Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Testament.2, T.arghezi
Testament.2, T.arghezi
Tudor Arghezi
In sens conotativ, titlul „Testament” este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei,
aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a responsabilitatiilor fata de mesajul primit de la
strabuni. In sens denotativ, titlul transmite ideea ca poezia este un act „oficial”, intocmit de
artist si devine o mostenire pentru posteritate, opera literara fiind o reprezentare a spiritului
unui popor, cuvantul fiind atotputernic.
Diferenta de substanta dintre „carte” si „sudoare” este reliefata prin opozitia dintre ce a
fost si ce a devenit limbajul. Drumul plin de asperitati ce desparte cele doua generatii, „de la
strabunii mei pana la tine”, creatia argheziana este o „treapta” in ascensiunea cultural-sociala
a omenirii, o „carte de capatai”, „hrisovul cel dintai”. Astfel, se realizeaza si o trimitere
subtila catre prima carte, Biblia, dar si catre structura „intai a fost cuvantul”. Sintagmele
„brazda”, „sapa” si „condei”, „calimara” subliniaza aceasta evolutie a oamenilor de la truda
fizica la efortul intelectual.
Poetul are datoria de a potrivi cuvintele astfel incat sensul lor sa sensibilizeze,
exprimand idei diferite. Sintagma „cuvinte potrivite” reprezinta un criteriu fundamental
pentru creator. Acesta stie ca pentru a exprima adevarul intr-un mod inedit trebuie sa lucreze
cu ardoare, folosindu-si talentul. Aceasta munca de a folosi cuvinte „framantate”, timp de
„mii de saptamani”, accentueaza rolul scriitorilor in acest univers. Desi artistul are datoria de
a alege cea mai buna reprezentare grafica a sentimentelor ce trebuie transmise, acesta are
nevoie totusi de o simbioza intre „slova de foc” si „slova faurita”. Prima metafora, „slova de
foc”, semnifica inspiratia divina, talentul, flacara creatiei ce sta in adancul sufletului poetului.
Aceasta maiestrie ar fi in van daca nu ar exista si „slova faurita”, simbolizand munca si truda
necesara elaborarii unei opere literare.
Ultimele versuri afirma continutul artistic ascuns, mesajul testamentar care rezuma
intreaga creatie argheziana: „Robul a scris-o, Domnul o citeste”, in care robul nu este nimeni
altul decat artistul-descendent al unui neam de robi sau poetul-slujitorul receptorului sau, iar
Domnul face trimitere la Dumnezeu, dar si la o anumite conditie intelectuala necesara pentru
a intelege substratul plin de intelesuri ale poeziei argheziene.
In opinia mea, „Testament” de Tudor Arghezi este arta poetica asezata, nu intamplator,
in fruntea creatilor autorului, vorbind despre menirea artistului in viata, despre misiunea sa.
Autorul dorea ca operele literare sa fie preluate, imbogatite si transmise mai departe
generatiilor viitoare, dar in acelasi timp voia ca posteritatea sa stie sa descifreze tainele
poeziei si sa aprecieze munca pe care un artist o depune.
In concluzie, acest manifest poetic reprezinta o creatie demna de laude, aflata pe
podiumul modernismului. Tudor Arghezi a surprins intr-un mod inedit daruirea cu care un
artist scrie, sacrificiile pe care le face doar pentru ca urmatoarele generatii sa se bucure de
capodopere literare. Durerile si realitatea cruda sunt substituite in acest poem, prin metonimie.
Autorul pune accent pe evolutia pe care omenirea a avut-o pana acum si spera ca efortul
intelectual sa isi depaseasca limitele.