Consiliere şcolară şi orientare profesională 22.10.

2007
Curs 3

Teoria procesării cognitive a informaţiei

Include câteva dimensiuni în cadrul cărora sunt descrise cele mai importante domenii
cognitive implicate în alegerea carierei. Primele 3 domenii sunt:
 cunoaşterea de sine (valori, interese, abilităţi)
 cunoştinţele ocupaţionale (înţelegerea ocupaţiilor specifice şi a oportunităţilor
educaţionale)
 abilităţile de luare a deciziilor (înţelegerea modului în care cineva ia tipic o
decizie)
Al patrulea domeniu e reprezentat de metacogniţii (include dialogul cu sine,
capacitate de conştientizare, monitorizarea şi controlul cogniţiilor). Toate aceste abilităţi se
concentrează într-o piramidă.

Ciclul CASVE, reprezintă un model generic de abilităţi de procesare a informaţiei

relaţionate cu rezolvarea problemelor apărute în carieră şi luarea de decizii privind cariera.
Aceste abilităţi sunt: comunicarea, analiza, sinteza, evaluarea, execuţia. Utilizarea
lor este ciclică şi începe cu conştientizarea discrepanţei între o stare reală şi una ideală.
Prezenţa unei astfel de discrepanţe poate fi semnalată de apariţia unor stări emoţionale
negative (anxietate, depresie), a unor comportamente cum ar fi absenteismul sau
dependenţa de drog sau de existenţa unor simptome somatice (dureri de cap, pierderea
apetitului).
Problemele legate de carieră implică componente cognitive, afective,
comportamentale şi fiziologice.

1
 Modelul planificării integrative (SUMMY HANSEN)

Include aspecte din psihologie, sociologie, economie, multiculturalism şi

constructivism, şi realizează o abordare holistică a planificării vieţii si carierei, luând în
considerare schimbările cu care se confruntă societatea română.
Conceptul integrativ sugerează interacţiune şi unitate, elemente din ce în ce mai
valorizate în orice cultură.
Se centrează pe dezvoltarea carierei adulte şi se bazează pe următoarele idei:
 schimbările dramatice apărute în lume necesită o perspectivă globală
asupra dezvoltării personale şi a carierei care să susţină extinderea teoriei, cercetării şi
practicii în domeniul psihologiei carierei;
 profesionaliştii în psihologia carierei trebuie să ajute oamenii să-şi
dezvolte abilităţi de gândire integrativă prin stabilirea conexiunilor care există în viaţa lor
ca şi în comunitatea locală sau globală.
 Dezvoltarea cunoaşterii prin adăugarea unor noi forme de
cunoaştere, fie că e vorba de cunoaşterea de sine dincolo de interese, abilităţi şi valori
sociale, despre cunoaşterea socială dincolo de informaţiile ocupaţionale şi educaţionale
este esenţială pentru dezvoltarea unei viziuni extinse asupra carierei care să cuprindă roluri
multiple, identităţi şi provocări de viaţă în diverse culturi;
 Conştientizarea nevoii de schimbare şi decizie pentru realizarea
schimbării sunt esenţiale pentru planificarea integrativă a vieţii. Schimbarea poate să apară
la orice nivel, schimbarea personală încurajează şi stimulează schimbarea socială.
Au fost identificate 6 provocări/sarcini cu care se confruntă adultul azi:
a. Descoperirea acelei activităţi care trebuie îndeplinită într-un context global
aflat în schimbare (protejarea mediului, utilizarea constructivă a tehnologiei, înţelegerea
schimbărilor apărute în familie, acceptarea schimbărilor apărute în rolurile de sex,
înţelegerea şi respectarea diversităţii, reducerea violenţei reducerea sărăciei, promovarea
drepturilor omului, descoperirea unor noi forme de cunoaştere, explorarea spiritualităţii).
b. Organizarea vieţii într-un întreg plin de înţeles (deciziile ocupaţionale se
interconectează cu alte alegeri legate de roluri şi trebuie considerate holistic în contextul
mai multor complexe ale vieţii unei persoane. Oamenii trebuie să se inspire din
experienţele lor subiective în deciziile luate în carieră.
c. Stabilirea legăturii dintre familie şi profesie/negocierea rolurilor şi relaţiilor
(adoptarea unor noi pattern-uri de relaţionare la nivel profesional şi familial diferite de
cele anterioare precum şi la nevoia de a examina expectaţiile şi stereotipurile legate de
sex).
d. Valorizarea pluralismului şi a complexităţii, importanţa considerării
diversităţii (religie, cultură, obiceiuri, etnie, rasă şi sex) şi dezvoltării unor competenţe
multiculturale.
e. Adaptarea la schimbările personale şi organizaţionale, dezvoltarea unor

2
abilităţi de adaptare eficientă la dinamica existentă în plan social sau profesional, factori ce
ar putea susţine negocierea cu succes a schimbărilor, ar putea fi: toleranţa la ambiguitate;
flexibilitatea personală; suportul social).
f. Explorarea spiritualităţii şi a scopului vieţii. Spiritualitatea integrează
scopul, semnificaţia, stabilirea legăturilor dintre oameni şi simţul comunităţii. Deciziile
privind cariera sunt, în esenţă, spirituale pentru că ele sunt expresii ale talentului şi
potenţialului unei persoane.
Toate cele 6 sarcini sunt interconectate.

Teoriile postmoderne
Teoriile Contextuale – Teoriile Constructiviste
Abordările postmoderne subliniază importanţa înţelegerii carierei aşa cum este ea trăită
sau a experienţei subiective în dezvoltarea carierei.
Teoriile contextuale se centrează pe identificarea modalităţilor în care factorii
contextuali pot fi integraţi în procesul consilierii de carieră.
IDEILE CENTRALE:
- Acţiunile sunt orientate către scopuri specifice;
- Acţiunile sunt integrate unui context specific;
- Schimbarea are un rol proeminent în dezvoltarea carierei deoarece
evenimentele apar pe măsură ce oamenii se implică în acţiuni practice cu un anumit scop,
ce impune analiza şi interpretarea lor. Acţiunile pot fi analizate pentru a interpreta un scop
particular.
- Contextualismul respinge o teorie a adevărului bazată pe corespondenţa
dintre reprezentările mentale şi realitatea obiectivă. Dezvoltarea carierei apare ca un sistem
acţional, care pentru a dobândi semnificaţie socială necesită existenţa unei interacţiuni
dintre intenţiile personale şi contextul social.
Acţiunile orientate către scop au un rol mare şi pot fi interpretate din 3 perspective:
 comportamentul manifest, comportamentul explicit în legătură cu cariera;
 gândirea conştientă, gândurile şi sentimentele legate de comportamentul
manifest
 semnificaţia socială, semnificaţia acţiunii pentru sine şi pentru ceilalţi.
Teoriile contextuale referitoare la carieră, trebuie să reflecte complexitatea şi
specificul cultural pentru a realiza o intervenţie semnificativă în carieră
Teoriile constructiviste pornesc de la ideea că oamenii sunt cei care îşi organizează în
mod activ experienţa şi construiesc semnificaţii pornind de la deciziile pe care le iau şi de
la acţiunile pe care le desfăşoară.

3
 Modelul tranziţiei
Abordarea situaţiei de criză

Modelul tranziţiei poate fi folosit fie de practicieni, fie de cercetători ca un ghid pentru
a înţelege confuzia şi misterul care însoţesc de cele mai multe ori perioadele de tranziţie.
Fiecare tranziţie este diferită, ele sunt de 3 categorii:
 anticipate, se referă la evenimentele majore de viaţă care fac parte din viaţa
adultă (căsătoria, naşterea unui copil, găsirea unui post de muncă,
pensionarea);
 neanticipate, neaşteptate evenimente care apar pe neaşteptate (boală, divorţ,
ofertă, avansare);
 fără evenimente, cuprinde evenimentele considerate fireşti în viaţa unei
persoane, dar care nu apar (a nu se căsători, a nu se angaja)
Sunt 3 idei esenţiale stau la baza modelului:
 perioadele de tranziţie provoacă schimbări la nivelul rolurilor,
relaţiilor, concepţiilor sau în rutina vieţii, cu cât mai mare este schimbarea cu atât mai
mare va fi impactul asupra vieţii persoanei şi cu atât îşi va lua mai mult timp să
încorporeze în viaţa sa elementele care să aibă conţinute de tranziţie şi să meargă mai
departe.
 Adaptarea la tranziţie cere timp, iar reacţiile oamenilor sunt diferite
 Oamenii se adaptează diferit la aceeaşi perioadă de tranziţie, de multe ori se
adaptează bine dar se simt ineficienţi la următoarea.
Modelul identifică resursele potenţiale pe care persoana le manifestă într-o perioadă
de tranziţie.
Aceste trăsături sunt descrise prin sistemul 4S. Primul S este Situaţia (contextul în care
se află persoana în momentul apariţiei tranziţiei), al 2-lea este Sine (resursele interioare de
adaptare la tranziţie) al 3-lea este Suportul (sprijinul primit de individ în perioada
tranziţiei) al 4-lea Strategii (folosirea unui ansamblu de strategii flexibile de adaptare).
Abordarea situaţiilor de crize
Postulează existenţa unei situaţii dilematice fundamentale care susţine indecizia,
întrebările referitoare la compatibilitatea dintre persoană şi mediu, lipsa informaţiei
referitoare la carieră, comunicare săracă la locul de muncă, lipsa motivaţiei în muncă.
Ex: implicare-detaşare, siguranţă-risc, interes individual-interes comun, economic-
etic.