1. Enumerați rolulrile HCL din sucul gastric.

- activează enzimele proteolitice din sucul gastric

- inactivează amilaza salivară
- acţionează asupra proteinelor alimentare făcându-le mai uşor digerabile
- stimulează evacuarea gastrică
- împiedică dezvoltarea germenilor introduşi în stomac o dată cu alimentele
ingerate (acţiune antiseptică, efect bactericid)
2. Descrieți rolurile lipazei pancreatice, tripsinei și chimotripsinei din sucul pancreatic;
- lipaza pancreatică – hidrolizează lipidele neutre (trigliceridele) până la acizi
graşi şi glicerol
- tripsina – secretată sub forma inactivă de tripsinogen şi activată de
enterochinază (enzimă secretată de enterocitele din mucoasa duodenală)
- chimotripsina – secretată sub formă inactivă de chimotripsonogen şi activată de
tripsină
Tripsina şi chimotripsina acţionează asupra proteinelor neatacate de pepsina
gastrică şi asupra produşilor de scindare ai pepsinei gastrice pe care îi
degradează până la oligopeptide (di, tri şi tetrapeptide)
3. Precizați componentele sucului intestinal;
- este bogat în mucus şi bicarbonat (NaHCO3); pH=7,5-8,5
- mucusul protejează mucoasa intestinală de acţiunea HCl
- enzimele – nu sunt eliberate în lumenul intestinal ci sunt asociate celulelor
mucoasei intestinale
- peptidaze – desfac di, tri, tetrapeptidele până la aminoacizi
- dizaharidazele – acționează asupra dizaharidelor ( zaharoză, lactoză,
maltoză) transformându-le în monozaharide (glucoză, fructoză,
galactoză)
- lipaza – acţionează asupra lipidelor transformându-le până la acizi graşi
şi glicerol
4. Rolurile bilei;
- prin sărurile biliare determină emulsionarea lipidelor
- sărurile biliare stimulează peristaltismul intestinal
- activează lipazele din intestin
- favorizează absorbţia acizilor graşi și a vitaminelor liposolubile (A, D, K)
- pigmenţii biliari - dau colorația materiilor fecale, a urinei
- colesterolul, lecitina – asigură absorbţia lipidelor
- eliminarea unor substanţe (colesterolul)
5. Care sunt valorile normale și patologice ale urinei?
Cantitatea de urină emisă în 24 de ore depinde de mai mulți factori: vârstă, sex,
ingestia de lichide, de pierderile de apă prin transpirație, de funcționalitatea aparatului
urinar.
Valori normale: 1200-2000 ml
Variații patologice:
- cantitatea de urină peste 2500 ml/24h definește poliuria
- cantitatea de urină scazută sub 500 ml/24h constituie oliguria
În mod normal, cantitatea de urină eliberată ziua este mai mare decât cea din timpul nopții.
Inversarea acestui raport definește starea patologică denumită nicturie.

6. Compoziția chimică a urinei;

În compoziția chimică a urinei normale intră:
 apă
 substanțe minerale: Cl-, fosfați, sulfați, Na+, K+, Ca2+, Mg2+, NH4+
 substanțe organice: uree, creatinina, acid uric, aminoacizi, unele enzime, unele
vitamine (B1, C), unii hormoni (sexuali, corticosuprarenali).

7. Enumerați examenele care intră în analiza completă a urinei;

examenul macroscopic: volum, culoare, miros, aspect (transparența)
 examenul microscopic al sedimentului-elemente figurate (hematii, leucocite), celule
epiteliale, cilindri urinari
 examenul biochimic: pH, densitate, proteine, bilirubina, urobilinogen, nitriți, uree,
creatinina, electroliți ( clor, sodiu, potasiu, calciu).
 examenul bacteriologic (urocultura) -pune în evidență germenii patogen

8. Cum se poate face analiza sedimentului urinar?

Analiza sedimentului urinar se poate face atât calitativ, cât și cantitativ:
a) Sedimentul urinar calitativ  examenul microscopic direct (între lamă și lamelă)
sau după colorare cu albastru de metilen, eozina, violet de gențiana și Sudan III, reprezintă
metoda de evaluare calitativă a componentelor sedimentului urinar.
b) Sedimentul urinar cantitativ este examenul care constă în determinarea cantitativă
a elementelor formate din sedimentul urinar după una din metodele uzuale: Addis,
Hamburger, Stanfeld- Webb.
Se pot folosi pentru citirea sedimentului și cititoare automate care analizează în timp
mai scurt un număr mai mare de probe și o cantitate mai mare de probă.

9. Prezentați pe scurt (5-6 rânduri) hemoleucograma;

Hemoleucograma- este un test de laborator care măsoară diferite componente ale
sângelui, prin numărarea elementelor figurate ale sângelui, care se foloseşte la diagnosticul
infecţiilor virale sau bacteriene, a anemiilor şi a altor boli.
Hemoleucograma este o analiză care măsoară următoarele:
- nr. de eritrocite din sânge (RBC): bărbaţi: 4,2-5,6 mil./mm3, femei: 3,7-4,8 mil./mm3
- reticulocitele (celule roșii "imature"care conțin acizi nucleici reziduali ): 10-15‰
- nr. de leucocite (WBC): 4000-8000/ mm3 sânge (la adult) și 4000-10000 /mm3 sânge (la
copii)
- nr. de trombocite sau plachete sangvine (PLT): 150000-300000 /mm3 sânge
- hemoglobina (HGB)= cantitatea totală de Hb din sânge; valori normale: 13-16g/100ml (la
bărbați) și 11-15g/100ml (la femei).
- hematocritul (HCT)= masa de globule roșii dintr-un anumit volum de sânge exprimată în
procente; valori normale: 40-48% (la bărbați) și 36-42% (la femei)
- numărătoare diferențiată a leucocitelor(formula leucocitara):
o neutrofilele(NEU)
o eozinofilele(EOS)
o limfocitele(LY)
o monocitele(MO)
o bazofile(BAS)

10. Prezentați pe scurt (5-6 rânduri) viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
VSH-ul este o probă care exprimă grosimea statului de depunere a eritrocitelor
(hematiilor), exprimat în milimetrii [mm], în eprubetă, într-un interval de o oră [1h], 2 ore
[2h] sau o zi [24h] .
Valori normale: • barbați: 1 – 10 mm/ora; 7-15 mm/2h
• femei: 2 – 13 mm/ora; 12-17 mm/2h
Variații patologice:
• Creșterea VSH-ului apare în boli infecțioase sau inflamatorii (pneumonii, reumatism
articular acut, tuberculoza activă, septicemie, pielonefrite), în anemii, infarct miocardic,
leucemii, neoplasme, etc.
• Scăderea VSH-ului apare în poliglobulii, etc.

11. Prezentați pe scurt (5-6 rânduri) determinarea colesterolului;

Colesterolul - este transportat în plasmă cu ajutorul lipoproteinelor. Este excretat
nemodificat în bilă sau după transformare în acizi biliari.
Valori normale: 120-200 mg% (sau mg/dl)
Creșterea valorilor colesterolului total se asociază în principal cu creșterea progresivă
a riscului aterosclerozei și a bolilor coronariene. Creșterea nivelului colesterolului total
apare
și în alte tipuri de afecțiuni cum ar fi: afecțiuni hepatocelulare, afecțiuni renale,
hipotiroidism,
diabet zaharat prost controlat, neoplasme, alcoolism, obezitate, dieta bogata în grăsimi.

12. Prezentați pe scurt (5-6 rânduri) determinarea transaminazelor (TGO, TGP).

Transaminaze (TGO, TGP)
Prin dozarea transaminzelor se masoară, în general, afectarea ficatului.
TGO = transaminaza glutamică oxaloacetică sau aspartat-aminotransferaza (AST)
TGO se găseste în mod normal în multe tesuturi inclusiv în ficat, mușchi, rinichi, inima,
creier. Este eliberată în sânge când unul din organe este afectat, deci nu este foarte specifică
pentru afectarea ficatului.
TGP = transaminaza glutamică piruvică sau alanin-aminotransferaza (ALT)
TGP se găsește în majoritate în ficat. Mai este prezentă și în alte organe, dar în general
valori
mari ale TGP în sânge înseamna o afectare hepatică (este, deci, specifică pentru afectarea
ficatului).
Cele mai mari creșteri ale transminazelor se găsesc în hepatita A sau B, supradoza de
paracetamol, șoc hipovolemic. Creșterile moderate ale transaminzelor se întalnesc cel mai
des, fiind descoperite cel mai adesea în cursul unor analize de rutină la persoane sanatoase.
Cea mai comună cauză a acestor creșteri este depunerea de grăsime în ficat, care poate
fi cauzata de alcool, diabet si obezitate. Hepatita cronica C este și ea o cauză de creștere
moderată a transaminazelor. Există și o serie de medicamente care cresc concentrațiile
transaminazelor, de exemplu: aspirina, diclofenac, ibuprofen, izoniazida, fenilbutazona,
statinele, antidepresivele triciclice, tetraciclina, fenobarbital, etc.
Valori normale: TGO= 14-36 U/l; TGP=9-52 U/l