fixează
imunităţile de jurisdicţie ale demnitarilor şi membrilor Guvernului.
Potrivit art. 84 din Constituţie, Preşedintele României se bucură de imunitate,
iar punerea sa sub acuzare se poate realiza numai de către Camera Deputaţilor
şi Senat pentru înaltă trădare cu votul a cel puţin 2 /3 din numărul deputaţilor şi
senatorilor în şedinţa comună. Competenţa de judecată aparţine I.C.C.J.
Art. 72 din Constituţie reglementează imunitatea parlamentară. Deputaţii sau
senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile
politice exprimate în exercitarea mandatului. Pot fi urmăriţi şi trimişi în
judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice
exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau
arestaţi, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea lor.
Competenţa aparţine I.C.C.J.
Art. 72 (3) din Constituţie prevede că, în caz de infracţiune fragrantă, deputatul
sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministerul Justiţiei va
informa de îndată pe preşedintele Camerei asupra reţinerii sau percheziţiei. În
cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va
dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Art. 109 (2) din Constituţie prevede că pentru faptele săvârşite în exerciţiul
funcţiei lor, membrii Guvernului pot fi urmăriţi penal. Cererea de a fi începută
urmărirea penală pentru membrii Guvernului poate fi făcută numai de către
Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României. Dacă s-a cerut începerea
urmăririi penale, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora
din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage
suspendarea din funcţie. Competenţa de judecată aparţine I.C.C.J. Cazurile de
răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate
printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
b) Imunităţile de jurisdicţie diplomatică şi consulară prevăd potrivit
convenţiilor internaţionale şi legislaţiei interne exceptarea persoanei străine
care exercită activitate diplomatică şi consulară pe teritoriul ţării noastre şi la
jurisdicţia penală şi civilă a statului român atât a lor cât şi a bunurilor acestora.
Imunitatea de jurisdicţie diplomatică este absolută – agentul diplomatic nu
poate fi urmărit şi judecat de nicio autoritate juridică atât pentru actele oficiale,
cât şi pentru cele particulare. Imunitatea de jurisdicţie consulară – operează
Reţine numai pentru actele îndeplinite în exerciţiul funcţiilor consulare.
diferenţa!
c) Imunitatea magistraţilor, „magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi,
percheziţionaţi sau trimişi în judecată”. Dacă acţiunea penală a fost pusă în
mişcare, judecătorul este suspendat din funcţie până la rămânerea definitivă a
hotărârii.
d) Potrivit art. 5 C. proc. pen. punerea în mişcare a acţiunii penale pentru
infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei naţionale a
statului român sau contra vieţii unui cetăţean român ori prin care s-a adus o
vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român când

Clinică judiciară 11
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
sunt săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul ţării se face numai cu autorizarea prealabilă a
procurorului general;
e) în situaţia săvârşirii unei infracţiuni îndreptate împotriva vieţii, integrităţii
corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii reprezentanţilor unui stat străin,
acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de guvernul străin (art.
171 Cod penal);
f) pentru unele infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, acţiunea
penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor
ferate;
g) pentru infracţiunile săvârşite de militari contra ordinii şi disciplinei militare
(art. 331 – 336 Cod penal) precum şi pentru infracţiuni de sustragere de la
serviciul militar indiferent dacă a fost săvârşită de un civil sau militar, acţiunea
penală se pune în mişcare în urma sesizării organului judiciar de către
comandantul unităţii militare;
h) pentru infracţiunile săvârşite de civil contra capacităţii de apărare a ţării,
acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului centrului
militar;
i) instituţia plângerii prealabile ca o condiţie pentru punerea în mişcare a
acţiunii penale o întâlnim numai la anumite infracţiuni (art. 279 Cod procedură
penală).
Când acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanelor
vătămate, aceasta poate să împiedice exercitarea acţiunii prin retragerea
plângerii sau împăcarea părţilor. Dacă persoana vătămată este lipsită de
capacitatea de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din
oficiu [art. 131 (5) Cod procedură penală].
Acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu când, de exemplu s-a
săvârşit infracţiunea de vătămare corporală asupra membrilor familiei.
j) infracţiunea de seducţie (art. 199 Cod penal) pentru care procesul porneşte
din oficiu, nefiind necesară plângerea prealabilă, însă împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală.
Excepţiile de la principiul oficialităţii au caracter absolut în sensul că organele
de urmărire penală si instanţa de judecată nu pot acţiona împotriva voinţei
organelor şi persoanelor prevăzute de lege, actele efectuate prin încălcarea
acestor voinţe fiind sancţionate cu nulitatea.

Clinică judiciară 12
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

Sarcina de lucru 2
Explică principiul oficialităţii procesului penal în cazul săvârşirii
unei infracţiuni de corupţie în baza Legii nr. 78/2000.

1.2.2. Aflarea adevărului

Este înscris în art. 3 Cod procedură penală:
”în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la
faptele şi împrejurările cauzei şi cu privire la persoana făptuitorului”.
Acest principiu stă la baza realizării scopului procesului penal – constatarea la
timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni astfel ca orice
persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi
nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Organele judiciare au obligaţia să constate existenţa faptei, împrejurările – de
loc, de timp, mod şi mijloace de săvârşire a infracţiunii – în care aceasta s-a
comis, forma şi modalitatea vinovăţiei, mobilul şi scopul urmărit de făptuitor,
întinderea prejudiciului cauzat şi orice aspecte care ar putea să influenţeze
răspunderea penală şi civilă a făptuitorului.
Organele judiciare au obligaţia să stabilească orice date de natură să contribuie
la cunoaşterea personalităţii făptuitorului.
Hotărârea judecătorească pronunţată, în urma administrării probelor şi a
interpretării lor corecte trebuie să reflecte fidel reabilitarea sub toate aceste
aspecte. Adevărul judiciar reprezintă o concordanţă absolută între materialul
probator din dosar şi faptele stabilite de organul judiciar. „Adevărat este numai
ceea ce este stabilit prin probe”. Aflarea adevărului în procesul penal depinde
de profesionalismul şi competenţa celor care aplică şi apără legea de rigoarea şi
eficienţa căilor folosite.
Codul de procedură penală instituie un sistem de drepturi şi garanţii care
contribuie la aflarea adevărului în cauza penală şi anume:
- obligaţia organelor judiciare de a afla adevărul în fiecare cauză penală prin
strângerea probelor necesare pentru lămurirea cauzei.
Art. 202 Cod procedură penală prevede obligaţia organului de urmărire penală
de a strânge probele, iar art. 287 Cod procedură penală prevede că:
„instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ în vederea aflării adevărului şi a
realizării rolului educativ al judecăţii”;

Clinică judiciară 13
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
- dreptul părţilor de a putea dovedi pe tot parcursul procesului penal
împrejurările care duc la aflarea adevărului în cauza respectivă (art. 67 Cod
procedură penală).
- obligaţia oricărei persoane să contribuie prin informaţiile pe care le deţine la
aflarea adevărului.
La cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată orice
persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este
obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze [art. 65 (2) Cod procedură
penală].
Fapta de a nu aduce la cunoştinţă organelor judiciare a unor împrejurări care,
dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăţiei unor persoane trimise în
judecată sau condamnată pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în
arest preventiv pe nedrept (art. 265 Cod penal);
- aşezarea sistemului probator pe principiile libertăţii probelor şi ale liberei lor
aprecieri (art. 63, 64 Cod procedură penală).
- posibilitatea reluării cauzei din etapa procesuală în care aflarea adevărului s-a
denaturat (art. 265 Cod procedură penală) (ex.: restituirea cauzei sau trimiterea
la alt organ de urmărire, restituirea pentru completarea urmăririi penale).
- obligaţia verificării de către organul care instrumentează cauza, a
concordanţei dintre realitate şi concluziile trase de către organul care a avut
anterior cauza spre soluţionare.

1.2.3. Rolul activ

Potrivit art. 4 Cod procedură penală:
„organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să aibă rol activ în
desfăşurarea procesului penal”,
atât în ceea ce priveşte urmărirea penală, cât şi în realizarea celorlalte sarcini
care apar pe parcursul procesului.
Organele judiciare au obligaţia să intervină în orice moment al desfăşurării
procesului începând de la cererea de probe, administrarea probelor, stabilirea
faptelor până la constatarea exactă a adevărului, asigurarea drepturilor părţilor,
îndrumarea şi sprijinirea acestora. Ele au datoria să explice părţilor drepturile
lor procesuale si să le ajute în exercitarea acestor drepturi să dispună
administrarea din oficiu a unor probe care ar putea contribui la soluţionarea
justă a cauzelor, să pună în discuţia părţilor orice aspect care ar putea ajuta la
aflarea adevărului, să examineze cauza penală sub toate aspectele şi când este
nevoie să extindă acţiunea penală ori procesul penal si asupra altor fapte şi
persoane.
Principiul rolului activ, deşi imperativ, are şi un coeficient de relativitate în
sensul că unele acte procesuale au un caracter strict personal. Exemple:
constituirea persoanei vătămate ca parte civilă; asigurarea asistenţei judiciare
atunci când ea nu este obligatorie; prezenţa la dezbateri personal sau prin
reprezentant în cazurile în care aceasta nu este obligatorie; exercitarea căilor de
atac, retragerea lor.
Clinică judiciară 14
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

Clinică judiciară 15
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

1.2.4. Garantarea libertăţii persoanei

Inviolabilitatea persoanei constă în dreptul fiecărui om de a fi şi de a se putea
comporta liber numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 5 Cod procedură penală, reglementează garantarea libertăţii persoanei.
„În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. Nicio persoană nu poate
fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii,
decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege”.
Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau vreo
restrângere a libertăţii consideră că este ilegală, are dreptul, în tot cursul
procesului penal să se adreseze instanţei competente potrivit legii. Orice
persoană împotriva căreia s-a luat ilegal o măsură preventivă are dreptul la
repararea pagubei suferite în condiţiile prevăzute de lege.
Legea precizează că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul
arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar
sau pe cauţiune.
Art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie prevede că „libertatea individuală şi
siguranţa persoanei sunt inviolabile.”
Percheziţionarea, reţinerea, arestarea unor persoane sunt permise numai în
cazurile şi cu procedura prevăzută de lege. Reţinerea nu poate depăşi 24 ore iar
arestarea se face numai în temeiul unui mandat emis de judecător pentru o
durată de cel mult 30 zile cu posibilitatea prelungirii. În situaţia în care
motivele reţinerii sau arestării au dispărut eliberarea persoanei este obligatorie.
Art. 20 din Constituţie Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu D.U.D.O
cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte şi că dacă există
neconcordanţă între actele internaţionale şi legislaţia internă, au prioritate
reglementările de drept internaţional cu excepţia cazului când constituţia sau
legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Legea instituie şi anumite garanţii practice pentru respectarea libertăţii
persoanei prin limitarea expresă a cazurilor în care se poate dispune privarea de
libertate (art. 148 Cod procedură penală), prin stabilirea competenţei şi de
cercetare a procurorului şi a instanţei de judecată şi prin controlul exercitat
asupra legalităţii măsurilor luate.

Sarcina de lucru 3
Argumentează în 5 fraze modul în care organele judiciare sunt obligate
să asigure respectarea principiului garantării libertăţii persoanei pe
parcursul procesului penal.

Clinică judiciară 16
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

1.2.5. Respectarea demnităţii umane

Este un principiu nou reglementat în art. 51 Cod procedură penală.
Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau judecată trebuie
tratată cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau la
tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsită de lege.
A fost introdus în cadrul procesului penal prin:
- Legea 20/1990 infracţiunea de tortură prev. de art. 2671;
- art. 68 Cod procedură penală:
„este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere precum şi
promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obţine probe”.
- art. 266 Cod procedură penală „arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă;
art. 267 Cod penal „supunerea la rele tratamente”.
1.2.6. Prezumţia de nevinovăţie
Reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului şi este reglementat
în art. 23 alin. (11) din Constituţie şi art. 5 2 Cod procedură penală – până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este
considerată nevinovată.
Constituie o garanţie care protejează persoana implicată într-o cauză penală şi
îi oferă posibilitatea să se apere împotriva acuzaţiilor ce i se aduc.
Persoana împotriva căreia s-a dispus începerea urmăririi penale este
prezumată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Sarcina probei revine organului judiciar şi nu învinuitului sau inculpatului care
nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia. Orice dubiu în acuzare poate fi
răsturnată prin apărarea învinuitului sau inculpatului care are dreptul de aproba
lipsa de temeinicie a acesteia.
Prezumţia de nevinovăţie reprezintă o garanţie a protecţiei drepturilor
persoanei în cadrul procesului penal dar în momentul în care se stabileşte că
probele au fost riguros administrate iar vinovăţia este stabilită, prezumţia va fi
înlăturată, urmând să fie aplicate sancţiunile corespunzătoare infracţiunii
săvârşite.

1.2.7. Garantarea drepturilor de apărare

Dreptul de apărare reprezintă unul din drepturile fundamentare ale cetăţenilor.
Este înscris în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de
Adunarea Generală a ONU în 1948.
- este reglementat în art. 24 din Constituţie „ dreptul la apărare este garantat .
În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu;
- este reglementat în art. 6 C.p.c. modificat prin Legea nr. 281/2003 „dreptul
la apărare este garantat învinuitul, inculpatul şi celelalte părţi în tot cursul
procesului penal”.

Clinică judiciară 17
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
În cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor
drepturile exercitate a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi
să administreze probele necesare în apărare.
Organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de
a-l audia pe învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este învinuit,
încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării
apărării. Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul
procesului penal. Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit
sau inculpat înainte de a i se lua prima declaraţie despre dreptul de a fi asistat
de un apărător consemnându-se aceasta într-un proces –verbal de ascultare. În
cazurile prevăzute de lege organele judiciare au obligaţia să ia măsuri pentru
asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului dacă acesta nu are
apărător ales.
Principiul garantării drepturilor la apărare se manifestă sub următoarele
aspecte:
- posibilitatea părţilor de a-şi asigura singuri apărarea;
- organul judiciar este obligat să aibă în vedere din oficiu aspectele care sunt
în favoarea părţii;
- asistenţa judiciară în general este facultativă; în cazurile expres prevăzute de
lege este obligatorie ( art. 171 Cod procedură penală);
- încălcarea dreptului la apărare atrage nulitatea actului de procedură
efectuat.

Sarcina de lucru 4
Explică în 3 fraze modul în care organele judiciare trebuie să
asigure respectarea principiului dreptului la apărare al tuturor
părţilor în procesul penal.

1.2.8. Limba în care se desfăşoară procesul penal

Art. 13 din Constituţie prevede: „în România limba oficială este limba
română”. De asemenea, art. 128 din Constituţie prevede că procedura judiciară
se desfăşoară în limba română. Există reglementat în:
Reţine Constituţie: „dreptul cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale de a se
reglementarea exprima în limba maternă în faţa instanţelor inclusiv prin folosirea de interpreţi
juridică a şi traducători”.
acestui
principiu!

Clinică judiciară 18
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

Art. 128 alin. (4) din Constituţie:

„dreptul străinilor şi apatrizilor care nu înţelege sau nu vorbesc limba română de a lua
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii
prin interpret. În procesele penale acest drept este asigurat părţilor în mod gratuit”.
Dispoziţiile art. 128 alin. (4) din Constituţie nu se aplică cetăţenilor români
aparţinând minorităţilor naţionale. Aşadar, dreptul la folosirea limbii materne
este garantat a se exercita în mod gratuit doar străinilor şi apatrizilor care nu
vorbesc limba română.

1.2.9. Egalitatea persoanelor în procesul penal

Acest principiu presupune egalitatea reală şi deplină a tuturor persoanelor în
faţa legii (art. 4 din Constituţie).
În acelaşi sens, art. 16 din Constituţie prevede:
”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări
întrucât nimeni nu este mai presus de lege”.
Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor
şi a intereselor legitime. Toate părţile trebuie tratate egal indiferent dacă este
vorba de persoane fizice, de societăţi comerciale, regii autonome sau de stat.
Aspecte:
- existenţa aceloraşi organe pentru realizarea justiţiei penale în raport de toate
persoane fizice sau juridice.
- existenţa aceloraşi reguli procesuale pentru toate persoanele;
- existenţa unor drepturi şi obligaţii egale pentru toate părţile din proces.
- încălcarea acestui principiu atrage săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu
prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 Cod penal.

1.2.10. Operativitatea în procesul penal

- nu este reglementat expres în legislaţia actuală;
- se mai numeşte procesul celerităţii sau al rapidităţii soluţionării cauzelor;
- decurge din art. 1 Cod procedură penală „procesul penal are ca scop
constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni.
- reprezintă o condiţie sine qua non a soluţionării temeinice a cauzelor penale;
- se află în strânsă legătură cu activitatea de stingere a probelor (care necesită
urgenţă, pentru a nu se deteriora sau distruge) cu administrarea acestora, cu
rolul activ al organului judiciar, cu scopul procesului penal;
- nu înseamnă rabat de la calitate.

Clinică judiciară 19
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

Sarcina de lucru 5
Organele judiciare pe parcursul procesului penal au obligaţia de a face
aplicarea dispoziţiilor procesuale şi procedurale cu respectarea termenelor
legale în respectarea principiului operativităţii soluţionării cauzelor într-
un timp rezonabil. Argumentaţi în 20 de rânduri modul în care organele
judiciare nu ar da eficienţă principiului operativităţii şi al celui privind
dreptul la apărare al părţilor într-o cauză dedusă judecăţii.

Rezumat
Principiile fundamentale sunt consacrate în actualul Cod de procedură penală ca
reguli de bază în procesul penal cu caracter general care guvernează toate
instituţiile procesuale şi fazele procesului penal. Recunoaşterea şi aplicarea lor
sunt raportate la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la pactele şi la
celelalte tratate la care România este parte, conform Constituţiei. Potrivit art. 20
alin. 2 din Constituţia României dacă există neconcordanţă între pactele şi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
parte, în legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Prin aderarea
României la Consiliul Europei, semnarea şi ratificarea Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului principiile vor trebui coroborate şi completate cu dispoziţiile
convenţiei. De asemenea, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană,
reglementările actelor normative europene vor avea de asemenea prioritate în
raport cu legislaţia internă, obligaţia legiuitorului român constânt în transpunerea
acestor acte normative în legislaţia internă. Apreciem că între regulile de bază ale
procesului penal trebuie reţinute cele consacrate în mod expres de lege, dar nu
numai de legea procesual penală, ci şi de Constituţie, care recunoaşte şi alte
principii sau drepturi şi libertăţi cu efecte asupra întregului proces penal sau
asupra unor etape, faze sau instituţii ale acestuia. Cunoaşterea acestor principii
are o valoare teoretică pentru că ele dau orientarea necesară pentru explicarea şi
justificară doctrinară a menţinerii, modificării sau abrogării normelor de Drept
procesual penal. Principiul legalităţii exprimă cerinţa ca procesul penal să se
desfăşoare de către organele judiciare instituite de lege în compunerea şi cu
competenţele prevăzute de lege. Organele judiciare şi participanţii la procesul
penal trebuie să acţioneze numai în formele, condiţiile şi limitele prevăzute de
lege. Respectarea formelor asigură posibilitatea exercitării controlului asupra
respectării condiţiilor şi limitelor stabilite de lege, de către organele judiciare şi
participanţi. Organele judiciare trebuie să acţioneze cu respectarea drepturilor
procesuale ale participanţilor şi să le asigure exercitarea lor. Exercitarea
drepturilor organelor judiciare trebuie făcută cu respectarea unei proporţionalităţi
între restrângere şi fapta pentru care persoana este cercetată sau vinovată.

Clinică judiciară 20
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

Clinică judiciară 21
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român

Teste de autoevaluare
1. Principiile specifice care guvernează judecata cauzei sunt:
a) principiul repartizării aleatorii a cauzelor;
b) principiul rolului activ al judecătorului;
c) principiul continuităţii completelor de judecată;

2. Principiul egalităţii presupune:

a) respectarea legii;
b) respectarea normelor de procedură;
c) publicitatea şedinţei de judecată în toate cauzele.

3. Încălcarea principiilor fundamentale atrage:

a) nulitatea absolută a actelor întocmite;
b) nulitatea relativă;
c) nici o sancţiune.

4. Participanţi la procesul penal sunt:

a) organele judiciare;
b) martorul;
c) expertul.

5. Părţi în procesul penal sunt:

a) făptuitorul;
b) învinuitul;
c) inculpatul.

Bibliografie minimală
Lupaşcu, Dan (2007). Codul de procedură penală ad Litteram. Bucureşti: Universul
Juridic.
Neagu, Ion (2010). Drept procesual penal. Tratat. Partea generală, ed. a II, revăzută şi
adăugită. Bucureşti: Universul Juridic.
Theodoru, Gr. (2007). Tratat de drept procesual penal. Bucureşti: Hamangiu.
Volonciu, Nicolae (1998). Tratat de procedură penală. Partea generală, ed. a III-a
revizuită si adăugită. Bucureşti: Paideia.
***Constituţia României.
***Codul de procedură penală în vigoare.
Clinică judiciară 22
Rusu Ion Principiile fundamentale ale procesului penal român
***Codul penal în vigoare.

Clinică judiciară 23