Grigore Ureche

Biografie:
Grigore Ureche (n. cca. 1590 – d. 1647) a fost primul
cronicar moldovean de seamă a că rui operă s-a pă strat.
Nă scut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor
Ureche, boier instruit deținâ nd funcții politice
importante la sfâ rșitul veacului al XVI-lea, în repetate
râ nduri purtă tor de solii la Poarta Otomană , mare vornic
al Ț ă rii de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă . A
avut ca frate pe Nicolae Ureche spă tarul.Cronicarul de
mai tâ rziu a învă țat carte la Lwó w, Uniunea statală
polono-lituaniană , la Ș coala Fră ției Ortodoxe, unde a
studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca,
retorica și poetica. Reîntors în țară , a participat la viața
politică mai întâ i ca logofă t, apoi spă tar.În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul
dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spă tar, iar din anul 1642, urmâ nd calea pă rintelui
să u, a ajuns mare vornic al aceleiași Ț ă ri de Jos.A murit în anul 1647 în satul Goești din
ținutul Câ rligă turii [3] și a fost înmormâ ntat într-o criptă de la mă nă stirea Bistrița din
Moldova.

Opera:
,,Letopisețul Ț ă rii Moldovei’’ a fost scris spre sfâ rșitul vieții; se crede că Grigore Ureche ar
fi muncit la el între anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile
slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină . Valoarea ei
constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gâ ndire politică .Cronicarul
motivează scrierea acestui letopiseț din simplul pretext „ca sî nu se înece ... anii cei trecuți“
și să lase urmașilor amă nunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar și
din grija ca aceștia să nu ră mâ nă „asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fă ră
minte“. E de accentuat importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și
creșterea conștiinței naționale a poporului, ,,Letopisețul Ț ă rii Moldovei’’ constituind
începutul istoriografiei în limba româ nă .Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte
restrâ ns și s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua
jumă tate a sec. al XVII-lea și pâ nă astă zi stâ nd versiunile interpolate ale lui Simion Dască lul.
Alți copiști, ca Misail Că lugă rul și Axinte Uricariul au adă ugat la rîndul lor unele pasaje.
Majoritatea interpolă rilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astă zi se
pă strează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima
publicare a textului s-a fă cut în 1852, de că tre Mihail Kogă lniceanu.
Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descă lecat (1359) pînă la à doua
domnie à lui Aron-vodă . Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și

1
întâ mplă rile cele mai importante, ținâ nd foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte
deșarte ce de dereptate“. Adversar al unei puteri domnești fă ră controlul boierimii, Ureche
a scris cronica de pe poziția marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a
moldovenilor pentru neatâ rnarea ță rii și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În politica
externă , Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea polonofilă – izbă virea Moldovei
de turci numai în alianță cu Polonia.
Într-un capitol intitulat Pentru limba noastră moldovenească , remarcă influența altor
limbi ,facâ nd astfel unele apropieri etimologice între cuvintele româ nești și cele latinești
.Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. A
întîmpinat greută ți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba româ nă ,
de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecînd sintaxa slavă cu cea orală româ nească .