Culegere Geometrie Mihai PDF

1
INTRODUCERE
Această culegere conţine probleme rezolvate integral, necesare pentru
consolidarea şi aprofundarea noţiunilor teoretice predate la cursurile de Ge-
ometrie Diferenţială pentru anii II şi III de la Facultatea de Matematică şi
Informatică a Universităţii din Bucureşti, unde autorii sunt cadre didactice
ı̂n cadrul Departamentului de Matematică. O parte din aceste probleme
au fost anterior publicate ı̂n [17], scrisă ı̂n colaborare de primii doi autori.
Prezenta culegere este structurată pe 3 capitole.

In Capitolul I sunt prezentate exemple standard de varietăţi diferenţiabi-
le: sfera (cu ajutorul proiecţiilor stereografice, ortogonale şi respectiv cen-
trale), spaţiul proiectiv, varietatea Grassmann, spaţii cât (torul, banda lui
Möbius, sticla lui Klein), etc.. Acestea sunt varietăţi diferenţiabile separate.
Este dat şi un exemplu de varietate diferenţiabilă neseparată. Studiem fi-
bratul tangent, fibratul cotangent şi fibratul tensorilor de tip (r, s) peste
o varietate diferenţiabilă M . Apoi se arată că sferele S 1 , S 3 şi S 7 sunt
varietăţi paralelizabile, ı̂n schimb sfera S 2 nu este paralelizabilă (teorema
lui Poincaré). Construim fibratul tautologic peste spaţiul proiectiv P n (R).
Capitolul II este consacrat varietăţilor riemanniene. Calculăm coeficien-
ţii metricii riemanniene pe sfera S n induse de metrica euclidiană a lui
Rn+1 , folosind proiecţiile stereografice, ortogonale şi respectiv centrale. De-
terminăm explicit geodezicele cilindrului circular drept, sferei şi spaţiului
hiperbolic, prin integrarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale ale geodezicelor.
Se arată că sfera S n şi spaţiul hiperbolic H n au curbura secţională con-
stantă, constituind modele de geometrii neeuclidiene. Ne ocupăm cu studiul
produselor warped, pentru care calculăm curbura secţională. Ca aplicaţie
se descompun spaţiile standard cu curbură secţională constantă ı̂n produse
warped. Formulăm şi alte probleme cu produse warped. In ı̂ncheierea
capitolului, determinăm metrica modelului de spaţiu-timp Schwarzschild,
pornind de la axiomele sale şi aplicând formule demonstrate anterior.
2
Capitolul III conţine probleme asupra unor subvarietăţi ı̂n varietăţi rie-
manniene. Demonstrăm elegant că sfera S n are curbura secţională con-
stantă şi obţinem o obstrucţie la existenţa subvarietăţilor minimale ı̂ntr-un
spaţiu euclidian, şi anume curbura Ricci este negativă. Apoi prezentăm e-
xemple interesante de subvarietăţi minimale şi non-minimale. Studiem ı̂n
detaliu suprafeţele de rotaţie Vrănceanu şi sfera lui Whitney. De asemenea
rezolvăm probleme de suprafeţe lagrangeene, oblice şi respectiv pur reale
ı̂n spaţiul complex C2 .
Bibliografia cuprinde 25 de titluri de cărţi fundamentale şi articole;
adeseori noţiunile utilizate ı̂n enunţuri sau demonstraţii sunt completate
cu numărul referinţei.
Majoritatea problemelor rezolvate ı̂n această culegere sunt propuse la
curs pentru a fi rezolvate la seminariile de Geometrie Diferenţială – anii II
şi III.
Culegerea este utilă studenţilor din anii II şi III de la cursurile de

Licenţă, absolvenţilor Facultăţii de Matematică ce susţin proba de Ge-
ometrie la Examenul de Licenţă, cât şi masteranzilor ce urmează cursul de
Geometrie Riemanniană.
Autorii
3
Cuprins
I. Varietăţi Diferenţiabile 5
II. Varietăţi Riemanniene 63
III. Subvarietăţi ı̂n Varietăţi Riemanniene 115
Bibliografie 195
4
5
I. Varietăţi Diferenţiabile
I.1. Să se arate că pe sfera
S n (r) = {(u1 , u2 , ...., un+1 ) ∈ Rn+1 | (u1 )2 + (u2 )2 + ... + (un+1 )2 = r2 }
poate fi definită prin proiecţii stereografice o structură de varietate

diferenţiabilă n-dimensională separată.
Rezolvare: Fie N (0, ..., 0, r) ∈ S n (r) polul nord şi S (0, ..., 0, −r) ∈
S n (r) polul sud.
Fie P (u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r), P 6= N şi N P ∩ Rn = {Q}. Putem
scrie Q = (x1 , ..., xn , 0).
Notăm UN = S n (r)\{N }, US = S n (r)\{S} şi definim aplicaţiile
hN : UN → Rn , hS : US → Rn , astfel:
hN (P ) = Q, respectiv
0 0 0 0 0
hS (P ) = Q , unde P ∈ S n (r), P 6= S şi SP ∩ Rn = {Q0 }.
Ecuaţia dreptei N P este:
x1 xn −r
N P : 1 = ... = n = n+1 ,
u u u −r
iar din N P ∩ Rn = {Q}, echivalent cu N P ∩ {xn+1 = 0} = {Q},
obţinem :
x1 xn −r
1
= ... = n
= n+1 ,
u u u −r
de unde rezultă
rui
xi = , ∀i = 1, n.
r − un+1
Deci aplicaţia hN : UN → Rn este dată prin:
ru1 run
!

1 n+1
hN u , ..., u = , ..., .
r − un+1 r − un+1
6 Probleme de Geometrie Diferenţială
0 0 0
Analog, din SP ∩ {xn+1 = 0} = {Q }, unde P (u1 , ..., un+1 ) ∈
0
S n (r), P 0 6= S şi Q (x1 , ..., xn ) ∈ Rn , obţinem
x1 xn r
1
= ... = n
= n+1 ,
u u u +r
de unde rezultă
rui
xi =
, ∀i = 1, n.
r + un+1
Deci aplicaţia hS : US → Rn este dată prin:
ru1 run
!

1 n+1
hS u , ..., u = , ..., .
r + un+1 r + un+1
Vom arăta că hN si hS sunt injective.
Fie P1 , P2 ∈ S n (r) , P1 , P2 6= N astfel ı̂ncât hN (P1 ) = hN (P2 ) = Q;
deci dreapta N Q intersectează sfera ı̂n punctele P1 şi P2 , de unde
rezultă P1 = P2 , adică aplicaţia hN este injectivă.
Analog se arată că hS este injectivă.
Să verificăm axiomele atlasului pentru A = {(UN , hN ), (US , hS )}.
A1 ) UN ∪ US = S n – evident.
A2 ) hN (UN ∩ US ) = Rn \{0} ⊂ Rn mulţime deschisă.
hS (UN ∩ US ) = Rn \{0} ⊂ Rn mulţime deschisă.
A3 ) Vom arăta că aplicaţiile hN ◦h−1 −1 ∞
S şi hS ◦hN sunt C - diferenţiabile.
Fie (y 1 , ..., y n ) componentele aplicaţiei hS : US → Rn , adică
rui
yi = , ∀i = 1, n.
r + un+1
Notăm
n n n
r2 (ui )2 r2
v2 = (y i )2 = (ui )2 =
X X X
n+1 )2
= n+1 )2
i=1 i=1 (r + u (r + u i=1
r2 2 n+1 2 r2 (r − un+1 )
= [r − (u ) ] = .
(r + un+1 )2 r + un+1
Rezultă
v 2 (r + un+1 ) = r2 (r − un+1 ).
Varietăţi diferenţiabile 7
Atunci
r(r2 − v 2 )
un+1 = .
r2 + v 2
Calculând
y i (r + un+1 )
ui = ,
r
obţinem:
r(r2 −v 2 )
i
y i [r + r2 +v 2
] r2 + v 2 + r2 − v 2 2r2 y i
u = = yi = , ∀i = 1, n.
r r2 + v 2 r2 + v 2
Prin urmare,
2r2 y 1 2r2 y n r(r2 − v 2 )

!

h−1
S
1
y , ..., y n
= , ..., 2 , .
r2 + v 2 r + v 2 r2 + v 2
Rezultă că hN ◦ h−1 n

S : hS (UN ∩ US ) → R are expresia
2 1 2 n
 
r r2r2 +vy 2 r r2r2 +vy 2
(hN ◦ h−1 1 n
S )(y , ..., y ) =

r(r2 −v 2 )
, ..., r(r2 −v 2 )
 =
r− r2 +v 2
r− r2 +v 2
r2 1 r2 n r2
!
1 n
= y , ..., y = P i 2 (y , ..., y ),
n
v2 v2 (y )
i=1
∞
care este o funcţie C -diferenţiabilă.
Analog se demonstrează diferenţiabilitatea pentru hS ◦ h−1
N .
Am arătat că familia A = {(UN , hN ), (US, hS )} formează un atlas
pe S n , deci pe sfera S n poate fi definită prin proiecţii stereografice o
structură de varietate diferenţiabilă n-dimensională.
Să arătăm că varietatea este separată.
Fie P, Q ∈ S n (r), P 6= Q. Se disting 3 cazuri:
i) P, Q ∈ UN . Notăm hN (P ) = x ∈ Rn , hN (Q) = y ∈ Rn .
Cum Rn este spaţiu topologic separat, există vecinătăţi deschise
disjuncte ale lui x si y, notate Ux şi Uy .
Atunci h−1 −1 n
N (Ux ) si hN (Uy ) sunt mulţimi deschise ı̂n S (r), cu P ∈
h−1 −1 −1 −1 −1
N (Ux ) şi Q ∈ hN (Uy ), şi hN (Ux ) ∩ hN (Uy ) = hN (Ux ∩ Uy ) = ∅;
deci h−1 −1
N (Ux ) şi hN (Uy ) sunt vecinătăţi disjuncte ale punctelor P şi Q.
Rezultă că punctele P şi Q se separă.
ii) Cazul P, Q ∈ US se tratează analog.
iii) P = N, Q = S
Notăm cu S+n (r), S−n (r) semisferele nordică şi sudică, respectiv
S+n (r) = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|un+1 > 0},
S−n (r) = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|un+1 < 0}.
Evident N ∈ S+n (r), S ∈ S−n (r), S+n (r) ∩ S−n (r) = ∅.

Pentru (u1 , ..., un+1 ) ∈ S+n (r) avem hS (u1 , ..., un+1 ) = (y 1 , ..., y n ),
unde
rui
yi = , ∀i = 1, n,
r + un+1
şi
n
r2 (ui )2
P
n
X
i 2 i=1 r2 (r2 − (un+1 )2 ) r2 (r − un+1 )
(y ) = = = .
i=1 (r + un+1 )2 (r + un+1 )2 r + un+1
Dar (u1 , ..., un+1 ) ∈ S+n , deci un+1 > 0, ceea ce implică
n
r − un+1
(y i )2 < r2 ,
X
< 1 =⇒
r + un+1 i=1
deci hS (S+n (r)) = {(y 1 , ..., y n ) ∈ Rn |(y 1 )2 + ... + (y n )2 < r2 } este o

mulţime deschisă ı̂n Rn .
Cum hS este homeomorfism, deducem S+n (r) ⊂ S n (r) este o mulţime
deschisă.
Analog, S−n (r) ⊂ S n (r) este o mulţime deschisă.
Am arătat deci că S+n (r) si S−n (r) sunt vecinătăţi disjuncte ale
punctelor N şi S, deci acestea se separă.
Rezultă că topologia de varietate diferenţiabilă a sferei S n este
separată.
S n (r) = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ Rn+1 | (u1 )2 + ... + (un+1 )2 = r2 }
poate fi definită prin proiecţii ortogonale o structură de varietate diferen-

ţiabilă n-dimensională.
Rezolvare: Fie sfera S n (r) şi punctul P (u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r). Proiec-
tând punctul P pe Rn × {0}, obţinem un punct Q de coordonate
(u1 , ..., un ) din Rn .
Vom defini mulţimile :
Ui+ = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,
Ui− = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|ui < 0}, ∀i = 1, n + 1,

− −
şi aplicaţiile h+ + n n
i : Ui → R , respectiv hi : Ui → R , prin
∧
not
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., ui−1 , ui+1 , ..., un+1 ) = (u1 , ..., ui , ..., un+1 ),
∧
not
h− 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., ui−1 , ui+1 , ..., un+1 ) = (u1 , ..., ui , ..., un+1 ).
− −
Considerăm atlasul A = {(Ui+ , h+
i )i=1,n+1 , (Ui , hi )i=1,n+1 }.
Vom verifica axiomele atlasului.
Evident, cele 2(n+1) mulţimi Ui+ şi Ui− , ∀i = 1, n + 1, acoperă
sfera S n (r), adică
n+1 [ n+1
Ui+ ) Ui− ) = S n (r),
[ [
( (
i=1 i=1
−
şi aplicaţiile h+
i , hi sunt injective, ∀i = 1, n + 1.
Astfel axioma A1 ) este verificată.
A2 ) Să arătăm că h+ + +
i (Ui ∩ Uj ) este o mulţime deschisă ı̂n R
n
(analog se demonstrează pentru h− − −

i (Ui ∩ Uj )).
i) i < j. Fie (u1 , ..., un+1 ) ∈ Ui+ ∩ Uj+ . Atunci
∧
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., ui , ..., uj , ..., un+1 ),
cu uj pe poziţia j − 1.
Dar (u1 , ..., un+1 ) ∈ Uj+ , deci uj > 0.
Rezultă h+ + + 1 n n j−1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x > 0}, care este o
ii) i > j .Fie (u1 , ..., un+1 ) ∈ Ui+ ∩ Uj+ . Atunci
∧
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., uj , ..., ui , ..., un+1 ),
cu uj pe poziţia j.
Dar (u1 , ..., un+1 ) ∈ Uj+ , deci uj > 0.
Rezultă h+ + + 1 n n j
Cazurile rămase se demonstrează asemănător.
A3 ) Este suficient să arătăm C ∞ -diferenţiabilitatea aplicaţiei
+ −1
h+
j ◦ (hi ) : h+ + + n
i (Ui ∩ Uj ) → R ,
(celelalte se arată analog).

v
u n
−1 1
(h+ n
(x1 , ..., xi−1 , tr2 (xk )2 , xi , ..., xn ).
u X
i ) (x , ..., x ) = −
k=1
i) i < j.
v
u n ∧
+ −1 1
h+ n
(x1 , ..., xi−1 , tr2 (xk )2 , xi , ..., xj−1 , ..., xn ).
u X
j ◦(hi ) (x , ..., x ) = −
k=1
ii) i > j.
v
∧ u n
+ −1 1
h+ n 1 j
, ..., xi−1 , tr2 (xk )2 , xi , ..., xn ).
u X
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) = (x , ..., x −
k=1
Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1

j ◦ (hi ) sunt
C ∞ -diferenţiabile, deci axiomele atlasului sunt verificate.
S n = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ Rn+1 | (u1 )2 + ... + (un+1 )2 = 1}
poate fi definită prin proiecţii centrale o structură de varietate diferenţia-

bilă n-dimensională.
Rezolvare: Vom defini mulţimile:
Ui+ = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n | ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,
Ui− = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n | ui < 0}, ∀i = 1, n + 1.
Fie P (x1 , ..., xn , 1) şi OP ∩ S n = {Q}.

Considerăm aplicaţiile:
h+ + n
i : Ui → R , h+
i (Q) = P,
u1 ui−1 ui+1 un+1

!
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) 1
= (x , ..., x ) =n
, ..., , , ..., .
ui ui ui ui
Atunci
−1 1
(h+ n 1
i ) (x , ..., x ) = (u , ..., u
n+1
)=
 
x1 xi−1 1 xi xn
= q , ..., q ,q ,q , ..., q .
1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2
Analog
h− − n
i : Ui → R ,
u1 ui−1 ui+1 un+1

!
h− 1
i (u , ..., u
n+1
) 1
= (x , ..., x ) =n
, ..., , , ..., ,
ui ui ui ui
(h− −1 1 n 1
i ) (x , ..., x ) = (u , ..., u
n+1
)=
 
x1 xi−1 1 xi xn
= q , ..., q ,q ,q , ..., q .
2 2 2 2 2
1 + kxk 1 + kxk 1 + kxk 1 + kxk 1 + kxk
−
Aplicaţiile h+
i , hi sunt injective, ∀i = 1, n + 1.
− −
Considerăm atlasul A = {(Ui+ , h+
i )i=1,n+1 , (Ui , hi )i=1,n+1 }.
A1 ) Evident
n+1 [ n+1
Ui+ ) Ui− ) = S n .
[ [
( (
i=1 i=1
A2 ) Să arătăm că h+ +

i (Ui ∩ Uj+ ) este o mulţime deschisă ı̂n Rn
(analog se demonstrează pentru h− − −
i (Ui ∩ Uj )).
Fie (u1 , ..., un+1 ) ∈ Ui+ ∩ Uj+ .
i) i < j.
u1 ui−1 ui+1 uj un+1
!
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = , ..., , , ..., , ..., ,
ui ui ui ui ui
uj
cu pe poziţia j − 1.
ui
uj
Dar (u1 , ..., un+1 ) ∈ Ui+ ∩ Uj+ ⇒ ui , uj > 0 ⇒ >0⇒
ui
h+ + + 1 n n j−1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x > 0},
care este o mulţime deschisă ı̂n Rn .

ii) i > j.
u1 uj ui−1 ui+1 un+1
!
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
)= , ..., , ..., , , ..., ,
ui ui ui ui ui
uj
cu > 0 pe poziţia j.
ui
Rezultă h+ + + 1 n n j
A3 ) Vom arăta că aplicaţiile h+ + −1 ∞
j ◦ (hi ) , i, j = 1, n + 1 sunt C -
diferenţiabile.
i) i < j.
+ −1 1
h+ n
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) =

x1 xi−1 1
= h+
j
q , ..., q ,q ,
2 2
1 + kxk 1 + kxk 1 + kxk2

xi xj xn
q , ..., q , ..., q =
2 2 2
1 + kxk 1 + kxk 1 + kxk
x1 xi−1 1 xi xj−2 xj xn
!
= , ..., , , , ..., , , ..., .
xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj
ii) i > j.
+ −1 1
h+ n
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) =

x1 xj xi−1 1
= h+
j
q , ..., q , ..., q ,q ,
1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2

i n
x x
q , ..., q  =
2 2
1 + kxk 1 + kxk
x1 xj−1 xj+1 xi−1 1 xi xn
!
= , ..., , , ..., , , , ..., .
xj xj xj xj xj xj xj
Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1
j ◦ (hi ) sunt
C ∞ -diferenţiabile, deci axiomele atlasului sunt verificate.
I.4. Să se arate că spaţiul proiectiv real n-dimensional P n (R) este
o varietate diferenţiabilă n-dimensională separată.
Rezolvare: Pentru punctele (x1 , ..., xn+1 ), (y 1 , ..., y n+1 ) ∈ Rn+1 ,
definim relaţia de echivalenţă ” ∼ ”, prin:
(x1 , ..., xn+1 ) ∼ (y 1 , ..., y n+1 ) ⇐⇒ ∃λ ∈ R∗ a.ı̂. y i = λxi , ∀i = 1, n + 1.
Se ştie că P n (R) = (Rn+1 \{0})/∼ .

Considerăm mulţimile:
Ui = {[x] ∈ P n (R)| xi 6= 0}, i = 1, n + 1,
unde x = (x1 , ..., xn+1 ).

Definim aplicaţiile:
hi : Ui → Rn ,
x1 x2 xi−1 xi+1 xn+1
!
hi ([x]) = , , ..., , , ..., .
xi xi xi xi xi
Fie i ∈ {1, ..., n + 1} şi [x], [y] ∈ Ui astfel ı̂ncât hi ([x]) = hi ([y]).
Rezultă
xj yj j jx
i
= i , ∀j = {1, ..., n + 1}\{i} ⇒ x = y i .
xi y y
xi
Deci ∃λ ∈ R, λ = , astfel ı̂ncât xj = λy j ⇒ [x] = [y].
yi
Prin urmare hi este aplicaţie injectivă, ∀i = 1, n + 1.
Considerăm familia A = {(Ui , hi )| i = 1, n + 1}.
A1 ) Să arătăm că
n+1
Ui = P n (R).
[
i=1
n+1
[
Din definiţia mulţimilor Ui , este evidentă incluziunea Ui ⊂
i=1
P n (R).
Fie [x] ∈ P n (R). Deoarece x 6= 0, există un indice i0 ∈ {1, ..., n+1}
astfel ı̂ncât xi0 6= 0, ceea ce implică [x] ∈ Ui0 .
n+1
[
Rezultă P n (R) ⊂ Ui .
i=1
A2 ) Să arătăm că pentru i, j ∈ {1, ..., n+1}, Ui ∩Uj 6= ∅, hi (Ui ∩Uj )
este o mulţime deschisă ı̂n Rn .
Ui ∩ Uj = {[x] ∈ P n (R)| xi 6= 0, xj 6= 0},
unde x = (x1 , ..., xn+1 ). Distingem cazurile:

i) i < j.
Fie [x] ∈ Ui ∩ Uj .
x1 x2 xi−1 xi+1 xj xn+1

!
hi ([x]) = , , ..., , , ..., , ..., .
xi xi xi xi xi xi
xj
Deoarece [x] ∈ Ui ∩ Uj , rezultă 6= 0 (componenta de pe poziţia
xi
j − 1).
hi (Ui ∩ Uj ) = {(y 1 , ..., y n ) ∈ Rn | y j−1 6= 0},
care este o mulţime deschisă ı̂n Rn .

ii) Cazul i > j se tratează analog cu cazul i).
hi (Ui ∩ Uj ) = {(y 1 , ..., y n ) ∈ Rn | y j 6= 0} ⊂ Rn
este o mulţime deschisă.

iii) i = j. hi (Ui ) = Rn .
A3 ) Vom arăta că hj ◦h−1 n ∞
i : hi (Ui ∩Uj ) → R este C -diferenţiabilă.
h−1 1 n 1
i (y , ..., y ) = [y , ..., y
i−1
, 1, y i , ..., y n ].
i) i < j.
hj ◦ h−1 1 n 1
i (y , ..., y ) = hj ([y , ..., y
i−1
, 1, y i , ..., y j , ..., y n ]) =
y1 y i−1 1 yi y j−2 y j yn
!
= , ..., , , , ..., , , ..., .
y j−1 y j−1 y j−1 y j−1 y j−1 y j−1 y j−1
Rezultă că hj ◦ h−1
i este o aplicaţie C ∞ -diferenţiabilă.
ii) i > j. Se tratează analog.
iii) i = j. Evident.
Am verificat axiomele atlasului, deci P n (R) este o varietate diferenţi-
abilă n-dimensională.
Vom arăta că varietatea este separată.
Există două situaţii:
a) Există i ∈ {1, ..., n + 1} astfel ı̂ncât [x], [y] ∈ Ui .
Atunci hi ([x]), hi ([y]) ∈ Rn şi cum Rn este separat, rezultă că
există V1 o vecinătate ı̂n Rn a lui hi ([x]) şi V2 o vecinătate ı̂n Rn a lui
hi ([y]) disjuncte.
Atunci h−1 −1 −1 −1
i (V1 ) ∩ hi (V2 ) = hi (V1 ∩ V2 ) = hi (∅) = ∅.
Deoarece hi homeomorfism, rezultă h−1 −1
i (V1 ) şi hi (V2 ) sunt vecinătăţi
disjuncte ale punctelor [x], respectiv [y] din P n (R).
b) Fie [x] ∈ Ui \Uj , [y] ∈ Uj \Ui , i 6= j.
Fără a restrânge generalitatea, putem presupune i = 1, j = 2, deci
[x] ∈ U1 \U2 şi [y] ∈ U2 \U1 .
Conform definiţiei,
U1 = {[x] ∈ P n (R)| x1 6= 0}, U2 = {[x] ∈ P n (R)| x2 6= 0}.
Rezultă
[x] = [x1 , 0, x3 , ..., xn+1 ],
[y] = [0, y 2 , y 3 , ..., y n+1 ],
şi
x3 xn+1
h1 ([x]) = (0, , ..., ) ∈ Rn ,
x1 x1
y3 y n+1
h2 ([y]) = (0, 2
, ..., 2
) ∈ Rn .
y y
Fie V1 = (−ε, ε) × Rn−1 şi V2 = (−ε, ε) × Rn−1 , unde 0 < ε < 1.
Atunci h1 ([x]) ∈ V1 şi h2 ([y]) ∈ V2 .
Deci [x] ∈ h−1 −1
1 (V1 ) şi [y] ∈ h2 (V2 ).
Vom arăta că h−1 −1
1 (V1 ) şi h2 (V2 ) sunt vecinătăţi disjuncte ale lui
[x], respectiv [y] ı̂n P n (R).
Presupunem că există z ∈ Rn+1 \{0}, [z] ∈ h−1 −1
1 (V1 ) ∩ h2 (V2 ).
Atunci
z z z

h1 ([z]) ∈ V1 ⇒ 2 , 3 ..., n+1 ∈ V1 = (−ε, ε) × Rn−1 ,
z1 z1 z1
z1 z3 zn+1

h2 ([z]) ∈ V2 ⇒ , ..., ∈ V2 = (−ε, ε) × Rn−1 ,
z2 z2 z2
unde z = (z1 , ..., zn+1 ).

z
Avem z12 < ε şi zz21 < ε – contradicţie.

Rezultă că P n (R) este o varietate diferenţiabilă separată.
I.5. Fie n ∈ N∗ , 1 ≤ p ≤ n − 1 şi Gp (Rn ) mulţimea subspaţiilor

vectoriale ale lui Rn de dimensiune p. Să se demonstreze că Gp (Rn )
este o varietate diferenţiabilă de dimensiune p(n−p) (varietatea Grass-
mann reală).
Rezolvare: Fie n ∈ N∗ şi 1 ≤ p ≤ n − 1.
Gp (Rn ) = {L ⊂ Rn subspaţiu vectorial | dim L = p}.
Vom defini pe Gp (Rn ) o structură de varietate diferenţiabilă de di-

mensiune p(n − p).
Fie {e1 , ..., en } baza canonică din Rn .
Pentru fiecare şir crescător de indici 1 ≤ i1 < i2 < ... < ip ≤ n,
considerăm subspaţiile Ei1 ...ip generate de {ei1 , ..., eip } şi aplicaţiile:
πi1 ...ip : Rn → Ei1 ...ip ,
definite prin:
n p
xi ei ) = xiα eiα .
X X
πi1 ...ip (
i=1 α=1
Definim mulţimile:
Ui1 ...ip = {V ∈ Gp (Rn ); πi1 ...ip |V aplicaţie surjectivă}.
Pentru V ∈ Ui1 ,...,ip , πi1 ...ip |V : V → Ei1 ...ip este izomorfism liniar.
Atunci ∀α ∈ {1, ..., p} există un unic element fα ∈ V astfel ı̂ncât
πi1 ...ip (fα ) = eiα , iar fα are expresia:
cjα ej .
X
fα = eiα +
j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
Evident {fα | α = 1, p} constituie o bază a lui V .

De asemenea, definim aplicaţiile:
hi1 ...ip : Ui1 ...ip → Rp(n−p) ,
hi1 ...ip (V ) = (cjα )j∈{1,...,n}\{i1 ,...,ip },α∈{1,..,p} .
Considerăm familia
A = {(Ui1 ...ip , hi1 ...ip )| 1 ≤ i1 < ... < ip ≤ n},
şi vom arăta că se verifică axiomele atlasului.

Să arătăm că aplicaţiile hi1 ...ip sunt injective.

Fie V1 , V2 ∈ Ui1 ...ip astfel ı̂ncât hi1 ...ip (V1 ) = hi1 ...ip (V2 ). Rezultă
cjα = djα , ∀j ∈ {1, ..., n}\{i1 , ..., ip }, α ∈ {1, .., p},
unde
cjα ej , α = 1, p,
X
fα ∈ V1 , fα = eiα +
j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
fβ0 ∈ V2 , fβ0 = eiβ + djα ej , β = 1, p.

X
j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
Atunci sp{fα | α = 1, p} = sp{fβ0 | β = 1, p}, şi deci V1 = V2 .

Rezultă că hi1 ...ip este injectivă.
A1 ) Vom demonstra că
Ui1 ,...,ip = Gp (Rn ).

[
1≤i1 <...,ip ≤n
Ui1 ,...,ip ⊂ Gp (Rn ).

[
Este evidentă incluziunea
1≤i1 <...,ip ≤n
Fie L ∈ Gp (Rn ), dim L = p şi fie {g1 , ..., gp } o bază a lui L, formată
din vectori din Rn .
Putem scrie n
bjε ej , ∀ε = 1, n,
X
gε =
j=1
cu rang (bjε )j=1,n,ε=1,p = p. Rezultă că există un minor de ordinul p

nenul. Fie det [(biελ )ε,λ=1,p ] 6= 0.
Fie (b̃εiλ )ε,λ=1,p inversa matricei (biελ )ε,λ=1,p .
Mulţimea
p
fβ0 b̃εiβ gε , β = 1, p
X
=
ε=1
este o bază a lui L.

Pe de altă parte,
p p n
fβ0 = b̃εiβ gε = b̃εiβ ( bγε eγ ) =
X X X
ε=1 ε=1 γ=1

p p
b̃εiβ ( biελ eiλ + bjε ej ) =
X X X
=
ε=1 λ=1 j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
p X
p p
b̃εiβ biελ )eiλ + b̃εiβ bjε )ej =
X X X
= ( (
λ=1 ε=1 / 1 ,...,ip } ε=1
j ∈{i
p
djβ ej = eiβ + djβ ej = fβ ,
X X X
= δλβ eiλ +
λ=1 j ∈{i
/ 1 ,...,ip } j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
p
unde am notat djβ = b̃ε bj ,
iβ ε j ∈
/ {i1 , ..., ip }.
P
ε=1
0 0
Deci L = sp{f1 , ..., fp } = sp{f1 , ..., fp }, cu
djβ ej , ∀β = 1, p.
X
fβ = eiβ +
j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
Rezultă, conform definiţiei, că L ∈ Ui1 ,...,ip , deci
Gp (Rn ) ⊂
[
Ui1 ,...,ip .
1≤i1 <...,ip ≤n
A2 ) Vom arăta că
hi1 ,...,ip (Ui1 ,...,ip ∩ Ui01 ,...,i0p )
este o mulţime deschisă ı̂n Rp(n−p) .

Fie L ∈ Ui1 ,...,ip ∩ Ui01 ,...,i0p . L este un subspaţiu vectorial de dimen-
siune p; fie {w1 , ..., wp } o bază a lui L de forma:
cjβ ej , ∀β = 1, p.
X
wβ = eiβ +
j ∈{i
/ 1 ,...,ip }
Atunci hi1 ,...,ip (L) = (cjβ )β=1,p,j ∈{i

/ 1 ,...,ip } .
Considerăm o altă bază (oarecare) {u1 , ..., up } a lui L. Matricea
asociată bazei {u1 , ..., up } este (uji )i=1,p,j=1,n şi are rangul p, deci
det[(ulβδ )β,δ=1,p ] 6= 0.
Fie J = {j1 , ..., jn−p } = {1, ..., n}\{i1 , ..., ip }.

Revenim la baza {w1 , ..., wp } a lui L şi o scriem explicit:


j




w1 = ei1 + cj11 ej1 + cj12 ej2 + ... + c1n−p ejn−p ,

.................................................................

wp = eip + cjp1 ej1 + cjp2 ej2 + ... + cpjn−p ejn−p .


Rezultă
 1, k = iβ



wβk =  0, k = iα , α 6= β
 k
cβ , k ∈ J.

Din faptul că matricea (wβk )β=1,p,k=1,n are rangul p, rezultă că ma-
tricea (cjβ )β=1,p,j∈J are tot rangul p, deci conţine un minor de ordinul
p nenul. Rezultă că mulţimea hi1 ,...,ip (Ui1 ,...,ip ∩ Ui01 ,...,i0p ) este deschisă
ı̂n Rp(n−p) .
A3 ) Să arătăm că aplicaţia:
hi01 ,...,i0p ◦ h−1

i1 ,...,ip : hi1 ,...,ip (Ui1 ,...,ip ∩ Ui01 ,...,i0p ) → R
p(n−p)
este C ∞ -diferenţiabilă.
Pentru simplitate, notăm: I = (i1 , ..., ip ) şi I 0 = (i01 , ..., i0p ).
n−p
Fie (dαβ )α=1,n−p,β=1,p ∈ hI (UI ∩ UI 0 ) şi fie vβ = eiβ + djβα eα , cu
P
α=1
jα ∈ {1, ..., n}\{i1 , ..., ip }.
jα
Atunci h−1
I ((dβ )α,β ) = sp{v1 , ..., vp }.
Fie wi = aji vj , i = 1, p, cu aji -diferenţiabile; o altă bază a lui
sp{v1 , ..., vp } este dată de {w1 , ..., wp }.
Fie
cγε eγ , ∀ε = 1, p.
X
wε = ei0ε +
0 0
γ ∈{i
/ 1 ,...,ip }
Avem
hI 0 (h−1 α
I [(dβ )α=1,n−p,β=1,p ]) = hI 0 (sp{v1 , ..., vp }) =
= hI 0 (sp{w1 , ..., wp }) = [(cγε )γ ∈{i

/ ,...,i0p },ε=1,p ].
0
1
Am obţinut un şir de aplicaţii diferenţiabile:
[(dαβ )α∈{i γ
/ 1 ,...,ip },β=1,p ] 7→ [(vβ )β=1,p ] 7→ [(wβ )β=1,p 7→ [(cε )γ ∈{i
/ 01 ,...,i0p },ε=1,p ].
Rezultă că aplicaţia hI 0 ◦ (hI )−1 este C ∞ -diferenţiabilă.
I.6. Fie M = R × (−1, 1). Pentru ∀m ∈ Z, fie aplicaţia gm : M →

M , definită astfel: gm (x, y) = (x + m, (−1)m y). Fie G = {gm | m ∈ Z}.
i) Să se arăte că G este un grup de automorfisme propriu discon-
tinuu şi fără puncte fixe.
ii) Fie B = M/G . Atunci B este o varietate diferenţiabilă de
dimensiune 2 (numită banda lui Möbius).
iii) Să se construiască o scufundare a lui B ı̂ntr-un spaţiu euclidian.
iv) Să se construiască un atlas pe B.
v) Să se arate că B nu este orientabilă.
Rezolvare: i) Este evident că gm : M → M este automorfism al lui
−1
M (gm bijectivă, gm şi gm diferenţiabile), ∀m ∈ M .
Prin definiţie, un grup de automorfisme G este fără puncte fixe
dacă ∀g ∈ G\{IdM } nu are puncte fixe (g(q) 6= q, ∀q ∈ M ).
Fie G = {gm | m ∈ Z}, cu gm (x, y) = (x + m, (−1)m y), m ∈ Z.
Fie q = (x, y) ∈ M = R × (−1, 1) şi m ∈ Z.
gm (q) = gm (x, y) = (x, y) este echivalent cu
x = x + m,
(
y = (−1)m y.
Rezultă m = 0 ⇒ gm (x, y) = g0 (x, y) = (x, y) ⇒ gm = IdM .

Deci singurul automorfism cu puncte fixe este IdM . Rezultă că G
nu are puncte fixe.
Un grup de automorfisme G este propriu discontinuu dacă ∀K1 , K2
mulţimi compacte din M , mulţimea
{g ∈ G|g(K1 ) ∩ K2 6= ∅}
este finită.
Fie K1 , K2 mulţimi compacte ı̂n R × (−1, 1). Atunci există B(0, r)
astfel ı̂ncât K1 , K2 ⊂ B(0, r).
Dacă |m| ≥ 2r, rezultă gm (K1 )∩K2 = ∅, deoarece evident gm (K1 )∩
B(0, r) = ∅.
Cum {m ∈ Z| |m| < 2r} este finită, rezultă că mulţimea
{gm |gm (K1 ) ∩ K2 6= ∅} este finită, deci G este grup de automorfisme
propriu discontinuu.
ii) Reamintim enunţul următoarei teoreme asupra structurii de va-
rietate diferenţiabilă a spaţiului cât:
Fie M o varietate diferenţiabilă de dimensiune n şi G un grup de

automorfisme ale lui M propriu discontinuu şi fără puncte fixe. Atunci
M/G are o structură de varietate diferenţiabilă de dimensiune n indusă
de structura de varietate diferenţiabilă a lui M .
Deoarece M = R × (−1, 1) este varietate diferenţiabilă de dimen-

siune 2 şi grupul de automorfisme G este propriu discontinuu şi fără
puncte fixe, rezultă, conform teoremei anterioare, că B este o varietate
diferenţiabilă de dimensiune 2.
iii) Fie aplicaţia
ψ : B → R4 ,
definită prin:
ψ([x, y]) = (cos 2πx, sin 2πx, y cos πx, y sin πx).
Avem
ψ([gm (x, y)]) = ψ([x + m, (−1)m y]) =
= (cos 2π(x + m), sin 2π(x + m), (−1)m y cos π(x + m),
(−1)m y sin π(x + m)).

Cum m ∈ Z, rezultă 2πm perioadă pentru funcţiile sin şi cos şi
cos(πx + πm) = (−1)m cos πx,
(
sin(πx + πm) = (−1)m sin πx.

Prin urmare
ψ([gm (x, y)]) = (cos 2πx, sin 2πx, y cos πx, y sin πx) = ψ([x, y]).
Deci ψ este bine definită.

Fie ψ([x1 , y1 ]) = ψ([x2 , y2 ]), i.e.,

 cos 2πx1 = cos 2πx2


 sin 2πx1 = sin 2πx2



 y1 cos πx1 = y2 cos πx2


y1 sin πx1 = y2 sin πx2 .
Din primele două relaţii, rezultă: x2 = x1 + k, k ∈ Z.
y1 cos πx1 = y2 cos π(x1 + k) = y2 (−1)k cos πx1 .
Atunci y1 = y2 (−1)k ⇔ y2 = (−1)k y1 .

Din (
x2 = x1 + k,
y2 = y1 (−1)k ,
obţinem [x1 , y1 ] = [x2 , y2 ], adică ψ este o aplicaţie injectivă.
Calculăm Jacobianul Jψ şi găsim:
 

−2π sin 2πx 0 
 2π cos 2πx 0
 

Jψ =   ,
−πy sin πx cos πx

 
 
πy cos πx sin πx
care are rang Jψ = 2.
Deci ψ este o imersie injectivă, i.e., o scufundare.
iv) Considerăm următoarea interpretare geometrică a bandei lui
Möbius: ı̂n spaţiul Oxyz, un segment de lungime 2 paralel cu axa Oz
cu mijlocul ı̂n (0,2,0) se roteşte astfel ı̂ncât
a) mijlocul său C descrie un cerc de rază 2 ı̂n planul xOy;

b) unghiul format de segment cu axa Oz este jumătate din unghiul
COy.
Suprafaţa descrisă de segment este banda lui Möbius.
Notăm m(6 COy) = u şi v ∈ (−1, 1) un parametru pe segment.
Obţinem o parametrizare:
f : (0, 2π) × (−1, 1) → B ⊂ R3 ,

u u u
f (u, v) = ((2 − v sin ) sin u, (2 − v sin ) cos u, v cos ).
2 2 2
Analog, considerând poziţia initială a lui C punctul (2,0,0), obţinem
parametrizarea g : (0, 2π) × (−1, 1) → M,
0 0
g(u , v ) =
0 0 0
0 u π 0 0 u π 0 0 u π
= ([2−v sin( + )] cos u , −[2−v sin( + )] sin u , v cos( + )).
2 4 2 4 2 4
Evident f şi g sunt injective.
Notăm
U1 = f ((0, 2π) × (−1, 1)), U2 = g((0, 2π) × (−1, 1)),
h1 = f −1 : U1 → R2 , h2 = g −1 : U2 → R2 .
Atunci A = {(U1 , h1 ), (U2 , h2 )} este un atlas pe B.

Verificăm axiomele atlasului:
A1 ) U1 ∪ U2 = B - evident.
A2 ) h1 (U1 ∪ U2 ) = ((0, 2π)\{ π2 }) × (−1, 1), respectiv
h2 (U1 ∪ U2 ) = ((0, 2π)\{ 3π
2
}) × (−1, 1) sunt mulţimi deschise ı̂n R2 .
A3 ) h1 ◦ h−1 3π 3π 2
2 : ((0, 2 ) ∪ ( 2 , 2π)) × (−1, 1) → R are ecuaţiile:
0 0 0
(u + π2 , v ), dacă u ∈ (0, 3π
(
0 0 ),
(h1 ◦ h−1
2 )(u ,v ) = 0 3π 0
2
0
(u − 2
, −v ), dacă u ∈ ( 3π
2
, 2π).
Evident, h1 ◦ h−1
2 este diferenţiabilă.
Analog h2 ◦ h−1
1 este diferenţiabilă.
−1
v) Calculăm Jacobianul aplicaţiei h1 ◦ h
2 .
0 1 0 
1) pentru u ∈ (0, 3π
2
), Jh1 ◦h−1 =  . Rezultă detJh1 ◦h−1 = 1.
2
0 1 2
 
0 1 0 
2) pentru u ∈ ( 3π
2
, 2π), Jh1 ◦h−1 = . Rezultă detJh1 ◦h−1 =
2
0 −1 2
−1.
I.7. Fie M = R2 . Pentru orice m, n ∈ Z, considerăm aplicaţiile

gm,n : M → M , definite astfel:
gm,n (x, y) = (x + m, (−1)m y + n).
Fie G = {gm,n | m, n ∈ Z}.

i) Să se arate că G este un grup de automorfisme propriu discon-
ii) Fie K = M/G . Atunci K este o varietate diferenţiabilă de
dimensiune 2 (numită sticla lui Klein).
iii) Să se construiască o scufundare a sticlei lui Klein ı̂ntr-un spaţiu
euclidian.
Rezolvare: i) Evident gm,n este un automorfism, ∀m, n ∈ Z.
Fie (x, y) ∈ R2 şi m, n ∈ Z astfel ı̂ncât gm,n (x, y) = (x, y). Rezultă
x+m=x
(
(−1)m y + n = y,
de unde m = 0, n = 0.
Deci g0,0 = IdR2 este singurul automorfism cu puncte fixe. Am
arătat că grupul de automorfisme G este fără puncte fixe.
Fie K1 , K2 ⊂ M = R2 mulţimi compacte. Există o bilă B(0, r)
astfel ı̂ncât K1 , K2 ⊂ B(0, r).
Pentru |m| , |n| ≥ 2r, rezultă gm,n (K1 ) ∩ K2 = ∅.
Deci mulţimea {gm,n |gm,n (K1 ) ∩ K2 6= ∅} este finită, adică G este
propriu discontinuu.
ii) M = R2 este o varietate diferenţiabilă 2-dimensională, G este

un grup de automorfisme propriu discontinuu şi fără puncte fixe.
Conform teoremei de caracterizare a spaţiului cât, rezultă K =
M/G este o varietate diferenţiabilă de dimensiune 2.
iii) Fie aplicaţia:
ψ : K → R4 ,
ψ([x, y]) = (cos 2πx cos 2πy, sin 2πx cos 2πy, cos πx sin 2πy, sin πx sin 2πy).
Evident, avem
ψ([gm,n (x, y)]) =
= (cos 2π(x+m) cos 2π((−1)m y +n), sin 2π(x+m) cos 2π((−1)m y +n),
cos π(x + m) sin 2π((−1)m y + n), sin π(x + m) sin 2π((−1)m y + n)) =
= (cos 2πx cos 2πy, sin 2πx cos 2πy,
(−1)m cos πx(−1)m sin 2πy, (−1)m sin πx(−1)m sin 2πy) =
= (cos 2πx cos 2πy, sin 2πx cos 2πy, cos πx sin 2πy, sin πx sin 2πy) =
= ψ([x, y]).
Rezultă că ψ este bine definită.

Să arătăm că ψ este injectivă. Fie m, n ∈ Z.
Fie [x1 , y1 ], [x2 , y2 ] ∈ K astfel ı̂ncât gm,n ([x1 , y1 ]) = gm,n ([x2 , y2 ]).
Atunci: 




cos 2πx1 cos 2πy1 = cos 2πx2 cos 2πy2 ,

sin 2πx1 cos 2πy1 = sin 2πx1 cos 2πy1 ,






cos πx1 sin 2πy1 = cos πx2 sin 2πy2 ,

sin πx1 sin 2πy1 = sin πx2 sin 2πy2 .


Prin ı̂mpărţirea ultimelor două relaţii, rezultă:

tg πx1 = tg πx2 =⇒ x1 = x2 + k, k ∈ Z;
atunci cos πx1 = cos(πx2 + πk) = (−1)k cos πx2 , sau echivalent,
cos πx2 = (−1)k cos πx1 .
Din a treia relaţie, obţinem
cos 2πy1 = (−1)k cos 2πy2 ,
de unde y1 = (−1)k y2 + m, m ∈ Z.
Rezultă [x1 , y1 ] = [x2 , y2 ], deci ψ este injectivă.
Pe de altă parte, avem:
 

−2π sin 2πx · cos 2πy −2π sin 2πy · cos 2πx 
 2π cos 2πx · cos 2πy −2π sin 2πy · sin 2πx
 

Jψ =   ,
−π sin πx · sin 2πy 2π cos 2πy · cos πx

 
 
π cos πx · sin 2πy 2π cos 2πy · sin πx
Evident rang Jψ = 2. Rezultă că ψ este o imersie.
Prin urmare, ψ este o scufundare.
I.8. Fie M = Rn . Pentru orice (m1 , ..., mn ) ∈ Zn , definim

aplicaţiile gm1 ,...,mn : M → M , prin:
gm1 ,...,mn (x1 , ..., xn ) = (x1 + m1 , ..., xn + mn ).
Fie G = {gm1 ,...,mn |(m1 , ..., mn ) ∈ Zn }.

i) Să se arate că G este un grup de automorfisme propriu discon-
ii) Fie T n = Rn /G . Atunci T n este o varietate diferenţiabilă de
dimensiune n (numită tor).
iii) Să se construiască o scufundare a torului T n ı̂n R2n .
Rezolvare: i) Evident ∀(m1 , ..., mn ) ∈ Zn , gm1 ,...,mn este un auto-
morfism al lui M .
Fie (x1 , ..., xn ) ∈ M şi m1 , ..., mn ∈ Z astfel ı̂ncât
gm1 ,...,mn (x1 , ..., xn ) = (x1 , ..., xn ).
Rezultă xi + mi = xi , ∀i = 1, n, de unde mi = 0, ∀i = 1, n. Deci

aplicaţia gm1 ,...,mn = g0,...,0 = IdM este singurul automorfism care are
puncte fixe.
Rezultă G fără puncte fixe.

Fie K1 , K2 ⊂ M mulţimi compacte. Proiectând pe axa Ox1 ,
obţinem:
prOx1 K1 = [a, b], prOx1 K2 = [c, d].
Pentru a arăta că G este propriu discontinuu, trebuie să demon-

străm că mulţimea {gm1 ,...,mn (K1 ) ∩ K2 6= ∅} este finită.
Este suficient să arătăm că mulţimea {pr1 (g(K1 )) ∩ pr1 (K2 ) 6= ∅}
este finită, unde pr1 = prOx1 , g ∈ G.
Fie |m1 | > |d − a|. Atunci pr1 (g(K1 )) ∩ pr1 (K2 ) = ∅, deci g(K1 ) ∩
K2 = ∅.
Considerăm proiecţiile pe Ox2 , ..., Oxn şi alegem ı̂n acelaşi mod
m2 , ..., mn ∈ Z. Rezultă că mulţimea {g| g(K1 ) ∩ K2 6= ∅} este finită,
pentru (m1 , ..., mn ) ı̂ntr-un produs cartezian de mulţimi finite din Z.
Prin urmare G este propriu discontinuu.
ii) Se aplică teorema de caracterizare a spatiului cât.
iii) Fie aplicaţia:
ψ̃ : Rn → R2n ,
ψ̃(x1 , ..., xn ) = (cos 2πx1 , sin 2πx1 , ..., cos 2πxn , sin 2πxn ).
Evident ψ̃(gm1 ,...,mn (x1 , ..., xn )) = ψ̃(x1 , ..., xn ).

Definim:
ψ : T n → R2n ,
ψ([x1 , ..., xn ]) = (cos 2πx1 , sin 2πx1 , ..., cos 2πxn , sin 2πxn ).
Fie [x1 , ..., xn ], [y 1 , ..., y n ] ∈ T n , cu ψ([x1 , ..., xn ]) = ψ([y 1 , ..., y n ]).

Rezultă:
cos 2πxi = cos 2πy i
(
, ∀i = 1, n.
sin 2πxi = sin 2πy i
Deducem 2πxi = 2πy i + 2πki , ∀i = 1, n, cu ki ∈ Z ⇒ xi = y i +
ki , ∀i = 1, n.
Rezultă [x1 , ..., xn ] = [y 1 , ..., y n ], deci ψ este aplicaţie injectivă.
Calculând, găsim:
 

− sin 2πx1 0 . . . 0 
 cos 2πx1 0 . . . 0
 

 
0 − sin 2πx2 . . . 0
 
 
 
Jx ψe = 0 cos 2πx2 . . . 0 .
 

 
. . . . . .
 
 
 
n 
0 0 . . . − sin 2πx 


 
0 0 . . . cos 2πxn
Pentru fiecare pereche (sin 2πxi , cos 2πy i ), ∀i = 1, n, cel puţin o

componentă este nenulă. Rezultă că există un minor nenul de ordin
n. Deci rang ψ̃ = rang ψ = n, adică ψ este o imersie.
Rezultă că ψ este o scufundare.
I.9. Fie
n
O(n) = {(aij )i,j=1,n | aij aik = δjk , ∀j, k = 1, n} =
X
i=1
= {A ∈ Mn (R) | A · At = In }.
Să se arate că O(n) (numit grupul ortogonal) este o varietate

n(n−1)
diferenţiabilă de clasă C ∞ şi dimensiune 2
.
Rezolvare: Fie Σ = {S ∈ Mn (R) | S = −t S}. Evident Σ '
n(n−1)
R 2 .
Este uşor de arătat că ∀S ∈ Σ, matricea In − S este inversabilă şi
(In + S)(In − S)−1 ∈ O(n).
Oricare ar fi A ∈ O(n), fie:

n(n−1)
gA : R 2 → O(n),
gA (S) = (In + S)(In − S)−1 A.
Fie UA = Im gA .
Vom demonstra că gA este bijectivă şi definim:

n(n−1)
hA : UA → R 2 , hA = gA−1 .
Fie B ∈ UA Atunci ∃S ∈ Σ astfel ı̂ncât (In + S)(In − S)−1 A = B,

sau echivalent, In +S = BA−1 (In −S), i.e., (In +BA−1 )S = BA−1 −In ,
deci S = (In + BA−1 )−1 (BA−1 − In ).
Deci ∀B ∈ UA , ∃! S ∈ Σ astfel ı̂ncât gA (S) = B, adică gA bijectivă.
n(n−1)
Evident hA : UA → R 2 este injectivă.
Vom arăta că {(UA , hA ) | A ∈ O(n)} constituie un atlas pe O(n).
Verificăm axiomele atlasului:
[
A1 ) O(n) = UA .
A∈O(n)
Incluziunea ”⊃” este evidentă.
Reciproc, fie A ∈ O(n). Rezultă A = gA (0n ) ∈ UA , deci O(n) ⊂
[
UA .
A∈O(n)
n(n−1)
A2 ) hA (UA ∩ UC ) ⊂ R 2 este o mulţime deschisă (intersecţie de
mulţimi deschise).
n(n−1)
A3 ) hC ◦ h−1
A : hA (UA ∩ UC ) → R
2 este de clasă C ∞ .
Fie B ∈ hA (UA ∩ UC ) şi S = h−1
A (B).
Atunci:
not 0
hC (S) = (hC ◦ h−1
A )(B) = S ,
0
unde S = (In + BC −1 )−1 (BC −1 − In ) şi B = (In + S)(In − S)−1 A.
0
Inlocuim B cu expresia anterioară ı̂n expresia lui S .
Operaţiile făcute sunt C ∞ -diferenţiabile pe domeniul de definiţie.
I.10. Fie spaţiul proiectiv real P n (R) = (Rn+1 \{0})/∼ , unde
(x1 , ..., xn+1 ) ∼ (y 1 , ..., y n+1 ) ⇔ ∃λ ∈ R∗ a.ı̂. y i = λxi , ∀i = 1, n + 1.
i) Arătaţi că nu se poate aplica teorema de caracterizare a spaţiului

cât.
ii) Să se construiască o scufundare a spaţiului proiectiv ı̂ntr-un

spaţiu euclidian.
Rezolvare: i) Pentru orice λ ∈ R∗ , definim gλ : Rn+1 \{0} →
Rn+1 \{0}, prin
gλ (x1 , ..., xn+1 ) = (λx1 , ..., λxn+1 ).
Fie G = {gλ |λ ∈ R∗ }.
Evident (G, ◦) grup.
Fie (x1 , ..., xn+1 ) ∈ Rn+1 \{0}, gλ (x1 , ..., xn+1 ) = (x1 , ..., xn+1 ).
Atunci
λxi = xi , ∀i = 1, n + 1 ⇒ λ = 1 ⇒ gλ = g1 = IdRn+1 \{0} .
Deci G nu are puncte fixe.

Vom arăta că G nu este propriu discontinuu, adică există două
mulţimi compacte K1 , K2 ⊂ Rn+1 \{0}, cu g(K1 ) ∩ K2 6= ∅, pentru o
infinitate de aplicaţii g ∈ G.
Fie K1 = K2 = {x ∈ Rn+1 | 12 ≤ kxk ≤ 1}.
Fie gλ ∈ G, λ ∈ R∗ . Avem
1 |λ|
gλ (K1 ) = {λx ∈ Rn+1 | ≤ kxk ≤ 1} = {y ∈ Rn+1 | ≤ kyk ≤ |λ|}.
2 2
Dacă |λ| ∈ [ 21 , 1], λ ∈ R∗ ⇒ gλ (K1 ) ∩ K2 6= ∅, deci mulţimea
{gλ |gλ (K1 ) ∩ K2 6= ∅} este infinită.
Rezultă că G nu este propriu discontinuu, deci nu se poate aplica
teorema de caracterizare a spaţiului cât.
ii) Evident P n (R) = (Rn+1 \{0})/∼ = S n /{±IdSn } (dreptele din
Rn+1 ce trec prin origine).
Fie
(n+1)(n+2)
ψ̃ : S n → R 2 ,
ψ̃(x1 , ..., xn+1 ) =

= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2 , x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn )2 , xn xn+1 , (xn+1 )2 ).
Evident ψ̃(−x1 , ..., −xn+1 ) = ψ(x

e 1 , ..., xn+1 ).
Putem defini
(n+1)(n+2)
ψ : P n (R) → R 2 ,
ψ([x1 , ..., xn+1 ]) =
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2 , x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn )2 , xn xn+1 , (xn+1 )2 ).
Fie [x1 , ..., xn+1 ], [y 1 , ..., y n+1 ] ∈ P n (R) astfel ı̂ncât
ψ([x1 , ..., xn+1 ]) = ψ([y 1 , ..., y n+1 ]) ⇒ (xi )2 = (y i )2 .
Deci xi = ±y i , ∀i = 1, n + 1.
Fie xi , xj 6= 0 ⇒ xi xj = y i y j ⇒

 xi = y i
,
 xj = y j
sau 
 −xi = y i
,
 −xj = y j
deci [x1 , ..., xn+1 ] = [y 1 , ..., y n+1 ] şi ψ este injectivă.

Considerăm următoarea compunere:
0
i ψ (n+1)(n+2)
n n+1
S ,→ R \{0} → R 2 ,
i.e.,
ψ (n+1)(n+2)
Sn → R
e
2 ,
cu
ψ 0 (x1 , ..., xn+1 ) =
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2 , x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn )2 , xn xn+1 , (xn+1 )2 )
şi i incluziunea. Avem

 
2x1 0 . . . 0
 
x2 x1 . . . 0
 
 
 
. . . . . .
 
 
 
n+1
x 0 . . . x1
 
 
0
 
Jx ψ = 0 2x2 . . . 0 ,
 

 
. . . . . .
 
 
 
0 xn+1 . . . x2
 
 
 
. . . . . .
 
 
 
0 0 . . . 2xn+1
deci rang ψ 0 = n + 1 ⇒ ψ 0 imersie.

Incluziunea i : S n ,→ Rn+1 \{0} fiind imersie, rezultă ψ 0 ◦ i imersie,
deci ψ este o imersie.
Prin urmare ψ este o scufundare.
I.11. Să se arate că
M = {(x, y) ∈ R2 | y = 0} ∪ {(x, y) ∈ R2 | y = 1, x ≥ 0}
este o varietate diferenţiabilă 1-dimensională, neseparată, de clasă

C ∞.
Rezolvare: Fie mulţimile
U1 = {(x, y) ∈ R2 | y = 0},
U2 = {(x, y) ∈ R2 | x ≥ 0, y = 1} ∪ {(x, y) ∈ R2 | x < 0, y = 0}.
Definim aplicaţiile:
h1 : U1 → R, h1 (x, 0) = x,
h2 : U2 → R,
h2 (x, 1) = x, dacă x ≥ 0,
(
h2 (x, 0) = x, dacă x < 0.

Evident U1 , U2 ⊂ M şi h1 , h2 sunt aplicaţii injective.

Vom arăta că {(U1 , h1 ), (U2 , h2 )} formează un atlas pe M . Verificăm
axiomele atlasului:
A1 ) U1 ∪ U2 = M – evident.
A2 ) h1 (U1 ∩ U2 ) = h1 ({(x, y) ∈ R2 |y = 0, x < 1}) = (−∞, 0) ⊂ R
h2 (U1 ∩ U2 ) = h2 ({(x, y) ∈ R2 |y = 0, x < 1}) = (−∞, 0) ⊂ R
A3 ) Aplicaţia
h2 ◦ h−1
1 : h1 (U1 ∩ U2 ) → R,
h2 ◦ h−1
1 (x) = h2 (x, 0) = x,
este C ∞ - diferenţiabilă.
Analog h2 ◦ h−1 ∞
1 este o aplicaţie C − diferenţiabilă.
Vom arăta că M nu este separată.
Fie V0 mulţimea vecinătăţilor lui 0.
Fie V1 = (−ε, ε) ∈ V0 .
Atunci
h−1
1 (V1 ) = V1 × {0} ∈ V(0,0)
este o vecinătate deschisă a lui (0, 0) din U1 .

Fie V2 = (−η, η) ∈ V0 .
Atunci
h−1
2 (V2 ) = ((−η, 0) × {0}) ∪ ((0, η) × {1}) ∈ V(0,1)
este o vecinătate deschisă a lui (0, 1) din U2 .

Evident V1 ∩ V2 6= ∅. Presupunem ε < η.
Rezultă
h−1 −1
1 (V1 ) ∩ h2 (V2 ) = (−ε, 0) × {0},
deci M este o varietate diferenţiabilă neseparată.

I.12. Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C k , dim M = n. Fie

p ∈ M, Tp M mulţimea vectorilor tangenţi la varietatea M ı̂n punctul
p şi
[
TM = Tp M.
p∈M
i) Să se arate că T M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 ,

dim T M = 2n.
ii) In plus, dacă M este separată, atunci T M este separată.
iii) Fie aplicaţia π : T M → M, π(Xp ) = p, proiecţia canonică.
Să se arate că (T M, π, M ) este un spaţiu fibrat vectorial de rang n
(numit fibratul tangent).
Rezolvare: i) Fie (U, h) o hartă a varietăţii M , deci U ⊂ M şi
h : U → Rn aplicaţie injectivă. Notăm x1 , ..., xn funcţiile coordonate
asociate hărţii (U, h). Definim
Tp M → h(U ) × Rn ⊂ R2n ,
[
H : TU =
p∈U
prin
H(Xp ) = (h(p), Xp1 , ..., Xpn ),
n
∂
Xpi
X
unde p ∈ U, Xp = |p ∈ Tp M .
i=1 ∂xi
Să arătăm că aplicaţia H este injectivă. Fie p, q ∈ U, Xp ∈ Tp M, Yq ∈
Tq M astfel ı̂ncât H(Xp ) = H(Yq ).
Rezultă
(h(p), Xp1 , ..., Xpn ) = (h(q), Yq1 , ..., Yqn ),
de unde h(p) = h(q) şi Xpi = Yqi , ∀i = 1, n.

Deoarece h este injectivă, rezultă p = q, iar relaţiile Xpi = Yqi , ∀i =
1, n, implică Xp = Yq , deci H este o aplicaţie injectivă.
A1 ) Au loc următoarele relaţii
[ [ [ [
TM = Tp M = ( Tp M ) = T U.
p∈M U ⊂M p∈U U ⊂M
A2 ) Fie (U , h) altă hartă pe M , cu U ∩ U 6= ∅, şi perechea (T U , H)

construită ca mai sus. Avem:
[ [ [
TU ∩ TU = ( Tp M ) ∩ ( Tp M ) = Tp M = T (U ∩ U ) 6= ∅,
p∈U p∈U p∈U ∩U
deci T U ∩ T U 6= ∅.
H(T U ∩ T U ) = H(T (U ∩ U )) = h(U ∩ U ) × Rn ⊂ R2n
este mulţime deschisă.

A3 ) Vom arăta că aplicaţia
H ◦ H −1 : H(T U ∩ T U ) → R2n
este diferenţiabilă de clasă C k−1 , sau, echivalent:
H ◦ H −1 : h(U ∩ U ) × Rn → R2n
este diferenţiabilă de clasă C k−1 .

Fie p ∈ U ∩ U . Atunci h(p) = u ∈ h(U ∩ U ). Fie v 1 , ..., v n ∈ R şi
x1 , ..., xn funcţiile coordonate asociate hărţii (U , h).
Avem
∂
H ◦ H −1 (u, v 1 , ..., v n ) = H(H −1 (u, v 1 , ..., v n )) = H(v i |p ) =
∂xi
∂xj ∂ i ∂x
1
i ∂x
n
= H(v i |p ) = (h(p), v | p , ..., v |p ) =
∂xi ∂xj ∂xi ∂xi
= ((h ◦ h−1 )(u), v 1 , ..., v n ),
∂xi
unde am notat v i = |p v j , deci aplicaţia H ◦H −1 este diferenţiabilă
∂xj
de clasă C k−1 .
Rezultă că T M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 şi di-
mensiune 2n.
ii) Presupunem că M este separată. Fie π : T M → M, π(Xp ) = p,
∀Xp ∈ Tp M.
π este o aplicaţie continuă (ı̂ntoarce deschişi ı̂n deschişi).

Fie Xp , Yq ∈ T M, Xp 6= Yq . Vom arăta că există două vecinătăţi
disjuncte deschise ale lui Xp , Yq .
Se disting două cazuri:
1) p 6= q, p, q ∈ M.
Deoarece M este separată, există două vecinătăţi U1 , U2 ⊂ M cu
p ∈ U1 , q ∈ U2 , U1 ∩ U2 = ∅.
Xp ∈ Tp M implică Xp ∈ π −1 (U1 ), iar Yq ∈ Tq M implică Yq ∈
π −1 (U2 ). Cum U1 , U2 sunt mulţimi deschise ı̂n M şi π este continuă,
rezultă π −1 (U1 ), π −1 (U2 ) sunt mulţimi deschise ı̂n T M.
Evident
π −1 (U1 ) ∩ π −1 (U2 ) = π −1 (U1 ∩ U2 ) = π −1 (∅) = ∅.
2) p = q.
Fie (U, h) o hartă ı̂n jurul lui p.
∂ ∂
Xp = Xpi |p ; Yp = Ypi |p .
∂xi ∂xi
Avem
0
H(Xp ) = (h(p), Xp1 , ..., Xpn ) = (h(p), x ),
0
H(Yp ) = (h(p), Yp1 , ..., Ypn ) = (h(p), y ),
unde am notat
0 0
x = (Xp1 , ..., Xpn ) ∈ Rn ; y = (Yp1 , ..., Ypn ) ∈ Rn .
Cum Rn este separat, rezultă că există două mulţimi deschise

0 0
U , V ⊂ Rn astfel ı̂ncât
0 0 0 0 0 0
x ∈ U ,y ∈ V , U ∩ V = ∅.
Atunci
0 0 0 0
(h(p), x ) ∈ h(U ) × U , (h(p), y ) ∈ h(U ) × V .
Evident
0 0 0 0
(h(U ) × U ) ∩ (h(U ) × V ) = h(U ) × (U ∩ V ) = ∅.
Intrucât H este homeomorfism, rezultă

0
H −1 (h(U ) × U ) ⊂ T M,
0
H −1 (h(U ) × V ) ⊂ T M
sunt mulţimi deschise.
In plus
0 0
Xp ∈ H −1 (h(U ) × U ), Yp ∈ H −1 (h(U ) × V ),
şi
0 0
H −1 (h(U ) × U ) ∩ H −1 (h(U ) × V ) = ∅.
Rezultă că T M este o varietate diferenţiabilă separată.
iii) T M şi M sunt varietăţi diferenţiabile şi π este surjectivă.
Ep = π −1 (p) = Tp M este un spaţiu vectorial cu dim Ep = n,
∀p ∈ M (rangul fibratului va fi n).
Fie {(Ua , ha )| a ∈ A} atlas pe M şi {(π −1 (Ua ), Ha )| a ∈ A} atlasul
indus pe T M (π −1 (Ua ) = T Ua ).
Pentru orice p ∈ M , există (Ua , ha ) o hartă, p ∈ Ua , cu ha : Ua →
ha (Ua ) ⊂ Rn mulţime deschisă, ha difeomorfism, deci
h−1
a : ha (Ua ) → Ua
este difeomorfism.
Fie φa : π −1 (Ua ) → Ua × Rn definit prin:
φa = (h−1
a × IdRn ) ◦ Ha ,
adică φa ı̂nchide diagrama:

φa
π −1 (Ua ) → Ua × Rn
Ha & . ha × IdRn
ha (Ua ) × Rn
Fie π1 : Ua × Rn → Ua proiecţia pe primul factor.
π1 (φa (Xp )) = π1 ((h−1

a × IdRn ) ◦ Ha (Xp )) =
= π1 ((h−1 1 n
a × IdRn )(ha (p), Xp , ..., Xp )) =
= π1 (h−1 1 n
a (ha (p)), Xp , ..., Xp ) =
= π1 (p, Xp1 , ..., Xpn ) = p.
Cum φa este difeomorfism, rezultă că φa |Tp M este o aplicaţie in-

jectivă.
φa (Tp M ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )(Tp M )) =
= (h−1 −1 n
a × IdRn )(Ha (Tp M )) = (ha × IdRn )({ha (p)} × R ) =
= h−1 n n
a (ha (p) × R ) = {p} × R .
Deci φa |Tp M este o aplicaţie surjectivă.

Am arătat că φa |Tp M este o bijecţie.
Fie Xp , Yp ∈ Tp M,
n n
∂ ∂
Xpi Ypi
X X
Xp = |p , Yp = |p ,
i=1 ∂xi i=1 ∂xi
φa (Xp + Yp ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )(Xp + Yp ) =
= (h−1 1 1 n n
a × IdRn )(ha (p), Xp + Yp , ..., Xp + Yp ) =
= h−1 1 1 n n
a (ha (p), Xp + Yp , ..., Xp + Yp ) =
= (p, Xp1 + Yp1 , ..., Xpn + Ypn ) =
= (p, Xp1 , ..., Xpn ) + (p, Yp1 , ..., Ypn ) = φa (Xp ) + φa (Yp ).
Analog, ∀λ ∈ R, ∀Xp ∈ Tp M , φa (λXp ) = λφa (Xp ).

Deci φa |Tp M : Tp M → {p} × Rn este un izomorfism de spaţii vec-
toriale.
Rezultă că (T M, π, M ) este un spaţiu fibrat vectorial de rang n.
I.13. Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C k , dim M = n.

Tp∗ M este o varietate diferenţi-
[
i) Să se demonstreze că T ∗ M =
p∈M
abilă de clasă C k−1 , dim T ∗ M = 2n.
ii) Dacă M este separată, atunci T ∗ M este separată.
iii) Fie aplicaţia π ∗ : T ∗ M → M, π ∗ (ωp ) = p, proiecţia canonică.
Să se arate că (T ∗ M, π ∗ , M ) este un spaţiu fibrat vectorial de rang n
(numit fibratul cotangent).
Rezolvare: i) Fie (U, h) o hartă a varietăţii M , deci U ⊂ M şi
h : U → Rn aplicaţie injectivă. Notăm x1 , ..., xn funcţiile coordonate
asociate hărţii (U, h).
Vom construi aplicaţia
ρ : T ∗U = Tp∗ M → h(U ) × Rn ⊂ R2n ,

[
p∈U
prin
ρ(ωp ) = (h(p), ωp1 , ..., ωpn ),
unde p ∈ U, ωp = ωpi dxi |p ∈ Tp∗ M .
Vom demonstra că aplicaţia ρ este injectivă.
Fie p, q ∈ U, ωp , σq ⊂ T ∗ U astfel ı̂ncât ρ(ωp ) = ρ(σq ).
Rezultă
(h(p), ωp1 , ..., ωpn ) = (h(q), σq1 , ..., σqn ).
De aici deducem h(p) = h(q) şi ωpi = σqi , ∀i = 1, n.
Deoarece h este injectivă, rezultă p = q. Deci ωp = σq , adică ρ este
o aplicaţie injectivă.
A1 ) Avem
T ∗M = Tp∗ M = Tp∗ M ) = T ∗ U.
[ [ [ [
(
p∈M U ⊂M p∈U U ⊂M
A2 ) Fie (U , h) altă hartă pe M , cu U ∩ U 6= ∅ şi perechea (T ∗ U , ρ)

construită ca mai sus.
T ∗ (U ∩ U ) = T ∗ U ∩ T ∗ U 6= ∅.
Atunci
ρ(T ∗ U ∩ T ∗ U ) = ρ(T ∗ (U ∩ U )) = h(U ∩ U ) × Rn ⊂ R2n

A3 ) Vom arăta că aplicaţia:
ρ ◦ ρ−1 : h(U ∩ U ) × Rn → R2n
este diferenţiabilă de clasă C k−1 .

Fie p ∈ U ∩ U . Atunci h(p) = u ∈ h(U ∩ U ). Fie v1 , ..., vn ∈ R şi
x1 , ..., xn funcţiile coordonate asociate hărţii (U , h).
Avem
ρ ◦ ρ−1 (u, v1 , ..., vn ) = ρ(ρ−1 (u, v1 , ..., vn )) = ρ(vi dxi |p ) =

∂xi j ∂xi ∂xi
= ρ(vi |p dx ) |p = (h(p), v i |p , ..., v i |p ) =
∂xj ∂x1 ∂xn
= (h ◦ h−1 (u), v 1 , ..., v n ),
∂x i
unde v j = vi ∂x j |p .
Deci aplicaţia ρ ◦ ρ−1 este diferenţiabilă de clasă C k−1 şi T ∗ M este

o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 şi dimensiune 2n.
ii) Presupunem că M este separată. Fie π ∗ : T ∗ M → M, π ∗ (ωp ) =
p, ∀ωp ∈ Tp∗ M.
Fie ωp , σq ∈ T ∗ M, ωp 6= σq . Vom arăta că există două vecinătăţi
disjuncte deschise ale lui ωp si σq .
Se disting două cazuri:
1) p 6= q, p, q ∈ M.
Deoarece M este separată, există două vecinătăţi U1 , U2 ⊂ M , cu
p ∈ U1 , q ∈ U2 , U1 ∩ U2 = ∅.
ωp ∈ Tp∗ M implică ωp ∈ π ∗−1 (U1 ), iar σq ∈ Tq∗ M implică σq ∈
π ∗−1 (U2 ).
U1 , U2 sunt mulţimi deschise ı̂n M şi π este continuă, rezultă π ∗−1 (U1 ),
π ∗−1 (U2 ) sunt mulţimi deschise ı̂n T ∗ M.
Evident
π ∗−1 (U1 ) ∩ π ∗−1 (U2 ) = π ∗−1 (U1 ∩ U2 ) = π ∗−1 (∅) = ∅.
2) p = q.
Fie (U, h) o hartă ı̂n jurul lui p.
ωp = ωpi dxi |p , σp = σpi dxi |p ,

0
ρ(ωp ) = (h(p), ωp1 , ..., ωpn ) = (h(p), x ),
0
ρ(σp ) = (h(p), σp1 , ..., σpn ) = (h(p), y ),
0 0
unde am notat x = (ωp1 , ..., ωpn ) ∈ Rn , y = (σp1 , ..., σpn ) ∈ Rn .
Cum Rn este separat, rezultă că există două mulţimi deschise
0 0
U , V ⊂ Rn astfel ı̂ncât
0 0 0 0 0 0
x ∈ U , y ∈ V , U ∩ V = ∅.
Atunci
0 0 0 0
(h(p), x ) ∈ h(U ) × U , (h(p), y ) ∈ h(U ) × V ,
0 0 0 0
(h(U ) × U ) ∩ (h(U ) × V ) = h(U ) × (U ∩ V ) = ∅.
Intrucât ρ este homeomorfism, rezultă

0
ρ−1 (h(U ) × U ) ⊂ T ∗ M,
0
ρ−1 (h(U ) × V ) ⊂ T ∗ M,
sunt mulţimi deschise.

In plus
0 0
ωp ∈ ρ−1 (h(U ) × U ), σp ∈ ρ−1 (h(U ) × V )
şi
0 0
ρ−1 (h(U ) × U ) ∩ ρ−1 (h(U ) × V ) = ∅.
Deci T ∗ M este o varietate diferenţiabilă separată.

iii) T ∗ M şi M sunt varietăţi diferenţiabile şi π ∗ este aplicaţie sur-
jectivă.
Vom verifica proprietăţile fibrării:
1) Ep = π ∗−1 (p) = Tp∗ M este un spaţiu vectorial cu dim Ep = n,
∀p ∈ M .
2) Fie {(Ua , ha )| a ∈ A} atlas pe M şi {(π ∗−1 (Ua ), Ha )| a ∈ A}
atlasul indus pe T ∗ M.
Pentru ∀p ∈ M , există (Ua , ha ) hartă, p ∈ Ua , cu ha : Ua →
ha (Ua ) ⊂ Rn mulţime deschisă, ha difeomorfism, deci
h−1
a : ha (Ua ) → Ua este difeomorfism.
Fie φa : π ∗ −1 (Ua ) → Ua × Rn definită prin φa = (h−1
a × IdRn ) ◦ Ha ;
φa ı̂nchide diagrama
φa
π ∗−1 (Ua ) → Ua × Rn
Ha & . ha × IdRn
ha (Ua ) × Rn
Evident φa este un difeomorfism.

3) Fie π1 : Ua × Rn → Ua proiecţia pe primul factor.
π1 (φa (ωp )) = π1 ((h−1

a × IdRn ) ◦ Ha (ωp )) =
= π1 ((h−1 1 n
a × IdRn )(ha (p), ωp , ..., ωp )) =
= π1 (h−1 1 n 1 n
a (ha (p)), ωp , ..., ωp ) = π1 (p, ωp , ..., ωp ) = p.
Vom arăta că φa |Tp∗ M : Tp∗ M → {p} × Rn este un izomorfism de

spaţii vectoriale.
φa difeomorfism implică φa |Tp∗ M injectivă.
φa (Tp∗ M ) = ((h−1 ∗
a × IdRn ) ◦ Ha )(Tp M )) =
= (h−1 ∗ −1 n
a × IdRn )(Ha (Tp M )) = (ha × IdRn )({ha (p)} × R ) =
= h−1 n n
a (ha (p) × R ) = {p} × R .
Deci φa |Tp∗ M este o aplicaţie surjectivă, deci bijecţie.

Să demonstrăm liniaritatea.
Fie ωp , σp ∈ Tp∗ M, ωp = ωpi dxi |p , σp = σpi dxi |p . Atunci
φa (ωp + σp ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )((ωp + σp ) =
= (h−1 1 1 n n
a × IdRn )(ha (p), ωp + σp , ..., ωp + σp ) =
= h−1 1 1 n n
a (ha (p), ωp + σp , ..., ωp + σp ) =
= (p, ωp1 + σp1 , ..., ωpn + σpn ) =
= (p, ωp1 , ..., ωpn ) + (p, σp1 + σpn ) = φa (ωp ) + φa (σp ).
Analog, ∀λ ∈ R, ∀ωp ∈ Tp∗ M , φa (λωp ) = λφa (ωp ).

Deci φa |Tp∗ M : Tp∗ M → {p} × Rn este un izomorfism de spaţii
vectoriale.
Rezultă că (T ∗ M, π ∗ , M ) este un spaţiu fibrat vectorial de rang n.
I.14. Fie M o varietate diferenţiabilă, dim M = n şi p ∈ M .

Fie Tpr,s M spaţiul vectorial al tensorilor de tip (r, s) ı̂n p şi T r,s M =
Tpr,s M . Considerăm aplicaţia:
S
p∈M
π r,s : T r,s M → M, π r,s (Ap ) = p,
unde Ap este un tensor de tip (r, s) ı̂n p.

Să se arate că (T r,s M, π r,s , M ) este un spaţiu fibrat vectorial de
rang nr+s (numit fibratul tensorial de tip (r,s)).
Rezolvare: Aplicaţia π r,s este diferenţiabilă, surjectivă, iar spaţiile
T r,s M , respectiv M sunt varietăţi diferenţiabile.
Vom verifica proprietăţile spaţiilor fibrate vectoriale.
Ep = (π r,s )−1 (p) = Tpr,s M , care este un spaţiu vectorial de dimen-
siune nr+s (rangul fibrării va fi nr+s ).
Fie {(Ua , ha )| a ∈ A} atlas pe M, ha : Ua → Rn injectivă.
Vom construi atlasul pe T r,s M, dim T r,s M = n + nr+s , astfel:
0 0
Fie (Ua , ha ) hartă pe T r,s M , unde
0
Ua = T r,s Ua = Tpr,s M,
[
p∈Ua
0 r+s r+s
ha : T r,s Ua → ha (Ua ) × Rn ⊂ Rn+n ,
0
ha (Ap ) = (ha (Ap ), Aij11...i
...jr
s
),
cu
∂ ∂
Aji11...i
...jr
i
|p , ...,
= Ap ( |p , dxj1 (p), ..., dxjr (p))
s
∂x 1 ∂xis
componentele tensorului Ap ı̂n baza
{Eji11...j
...is
r
(p)| ik , jρ = 1, n, k = 1, s, ρ = 1, r} a lui Tpr,s M ,
∂ ∂
Eji11...j
...is
(p)( k
|p , ..., |p , dxl1 (p), ..., dxlr (p)) = δki11 ...δkiss · δlj11 ...δljrr .
r
∂x 1 ∂xks
r+s
Definim φa : T r,s Ua → Ua × Rn astfel ı̂ncât diagrama următoare
să fie comutativă:
0
h r+s
T r,s Ua = (π r,s )−1 (Ua ) →a h0a (Ua ) × Rn
0
φa & . ha × IdRnr+s
r+s
Ua × R n
0 0
adică φa = (ha × IdRnr+s ) ◦ ha .
Fie Ap ∈ Tpr,s M = (π r,s )−1 (p)
0 0
π1 (φa (Ap )) = π1 ((ha × IdRnr+s ) ◦ ha (Ap )) =
0
= π1 ((ha × IdRnr+s )(ha (p), Aji11...i
...jr
s
)) =
= π1 (p, Aji11...i
...jr
s
) = p.
r+s
φa |Tpr,s M : Tpr,s M → {p} × Rn este injectivă (φa difeomorfism).
0 0
φa (Tpr,s M ) = ((ha × IdRnr+s ) ◦ ha )(Tpr,s M ) =
0 r+s r+s
= (ha × IdRnr+s )(ha (p) × Rn ) = {p} × Rn .
Deci φa este surjectivă.

Liniaritatea aplicaţiei φa |Tpr,s M este evidentă.
Rezultă că (T r,s M, π r,s , M ) este un spaţiu fibrat vectorial de rang
nr+s .
I.15. i) Să se arate că cercul S 1 este o varietate paralelizabilă.

ii) Să se arate că sfera S 3 este o varietate paralelizabilă.
iii) Să se arate că sfera S 7 este o varietate paralelizabilă.
Rezolvare: i) Fie S 1 ⊂ R2 , S 1 = {z ∈ C| |z| = 1}.
Fie p = (u1 , u2 ) ∈ S 1 şi z = u1 + iu2 ∈ C.
Vom defini un câmp vectorial Y ∈ Γ(T R2 ) având componentele
lui iz; iz = −u2 + iu1 ∈ C, deci
∂ ∂
Y = −u2 1 + u1 2 ∈ Γ(T R2 ).
∂u ∂u
Câmpul vectorial Y nu se anulează pe S 1 .
Fie f : p ∈ S 1 7→ f (p) = p ∈ R2 incluziunea. Atunci:
∂ 1 ∂
Y |f (S 1 ) = −u2 + u ,
∂u1 ∂u2
cu (u1 )2 + (u2 )2 = 1, Y |f (S 1 ) ∈ Γ(T f (S 1 )).
Cum f : S 1 → f (S 1 ) este difeomorfism, rezultă că aplicaţia df :
Γ(T S 1 ) → Γ(T f (S 1 )) este izomorfism de algebre Lie.
Atunci există E1 ∈ Γ(T S 1 ) astfel ı̂ncât df (E1 ) = Y |f (S 1 ) . Deci
E1 = df −1 (Y |f (S 1 ) ).
Cum Y nu se anulează pe f (S 1 ), rezultă că E1 nu se anulează pe
S 1 şi E1 paralelizează varietatea S 1 .
ii) Considerăm algebra quaternionilor H = R4 , care este o algebră
reală (necomutativă). Baza acestei algebre este baza canonică a lui
R4 , pe care o notăm {1, i, j, k} (1 = unitatea algebrei).
Inmulţirea quaternionilor este definită prin:
12




= 1, 1 · i = i · 1 = i, 1 · j = j · 1 = j, 1 · k = k · 1 = k,

i2 = j 2 = k 2 = −1,

ij = −ji = k, jk = −kj = i, ki = −ik = j.

Orice q ∈ R4 se scrie
q = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k.
(R4 , +, ·) este corpul quaternionilor.

Conjugatul lui q ∈ R4 este dat prin
q = u1 · 1 − u2 · i − u3 · j − u4 · k,
iar
kqk2 = q · q = (u1 )2 + (u2 )2 + (u3 )2 + (u4 )2 .
Fie p = (u1 , u2 , u3 , u4 ) ∈ R4 . Vom defini Y1 , Y2 , Y3 ∈ Γ(T R4 ), astfel

ı̂ncât Y1 are componentele quaternionului q · i, Y2 are componentele
quaternionului q · j, Y3 are componentele quaternionului q · k, deci:
∂ 1 ∂ 4 ∂ 3 ∂
Y1 = −u2 + u + u − u ,
∂u1 ∂u2 ∂u3 ∂u4
∂ ∂ ∂ ∂
Y2 = −u3 1
− u4 2 + u1 3 + u2 4 ,
∂u ∂u ∂u ∂u
∂ ∂ ∂ ∂
Y3 = −u4 1
+ u3 2 − u2 3 + u1 4 .
∂u ∂u ∂u ∂u
Fie S 3 = {q ∈ H| kqk = 1}; Y1 , Y2 , Y3 nu se anulează pe S 3 .
Fie f : p ∈ S 3 7→ f (p) = p ∈ R4 incluziunea.
Yi |f (S 3 ) ∈ Γ(T f (S 3 )), ∀i = 1, 3 şi f : S 3 → f (S 3 ) este difeomorfism,
deci aplicaţia df : Γ(T S 3 ) → Γ(T f (S 3 )) este izomorfism de algebre
Lie.
Atunci există ı̂n mod unic E1 , E2 , E3 ∈ Γ(T S 3 ) astfel ı̂ncât df (Ei ) =
Yi |f (S 3 ) , ∀i = 1, 3.
Cum Yi , ∀i = 1, 3, nu se anulează pe f (S 3 ), rezultă că nici câmpurile
vectoriale Ei = df −1 (Yi |f (S 3 ) ) nu se anulează pe S 3 .
4
(df (E1 ))i ui = −u2 u1 + u1 u2 + u4 u3 − u3 u4 = 0
X
i=1
şi analog:
4 4
(df (E2 ))i ui = (df (E3 ))i ui = 0.
X X
i=1 i=1
Evident, avem:
< df (Ei )(f (p)), df (Ej )(f (p)) >= δij , ∀i, j ∈ {1, 2, 3},
şi pentru q = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k, rezultă
< df (Ei )(f (p)), q >= 0.
Deci {df (E1 )(f (p)), df (E2 )(f (p)), df (E3 )(f (p)), q} formează un sis-
tem de vectori unitari şi ortogonali doi câte doi (q indică vectorul de
poziţie al unui punct oarecare din S 3 ). Rezultă că vectorii
{df (E1 )(f (p)), df (E2 )(f (p)), df (E3 )(f (p))} sunt liniar independenţi,
∀p ∈ S 3 .
Dar aplicaţia f −1 : f (S 3 ) → S 3 este difeomorfism. Atunci câmpurile
vectoriale Ei = df −1 (Yi |f (S 3 ) ) sunt liniar independente şi paralelizează
varietatea S 3 .
Deoarece aplicaţia f este chiar incluziunea, rezultă că Ei , i ∈ {1, 2, 3},
au aceeaşi exprimare ca Yi , i ∈ {1, 2, 3}.
iii) Fie Ca = H × H ' R8 (algebra Cayley a octavelor).
O bază ı̂n Ca este {e1 , e2 , ..., e8 }, cu
e1 = (1, 0), e2 = (i, 0), e3 = (j, 0), e4 = (k, 0),

e5 = (0, 1), e6 = (0, i), e7 = (0, j), e8 = (0, k).
Definim ı̂nmulţirea octavelor:

0 0 0 0 0 0
(q1 , q2 ) · (q1 , q2 ) = (q1 · q1 − q2 · q2 , q2 · q1 + q2 · q1 )
şi conjugatul:
(q1 , q2 ) = (q1 , −q2 ),
unde q1 , q2 , q10 , q20 ∈ H.

Fie octava (q1 , q2 ), cu
q1 = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k,
q2 = u5 · 1 + u6 · i + u7 · j + u8 · k.
Fie e2 = (i, 0) cu
i = 0 + i · 1 + j · 0 + k · 0,
0 = 0 + i · 0 + j · 0 + k · 0.
Vom efectua ı̂nmulţirea:
(q1 , q2 ) · (i, 0) = (q1 · i − 0 · q2 , 0 · q1 + q2 · i) =
= (u1 · i − u2 + ji · u3 + ki · u4 , −u5 · i + u6 − ji · u7 − ki · u8 ) =
= (u1 · i − u2 − k · u3 + j · u4 , −u5 · i + u6 + k · u7 − j · u8 ) =
= (−u2 + i · u1 + j · u4 − k · u3 , u6 − i · u5 − j · u8 + k · u7 ).
Fie Y1 ∈ Γ(T R8 ), care ı̂n baza canonică

( )
∂ ∂ ∂
1
, 2 , ..., 8
∂u ∂u ∂u
a lui R8 are componentele octavei (q1 , q2 ) · e2 , adică:
Y1 = (−u2 , u1 , u4 , −u3 , u6 , −u5 , −u8 , u7 ) =

∂ 1 ∂ 4 ∂ 3 ∂ 6 ∂ 5 ∂ 8 ∂ 7 ∂
= −u2 +u +u −u +u −u −u +u .
∂u1 ∂u2 ∂u3 ∂u4 ∂u5 ∂u6 ∂u7 ∂u8
Analog, definim Yi ∈ Γ(T R8 ), ∀i = 2, 7 astfel:
Yi = (q1 , q2 ) · ei+1 , ∀i = 2, 7.
Obţinem:
Y2 = (−u3 , −u4 , u1 , u2 , u7 , u8 , −u5 , −u6 ),
Y3 = (−u4 , u3 , −u2 , u1 , u8 , −u7 , u6 , −u5 ),

Y4 = (−u5 , −u6 , −u7 , −u8 , u1 , u2 , u3 , u4 ),
Y5 = (−u6 , u5 , −u8 , u7 , −u2 , u1 , −u4 , u3 ),
Y6 = (−u7 , u8 , u5 , −u6 , −u3 , u4 , u1 , −u2 ),
Y7 = (−u8 , −u7 , u6 , u5 , −u4 , −u3 , u2 , u1 ).

8
Este evident că pe sfera S 7 = {(u1 , ..., u8 ) ∈ R8 | (ui )2 = 1} ⊂
P
i=1
R8 câmpurile vectoriale Yi , i = 1, 7 nu se anulează.
Fie f : p ∈ S 7 7→ f (p) = p ∈ R8 incluziunea.
df : Γ(T S 7 ) → Γ(T f (S 7 )) este izomorfism de algebre Lie, deci
există ı̂n mod unic Ei ∈ Γ(T S 7 ), i = 1, 7, astfel ı̂ncât df (Ei ) = Yi |f (S 7 ) ,
∀i = 1, 7.
Analog cu punctul ii), se demonstrează că Ei = df −1 (Yi |f (S 7 ) ), i =
1, 7, paralelizează varietatea S 7 (şi au aceeaşi exprimare ca Yi , i = 1, 7).
I.16. Să se arate că T S 2 nu este un spaţiu fibrat vectorial trivial

(teorema lui Poincaré).
Rezolvare: Presupunem că T S 2 este un spaţiu fibrat vectorial triv-
ial. Rezultă că există
F : T S 2 → S 2 × R2
un difeomorfism astfel ı̂ncât ∀p ∈ S 2 , F |Tp S 2 : Tp S 2 → {p} × R2 este

liniară.
Definim
ρ : S 2 → T S 2, ρ(p) = F −1 (p, e1 ) ∈ Tp S 2 ,
unde e1 = (1, 0) ∈ R2 .
Intrucât F este injectivă, rezultă că ρ(p) 6= 0, ∀p ∈ S 2 .
Fie U1 = S 2 \ {N }, U2 = S 2 \ {S}, unde N, S sunt polul nord,
respectiv polul sud. Evident S 2 = U1 ∪ U2 .
Fie hi : Ui → R2 , i = 1, 2, proiecţiile stereografice din polul nord,

respectiv polul sud.
Se ştie că
h2 ◦ h−1 2 2
1 : R \ {0} → R ,
!
x y
h2 ◦ h−1
1 (x, y) = , 2 .
x + y x + y2
2 2
Fie p ∈ U1 ∩ U2 .
Notăm
0 0
h1 (p) = (x, y), h2 (p) = (x , y ),
unde
0 x 0 y
x = , y = .
x2 + y2 x2 + y2
Atunci
∂ ∂
ρ(p) = u(x, y) + v(x, y) ,
∂x ∂y
respectiv
0 0 0 ∂ 0 0 0 ∂
ρ(p) = u (x , y ) 0 + v (x , y ) .
∂x ∂y 0
Deoarece ρ(p) 6= 0, rezultă că u(x, y) 6= 0 sau v(x, y) 6= 0, respectiv
u0 (x0 , y 0 ) 6= 0 sau v 0 (x0 , y 0 ) 6= 0.
Reamintim formulele
0 0

 ∂ ∂x ∂ ∂y ∂

∂x
= ∂x
· ∂x
0 + ∂x
· ∂y
0,
0 0
 ∂ ∂x ∂ ∂y ∂

∂y
= ∂y
· ∂x0
+ ∂y
· ∂y 0
.
In cazul nostru
y 2 −x2

 ∂ ∂ 2xy ∂
∂x
= (x2 +y 2 )2
· ∂x0
− (x2 +y 2 )2
· ∂y 0
,
∂ −2xy ∂ x2 −y 2 ∂

∂y
= (x2 +y 2 )2
· ∂x
0 + (x2 +y 2 )2
· ∂y
0.
Atunci
y 2 − x2
" #
∂ 2xy ∂
ρ(p) = u(x, y) 2 2 2
· 0 − 2 2 2
· 0 +
(x + y ) ∂x (x + y ) ∂y
x2 − y 2
" #
−2xy ∂ ∂
+v(x, y) 2 2 2
· 0 + 2 2 2
· 0 .
(x + y ) ∂x (x + y ) ∂y
Rezultă
y 2 − x2 2xy

0 0 0
 u (x , y ) = u(x, y) − v(x, y) 2 ,


2 2 2 (x + y 2 )2

(x + y )
(1)
 0 0 0 2xy x2 − y 2
 v (x , y ) = −u(x, y) 2 + v(x, y) .


(x + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
Notăm
u(x, y) v(x, y)
ũ(x, y) = , ṽ(x, y) = ,
1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2
respectiv
0 0 0 0 0 0
0 0 0 u (x , y ) 0 0 0 v (x , y )
ũ (x , y ) = , ṽ (x , y ) = .
1 + x0 2 + y 02 1 + x0 2 + y 0 2
Avem că ũ(x, y) 6= 0 sau ṽ(x, y) 6= 0, respectiv ũ0 (x0 , y 0 ) 6= 0 sau
ṽ 0 (x0 , y 0 ) 6= 0.
Tinând cont de relaţiile (1), obţinem
y 2 − x2 2xy

0 0
 ũ0 (x , y ) = ũ(x, y) − ṽ(x, y) 2 ,


 2
x +y 2 x + y2
(2)
0 0 2xy x2 − y 2
 ṽ 0 (x , y ) = −ũ(x, y) 2

+ ṽ(x, y) .


x + y2 x2 + y 2
Trecem la cordonate polare
(
x = r cos θ,
r > 0.
y = r sin θ,
Ecuaţiile (2) devin
( 0 0 0
ũ (x , y ) = −ũ(x, y) cos 2θ − ṽ(x, y) sin 2θ,
(3) 0 0
ṽ 0 (x , y ) = −ũ(x, y) sin 2θ + ṽ(x, y) cos 2θ.
Notăm 
U =√ ũ , V = √ ṽ ,
ũ2 +ṽ 2 ũ2 +ṽ 2
0 ũ 0 0 ṽ 0
U = √ũ02 +ṽ02 , V = √ũ02 +ṽ02 .
Ecuaţiile (3) devin

( 0 0 0
U (x , y ) = −U (x, y) cos 2θ − V (x, y) sin 2θ,
(4) 0 0 0
V (x , y ) = −U (x, y) sin 2θ + V (x, y) cos 2θ.
0 02
Intrucât U 2 +V 2 = 1 şi U 2 +V = 1, rezultă că există φ : R2 → R
diferenţiabilă astfel ı̂ncât
(
U = cos φ,
V = sin φ,
respectiv φ0 : R2 → R diferenţiabilă astfel ı̂ncât
( 0 0
U = cos φ ,
0 0
V = sin φ .
Din ecuaţiile (4) deducem
( 0 0 0
cos φ (x , y ) = − cos φ(x, y) cos 2θ − sin φ(x, y) sin 2θ,
0 0 0
sin φ (x , y ) = − cos φ(x, y) sin 2θ + sin φ(x, y) cos 2θ,
sau echivalent,
( 0 0 0
cos φ (x , y ) = cos(π + 2θ − φ(x, y)),
0 0 0
sin φ (x , y ) = sin(π + 2θ − φ(x, y)).
Atunci există k : R2 \{0} → Z diferenţiabilă astfel ı̂ncât
0 0 0
(5) φ (x , y ) = π + 2θ − φ(x, y) + 2kπ.
Funcţia k fiind diferenţiabilă este continuă, prin urmare constantă,

adică k ∈ Z.
Dacă (x, y) ∈ S 1 , atunci r = 1 şi

0
 x = x = cos θ,
0
 y = y = sin θ.
0
Notăm φ̃(θ) = φ(cos θ, sin θ), respectiv φ̃0 (θ) = φ (cos θ, sin θ).
Din ecuaţia (5), obţinem
φ̃0 (θ) = π + 2θ − φ̃(θ) + 2kπ.

Pentru θ = 0, respectiv θ = 2π, avem
φ̃0 (0) = π − φ̃(0) + 2kπ,

(
φ̃0 (2π) = π + 4π − φ̃(2π) + 2kπ.
Ţinând cont că φ̃(0) = φ̃(2π) şi φ̃0 (0) = φ̃0 (2π), rezultă 0 = 4π
(contradicţie).
Deci presupunerea că T S 2 este un spaţiu fibrat vectorial trivial este
falsă.
I.17. Să se arate că pe sferele de dimensiune impară există câmpuri

vectoriale care nu se anulează ı̂n nici un punct.
Rezolvare: Considerăm sfera S 2n−1 şi x ∈ S 2n−1 .
Se ştie că
Tx S 2n−1 ' x⊥ ,
unde
x⊥ = {v ∈ R2n | < v, x >= 0}
(dacă f : S 2n−1 → R2n este incluziunea, atunci dfx : Tx S 2n−1 → x⊥

este izomorfism liniar).
Un câmp vectorial
X : S 2n−1 → T S 2n−1
este o aplicaţie diferenţiabilă astfel ı̂ncât
X(x) ∈ Tx S 2n−1 ' x⊥ .
Rezultă X(x) ∈ x⊥ .
Fie x ∈ S 2n−1 , x = (x1 , x2 , ..., x2n−1 , x2n ).
Definim
X : S 2n−1 → T S 2n−1 ,
X(x) = (−x2 , x1 , −x4 , x3 , ..., −x2n , x2n−1 ).
Evident X nu se anulează ı̂n nici un punct de pe S 2n−1 (cel puţin

o componentă este nenulă).
Observaţie: Altă alegere a lui X poate fi:
X : S 2n−1 → T S 2n−1 ,
X(x) = (−xn+1 , −xn+2 , ..., −x2n , x1 , x2 , ..., xn ).
I.18. Fie P n (R) spaţiul proiectiv real şi mulţimea
E = {([x], y) ∈ P n (R) × Rn+1 | y ∈ [x]}.
Fie pr1 : E → P n (R) proiecţia canonică pe primul factor.

Să se arate că (E, pr1 , P n (R)) este un spaţiu fibrat vectorial de
rang 1 (numit fibratul tautologic sau fibratul canonic sau fibratul ı̂n
drepte peste P n (R)).
Rezolvare: Pentru orice i = 1, n + 1, fie Ui = {[x] ∈ P n (R)|xi 6= 0}
şi aplicaţia
x1 xi−1 xi+1 xn+1

!
n
hi : Ui → R , hi ([x]) = , ..., , , ...,
xi xi xi xi
(hărţile standard pe P n (R)).

Să arătăm că E este o varietate diferenţiabilă.
Intâi observăm că
n+1 n+1
pr1−1 (Ui ) = pr1−1 ( Ui ) = pr1−1 (P n (R)) = E.
[ [
i=1 i=1
Definim
Hi : pr1−1 (Ui ) → hi (Ui ) × R ⊂ Rn+1 , Hi ([x], y) = (hi ([x]), y i ).
Aplicaţia Hi este injectivă. Intr-adevăr Hi ([x], y) = Hi ([z], w) im-

plică (hi ([x]), y i ) = (hi ([z]), wi ).
Deoarece hi este injectivă, rezultă [x] = [z] şi y i = wi . Deci y = w.

Evident
Hi (pr1−1 (Ui ) ∩ pr1−1 (Uj )) = hi (Ui ∩ Uj ) × R ⊂ Rn+1
este o mulţime deschisă, ∀i, j = 1, n + 1.

Inversa lui Hi este Hi−1 : hi (Ui ) × R → E,
Hi−1 (x1 , ..., xn , t) = ([x1 , ..., xi−1 , 1, xi , ..., xn ], (tx1 , ..., txi−1 , t, txi , ...txn )) =
= (h−1 1 n 1
i (x , ..., x ), (tx , ..., tx
i−1
, t, txi , ...txn )).
Fie i > j. Atunci
(Hj ◦ Hi−1 )(x1 , ..., xn , t) =
= Hj (h−1 1 n 1
i (x , ..., x ), (tx , ..., tx
i−1
, t, txi , ..., txn )) =
= ((hj ◦ h−1 1 n j
i )(x , ..., x ), tx );
deci Hj ◦ Hi−1 este o aplicaţie diferenţiabilă.

Cazul i < j se rezolvă analog.
Prin urmare E este o varietate diferenţiabilă.
Să verificăm proprietăţile fibratului.
Evident π = pr1 este o aplicaţie diferenţiabilă şi surjectivă.
Oricare ar fi [x] ∈ P n (R), E[x] = pr1−1 ([x]) = {([x], y)| y ∈ [x]} este
un spaţiu vectorial de dimensiune 1 (deci rangul fibratului va fi 1).
Vom construi difeomorfismele φi , i = 1, n + 1, astfel ı̂ncât diagrama
următoare să fie comutativă:
φ
pr1−1 (Ui ) →i Ui × R
pr1 & . p1
Ui
unde p1 : Ui × R → Ui este proiecţia pe primul factor, iar
φi : pr1−1 (Ui ) → Ui × R este definită prin
φi ([x], y) = ([x], y i ).
Avem
φ−1 −1
i : Ui × R → pr1 (Ui ),
φ−1 1
i ([x], t) = ([x], (tx , ..., tx
i−1
, t, txi , ..., txn )),
care este o aplicaţie diferenţiabilă.

A rămas de arătat că ∀[x] ∈ Ui , φi |E[x] : E[x] → {[x]} × R este
liniară.
φi (([x], y) + ([x], w)) = ([x], y i + wi ) =
= ([x], y i ) + ([x], wi ) = φi ([x], y) + φi ([x], w),
şi
φi (λ([x], y) = ([x], λy i ) = λ([x], y i ) = λφi ([x], y).
Rezultă că (E, pr1 , P n (R)) este un spaţiu fibrat vectorial de rang 1.
I.19. Fie
xdy − ydx
ω= ∈ Λ1 (R2 \{0})
x2 + y 2
o formă diferenţială exterioară de grad 1.
i) Să se arate că:
i1 ) ω este ı̂nchisă;
i2 ) ω nu este exactă.
ii) Fie f : (0, ∞) × R → R2 \{0}
f (r, θ) = (r cos θ, r sin θ).
Să se calculeze f ∗ ω.
Rezolvare: i1 ) Avem
x y
ω= dy − 2 dx.
x2 +y 2 x + y2
Atunci
∂ x ∂ y
dω = ( 2 )dx ∧ dy − ( )dy ∧ dx =
∂x x + y 2 ∂y x2 + y 2
x2 + y 2 − 2x2 x2 + y 2 − 2y 2
= dx ∧ dy + dx ∧ dy =
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
y 2 − x2 x2 − y 2
= dx ∧ dy + dx ∧ dy = 0,
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
deci ω este ı̂nchisă.
i2 ) Presupunem că există f ∈ C ∞ (R2 \{0}) o funcţie diferenţiabilă
definită pe R2 \{0} astfel ı̂ncât ω = df .
∂f ∂f
df = dx + dy.
∂x ∂y
Rezultă
∂f y
(1) =− 2 ,
∂x x + y2
∂f x
(2) = 2 .
∂y x + y2
Din relaţia (1), obţinem

Z
y x
f (x, y) = − dx = −arctg + g(y),
x2 +y 2 y
de unde:
∂f −1 −x 0 x 0 x
= x 2 · 2
+ g (y) = 2 2
+ g (y) = 2 ,
∂y 1 + y2 y x +y x + y2
conform relaţiei (2).

Atunci
0
g (y) = 0 ⇒ g = constantă.
Prin urmare f (x, y) = −arctg xy ∈ C ∞ (R2 \{0}), contradicţie.

Deci ω nu este exactă.
ii) Notăm
f1 (r, θ) = r cos θ, f2 (r, θ) = r sin θ,

y x
ω1 (x, y) = − , ω2 (x, y) = ,
x2 + y2 x2 + y2
f ∗ ω = η = η1 dr + η2 dθ.
Avem
∂ ∂
η1 (r, θ) = f ∗ ω( )(r, θ) = ω(f∗ ( ))(f (r, θ)) =
∂r ∂r
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( + )(f (r, θ)) =
∂r ∂x ∂r ∂y
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( )(f (r, θ)) + ω( )(f (r, θ)) =
∂r ∂x ∂r ∂y
∂f1 ∂f2
= · ω1 (f (r, θ)) + · ω2 (f (r, θ)) =
∂r ∂r
= cos θ · ω1 (x, y) + sin θ · ω2 (x, y) =
−r sin θ r cos θ
= cos θ · 2 2
+ sin θ · =
(r cos θ) + (r sin θ) (r cos θ)2 + (r sin θ)2
−1 1
= cos θ · sin θ + cos θ · sin θ = 0,
r r
şi
∂ ∂
η2 (r, θ) = f ∗ ω( )(r, θ) = ω(f∗ ( ))(f (r, θ)) =
∂θ ∂θ
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( · + · )(f (r, θ)) =
∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( )(f (r, θ)) + ω( )(f (r, θ)) =
∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂f1 ∂f2
= · ω1 (f (r, θ)) + · ω2 (f (r, θ)) =
∂θ ∂θ
−r sin θ r cos θ
= −r sin θ · + r cos θ · =
r2 r2
= sin2 θ + cos2 θ = 1.
Prin urmare
f ∗ ω = η = dθ.
I.20. i) Fie M o varietate diferenţiabilă conexă. Să se arate că

H 0 (M, d) = R.
ii) Să se arate că H 1 (S 1 , d) ' R.
Rezolvare: Reamintim următoarele definiţii.
Fie Λq (M ) mulţimea formelor diferenţiale exterioare de grad q pe
varietatea diferenţiabilă M . Notăm:
Z q (M, d) = {ω ∈ Λq (M )|dω = 0} mulţimea formelor diferenţiale
exterioare de grad q ı̂nchise,
B q (M, d) = {ω ∈ Λq (M )|∃η ∈ Λq−1 (M ), ω = dθ} mulţimea formelor
diferenţiale exterioare de grad q exacte.
Evident B q (M, d) ⊂ Z q (M, d).
H q (M, d) = Z q (M, d)/B q (M,d) se numeşte grupul de coomologie de
Rham de ordin q.
i) Avem:
H 0 (M, d) = Z 0 (M, d)/B 0 (M,d) ,
Z 0 (M, d) = {ω ∈ Λ0 (M )| dω = 0},
H 0 (M, d) = Z 0 (M, d).
Deoarece M este conexă, Z 0 (M, d) = {c| c ∈ R}, deci
H 0 (M, d) = R.
ii) Fie
h1 : S 1 \{(1, 0)} → R, h1 (p) = θ,
unde p = (cos θ, sin θ), respectiv
0
h2 : S 1 \{(−1, 0)} → R, h1 (p) = θ ,
0 0
unde p = (− cos θ , − sin θ ).
Definim 1-forma ω pe S 1 prin

 dθ , dacă p ∈ S 1 \{(1, 0)},
ω(p) = 0
 dθ , dacă p ∈ S 1 \{(−1, 0)}.
Evident, ω este corect definită şi este ı̂nchisă.

Notăm cu [ω] clasa sa de coomologie din H 1 (S 1 , d).
Fie [σ] ∈ H 1 (S 1 , d).
Pe S 1 \{(1, 0)} putem scrie
σ = f dθ, f ∈ C ∞ (S 1 \{(1, 0)}).
Fie
1 Z 2π
cσ = f (θ)dθ ∈ R.
2π 0
Vom demonstra că [σ] = cσ [ω].
Fie Z θ
F (θ) = f (τ )dτ − cσ θ.
0
F este corect definită şi continuă pe S 1 , deoarece F (0) = F (2π) = 0.

De asemenea, avem σ − cω = dF, deoarece
0
dF = F (θ)dθ = f (θ)dθ − cσ dθ = σ − cσ ω.
Rezultă [σ] = cσ [ω], deci izomorfismul căutat este

φ
[σ] → cσ , φ : H 1 (S 1 , d) → R.
I.21. Fie ∇ o conexiune liniară pe R. Să se arate că există un

difeomorfism al lui R faţă de care coeficientul conexiunii este 0.
d
Rezolvare: Fie p ∈ R şi { dx |p } bază ı̂n Tp R.
Atunci
d d
∇d = Γ(x) ,
dx dx dx
cu Γ o funcţie diferenţiabilă.
d
Fie { dy |p } altă bază ı̂n Tp R şi
d d
∇d = Γ(y)
e .
dy dy dy
Are loc următoarea egalitate:

dy dy d2 y
Γ(y)
e · = Γ(x) − 2 .
dy dx dx
Atunci
e = 0 ⇒ Γ(x)dy d2 y
Γ = 2 ⇔
dx dx
..
.. . y
⇔y = Γ(x) y ⇔ . = Γ(x) ⇔
y
Z
. . R
Γ(x)dx
⇔ ln y = Γ(x)dx ⇒y = e ⇒
Z R
Γ(x)dx
⇒ y(x) = e dx,
care este difeomorfismul căutat.

63
II. Varietăţi Riemanniene
II. 1. Fie S 3 sfera 3-dimensională de rază 1 şi X1 , X2 , X3 câmpurile

vectoriale care paralelizează sfera S 3 . Considerăm metrica rieman-
niană g definită prin
g(X1 , X1 ) = g(X2 , X2 ) = 13 g(X3 , X3 ) = 3,
(
g(Xi , Xj ) = 0, i 6= j.
i) Să se construiască un reper ortonormat pe S 3 ı̂n raport cu met-
rica g.
Să se calculeze:
ii) ∇Ei Ej , i, j ∈ {1, 2, 3};
iii) R(Ei , Ej )Ek , i, j, k ∈ {1, 2, 3};
iv) K(Ei ∧ Ej ), i, j ∈ {1, 2, 3};
v) curbura scalară τ .
√ √
3 3
Rezolvare: i) Fie E1 = 3
X1 , E2 = 3
X2 , E3 = 13 X3 .
Evident, avem g(E1 , E1 ) = g(E2 , E2 ) = g(E3 , E3 ) = 1 şi g(E1 , E2 ) =
g(E2 , E3 ) = g(E3 , E1 ) = 0.
ii) Se arată uşor că
[X1 , X2 ] = 2X3 , [X2 , X3 ] = 2X1 , [X3 , X1 ] = 2X2 ,
de unde rezultă
2 2
[E1 , E2 ] = 2E3 , [E2 , E3 ] = E1 , [E3 , E1 ] = E2 .
3 3
Utilizând formula conexiunii Levi-Civita, obţinem
g(∇Ei Ej , Ek ) = 0,
cu excepţia cazului {i, j, k} = {1, 2, 3} (i.e. i, j, k distincte).

In particular
∇E1 E1 = ∇E2 E2 = ∇E3 E3 = 0.
2g(∇E1 E2 , E3 ) = g([E1 , E2 ], E3 ) − g([E2 , E3 ], E1 ) + g([E3 , E1 ], E2 ) =

2 2
=2− + = 2.
3 3
Rezultă
∇E1 E2 = E3 .
Din
∇E1 E2 − ∇E2 E1 = [E1 , E2 ],
obţinem
∇E2 E1 = ∇E1 E2 − [E1 , E2 ] = E3 − 2E3 = −E3 .
Analog
1
∇E1 E3 = −E2 , ∇E3 E1 = − E2 ,
3
1
∇E2 E3 = E1 , ∇E3 E2 = E1 .
3
iii) Conform definiţiei,
R(X, Y )Z = ∇X ∇Y Z − ∇Y ∇X Z − ∇[X,Y ] Z.
Evident
R(Ei , Ej )Ek = 0,
pentru {i, j, k} = {1, 2, 3}.

Prin calcul, găsim
R(E1 , E2 )E1 = ∇E1 ∇E2 E1 − ∇E2 ∇E1 E1 − ∇[E1 ,E2 ] E1 =

2 5
= −∇E1 E3 − 2∇E3 E1 = E2 + E2 = E2 .
3 3
Varietăţi Riemanniene 65
Analog
5
R(E1 , E2 )E2 = − E1 , R(E1 , E3 )E1 = −E3 , R(E1 , E3 )E3 = E1 ,
3
5 5
R(E2 , E1 )E1 = − E2 , R(E2 , E1 )E2 = E1 , R(E2 , E3 )E2 = −E3 ,
3 3
R(E2 , E3 )E3 = E2 , R(E3 , E1 )E1 = E3 , R(E3 , E1 )E3 = −E1 ,
R(E3 , E2 )E2 = E3 , R(E3 , E2 )E3 = −E2 .
Evident R(Ei , Ei )Ej = 0, ∀i, j ∈ {1, 2, 3}.

iv) Conform definiţiei,
K(Ei ∧ Ej ) = R(Ei , Ej , Ei , Ej ) = g(R(Ei , Ej )Ej , Ei ).
Atunci
5 5
K(E1 ∧ E2 ) = g(R(E1 , E2 )E2 , E1 ) = g(− E1 , E1 ) = − ,
3 3
K(E2 ∧ E3 ) = g(R(E2 , E3 )E3 , E2 ) = g(E2 , E2 ) = 1,
K(E3 ∧ E1 ) = g(R(E3 , E1 )E1 , E3 ) = g(E3 , E3 ) = 1.
v) Curbura scalară este

5 1
τ = K(E1 ∧ E2 ) + K(E2 ∧ E3 ) + K(E3 ∧ E1 ) = − + 1 + 1 = .
3 3
II.2. Fie S n ⊂ Rn+1 sfera n-dimensională de rază 1. Se consideră:

i) proiecţia stereografică;
ii) proiecţia ortogonală;
iii) proiecţia centrală.
Să se determine coeficienţii metricii riemanniene induse pe S n de
metrica euclidiană a lui Rn+1 .
Rezolvare: i) Fie S n (1) ⊂ Rn+1 şi (UN , hN ) proiecţia stereografică
din polul nord,
hN : S n − {N } → Rn ,
u1 u2 un
!
1 n+1 1 n
hN (u , ..., u ) = (x , ..., x ) = , , ..., .
1 − un+1 1 − un+1 1 − un+1
Atunci
h−1 n n
N : R → S ,
2x1 2xn kxk2 − 1

!
h−1 1 n
N (x , ..., x ) = , ..., , .
1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2
Notăm
not 2xi
f i (x) = ,
1 + kxk2
not kxk2 − 1
f n+1 (x) = ,
1 + kxk2
componentele lui h−1
N .
Pentru s ∈ {1, ..., n}, avem:
∂f s 2δjs (1 + kxk2 ) − 2xs 2xj 2δjs (1 + kxk2 ) − 4xs xj

= = .
∂xj (1 + kxk2 )2 (1 + kxk2 )2
De asemenea
∂f n+1 2xj (1 + kxk2 ) − 2xj (kxk2 − 1) 4xj
= = .
∂xj (1 + kxk2 )2 (1 + kxk2 )2
Atunci
n+1
X ∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xj ∂xk
n
X 2δjs (1 + kxk2 ) − 4xs xj 2δks (1 + kxk2 ) − 4xs xk
= · +
s=1 (1 + kxk2 )2 (1 + kxk2 )2
4xj 4xk
+ · =
(1 + kxk2 )2 (1 + kxk2 )2
4δjk (1 + kxk2 )2 8xk xj (1 + kxk2 ) 8xk xj (1 + kxk2 )
= − − +
(1 + kxk2 )4 (1 + kxk2 )4 (1 + kxk2 )4
n
16xj xk X s 2 16xj xk
+ (x ) + =
(1 + kxk2 )4 s=1 (1 + kxk2 )4
4δjk
= .
(1 + kxk2 )2
ii) Fie
h+ + n
n+1 : Un+1 → R ,
h+ 1
n+1 (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., un ),
şi
(h+
n+1 )
−1
: h+ + +
n+1 (Un+1 ) → Un+1 , q
2
(h+ −1 1 n 1 n
n+1 ) (x , ..., x ) = (x , ..., x , 1 − kxk ).
Notăm
f s (x) = xs , ∀s = 1, n,
q
f n+1 (x) = 1 − kxk2 .
Atunci, ∀s = 1, n, avem
∂f s ∂f n+1 −xk
= δsk , = q ,
∂xk ∂xk 1 − kxk2
deci
n+1
X ∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xk ∂xj
n
X xk xj xk xj
= δsk · δsj + = δkj + .
s=1 1 − kxk2 1 − kxk2
iii) Fie
h+ + n
n+1 : Un+1 → R ,
1 n
h+ 1
n+1 (u , ..., u
n+1 u
) = ( un+1 , ..., uun+1 ),
şi
−1
(h+
n+1 ) : h+ + +
n+1 (Un+1 ) → Un+1 ,
 
−1 1 x1 xn 1
(h+ n
n+1 ) (x , ..., x ) = q , ..., q ,q .
2 2 2
1 + kxk 1 + kxk 1 + kxk
Notăm
xs
f s (x) = q , ∀s = 1, n,
1 + kxk2
1
f n+1 (x) = q .
1 + kxk2
Atunci, ∀s = 1, n,
q
xk
s δsk 1 + kxk2 − xs · √
∂f 1+kxk2
= =
∂xk 1 + kxk2
δsk (1 + kxk2 ) − xs xk
= ,
(1 + kxk2 )3/2
şi analog
∂f n+1 −xk
= .
∂xk (1 + kxk2 )3/2
Prin urmare
n+1
X ∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xk ∂xj
n
X δsk (1 + kxk2 ) − xs xk δsj (1 + kxk2 ) − xs xj xk xj
= · + =
s=1 (1 + kxk2 )3/2 (1 + kxk2 )3/2 (1 + kxk2 )3
1 2 2 k j 2 k j 2 k j
= 2 3 · [δkj (1 + kxk ) − 2x x (1 + kxk ) + x x kxk + x x ] =
(1 + kxk )
δkj xk xj
= − .
1 + kxk2 (1 + kxk2 )2
II.3. Să se determine geodezicele cilindrului circular drept.

Rezolvare: Cilindrul circular drept de rază r > 0 este parametrizat
prin f : (0, 2π) × R → E3 ,
f (x1 , x2 ) = (r cos x1 , r sin x1 , x2 ).
Avem
∂f
= (−r sin x1 , r cos x1 , 0),
∂x1
∂f
= (0, 0, 1).
∂x2
Coeficienţii metricii riemanniene g induse pe cilindru de metrica

euclidiană a lui E3 sunt
g11 = r2 , g12 = g21 = 0, g22 = 1.
Atunci simbolurile lui Christoffel Cijk = 0, pentru orice i, j, k ∈

{1, 2}.
Prin urmare ecuaţiile geodezicelor cilindrului circular drept sunt:
d2 x1
= 0,
dt2
d2 x2
= 0.
dt2
Integrând, obţinem
x1 (t) = a1 t + b1 , x2 (t) = a2 t + b2 ,
cu a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R.
Deci ecuaţia generală a unei geodezice este
c(t) = f (x1 (t), x2 (t)) = (r cos(a1 t + b1 ), r sin(a1 t + b1 ), a2 t + b2 ).
Distingem următoarele cazuri:

i) a1 = 0; atunci c(t) = (r cos b1 , r sin b1 , a2 t + b2 ). Imaginea acestei
curbe este o generatoare a cilindrului circular drept.
ii) a2 = 0; atunci c(t) = (r cos(a1 t+b1 ), r sin(a1 t+b1 ), b2 ). Imaginea
acestei curbe este un cerc situat ı̂ntr-un plan paralel cu baza cilindrului
circular drept.
iii) a1 6= 0, a2 6= 0. In acest caz imaginea curbei c este o elice
circulară.
II.4. Să se determine geodezicele sferei S n .

Rezolvare: Considerăm metrica riemanniană indusă pe S n de me-
trica euclidiană a lui Rn+1 . Via proiecţia stereografică, coeficienţii
metricii sunt
4δij
gij (x) = .
(1 + kxk2 )2
Atunci
∂gij 16xk
= − δij .
∂xk (1 + kxk2 )3
Formula simbolurilor lui Christoffel este
n
!
1X ∂gil ∂gjl ∂gij
Cijk = g kl + − .
2 l=1 ∂xj ∂xi ∂xl
Deci
1 (1 + kxk2 )2
" #
16
Cijk = − (xj δik + xi δjk − xk δij ) =
2 4 (1 + kxk2 )3
2
=− (xj δik + xi δjk − xk δij ).
1 + kxk2
Ecuaţiile generale ale geodezicelor sunt:
d2 xk i
k dx dx
j
+ Cij = 0, k = 1, n.
dt2 dt dt
Rezultă
d2 xk 2 j i k dxi dxj
− (x δik + x δjk − x δij ) = 0, k = 1, n,
dt2 1 + kxk2 dt dt
sau echivalent,
n
d2 xk j k
dxi 2
" #
2 j dx dx k
X
− 2x − x ( ) = 0, k = 1, n.
dt2 1 + kxk2 dt dt i=1 dt
Presupunem
dxi dxj
gij (x)
= 1,
dt dt
adică geodezica este parametrizată canonic.
Atunci
n
X dxi 2 (1 + kxk2 )2
( ) = .
i=1 dt 4
Ecuaţiile geodezicelor devin:
(1)
d2 xk dxk xk
" #
2 dx 2 2
− < x, > − (1 + kxk ) = 0, k = 1, n.
dt2 1 + kxk2 dt dt 4
Vom face notaţia U (x) = 1 + kxk2 .

Rezultă
0 dx
U (x) = 2 < x, >,
dt
00 d2 x dx dx
(2) U (x) = 2 < x, 2
> +2 < , >=
dt dt dt
d2 x (1 + kxk2 )2 d2 x U2
= 2 < x, 2 > + = 2 < x, 2 > + .
dt 2 dt 2
k
In relaţia (1), ı̂nmulţim cu x şi sumăm. Găsim
0 0
d2 x 2 (U )2 (U − 1)U 2 (U )2 U (U − 1)
" #
(3) < x, 2 >= − = − .
dt U 2 4 U 2
Din relaţiile (2) şi (3), rezultă

0
00 (2U )2 U2
(4) U = − U (U − 1) + .
U 2
Notăm
1 1
V = − .
U 2
Obţinem
0
−U0
V = 2 ,
U
00 0 0 00
00−U U 2 + 2U (U )2 2(U )2 − U U
V = = =
U4 U3
0 0 3
2(U )2 − 2(U )2 + U 2 (U − 1) − U2
= =
U3
1 1 1 1
= 1 − − = −( − ) = −V.
U 2 U 2
Atunci
00
V + V = 0,
deci
V = a cos t + b sin t, a, b ∈ R,
1 1
U= 1 = .
V + 2
a cos t + b sin t + 21
xk
Notăm X k = .
U
Rezultă
dxk 0
dX k dt
U − xk U
= ,
dt U2
şi
2 k dxk 0 k 0 00 0 k 0
d2 X k ( ddtx2 U − dt
U )U 2 − ( dx
dt
U − xk U )U 2 2U U ( dx
dt
U − xk U )
= − ,
dt2 U4 U4
sau echivalent,
2 k 00 0 k 0
d2 X k ( ddtx2 U − dxk U )U 2 − 2U U ( dx
dt
U − xk U )
(5) = .
dt2 U4
Din relaţia (1), deducem
d2 xk dxk 0 xk 2
!
2
(6) = U − U .
dt2 U2 dt 4
Ţinând cont de (4) şi (6), relaţia (5) devine
d2 X k 2 dxk 0 xk 2 3
(
1
= ( U − U )U −
dt2 U4 U dt 4
0
2(U )2 U2 dxk
" # )
k 2 0 0
−x U − U (U − 1) + − 2U U 2 + 2U (U )2 xk =
U 2 dt
k
1 0 2 dx xk 4 0
= 4
[2U U − U − 2xk U (U )2 +
U dt 2
xk 4 0 dxk 0
+xk U 3 (U − 1) − U − 2U U 2 + 2U (U )2 xk ] =
2 dt
1 k 3 −xk
= (−x U ) = = −X k ,
U4 U
adică
d2 X k
= −X k .
dt2
Deci
X k = ak cos t + bk sin t, k = 1, n.
Atunci
ak cos t + bk sin t
xk = , k = 1, n.
a cos t + b sin t + 12
Fie
2x1 2xn 1 − kxk2
!
f (x) = h−1
S (x) = , ..., , =
1 + kxk2 1 + kxk2 1 + kxk2
2x1 2xn 1 − kxk2 1 − kxk2

! !
1 n
= , ..., , = 2X , ..., 2X , .
U U 1 + kxk2 1 + kxk2
Avem
1 − kxk2 2 2 1 1
2 = 2 −1 = −1 = 2( − ) = 2V = 2(a cos t+b sin t).
1 + kxk 1 + kxk U U 2
Rezultă curba
c(t) = (2(a1 cos t + b1 sin t), ..., 2(an cos t + bn sin t), 2(a cos t + b sin t)),
sau echivalent,
c(t) = 2 cos t · (a1 , ..., an , a) + 2 sin t · (b1 , ..., bn , b).
Prin urmare
c(t) ∈ span {(a1 , ..., an , a), (b1 , ..., bn , b)},
care este un plan ce trece prin origine.

In concluzie, geodezicele sferei sunt cercuri mari.
II.5. Să se determine geodezicele spaţiului hiperbolic
H n = {(x1 , ..., xn ) ∈ Rn | xn > 0},
1
cu metrica gij (x) = δ ,
(xn )2 ij
∀x ∈ H n , ∀i, j = 1, n.
Rezolvare: Calculând, găsim:

∂gij 2
l
= − n 3 · δln δij ,
∂x (x )
g kl = (xn )2 δkl ,
1
Cijk = − (δjn δik + δin δjk − δkn δij ).
xn
Distingem 2 cazuri ı̂n scrierea ecuaţiilor geodezicelor:
i) k ∈ {1, ..., n − 1};
ii) k = n.
In cazul i), avem
.. 2 .k .n
(1) xk − x x = 0,
xn
iar ı̂n cazul ii), avem
n
.. 2 .n 2 1 X .i 2
(2) xn − (x ) + (x ) = 0.
xn xn i=1
Vom determina geodezicele parametrizate canonic, i.e.,

n
X dxi dxj
gij = 1,
i,j=1 dt dt
sau echivalent,
n
!2
1 X dxi
= 1,
(xn )2 i=1 dt
deci
n
!2
dxi
= (xn )2 .
X
(3)
i=1 dt
Relaţia (1) se poate scrie sub forma:

#0
dxk
"
1
· n 2 = 0.
dt (x )
Vom verifica această egalitate.

 k

d2 xk k n
d  dx
dt  dt2
· (xn )2 − dx
dt
· 2xn dxdt
= =
dt (xn )2 (xn )4
d2 xk k n
!
1 n dx dx
= n 2 − 2x = 0.
(x ) dt2 dt dt
Deci
dxk 1
· n 2 = ak ,
dt (x )
unde ak este constantă, ∀k = 1, n − 1. Atunci
dxk
= ak (xn )2 .
dt
Avem 2 cazuri:
I. Presupunem ak = 0, ∀k = 1, n − 1. Atunci
dxk
= 0 ⇒ x k = bk ,
dt
cu bk = constantă, ∀k = 1, n − 1.
Relaţia (3) implică
!2
n 2 dxn
(x ) = ,
dt
adică
dxn
xn = ± ,
dt
deci
xn = be±t+d , b > 0, d ∈ R.
Deci geodezicele sunt semidrepte ortogonale hiperplanului xn = 0.
II. Vom studia ce se ı̂ntâmplă dacă ∃k ∈ {1, ..., n − 1}, cu ak 6= 0.
Pentru aceasta să considerăm mai ı̂ntâi ecuaţia (2). Ţinând cont
de (3), aceasta devine:
!2
d2 xn 2 dxn 1
2
− n + · (xn )2 = 0.
dt x dt xn
Atunci n
dx
" #
n 2 d
(x ) · dt
+ xn = 0,
dt (xn )2
sau echivalent,
dx
" n #
d dt 1
n 2
= − n,
dt (x ) x
ceea ce implică
d2 1 1

= .
dt2 xn xn
Prin urmare
1 a a
= Aet + Be−t = ach(t + b); a > 0, b ∈ R, A = eb , B = e−b .
xn 2 2
Rezultă
1
xn = .
ach(t + b)
Pe de altă parte, avem:
dxk
= ak (xn )2 ,
dt
dxk ak
= 2 2 ,
dt a ch (t + b)
deci
ak
xk = th(t + b) + ek , k = 1, n − 1.
a2
Din relaţia (3), deducem
n−1
X a2k 1 sh2 (t + b) 1
4
· 4 + 2 4 = 2 2 ,
k=1 a ch (t + b) a ch (t + b) a ch (t + b)
de unde
n−1
a2k + a2 sh2 (t + b) = a2 ch2 (t + b),
X
k=1
i.e.,
n−1
a2k = a2 .
X
k=1
Pentru interpretarea geometrică a rezultatelor obţinute, să ob-

servăm că
n−1
X
k k 2 a2k th2 (t + b)
n 2
n−1
X 1
(x − e ) + (x ) = 4
+ 2 2 =
k=1 k=1 a a ch (t + b)
sh2 (t + b) 1 1
= 2 2 + 2 2 = 2.
a ch (t + b) a ch (t + b) a
Deci geodezica se află pe sfera de centru (e1 , ..., en−1 , 0) şi rază a1 .
Notând ci = a2 ei , ∀i = 1, n − 1, obţinem:
1 a
(x1 , ..., xn−1 , xn ) = (a1 th(t+b)+c 1 , ..., a n−1 th(t+b)+c n−1 , )=
a2 ch(t + b)
th(t + b) 1
= 2
(a1 , ..., an−1 , 0) + (e1 , ..., en−1 , 0) + (0, ..., 0, 1) =
a ach(t + b)
th(t + b) 1
= 2
u+ v + w,
a ach(t + b)
unde
u = (a1 , ..., an−1 , 0), v = (0, ..., 0, 1)
sunt vectori constanţi din Rn , iar w = (e1 , ..., en−1 , 0) este centrul
sferei de mai sus.
Ţinând cont şi de definiţia hiperspaţiului Poincaré, rezultă că geode-
zica obţinută se află ı̂n planul determinat de vectorii u, v, ce trece prin
w, care este chiar centrul sferei. Deci geodezicele spaţiului hiperbolic
H n sunt semicercuri cu centrul ı̂n hiperplanul xn = 0.
II.6. Considerăm sfera S n cu metrica standard.

Să se arate că S n este un spaţiu cu curbura secţională constantă
c = 1.
Rezolvare: Considerăm coeficienţii
4δij
gij (x) = ,
(1 + kxk2 )2
ce se obţin utilizând proiecţia stereografică.

Conform definiţiei, (M, g) este un spaţiu cu curbură secţională con-
stantă c dacă
i
Rjkl = c(δki gjl − δli gjk ),
unde
i ∂Cjli i
∂Cjk i
(1) Rjkl = − + Csk Cjls − Csli Cjk
s
,
∂xk ∂xl
sunt simbolurile lui Riemann de speţa a doua, iar Cijk sunt simbolurile
lui Christoffel de speţa a doua.
Din calcul, avem
2
Cijk = − j i k
2 (x δik + x δjk − x δij ).
1 + kxk
Atunci
∂Cjli
" #
∂ 2 l j i
k
= k
− 2 (x δij + x δil − x δjl ) =
∂x ∂x 1 + kxk
" #
∂ 1
= −2· k (xl δij +xj δil −xi δjl )−
∂x 1 + (x ) + ... + (xk )2 + ... + (xn+1 )2
1 2
2 ∂
− 2 (xl δij + xj δil − xi δjl ) =
1 + kxk ∂xk
4xk l j i 2
= 2 2 (x δij + x δil − x δjl ) − (δlk δij + δjk δil − δik δjl ).
(1 + kxk ) 1 + kxk2
Analog
i
∂Cjk 4xl k j i 2
= 2 2 (x δij +x δik −x δjk )− (δkl δij +δjl δik −δil δjk ).
∂x l
(1 + kxk ) 1 + kxk2
De asemenea
i 2
Csk =− (xs δik + xk δis − xi δsk ),
1 + kxk2
2
Cjls = − (xj δsl + xl δjs − xs δjl ),
1 + kxk2
2
Csli = − s l i
2 (x δil + x δis − x δsl ),
1 + kxk
s 2 j k s
Cjk =− 2 (x δsk + x δsj − x δjk ).
1 + kxk
i
Calculând Rjkl după formula (1), obţinem
i 4xk l j i 2
Rjkl = 2 2 (x δij +x δil −x δjl )− (δlk δij +δjk δil −δik δjl )−
(1 + kxk ) 1 + kxk2
4xl k j i 2
− 2 2 (x δij + x δik − x δjk ) + (δkl δij + δjl δik − δil δjk )+
(1 + kxk ) 1 + kxk2
4 s k i j l s
+ 2 2 [(x δik + x δis − x δsk )(x δsl + x δjs − x δjl )−
(1 + kxk )
−(xs δil + xl δis − xi δsl )(xj δsk + xk δsj − xs δjk )] =
2
= (δlk δij + δjl δik − δil δjk − δlk δij − δjk δil + δik δjl )+
1 + kxk2
4 k l k j k i
+ 2 2 (x x δij + x x δil − x x δjl −
(1 + kxk )
−xl xk δij − xl xj δik + xl xi δjk + xs xj δik δsl + xs xl δik δjs −
n
(xs )2 δik δjl + xk xj δis δsl + xk xl δis δjs − xk xs δis δjl −
X
−
s=1
−xi xj δsk δsl − xi xl δsk δjs + xi xs δsk δjl − xs xj δil δsk − xs xk δil δsj +
n
(xs )2 δil δjk − xl xj δis δsk − xl xk δis δsj +
X
+
s=1
+xl xs δis δjk + xi xj δsl δsk + xi xk δsl δsj − xi xs δsl δjk ) =

4
= (δjl δik − δil δjk )+
1 + kxk2
4 k j k i l j l i l j j l
+ 2 2 (x x δil − x x δjl − x x δik + x x δjk + x x δik + x x δik −
(1 + kxk )
n
(xs )2 δik δjl + xk xj δil + xk xl δij − xk xi δjl − xi xj δkl − xi xl δkj +
X
−
s=1
n
+xi xk δjl − xk xj δil − xj xk δil + (xs )2 δil δjk −
X
s=1
−x x δik − x x δij + x x δjk + x x δlk + xi xk δlj − xi xl δjk ) =

l j l k l i i j
4 4 2
= 2 (δjl δik − δil δjk ) − 2 2 kxk (−δil δjk + δik δjl ) =
1 + kxk (1 + kxk )
4 kxk2 4
= (δ δ
2 jl ik −δ δ
il jk )(1− 2) = (δjl δik −δil δjk ) =
1 + kxk 1 + kxk (1 + kxk2 )2
= δki gjl − δli gjk .
Am arătat deci că
i
Rjkl = δki gjl − δli gjk ,
de unde rezultă că (S n , g) este un spaţiu cu curbura secţională con-

stantă c = 1.
Observaţie: Intr-un exerciţiu următor, vom indica o altă metodă
pentru a arăta că S n are curbura secţională constantă c = 1.
II.7. Să se arate că spaţiul hiperbolic (H n , g), unde
H n = {(x1 , ..., xn ) ∈ Rn | xn > 0}

1
şi gij (x) = δ ,
(xn )2 ij
∀x ∈ H n , ∀i, j = 1, n, este un spaţiu cu curbura
secţională constantă c = −1.
Rezolvare: Vom arăta că
i
Rjkl = δli gjk − δki gjl ,
i
unde Rjkl sunt simbolurile lui Riemann de speţa a doua.
Din calcul, se ştie că
1
Cjli = − (δln δji + δjn δli − δin δjl ),
xn
de unde
∂Cjli 1
k
= n 2 δkn (δln δji + δjn δli − δin δjl ).
∂x (x )
Rezultă
i ∂Cjli i
∂Cjk i
Rjkl = − + Csk Cjls − Csli Cjk
s
=
∂xk ∂xl
1
= (δkn δln δji +δkn δjn δli −δkn δin δjl −δln δkn δji −δln δjn δki +δln δin δjk )+
(xn )2
1
+ [(δkn δsi + δsn δki − δin δsk )(δjn δsl + δln δjs − δjl δsn )−
(xn )2
−(δsn δli + δln δsi − δsl δin )(δjn δsk + δkn δsj − δsn δjk )] =
1
= [δkn δjn δli − δkn δin δjl − δln δjn δki + δln δin δjk +
(xn )2
+δkn δjn δil + δkn δln δij − δkn δjl δin + δki δjn δln + δki δln δnj −
−δki δjl − δin δjn δlk − δin δln δjk + δin δjl δkn − δli δjn δkn −
−δli δkn δjn + δli δjk − δln δjn δik − δln δkn δij + δln δjk δin +
+δin δjn δlk + δin δkn δlj − δin δjk δnl ) =
= δli gjk − δki gjl .
Rezultă că (H n , g) este un spaţiu cu curbură secţională constantă

(c = −1).
II.8. Considerăm varietatea riemanniană (M, g), unde

2
M = {(x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x3 > 0}, gij (x1 , x2 , x3 ) = δ ,
x23 ij
∀(x1 , x2 , x3 ) ∈
M, i, j ∈ {1, 2, 3}.
a) Să se calculeze K( ∂x∂ 1 , ∂x∂ 2 ), K( ∂x∂ 1 , ∂x∂ 3 ) şi K( ∂x∂ 2 , ∂x∂ 3 ).
b) Fie f : M → R, f (x1 , x2 , x3 ) = 2x3 − 1. Să se calculeze ∆f .
Rezolvare: a) Ştim că
∂ ∂ R( ∂x∂ i , ∂x∂ j , ∂x∂ i , ∂x∂ j ) Rijij

K( , )= ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ = ,
∂xi ∂xj 2
g( ∂xi , ∂xi )g( ∂xj , ∂xj ) − g ( ∂xi , ∂xj ) gii gjj − gij2
pentru orice 1 ≤ i 6= j ≤ 3.
Coeficienţii metricii riemanniene g sunt

2
gij (x) = δij , ∀x ∈ M ;
x23
atunci
∂gij 4
= − 3 δ3l δij , ∀i, j, l ∈ {1, 2, 3}.
∂xl x3
Utilizând formula simbolurilor lui Christoffel
3
Γkij = g kl ( + − ), ∀i, j, k ∈ {1, 2, 3},
găsim
1
Γkij = − (δ3j δik + δ3i δjk − δ3k δij ), ∀i, j, k ∈ {1, 2, 3}
x3
şi
∂Γijl 1
= 2 δ3k (δjk δil + δkl δij − δik δjl ), ∀i, j, k, l ∈ {1, 2, 3}.
∂xk x3
Formula simbolurilor lui Riemann de speţa a doua
i ∂Γijl ∂Γijk
Rjkl = − + Γisk Γsjl − Γisl Γsjk , ∀i, j, k, l = {1, 2, 3},
∂xk ∂xl
implică
i 1
Rjkl = (δjk δil − δik δjl ),
x23
sau, echivalent,
i 1
Rjkl = − (δik gjl − δil gjk ).
2
Prin urmare M este un spaţiu cu curbura secţională constantă
negativă c = − 12 .
In consecinţă, K( ∂x∂ 1 , ∂x∂ 2 ) = K( ∂x∂ 1 , ∂x∂ 3 ) = K( ∂x∂ 2 , ∂x∂ 3 ) = − 21 .
b) Pentru calculul laplaceanului lui f avem urmatoarea formulă:
3
1 X ∂ ij q ∂f
∆f = − √ (g det g ).
det g i,j=1 ∂xi ∂xj
In cazul nostru
3
√
x33 X ∂ x23 ij 2 2 ∂f
∆f = − √ ( δ )=
2 2 i,j=1 ∂xi 2 x33 ∂xj
3
x33 X ∂ 1 ij ∂f
= − ( δ )=
2 i,j=1 ∂xi x3 ∂xj
3
x33 X ∂ 1 ∂f
= − ( )=
2 i=1 ∂xi x3 ∂xi
3
x33 1 ∂f 1 X ∂2f
= − [− 2 + ]=
2 x3 ∂x3 x3 i=1 ∂x2i
3
x3 ∂f x2 X ∂2f
= − 3 .
2 ∂x3 2 i=1 ∂x2i
In particular, pentru f (x1 , x2 , x3 ) = 2x3 − 1 rezultă ∆f = x3 .
II.9. Orice spaţiu cu curbura secţională constantă este un spaţiu

Einstein.
Rezolvare: Fie M (c) un spaţiu cu curbura secţională constantă c
de dimensiune n ≥ 2. Atunci
R(X, Y )Z = c{g(Y, Z)X − g(X, Z)Y }, ∀X, Y, Z ∈ Γ(T M ).
Fie {E1 , ..., En } un reper (local) ortonormat pe M (c) şi X, Y câmpuri

vectoriale pe M (c). Calculăm tensorul Ricci S şi obţinem
n
X
S(X, Y ) = R(X, Ei , Y, Ei ) =
i=1
n
X
= c {g(X, Y )g(Ei , Ei ) − g(X, Ei )g(Y, Ei )} =
i=1
= c[ng(X, Y ) − g(X, Y )] = (n − 1)cg(X, Y ),
unde (n − 1)c = constant.

Rezultă că M (c) este un spaţiu Einstein.
II.10. Dacă M este un spaţiu Einstein de dimensiune 3, atunci

M este un spaţiu cu curbura secţională constantă.
Rezolvare: Din faptul că M este un spaţiu Einstein, rezultă
Ric (X) = S(X, X) = λg(X, X),
cu λ ∈ R.
Fie {E1 , E2 , E3 } un reper (local) ortonormat pe M .
Calculăm curbura Ricci pentru E1 , E2 , E3 şi obţinem
Ric (E1 ) = Ric (E2 ) = Ric (E3 ) = λ ∈ R,
sau, echivalent,
K(E1 ∧ E2 ) + K(E1 ∧ E3 ) = λ,
K(E1 ∧ E2 ) + K(E2 ∧ E3 ) = λ,
K(E1 ∧ E3 ) + K(E2 ∧ E3 ) = λ
Sumăm cele 3 relaţii de mai sus şi găsim
2K(E1 ∧ E2 ) + 2K(E1 ∧ E3 ) + 2K(E2 ∧ E3 ) = 3λ.
Rezultă că
λ
K(E1 ∧ E2 ) = K(E1 ∧ E3 ) = K(E2 ∧ E3 ) = = constant.
2
Prin urmare, M este un spaţiu cu curbura secţională constantă
c = λ2 .
II.11. Dacă n ≥ 4, există M spaţiu Einstein de dimensiune n

astfel ı̂ncât M nu are curbura secţională constantă.
Rezolvare: Vom da un exemplu de spaţiu Einstein de dimensiune
4 care nu are curbura secţională constantă.
Fie M = S 2 × S 2 varietatea produs a două sfere unitare de dimen-
siune 2 din R3 .
Considerăm {E1 , E2 , E3 , E4 } un reper ortonormat pe M cu câmpurile
vectoriale E1 , E2 tangente la primul factor şi E3 , E4 tangente la al
doilea factor al produsului M .
Se ştie că S 2 este un spaţiu cu curbura secţională constantă c = 1;

deci
K(E1 ∧ E2 ) = K(E3 ∧ E4 ) = 1.
De asemenea avem
K(E1 ∧ E3 ) = K(E1 ∧ E4 ) = K(E2 ∧ E3 ) = K(E2 ∧ E4 ) = 0.
Din relaţiile anterioare rezultă că M nu are curbura secţională

constantă.
Pe de altă parte, avem
Ric (E1 ) = Ric (E2 ) = Ric (E3 ) = Ric (E4 ) = 1,
adică M este un spaţiu Einstein.
II.12. Fie k ∈ N∗ \ {1}, H k spaţiul hiperbolic de dimensiune k şi

N k (c) un spaţiu cu curbura secţională constantă c, de dimensiune k.
Să se determine c ∈ R astfel ı̂ncât varietatea produs Riemann
M = H k × N k (c) sa fie:
a) un spaţiu cu curbură secţională constantă;
b) un spaţiu Einstein.
Rezolvare: a) Considerăm un reper ortonormat
{e1 , e2 , ..., ek , ek+1 , ..., e2k } ⊂ Γ(T M ) astfel ı̂ncât {e1 , e2 , ..., ek } sunt
tangente la H k şi {ek+1 , ..., e2k } tangente la N k (c).
Avem
K(ei ∧ ej ) = −1, ∀1 ≤ i < j ≤ k,

K(ei ∧ ej ) = 0, ∀1 ≤ i ≤ k, ∀k + 1 ≤ j ≤ 2k,
K(ei ∧ ej ) = c, ∀k + 1 ≤ i < j ≤ 2k.
Pentru ca M să fie un spaţiu cu curbura secţională constantă ar

trebui să avem egalitatea −1 = 0 = c, ceea ce este imposibil.
In concluzie nu există c ∈ R astfel ı̂ncât varietatea produs Riemann

M = H k × N k (c) să fie un spaţiu cu curbură secţională constantă.
b) M este un spaţiu Einstein dacă şi numai dacă tensorul Ricci S
satisface relaţia S = µg, cu µ = constant.
Pentru i ∈ {1, ..., k}, avem
2k
X
S(ei , ei ) = Ric (ei ) = Ric (e1 ) = K(e1 ∧ ej ) =
j=2
k
X 2k
X
= K(e1 ∧ ej ) + K(e1 ∧ ej ) = 1 − k.
j=2 j=k+1
Pentru i ∈ {k + 1, ..., 2k}, avem

2k−1
X
S(ei , ei ) = Ric (ei ) = Ric (e2k ) = K(e2k ∧ ej ) =
j=1
k
X 2k−1
X
= K(e2k ∧ ej ) + K(e2k ∧ ej ) = (k − 1)c.
j=1 j=k+1
De asemenea
2k
X 2k
X
S(ei , ej ) = R(ei , es , ej , es ) = g(R(ei , es )es , ej ) = 0,
s=1 s=1
pentru orice {i, j} ⊂ {1, ..., 2k}.

Impunem condiţia de spaţiu Einstein pe baza considerată
S(ei , ej ) = µg(ei , ej ), ∀i, j ∈ {1, ..., 2k},
ceea ce implică
1 − k = (k − 1)c.
Rezultă că M este un spaţiu Einstein dacă şi numai dacă c = −1.
Observaţie. In problemele care urmează vom utiliza noţiunea de

produs warped. Reamintim câteva definiţii şi notaţii.
Fie (M1 , g1 ) şi (M2 , g2 ) două varietăţi riemanniene şi f : M1 →

(0, ∞) o funcţie de clasă C ∞ .
Considerăm varietatea produs M1 × M2 , cu proiecţiile
π : M1 × M2 → M1 ,
η : M1 × M2 → M2 .
Prin definiţie, produsul warped M1 ×f M2 este varietatea produs

M1 × M2 dotată cu tensorul metric g dat de
g(X, Y ) = g1 (dπ(X), dπ(Y )) + f 2 (π(x))g2 (dη(X), dη(Y )),
pentru orice X, Y ∈ Tx (M1 × M2 ).

In continuare utilizăm notaţia prescurtată g = g1 + f 2 g2 .
Funcţia f se numeşte funcţia warping.
Dacă f = 1 atunci M1 ×f M2 se reduce la varietatea produs Rie-
mann.
II.13. Fie produsul warped M1 ×f M2 , ∇ conexiunea Levi-Civita

pe M şi ∇1 , ∇2 conexiunile Levi-Civita pe M1 , respectiv pe M2 .
Atunci avem:
i) ∇X Y = ∇1X Y, ∀X, Y ∈ Γ(T M1 );
ii) ∇X Z = ∇Z X = (X ln f )Z, ∀X ∈ Γ(T M1 ), ∀Z ∈ Γ(T M2 );
iii) ∇Z W = ∇2Z W − f1 g(Z, W )∇f, ∀Z, W ∈ Γ(T M2 ).
Rezolvare: i) Notăm M = M1 ×f M2 . Fie X, Y ∈ Γ(T M1 ) şi
U ∈ Γ(T M ).
Aplicăm formula lui Koszul
2g(∇X Y, U ) = Xg(Y, U ) + Y g(X, U ) − U g(X, Y ) +

+g([X, Y ], U ) − g([Y, U ], X) + g([U, X], Y ).
Pentru U ∈ Γ(T M1 ), rezultă
2g(∇X Y, U ) = Xg1 (Y, U ) + Y g1 (X, U ) − U g1 (X, Y ) +

+g1 ([X, Y ], U ) − g1 ([Y, U ], X) + g1 ([U, X], Y ) =

= 2g1 (∇1X Y, U ).
Pentru U ∈ Γ(T M2 ), avem
2g(∇X Y, U ) = Xg(Y, U ) + Y g(X, U ) − U g(X, Y ) +

+g([X, Y ], U ) − g([Y, U ], X) + g([U, X], Y ) = 0,
deoarece g(Y, U ) = g(X, U ) = g([X, Y ], U ) = 0, [Y, U ] = [U, X] = 0 şi

U g(X, Y ) = 0.
Prin urmare ∇X Y = ∇1X Y, ∀X, Y ∈ Γ(T M1 ).
ii) Fie X ∈ Γ(T M1 ), Z ∈ Γ(T M2 ) şi U ∈ Γ(T M ).
Aplicăm formula lui Koszul şi ı̂n acest caz.
2g(∇X Z, U ) = Xg(Z, U ) + Zg(X, U ) − U g(X, Z) +

+g([X, Z], U ) − g([Z, U ], X) + g([U, X], Z) =
= Xg(Z, U ) + Zg(X, U ) − g([Z, U ], X) + g([U, X], Z).
Avem g(X, Z) = 0, [X, Z] = 0.

Pentru U ∈ Γ(T M1 ), rezultă 2g(∇X Z, U ) = 0.
2g(∇X Z, U ) = Xg(Z, U ) = X[f 2 g2 (Z, U )] =

Xf
= 2f (Xf )g2 (Z, U ) = 2 g(Z, U ) = 2(X ln f )g(Z, U ).
f
Deci ∇X Z = (X ln f )Z.
Pe de altă parte, ∇X Z − ∇Z X = [X, Z] = 0; atunci ∇X Z =
∇Z X = (X ln f )Z.
iii) Fie Z, W ∈ Γ(T M2 ) şi U ∈ Γ(T M ). Aplicând formula lui
Koszul, obţinem
2g(∇Z W, U ) = Zg(W, U ) + W g(Z, U ) − U g(Z, W ) +

+g([Z, W ], U ) − g([W, U ], Z) + g([U, Z], W ).
Pentru U ∈ Γ(T M1 ), rezultă
2g(∇Z W, U ) = −U g(Z, W ) = −U [f 2 g2 (Z, W )] =

Uf
= −2f (U f )g2 (Z, W ) = −2 g(Z, W ).
f
2g(∇Z W, U ) = Z[f 2 g2 (W, U )] + W [f 2 g2 (Z, U )] − U [f 2 g2 (Z, W )] +

f 2 g2 ([Z, W ], U ) − f 2 g2 ([W, U ], Z) + f 2 g2 ([U, Z], W ) =
= 2f 2 g2 (∇2Z W, U ) = 2g(∇2Z W, U ).
Deci ∇Z W = ∇2Z W − f1 g(Z, W )∇f , ∀Z, W ∈ Γ(T M2 ).
II.14. Fie produsul warped M = M1 ×f M2 , K curbura secţională

a lui M şi K1 , K2 curbura secţională a lui M1 , respectiv M2 . Atunci
avem:
i) K(X ∧ Y ) = K1 (X ∧ Y ), ∀X, Y ∈ Γ(T M1 ) liniar independente;
ii) K(X ∧ Z) = f1 [(∇X X)f − X 2 f ], ∀X ∈ Γ(T M1 ), Z ∈ Γ(T M2 )
unitare;
1
iii) K(Z ∧ W ) = f2
[K2 (Z ∧ W )− k ∇f k2 ], ∀Z, W ∈ Γ(T M2 )
ortonormate.
Rezolvare: i) Pentru orice X, Y ∈ Γ(T M1 ), avem:
R(X, Y, X, Y )
K(X ∧ Y ) = =
g(X, X)g(Y, Y ) − g 2 (X, Y )
g(∇X ∇Y X − ∇Y ∇X X − ∇[X,Y ] X, Y )
= − =
g(X, X)g(Y, Y ) − g 2 (X, Y )
g1 (∇1X ∇1Y X − ∇1Y ∇1X X − ∇1[X,Y ] X, Y )
= − =
g1 (X, X)g1 (Y, Y ) − g12 (X, Y )
R1 (X, Y, X, Y )
= = K1 (X ∧ Y ).
g1 (X, X)g1 (Y, Y ) − g12 (X, Y )
ii) Fie X ∈ Γ(T M1 ) şi Z ∈ Γ(T M2 ) câmpuri vectoriale unitare.

Atunci
K(X ∧ Z) = R(X, Z, X, Z) =
= −g(∇X ∇Z X − ∇Z ∇X X − ∇[X,Z] X, Z) =
= −g(∇X (X ln f )Z − (∇X X)(ln f )Z, Z) =
= −g(X(X ln f )Z + (X ln f )∇X Z − (∇X X)(ln f )Z, Z) =
Xf
= −X − (X ln f )2 + (∇X X)(ln f ) =
f
f X 2 f − (Xf )2 Xf 2 (∇X X)f
= − 2
−( ) + =
f f f
1
= [(∇X X)f − X 2 f ].
f
iii) Fie câmpurile vectoriale Z, W pe M2 ortonormate. Avem
K(Z ∧ W ) = R(Z, W, Z, W ) =
= −g(∇Z ∇W Z − ∇W ∇Z Z − ∇[Z,W ] Z, W ) =
1
= −g(∇Z (∇2W Z − g(Z, W )∇f ) −
f
1
−∇W (∇2Z Z − g(Z, Z)∇f ) −
f
1
−∇2[Z,W ] Z + g([Z, W ], Z)∇f, W ) =
f
1
= −g(∇2Z ∇2W Z − g(Z, ∇2W Z)∇f − ∇2W ∇2Z Z +
f
1 1
+ g(W, ∇2Z Z)∇f + (∇f )(ln f )W − ∇2[Z,W ] Z, W ) =
f f
= −g(∇Z ∇W Z − ∇W ∇2Z Z − ∇2[Z,W ] Z, W ) −
2 2 2
1 (∇f )f
− g(W, W ) =
f f
1
= −f 2 g2 (R2 (Z, W )Z, W ) − 2 g(∇f, ∇f ) =
f
k ∇f k2
= f 2 R2 (Z, W, Z, W ) − .
f2
Am folosit faptul că
(∇f )f = g(∇f, ∇f ) =k ∇f k2 .
Atunci
R2 (Z, W, Z, W )
K2 (Z ∧ W ) = =
g2 (Z, Z)g2 (W, W ) − g22 (Z, W )
R2 (Z, W, Z, W )
= 1 = f 4 R2 (Z, W, Z, W ).
f4
Inlocuind ı̂n expresia lui K(Z ∧ W ), obţinem

1
K(Z ∧ W ) = [K2 (Z ∧ W )− k ∇f k2 ].
f2
II. 15. Să se arate că:

i) Sfera n-dimensională S n (1) este local izometrică cu produsul
warped (− π2 , π2 ) ×cos x S n−1 (1).
ii) Spaţiul euclidian En este local izometric cu (0, ∞) ×x S n−1 (1).
iii) Spaţiul hiperbolic H n este local izometric cu R ×ex En−1 .
Rezolvare: i) Fie {e1 , ..., en } un reper ortonormat pe
M1 = (− π2 , π2 ) ×cos x S n−1 (1), cu e1 tangent la (− π2 , π2 ) şi e2 , ..., en tan-
gente la S n−1 (1).
Aplicând rezultatele din exerciţiul anterior, avem:
∀i ∈ {2, ..., n}, K(e1 ∧ ei ) = − cos1 x e21 (cos x) = 1,
∀2 ≤ i < j ≤ n, K(ei ∧ ej ) = 1
cos2 x
(1 − sin2 x) = 1.
Deci M1 are curbura secţională 1, i.e., este local izometric cu S n (1).
ii) Fie {e1 , ..., en } un reper ortonormat pe M2 = (0, ∞) ×x S n−1 (1),
cu e1 tangent la (0, ∞) şi e2 , ..., en tangente la S n−1 (1).
∀i ∈ {2, ..., n}, K(e1 ∧ ei ) = − x1 e21 (x) = 0,
1
∀2 ≤ i < j ≤ n, K(ei ∧ ej ) = x2
(1 − 1) = 0.
Deci M2 are curbura secţională 0, i.e., este local izometric cu En .
iii) Fie {e1 , ..., en } un reper ortonormat pe M3 = R ×ex En−1 , cu

e1 tangent la R şi e2 , ..., en tangente la En−1 .
∀i ∈ {2, ..., n}, K(e1 ∧ ei ) = − e1x e21 (ex ) = −1,
1
∀2 ≤ i < j ≤ n, K(ei ∧ ej ) = e2x
(0 − e2x ) = −1.
Deci M3 are curbura secţională −1, i.e., este local izometric cu H n .
II.16. Fie produsul warped M = (0, +∞) ×sh t S n−1 . Arătaţi că
M are curbura secţională constantă.
Rezolvare: Considerăm un reper ortonormat {e1 , e2 , ..., en } ⊂ Γ(T M )
d
astfel ı̂ncât e1 = dt
este tangent la (0, +∞) şi {e2 , ..., en } sunt tangente
n−1
la S .
d
Ştiind că ∇ d dt
= 0, avem
dt
1 d2
K(e1 ∧ ei ) = − (sht) = −1, ∀i = 2, n.
sht dt2
Reamintim că < ∇f, X >= X(f ), ∀X ∈ Γ(T M ).
In cazul nostru
d d
∇f =< ∇f, e1 > e1 = e1 (f )e1 = f 0 (t) = cht .
dt dt
Deoarece S n−1 este un spaţiu cu curbura secţională c = 1, calculăm
1 2 1 − ch2 t
K(ei ∧ ej ) = [K (e
2 i ∧ ej )− k ∇sht k ] = = −1,
sh2 t sh2 t
pentru orice 2 ≤ i < j ≤ n.
In concluzie, M este un spaţiu cu curbura secţională constantă −1.
II.17. Fie produsul warped M = R ×ch t H n−1 .

Arătaţi că M are curbura secţională constantă.
Rezolvare: Considerăm un reper ortonormat {e1 , e2 , ..., en } ⊂ Γ(T M )
d
este tangent la R şi {e2 , ..., en } sunt tangente la
H n−1 .
d
Astfel ∇ d dt
= 0 implică
dt
1 d2
K(e1 ∧ ei ) = − (ch t) = −1, ∀i = 2, n.
cht dt2
Calculăm gradientul lui f (t) = cht.
d d
∇f =< ∇f, e1 > e1 = e1 (f )e1 = f 0 (t) = sht .
dt dt
Deoarece H n−1 este un spaţiu cu curbura secţională c = −1, obţinem
1 2 −1 − sh2 t
K(ei ∧ej ) = [K (e
2 i ∧ej )− k ∇ch t k ] = = −1, ∀2 ≤ i < j ≤ n.
ch2 t ch2 t
In concluzie, M este un spaţiu cu curbura secţională constantă −1.
1
II.18. Fie varietăţile riemanniene M1 = ((0, +∞), g11 = x2
) şi
M2 = S ⊂ E cu metrica indusă de metrica euclidiană a lui E4 .
3 4
Arătaţi că produsul warped M = M1 ×ex M2 nu are curbura secţională

constantă.
Rezolvare: Fie reperul ortonormat {e1 , e2 , e3 , e4 } ⊂ Γ(T M ) astfel
ı̂ncât e1 este tangent la M1 şi {e2 , e3 , e4 } sunt tangente la M2 .
Avem
1 d d
e1 = √ =x
g11 dx dx
şi
d
e1 (ex ) = (x )(ex ) = xex ,
dx
d
e21 (ex ) = (x
)(xex ) = x(x + 1)ex .
dx
Intrucât ∇e1 e1 = 0, obţinem
1
K(e1 ∧ ei ) = [(∇e1 e1 )(ex ) − e21 (ex )] = −x(x + 1), ∀i ∈ {2, 3, 4}.
ex
Calculăm gradientul lui f (x) = ex .
d
∇f =< ∇f, e1 > e1 = e1 (f )e1 = e1 (ex )e1 = x2 ex .
dx
Ştiind că S 3 este un spaţiu cu curbura secţională c = 1, obţinem
1 1 − x2 e2x
2
K(ei ∧ ej ) = 2x [K2 (ei ∧ ej )− k ∇f k ] = 2x
= e−2x − x2 ,
e e
pentru orice 2 ≤ i < j ≤ 4.
Aşadar M nu are curbura secţională constantă.
II.19. Determinaţi curbura secţională a varietăţii riemanniene

M = H 2 ×x2 S 2 , unde H 2 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x2 > 0} este semiplanul
Poincaré şi S 2 este sfera unitară din R3 , cu metricile standard afer-
ente.
Rezolvare: Considerăm un reper local ortonormat {e1 , e2 , e3 , e4 } ⊂
Γ(T M ) astfel ı̂ncât e1 , e2 sunt tangente la H 2 şi e3 , e4 sunt tangente
la S 2 .
Deoarece H 2 este un spaţiu cu curbura secţională constantă c =
−1, avem:
K(e1 ∧ e2 ) = −1.
Reamintim metrica pe H 2 :
1
gij (x1 , x2 ) = δij , ∀i, j ∈ {1, 2}.
x22
Astfel
1 ∂ ∂
e1 = √ = x2 ,
g11 ∂x1 ∂x1
1 ∂ ∂
e2 = √ = x2 .
g22 ∂x2 ∂x2
Calculăm
1
K(e1 ∧ e3 ) = K(e1 ∧ e4 ) = [(∇e1 e1 )(x2 ) − e21 (x2 )],
x2
1
K(e2 ∧ e3 ) = K(e2 ∧ e4 ) = [(∇e2 e2 )(x2 ) − e22 (x2 )].
x2
Avem
e21 (x2 ) = 0,
e22 (x2 ) = e2 (x2 ) = x2 .
De asemenea
∂ ∂ ∂ ∂
∇e1 e1 = ∇x2 ∂ x2 = x22 ∇ ∂ = x22 [Γ111 + Γ211 ].
∂x1 ∂x1 ∂x 1 ∂x1 ∂x1 ∂x2
Calculăm simbolurile lui Christoffel
1
Γ111 = 0, Γ211 = .
x2
In consecinţă
∂
∇e1 e1 = e2 = x2 .
∂x2
Analog
∂ ∂ ∂
∇e2 e2 = ∇x2 ∂ x2 = x2 + x22 ∇ ∂ =
∂x2 ∂x2 ∂x2 ∂x 2 ∂x2
∂ ∂ ∂
= x2 + x22 [Γ122 + Γ222 ].
∂x2 ∂x1 ∂x2
Prin calcul direct obţinem
1
Γ122 = 0, Γ222 = − .
x2
In consecinţă
∇e2 e2 = 0.
Prin urmare
K(e1 ∧ e3 ) = K(e1 ∧ e4 ) = 1,
K(e2 ∧ e3 ) = K(e2 ∧ e4 ) = −1.
Calculăm gradientul lui f (x1 , x2 ) = x2 .

∂
∇f =< ∇f, e1 > e1 + < ∇f, e2 > e2 = e1 (f )e1 +e2 (f )e2 = x2 e2 = x22
∂x2
şi
k ∇f k2 =< ∇f, ∇f >= x22 .
Deoarece S 2 are curbura secţională c = 1, obţinem

1 1
K(e3 ∧ e4 ) = 2
[K2 (e3 ∧ e4 )− k ∇x2 k2 ] = 2 − 1.
x2 x2
Observăm că M nu este un spaţiu cu curbura secţională constantă.
II.20. Determinaţi metricile riemanniene pe (0, ∞) astfel ı̂nĉat

varietatea riemanniană M = (0, ∞) ×t E3 să fie:
a) un spaţiu cu curbură secţională constantă;
Rezolvare: Fie reperul ortonormat {e1 , e2 , e3 , e4 } ⊂ Γ(T M ), cu e1
tangent la M1 = ((0, ∞), g1 ) şi {e2 , e2 , e4 } tangente la M2 = (E3 , g2 ).
In acest caz funcţia warping este
f : (0, ∞) → (0, ∞), f (t) = t.
Coeficienţii metricii g = g1 + t2 g2 sunt:
g11 = λ(t),
cu λ(t) > 0, ∀t ∈ (0, ∞),
gij = t2 δij , ∀i, j ∈ {2, 3, 4}.
Avem
1 d
e1 = q ,
λ(t) dt
1
e1 f = q ,
λ(t)
1 1 d 1 λ0 (t)
e21 (f ) = e1 ( q )= q (q )=− 2 .
λ(t) λ(t) dt λ(t) 2λ (t)
Intrucât ∇e1 e1 = 0, obţinem

1 λ0 (t)
K(e1 ∧ ei ) = [(∇e1 e1 )(f ) − e21 (f )] = 2 , ∀i = {2, 3, 4}.
f 2λ (t)t
Pe de altă parte
∇f = < ∇f, e1 > e1 = e1 (f )e1 ,

1 1 d
∇f = q e1 =
λ(t) λ(t) dt
şi
1
k ∇f k2 = .
λ(t)
Deoarece E3 este un spaţiu cu curbura secţională constantă c = 0,
obţinem
1 2 1
K(ei ∧ ej ) = [K 2 (ei ∧ ej )− k ∇f k ] = − , ∀2 ≤ i 6= j ≤ 4.
f2 λ(t)t2
Astfel M are curbura secţională constantă c dacă şi numai dacă
K(ei ∧ ej ) = c, ∀1 ≤ i 6= j ≤ 4, sau, echivalent,
λ0 (t) 1
2
=− = c.
2λ (t)t λ(t)t2
Rezultă c < 0 şi λ(t) = − ct12 .
b) Este binecunoscut faptul că orice spaţiu cu curbură secţională
constantă este un spaţiu Einstein, dar reciproca nu este adevărată.
Determinăm tensorul Ricci S al lui M .
4
X 3λ0 (t)
S(e1 , e1 ) = Ric (e1 ) = K(e1 ∧ ek ) = ,
k=2 2λ2 (t)t
3
X λ0 (t) 2
Ric (e2 ) = Ric (e3 ) = Ric (e4 ) = K(e4 ∧ ek ) = − .
k=1 2λ (t)t λ(t)t2
2
In plus
4
X
S(ei , ej ) = R(ei , ek , ej , ek ) = 0, ∀1 ≤ i 6= j ≤ 4.
k=1
Condiţia de spaţiu Einstein
S(ei , ej ) = µg(ei , ej ), ∀i, j ∈ {1, 2, 3, 4},
cu µ = constant, implică
3λ0 (t) λ0 (t) 2
= − (= µ).
2λ2 (t)t 2λ2 (t)t λ(t)t2
Rezultă că
λ0 (t) 2
=− ,
λ(t) t
adică am regăsit condiţia de spaţiu cu curbură secţională constantă
pentru M . Deci
1
λ(t) = − ,
ct2
unde c < 0 este o constantă.
II.21. Considerăm varietatea riemanniană M = (0, π2 ) ×sin 2t H 3 ,

unde H 3 este spaţiul hiperbolic de dimensiune 3.
a) Să se descrie metrica riemanniană a lui M .
b) Stabiliţi dacă M are curbura secţională constantă.
c) Calculaţi curbura scalară τ .
d) Calculaţi curbura Ricci şi stabiliţi daca M este un spaţiu Ein-
stein.
Rezolvare: a) Notăm varietăţile riemanniene M1 = ((0, π2 ), g1 ) şi
M2 = (H 3 , g2 ) şi f (t) = sin 2t.
M este varietatea produs warped M = (M1 ×f M2 , g), unde g =
g1 + f 2 g2 ; avem g11 (t) = 1, ∀t ∈ (0, π2 ), şi gij (t, x) = (sin 2t) δxij2 , ∀x ∈
3
H 3 , ∀i, j = {1, 2, 3}.
Deci
sin2 2t
g = dt2 + δij dxi dxj .
x23
b) Considerăm un reper local ortonormat {e0 , e1 , e2 , e3 } ⊂ Γ(T M )
d
este tangent la (0, π2 ) şi {e1 , e2 , e3 } sunt tangente
la H 3 .
d
Deoarece ∇ d dt
= 0 rezultă
dt
1 d d2
K(e0 ∧ ei ) = [(∇ d )(sin 2t) − 2 (sin 2t)] = 4, ∀i ∈ {1, 2, 3}.
sin 2t dt dt dt
Gradientul lui f (t) = sin 2t este
d d
∇f =< ∇f, e0 > e0 = e0 (f )e0 = f 0 (t) = 2 cos 2t ,
dt dt
iar
k ∇ sin 2t k2 = 4 cos2 2t.
Deoarece H 3 este un spaţiu cu curbura secţională constantă c =
−1, avem
1
K(ei ∧ ej ) = 2 [K2 (ei ∧ ej )− k ∇ sin 2t k2 ] =
sin 2t
1 5
= 2 (−1 − 4 cos2 2t) = 4 − , ∀1 ≤ i 6= j ≤ 3.
sin 2t sin2 2t
Prin urmare M nu are curbura secţională constantă.
c) Utilizăm următoarea formulă
X
τ= K(ei ∧ ej ).
0≤i<j≤3
In baza rezultatelor de la b) găsim

15
τ = 24 − .
sin2 2t
d) Avem
3
X
Ric (X) = S(X, X) = R(X, ei , X, ei ).
i=0
In cazul nostru, obţinem

3
X
Ric (e0 ) = K(e0 ∧ ei ) = 12,
i=1
2
X 10
Ric (e1 ) = Ric (e2 ) = Ric (e3 ) = K(e3 ∧ ej ) = 12 − .
j=0 sin2 2t
Observăm că ı̂n acest caz condiţia
S(ei , ej ) = µg(ei , ej ), ∀i, j ∈ {0, 1, 2, 3},
nu este satisfacută. Deci M nu este un spaţiu Einstein.
II.22. Determinaţi funcţia f : (0, ∞) → (0, ∞) astfel ı̂ncât pro-

dusul warped M = (0, ∞) ×f En−1 să fie:
a) un spaţiu cu curbură secţională constantă.
Rezolvare: a) Considerăm un reper ortonormat {e0 , e1 , ..., en−1 } ⊂
d
Γ(T M ) astfel ı̂ncât e0 = dt
este tangent la (0, ∞) şi {e1 , ..., en−1 } sunt
tangente la En−1 .
d
Deoarece ∇ d dt
= 0, rezultă
dt
1 d d2 f 00
K(e0 ∧ ei ) = [(∇ d )(f ) − 2 (f )] = − , ∀i = 1, n − 1.
f dt dt dt f
De asemenea
d
∇f = < ∇f, e0 > e0 = e0 (f )e0 = f 0 (t) ,
dt
k ∇f k2 = (f 0 (t))2 .
Intrucât En−1 este un spaţiu cu curbura secţională constantă c = 0,

avem
1 2 (f 0 )2
K(ei ∧ ej ) =[K (e
2 i ∧ ej )− k ∇f k ] = − ,
f2 f2
pentru orice 1 ≤ i 6= j ≤ n − 1.
Pentru ca M sa aibă curbura secţională constantă c, impunem
condiţiile
f 00 (f 0 )2
− = − 2 = c.
f f
Prima ecuaţie devine
f 00 f − (f 0 )2
= 0.
f2
f0
= k1 = constant,
f
ln f = k1 t + k2 , k2 = constant.
Deci f (t) = k3 ek1 t , unde k1 şi k3 > 0 sunt constante.

In concluzie pentru f (t) = k3 ek1 t , unde k1 şi k3 > 0 sunt constante,
M = (0, ∞) ×f En−1 este un spaţiu cu curbura secţională constantă
c = −k12 ≤ 0.
b) M este un spaţiu Einstein dacă şi numai dacă S = µg, cu µ =
constant.
Determinăm tensorul Ricci S al lui M .
n−1
X f 00
S(e0 , e0 ) = Ric (e0 ) = K(e0 ∧ ek ) = −(n − 1) ,
k=1 f
n−2
X f 00 (f 0 )2
Ric (ei ) = Ric (en−1 ) = K(ek ∧ en−1 ) = − − (n − 2) 2 ,
k=0 f f
pentru orice i ∈ {1, n − 1}.
In plus
n−1
X
S(ei , ej ) = R(ei , ek , ej , ek ) = 0, ∀0 ≤ i 6= j ≤ n − 1.
k=0
S(ei , ej ) = µg(ei , ej ), ∀i, j = 0, n − 1,
cu µ = constant, implică
f 00 f 00 (f 0 )2
−(n − 1) = − − (n − 2) 2 = µ.
f f f
Atunci
f 00 (f 0 )2
= 2 .
f f
Deci am regăsit condiţia ca M să fie un spaţiu cu curbură secţională
constantă. In acest caz µ = −(n − 1)k12 ≤ 0.
II.23. Determinaţi funcţia f : (0, ∞) → (0, ∞) astfel ı̂ncât:

a) M = (0, ∞) ×f S n−1 să fie un spaţiu cu curbură secţională
constantă.
b) M = (0, ∞) ×f S n−1 să fie un spaţiu Einstein.
Rezolvare: a) Considerăm un reper ortonormat {e0 , e1 , ..., en−1 } ⊂
d
Γ(T M ) astfel ı̂ncât e0 = dt
este tangent la (0, ∞) şi {e1 , ..., en−1 } sunt
n−1
tangente la S .
d
Deoarece ∇ d dt
= 0, avem
dt
1 d d2 f 00
K(e0 ∧ ei ) = [(∇ d )(f ) − 2 (f )] = − , ∀i = 1, n − 1.
f dt dt dt f
De asemenea
d
∇f = < ∇f, e0 > e0 = e0 (f )e0 = f 0 (t) ,
dt
k ∇f k2 = (f 0 (t))2 .
Se ştie că S n−1 este un spaţiu cu curbura secţională constantă

c = 1. Atunci
1 2 1 − (f 0 )2
K(ei ∧ ej ) = [K (e
2 i ∧ ej )− k ∇f k ] = ,
f2 f2
pentru orice 1 ≤ i 6= j ≤ n − 1.
Condiţia ca M să fie un spaţiu cu curbura secţională constantă c
implică
f 00 1 − (f 0 )2
− = = c.
f f2
f 00 f − (f 0 )2 + 1 = 0.
Notăm y = f (t). Ecuaţia se scrie
yy 00 − (y 0 )2 + 1 = 0.
Fie z = (y 0 )2 − 1; rezultă
z 0 = 2y 0 y 00
şi
z0 2y 0 y 00 2y 0 y 00 y0
= 0 2 = = 2 .
z (y ) − 1 yy 00 y
Integrând, găsim
ln z = 2 ln y + ln k 2 ,
unde k = constant.
Prin urmare
z = k2y2.
Revenim la substituţia efectuată.
(y 0 )2 − 1 = k 2 y 2 ,
q
y0 = k 2 y 2 + 1,
y0
√ = 1.
k2y2 + 1
Prin integrare obţinem
s
1 1
ln(y + y2 + ) = t + α,
k k2
s
1
y+ y2 + = ek(t+α) ,
k2
1
y 2 + 2 = [ek(t+α) − y]2 .
k
Respectiv,
1 k(t+α) 1
y = [e − 2 e−k(t+α) ],
2 k
γ
f (t) = y = sh(kt + β),
2
unde β, γ şi k sunt constante.
In concluzie, pentru f (t) = γ2 sh(kt + β), unde β, γ şi k sunt con-

stante, avem M = (0, ∞) ×f S n−1 este un spaţiu cu curbura secţională
constantă negativă c = −k 2 < 0.
b) M este un spaţiu Einstein dacă şi numai dacă S = µg, cu µ =
constant, unde S este tensorul Ricci şi g tensorul metric.
Determinăm tensorul Ricci S al lui M
n−1
X f 00
S(e0 , e0 ) = Ric (e0 ) = K(e0 ∧ ek ) = −(n − 1) ,
k=1 f
n−2
X f 00 1 − (f 0 )2
Ric (ei ) = Ric (en−1 ) = K(en−1 ∧ ek ) = − + (n − 2) ,
k=0 f f2
pentru orice i ∈ {1, ..., n − 1}.
In plus
n−1
X
S(ei , ej ) = R(ei , ek , ej , ek ) = 0, ∀0 ≤ i 6= j ≤ n − 1.
k=0
Condiţia de spaţiu Einstein implică
f 00 f 00 1 − (f 0 )2
−(n − 1) = − + (n − 2) = µ.
f f f2
f 00 1 − (f 0 )2
− = .
f f2
Deci am regăsit condiţia ca M să fie un spaţiu cu curbură secţională

constantă, şi anume
γ
f (t) = sh(kt + β),
2
unde β, γ şi k sunt constante, şi
µ = −(n − 1)k 2 < 0.

II.24. Fie
f : (0, ∞) × (0, ∞) → (0, ∞), f (x1 , x2 ) = x1 x2 ,
şi M = (0, ∞)2 ×f S 2 .

a) Determinaţi conexiunea Levi-Civita pe M .
b) Determinaţi curbura secţională a lui M .
c) Stabiliţi dacă M este un spaţiu Einstein.
d) Determinaţi tensorul de curbură al lui M .
Rezolvare: a) Notăm varietăţile riemanniene M1 = ((0, ∞)2 , g1 ), M2 =
(S 2 , g2 ).
M este varietatea produs warped M = (M1 ×f M2 , g), cu g =
g1 + f 2 g2 . Avem
gij (x1 , x2 ) = δij , ∀(x1 , x2 ) ∈ (0, ∞)2 , ∀i, j ∈ {1, 2}.
Pentru sfera S 2 = {(y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 | y12 + y22 + y32 = 1} considerăm

parametrizarea 
y = cos θ cos φ,
 1



y2 = cos θ sin φ,

y3 = sin θ,

unde θ ∈ (− π2 , π2 ), φ ∈ (0, 2π); atunci metrica g2 are componentele
2 2 2 2
g33 = 1, g34 = g43 = 0, g44 = cos2 θ.
Fie un reper local ortonormat {e1 , e2 , e3 , e4 } ⊂ Γ(T M ) astfel ı̂ncât

∂ ∂
câmpurile vectoriale e1 = ∂x1
, e2 = ∂x2
sunt tangente la M1 = (0, ∞)2
∂ 1 ∂
şi e3 = ∂θ
, e4 = cos θ ∂φ
sunt tangente la M2 = S 2 .
Pentru produsele warped conexiunea Levi-Civita este dată de relaţiile:
∇X Y = ∇1X Y, ∀X, Y ∈ Γ(T M1 ),

∇X Z = ∇Z X = (X ln f )Z, ∀X ∈ Γ(T M1 ), Z ∈ Γ(T M2 ),
1
∇Z W = ∇2Z W − g(Z, W )∇f, ∀Z, W ∈ Γ(T M2 ),
f
unde ∇1 , ∇2 sunt conexiunile Levi-Civita pe M1 , respectiv M2 .

Următoarele relaţii sunt evidente
∇e1 e1 = ∇e2 e2 = ∇e1 e2 = ∇e2 e1 = 0.
De asemenea, rezultă
1 ∂
∇e1 e3 = ∇e3 e1 = (e1 ln f )e3 = ,
x1 ∂θ
1 ∂
∇e1 e4 = ∇e4 e1 = (e1 ln f )e4 = ,
x1 cos θ ∂φ
1 ∂
∇e2 e3 = ∇e3 e2 = (e2 ln f )e3 = ,
x2 ∂θ
1 ∂
∇e2 e4 = ∇e4 e2 = (e2 ln f )e4 = .
x2 cos θ ∂φ
Gradientul lui f (x1 , x2 ) = x1 x2 se calculează astfel
∂ ∂
∇f =< ∇f, e1 > e1 + < ∇f, e2 > e2 = x2 + x1 .
∂x1 ∂x2
Atunci
1 ∂ 1 ∂ ∂
∇e3 e3 = ∇2e3 e3 − g(e3 , e3 )∇f = ∇2∂ − (x2 + x1 ),
f ∂θ ∂θ x1 x2 ∂x1 ∂x2
1
∇e4 e4 = ∇2e4 e4 − g(e4 , e4 )∇f =
f
1 2 ∂ 1 ∂ ∂
= ∇ ∂ − (x 2 + x 1 ),
cos2 θ ∂φ ∂φ x1 x2 ∂x1 ∂x2
1 sin θ ∂ 1 ∂
∇e3 e4 = ∇2e3 e4 − g(e3 , e4 )∇f = 2
+ ∇2∂ ,
f cos θ ∂φ cos θ ∂θ ∂φ
1 1 ∂
∇e4 e3 = ∇2e4 e3 − g(e4 , e3 )∇f = ∇2∂ .
f cos θ ∂φ ∂θ
Utilizând formula simbolurilor lui Christoffel
4
Γkij = g kl ( + − ), ∀i, j, k ∈ {3, 4},
unde x3 = θ şi x4 = φ, găsim
Γ333 = Γ433 = Γ444 = Γ334 = Γ343 = 0,

respectiv,
Γ344 = sin θ cos θ,

Γ434 = Γ443 = −tg θ.
Rezultă
∂ ∂ ∂
∇2∂ = Γ333 + Γ433 = 0,
∂θ ∂θ ∂θ ∂φ
∂ ∂ ∂ ∂
∇2∂ = Γ344 + Γ444 = sin θ cos θ ,
∂φ ∂φ ∂θ ∂φ ∂θ
∂ ∂ ∂ ∂
∇2∂ = Γ334 + Γ434 = −tgθ ,
∂θ ∂φ ∂θ ∂φ ∂φ
∂ ∂ ∂ ∂
∇2∂ = Γ343 + Γ443 = −tgθ .
∂φ ∂θ ∂θ ∂φ ∂φ
In final
1 ∂ ∂ 1 ∂ 1 ∂
∇e3 e3 = − (x2 + x1 )=− − ,
x1 x2 ∂x1 ∂x2 x1 ∂x1 x2 ∂x2
∂ 1 ∂ ∂ ∂ 1 ∂ 1 ∂
∇e4 e4 = tgθ − (x2 + x1 ) = tgθ − − ,
∂θ x1 x2 ∂x1 ∂x2 ∂θ x1 ∂x1 x2 ∂x2
∇e3 e4 = 0,
sin θ ∂
∇e4 e3 = − 2 .
cos θ ∂φ
b) Avem
K(e1 ∧ e2 ) = K1 (e1 ∧ e2 ) = 0.
Deoarece ∇e1 e1 = ∇e2 e2 = 0, obţinem
1
K(e1 ∧ e3 ) = K(e1 ∧ e4 ) = [(∇e1 e1 )(f ) − e21 (f )] =
f
1 ∂ ∂2
= [(∇ ∂ )(x1 x2 ) − 2 (x1 x2 )] = 0,
x1 x2 ∂x1 ∂x
1 ∂x1
respectiv,
1
K(e2 ∧ e3 ) = K(e2 ∧ e4 ) = [(∇e2 e2 )(f ) − e22 (f )] =
f
1 ∂ ∂2
= [(∇ ∂ )(x1 x2 ) − 2 (x1 x2 )] = 0.
x1 x2 ∂x2 ∂x
2 ∂x2
Pătratul normei gradientul lui f (x1 , x2 ) = x1 x2 este
k ∇f k2 = x21 + x22 .
Se ştie că S 2 este un spaţiu cu curbura secţională constantă pozitivă

c = 1, deci
1 1 − x21 − x22
K(e3 ∧ e4 ) = f2
[K2 (e3 ∧ e4 )− k ∇f k2 ] = .
x21 x22
Prin urmare M nu este un spaţiu cu curbură secţională constantă.
c) Ştim că
4
X 4
X
Ric (X) = S(X, X) = R(X, ei , X, ei ) = K(X ∧ ei ).
i=1 i=1
In cazul nostru obţinem

4
X
S(e1 , e1 ) = K(e1 ∧ ei ) = 0,
i=2
4
X
S(e2 , e2 ) = K(e1 ∧ e2 ) + K(e2 ∧ ei ) = 0,
i=3
2
X 1 − x21 − x22
S(e3 , e3 ) = K(e3 ∧ ei ) + K(e3 ∧ e4 ) = ,
i=1 x21 x22
3
X 1 − x21 − x22
S(e4 , e4 ) = K(e4 ∧ ei ) = .
i=1 x21 x22
In plus,
4
X
S(ei , ej ) = R(ei , ek , ej , ek ) = 0, ∀1 ≤ i 6= j ≤ 4.
k=1
S(ei , ej ) = µg(ei , ej ), ∀i, j ∈ {1, 2, 3, 4},
cu µ = constant, nu este ı̂ndeplinită. In concluzie M nu este un spaţiu

Einstein.
d) Evident
R(ei , ei )ej = 0, ∀i, j = 1, 4.
In cazul produselor warped avem urmatoarele formule:
R(X, Y )Z = R1 (X, Y )Z, ∀X, Y, Z ∈ Γ(T M1 ),
Hf (X, Y )
R(V, X)Y = − V, ∀X, Y ∈ Γ(T M1 ), ∀V ∈ Γ(T M2 ),
f
unde Hf (X, Y ) = (XY )(f ) − (∇X Y )(f ).
R(X, Y )V = R(V, W )X = 0, ∀X, Y ∈ Γ(T M1 ), ∀V, W ∈ Γ(T M2 ),
g(V, W )
R(X, V )W = − ∇X (∇f ), ∀X ∈ Γ(T M1 ), ∀V, W ∈ Γ(T M2 ),
f
k ∇f k2
R(V, W )U = R2 (V, W )U − {−g(V, U )W + g(W, U )V },
f2
∀U, V, W ∈ Γ(T M2 ).
Aşadar, obţinem
R(ei , ej )ek = R1 (ei , ej )ek = 0, ∀i, j, k ∈ {1, 2},

R(ei , ej )ek = 0, ∀i, j ∈ {1, 2}, ∀k ∈ {3, 4},
R(ek , el )ei = 0, ∀i ∈ {1, 2}, ∀k, l ∈ {3, 4},
δkl ∂ ∂
R(ei , ek )el = −R(ek , ei )el = − (δ2i + δ1i ),
x1 x2 ∂x1 ∂x2
∀i ∈ {1, 2}, ∀k, l ∈ {3, 4},
1 − x21 − x22
R(ek , el )et = (δlt ek − δkt el ), ∀k, l, t ∈ {3, 4},
x21 x22
Hf (ei , ej )
R(ek , ei )ej = −R(ei , ek )ej = − ek , ∀i, j ∈ {1, 2}, ∀k ∈ {3, 4}.
f
Calculăm hessiana aplicaţiei f .
Hf (e1 , e1 ) = Hf (e2 , e2 ) = 0,
Hf (e1 , e2 ) = Hf (e2 , e1 ) = 1.
Relaţiile anterioare se pot scrie condensat
Hf (ei , ej ) = 1 − δij , ∀i, j ∈ {1, 2}.
Atunci
δij − 1
R(ek , ei )ej = −R(ei , ek )ej = ek , ∀i, j ∈ {1, 2}, ∀k ∈ {3, 4}.
x1 x2
II.25. Să se construiască spaţiul-timp Schwarzschild pornind de la

următoarele condiţii fizice:
(1) Spaţiul-timp este static relativ la observatorii newtonieni ı̂n
repaus ı̂n spaţiul euclidian 3-dimensional.
(2) Modelul are simetrie sferică.
(3) Se normalizează metrica astfel ı̂ncât pentru t = constant, supra-
faţa r = constant are metrica r2 dσ 2 , unde dσ 2 este metrica standard
pe sfera S 2 .
(4) Spaţiul-timp Schwarzschild este vid şi Minkowski la infinit.
Rezolvare: (1) Spaţiul-timp Schwarzschild [20] este static relativ la
observatorii newtonieni ı̂n repaus ı̂n spaţiul euclidian 3-dimensional.
Atunci spaţiul de repaus este R3 cu metrica q ce va fi determinată
ţinând cont de celelate condiţii.
Deci spaţiul-timp este varietatea R × R3 cu metrica de forma
g = A(x)dt2 + q, x ∈ R3 .
Proiecţia t : R × R3 → R se numeşte timpul Schwarzschild.

(2) Deoarece steaua şi prin urmare spaţiul-timp din jurul ei au
simetrie sferică, pentru orice φ ∈ O(3), aplicaţia (t, x) 7→ (t, φx) este
o izometrie. Deci vom da o descompunere sferică a spaţiului R3 (fără
origine). Am văzut ı̂n problema II.15 că R3 \{0} este local izometric cu
produsul warped (0, ∞)×√ S 2 , cu metrica q = B(ρ)dρ2 +C(ρ)dσ 2 ,
C(ρ)
unde dσ 2 este metrica standard pe sfera S 2 . Datorită simetriei sferice,

coeficientul A(x) al lui dt2 depinde numai de ρ.
Deci metrica spaţiului R × (0, ∞) × S 2 devine
g = A(ρ)dt2 + B(ρ)dρ2 + C(ρ)dσ 2 .
(3) O schimbare de variabilă pe (0, ∞) transformă C(ρ) ı̂n r2 , deci

metrica este
g = E(r)dt2 + G(r)dr2 + r2 dσ 2 .
Proiecţia r : R×(0, ∞)×S 2 → (0, ∞) se numeşte raza Schwarzschild.
Prin această normalizare, ı̂n fiecare spaţiu ı̂n repaus t = constant,
suprafaţa r = constant are metrica r2 dσ 2 , unde dσ 2 este metrica stan-
dard pe sfera S 2 .
Deci spaţiul-timp este produsul warped P ×r S 2 , unde P = R ×
(0, ∞) este semiplanul r > 0 cu metrica E(r)dt2 + G(r)dr2 .
(4) Singura sursă de gravitaţie ı̂n universul Schwarzschild fiind
steaua ı̂nsăşi (pe care nu o modelăm), spaţiul-timp este vid, ceea ce
se exprimă prin condiţia de a fi Ricci plat.
Suficient de departe de sursa de gravitaţie, influenţa sa devine su-
ficient de mică. Deci cerem ca pentru r → ∞, metrica Schwarzschild
să aproximeze metrica Minkowski a spaţiului-timp vid, i.e.,
−dt2 + dr2 + r2 dσ 2 .
Prin urmare E(r) → −1 şi G(r) → 1 când r → ∞.

Fie
1 ∂
e1 = q ,
|E(r)| ∂t
1 ∂
e2 = q ,
G(r) ∂r
şi e3 , e4 două câmpuri vectoriale ortonormate pe sfera S 2 . Atunci
Ric (e1 ) = K(e1 ∧ e2 ) + K(e1 ∧ e3 ) + K(e1 ∧ e4 ),

Ric (e2 ) = K(e1 ∧ e2 ) + K(e2 ∧ e3 ) + K(e2 ∧ e4 ).
Calculăm
1 ∂ 1 2 ∂ E 0 (r) ∂
∇e1 e1 = − ∇∂ =− Γ11 = .
E(r) ∂t ∂t E(r) ∂r 2E(r)G(r) ∂r
Atunci
1 E 0 (r)
K(e1 ∧ e3 ) = K(e1 ∧ e4 ) = − (∇e1 e1 )r = − .
r 2rE(r)G(r)
De asemenea, avem
 
1 ∂ 1 ∂  1  ∂
∇e2 e2 = ∇∂ +q q =
G(r) ∂r ∂r G(r) ∂r G(r) ∂r
1 2 ∂ G0 (r) ∂
= Γ22 − =
G(r) ∂r 2G2 (r) ∂r
G0 (r) ∂ G0 (r) ∂
= − = 0.
2G2 (r) ∂r 2G2 (r) ∂r
Atunci
1
K(e2 ∧ e3 ) = K(e2 ∧ e4 ) = (−e22 r) =
r
 
1 ∂  1  G0 (r)
= − q q = .
r G(r) ∂r G(r) 2rG2 (r)
Egalitatea Ric (e1 ) = Ric (e2 ) implică
E 0 (r) G0 (r)
+ = 0 ⇐⇒ E(r)G(r) = constant.
E(r) G(r)
Dar am văzut că E(r) → −1 şi G(r) → 1 când r → ∞. Prin

urmare E(r)G(r) = −1.
Pe de altă parte
Ric (e3 ) = K(e1 ∧ e3 ) + K(e2 ∧ e3 ) + K(e3 ∧ e4 ),
Ric (e4 ) = K(e1 ∧ e4 ) + K(e2 ∧ e4 ) + K(e3 ∧ e4 ),

unde
1
K(e3 ∧ e4 ) = 2
[K2 (e3 ∧ e4 ) − ||∇r||2 ].
r
Evident K2 (e3 ∧ e4 ) = 1 şi
∂ 1 ∂ 1
1 = g(∇r, ) =⇒ ∇r = =⇒ ||∇r||2 = ;
∂r G(r) ∂r G(r)
atunci
1 1
K(e3 ∧ e4 ) = 2
− 2 .
r r G(r)
Deci condiţia Ric (e3 ) = 0 devine
G0 (r) 1 1
2
+ 2− 2 = 0,
rG (r) r r G(r)
sau, echivalent,
" #0
r r
= 1 ⇐⇒ = r − 2M,
G(r) G(r)
cu M = constant.
Prin urmare, avem

1
 G(r) =2M ,


1−
r
 E(r) = − 1 − 2M .


r
Anticipând identificarea constantei M cu masa sferei, cerem ca

2M
M > 0. Atunci funcţia Schwarzschild h(r) = 1 − r
ia valori de la
−∞ (când r → 0) la 1 (când r → ∞).
Observăm că metrica spaţiului-timp Schwarzschild
g = −hdt2 + h−1 dr2 + r2 dσ 2
nu are sens pentru r = 2M .

Am găsit două spaţii-timp:
M1 = (R × (2M, ∞)) ×r S 2 ,
respectiv
M2 = (R × (0, 2M )) ×r S 2 .
M1 modelează spaţiul din jurul unei stele. Menţionăm că ı̂n general
raza stelei r∗ > 2M .
Cazul M2 este chiar mai interesant. Observăm că r∗ trebuie să fie
0, adică steaua a dispărut, lăsând o gaură neagră. Deci, ı̂n acest caz,
spaţiul-timp M2 modelează o gaură neagră.
115
III. Subvarietăţi ı̂n Varietăţi

Riemanniene
III.1. Să se arate că sfera S n ⊂ En+1 are curbura secţională

constantă 1.
Rezolvare: Ecuaţia lui Gauss pentru S n ı̂n En+1 are forma
(∗) 0 = R(X, Y, Z, W )− < h(X, Z), h(Y, W ) > + < h(X, W ), h(Y, Z) >,
pentru orice X, Y, Z, W ∈ Γ(T S n ).

Fie f o parametrizare arbitrară a sferei S n . Deoarece kf (x)k2 = 1,
∂f
rezultă că < f (x), ∂xj >= 0, ∀j = 1, n.
De aici deducem că vectorul normal unitar exterior N (x) = ±f (x).

Din relaţia (∗), pentru
∂f ∂f ∂f ∂f
X= i
,Y = j
,Z = k
,W = ,
∂x ∂x ∂x ∂xl
obţinem
∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
Rijkl =< h( i
, k ), h( j , l ) > − < h( i , l ), h( j , k ) > .
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
Avem
∂f ∂f ∂f ∂f
h( , ) =< h( , ), N (x) > N (x) =
∂xi ∂xk ∂xi ∂xk
∂2f ∂f ∂f
=< i k
, ±f (x) > (±f (x)) = − < , > f (x) = −gik f (x).
∂x ∂x ∂xi ∂xk
Rezultă
Rijkl = gik gjl − gil gjk .
In concluzie, S n are curbura secţională 1.

III.2. Să se demonstreze că o subvarietate minimală a unui spaţiu

euclidian are curbura Ricci negativă.
Rezolvare: Fie M ⊂ Em o subvarietate minimală de dimensiune n.
Fie p ∈ M şi {e1 , ..., en } ⊂ Tp M o bază ortonormată.
Pentru orice X, Y, Z, W ∈ Tp M , ecuaţia lui Gauss are expresia
0 = R(X, Y, Z, W )− < h(X, Z), h(Y, W ) > + < h(X, W ), h(Y, Z) > .
Atunci
R(X, ei , X, ei ) =< h(X, X), h(ei , ei ) > − < h(X, ei ), h(X, ei ) >,
pentru orice i = 1, n.
Prin sumare după i, obţinem:
n
X
Ric (X) = R(X, ei , X, ei ) =
i=1
n
X n
X
=< h(X, X), h(ei , ei ) > − < h(X, ei ), h(X, ei ) >=
i=1 i=1
n
kh(X, ei )k2 =
X
=< h(X, X), nH(p) > −
i=1
n
kh(X, ei )k2 ≤ 0.
X
=−
i=1
III.3. Fie M o suprafaţă ı̂n spaţiul euclidian E3 definită prin:

1
= x1 cos x2 ,

X



X 2 = x1 sin x2 ,

X 3 = bx2 , b 6= 0.

Atunci M este o suprafaţă minimală ı̂n E3 (numită elicoidul drept).

Rezolvare: Fie
f : R2 → E 3 ,
f (x1 , x2 ) = (x1 cos x2 , x1 sin x2 , bx2 ).

Subvarietăţi 117
Se ştie că
2
1 X 1
H= g ij hij = (g 11 h11 + g 12 h12 + g 21 h21 + g 22 h22 ).
2 i,j=1 2
Calculând, găsim
∂f
fx1 = = (cos x2 , sin x2 , 0),
∂x1
∂f
fx2 = = (−x1 sin x2 , x1 cos x2 , b).
∂x2
Coeficienţii metricii riemanniene g induse de metrica euclidiană a
lui E3 sunt
∂f ∂f
g11 =< , >= cos2 x2 + sin2 x2 + 0 = 1,
∂x1 ∂x1
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >= −x1 sin x2 cos x2 + x1 sin x2 cos x2 = 0,
∂x1 ∂x2
∂f ∂f
g22 =< , >= (x1 )2 sin2 x2 + (x1 )2 cos2 x2 + b = (x1 )2 + b2 .
∂x2 ∂x2
Atunci
det((gij )i,j=1,2 ) = (x1 )2 + b2 .
Rezultă  11

 g = 1,

21
g = g 12 = 0,

 g 22 1
= .

(x1 )2 +b2
De asemenea, avem:
∂2f
= (0, 0, 0) = fx1 x1 ,
(∂x1 )2
∂2f ∂2f
= = (− sin x2 , cos x2 , 0) = fx1 x2 = fx2 x1 ,
∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x1
∂2f
= (−x1 cos x2 , −x1 sin x2 , 0) = fx2 x2 .
(∂x2 )2
Vectorul normal unitar N la M este dat de

fx1 × fx2
N= .
kfx1 × fx2 k
Fie {e1 , e2 , e3 } ⊂ E3 baza canonică. Atunci:

cos x2 −x1 sin x2

e1
sin x2 x1 cos x2

fx1 × fx2 = e2 =

0 b e3
= (b sin x2 , −b cos x2 , x1 ).
Atunci q
kfx1 × fx2 k = (x1 )2 + b2 ,
deci
1
N=q · (b sin x2 , −b cos x2 , x1 ).
(x1 )2 + b2
Pe de altă parte
h11 = 0,
1 −b
h12 = h21 = q · (−b sin2 x2 − b cos2 x2 ) = q ,
(x1 )2 + b2 (x1 )2 + b2
1
h22 = q · (−x1 cos x2 · b sin x2 + x1 sin x2 · b cos x2 ) = 0.
(x1 )2 + b2
Rezultă
1 b 1
H= · (1 · 0 − 2 · 0 · q + 1 2 2
· 0) = 0,
2 (x1 )2 + b2 (x ) + b
deci elicoidul drept este o suprafaţă minimală ı̂n E3 .
III.4. Fie M o suprafaţă ı̂n spaţiul euclidian E3 definită prin

 1
X


1
= ach xa cos x2 ,
1
 X 2
= ach xa sin x2 ,

 3
X = x1 ,
cu a 6= 0.
Să se demonstreze că M este o suprafaţă minimală ı̂n E3 (numită
catenoid).
Rezolvare: Fie
f : R2 → E 3 ,
x1 x1
f (x1 , x2 ) = (ach
cos x2 , ach sin x2 , x1 ).
a a
Vectorul curbură medie este dat de
2
1 X 1
H= g ij hij = (g 11 h11 + g 12 h12 + g 21 h21 + g 22 h22 ).
2 i,j=1 2
∂f x1 2 x1
fx1 = 1
= (sh cos x , sh sin x2 , 1),
∂x a a
∂f x1 2 x1
fx2 = = (−ach sin x , ach cos x2 , 0).
∂x2 a a
Coeficienţii metricii riemanniene induse de metrica euclidiană a lui
E3 pe M sunt
∂f ∂f
g11 =< , >=
∂x1 ∂x1
1 1 1 1
2x 2 2 2x 2 2 2x 2x
= sh cos x + sh sin x + 1 = sh + 1 = ch ,
a a a a
∂f ∂f
,
g12 = g21 =< >=
∂x1 ∂x2
x1 x1 x1 x1
= −ach sin x2 sh cos x2 + ach cos x2 sh sin x2 = 0,
a a a a
∂f ∂f
g22 =< , >=
∂x2 ∂x2
x1 x1 x1
= a2 ch2 sin2 x2 + a2 ch2 cos2 x2 = a2 ch2 .
a a a
Atunci
2 x1
ch 0 x1
det((gij )i,j=1,2 ) = a
= a2 ch4 .

1
2 2x

0 a ch a
a
Rezultă 
1
g 11 = ,
ch2 xa1





g 21 = g 12 = 0,

22 1
g = .


 2 x1
a2 ch a
De asemenea, avem:
∂2f 1 x1 2 1 x1
= ( ch cos x , ch sin x2 , 0) = fx1 x1 ,
(∂x1 )2 a a a a
∂2f ∂2f x1 2 x1
= = (−sh sin x , sh cos x2 , 0) = fx1 x2 = fx2 x1 ,
∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x1 a a
∂2f x1 2 x1
= (−ach cos x , −ach sin x2 , 0) = fx2 x2 .
(∂x2 )2 a a
Reamintim că
fx1 × fx2
N= .
kfx1 × fx2 k
Fie {e1 , e2 , e3 } ⊂ E3 baza canonică. Atunci
x1 1
sh cos x2 −ach xa sin x2

a
e1
sh x1 sin x2 1
ach xa cos x2

fx1 × fx2 = a
e2 =

1 0 e3
x1 x1 x1 x1
= (−ach cos x2 , −ach sin x2 , ach sh ).
a a a a
Atunci
s
x1 x1 x1 x1
||fx1 × fx2 || = a2 ch2 cos2 x2 + a2 ch2 sin2 x2 + a2 ch2 sh2 =
a a a a
s
x1 x1 x1
= ach sh2 + 1 = ach2 ;
a a a
deci
1 x1 2 x1 2 x1 x1
N= 1 (−ach cos x , −ach sin x , ach sh ) =
ach2 xa a a a a
1 2 2 x1
= 1 (− cos x , − sin x , sh ).
ch xa a
Apoi
1 1 x1 2 2 1 x1 1
h11 =< N, fx1 x1 >= x1
(− ch cos x − ch sin2 x2 ) = − ,
ch a a a a a a
1 x1 2 2 x1
h12 =< N, fx1 x2 >= x1
(sh sin x cos x − sh cos x2 sin x2 ) = 0,
ch a a a
1 x1 2 2 x1
h22 =< N, fx2 x2 >= x1
(ach cos x + ach sin2 x2 ) = a.
ch a a a
Rezultă
" # !
1 1 1 1 1 1 1
H= 2 x1
(− ) + 2 2 x1 a = − 2 x1
+ 1 = 0.
2 ch a a a ch a 2 ach a ach2 xa
Prin urmare, catenoidul este o suprafaţă minimală ı̂n E3 .
III.5. Să se determine suprafeţele de rotaţie minimale din E3 .

Rezolvare: Fie
c : I → E2 , c(t1 ) = (ρ(t1 ), t1 ),
o curbă plană.
Suprafaţa de rotaţie f generată de c are ecuaţiile:
 1



x (t1 , t2 ) = ρ(t1 ) cos t2 ,

x2 (t , t ) = ρ(t1 ) sin t2 ,
1 2
 1

x (t , t )
1 2 = t1 .
Vectorul curbură medie H este dat de

2
1 X
H(t1 , t2 ) = g ij (t1 , t2 )hij (t1 , t2 ).
2 i,j=1
Avem
. .
ft1 = (ρ (t1 ) cos t2 , ρ (t1 ) sin t2 , 1),
ft2 = (−ρ(t1 ) sin t2 , ρ(t1 ) cos t2 , 0),

respectiv
. . .
g11 =< ft1 , ft1 >= (ρ (t1 ))2 cos2 t2 + (ρ (t1 ))2 sin2 t2 + 1 = (ρ (t1 ))2 + 1,
g12 = g21 =< ft1 , ft2 >= 0,

g22 =< ft2 , ft2 >= (ρ(t1 ))2 sin2 t2 + (ρ(t1 ))2 cos2 t2 = (ρ(t1 ))2 ,
de unde
1 1
g 11 = . , g 12 = g 21 = 0, g 22 = .
(ρ (t1 ))2 + 1 (ρ(t1 ))2
Deducem
.
ρ (t1 ) cos t2

−ρ(t1 ) sin t2 e1
.
ρ (t1 ) sin t2

ft1 × ft2 = ρ(t1 ) cos t2 e2 =

1 0 e3
. .
= (−ρ(t1 ) cos t2 , −ρ(t1 ) sin t2 , ρ (t1 )ρ(t1 ) cos2 t2 + ρ (t1 )ρ(t1 ) sin2 t2 ) =
.
= (−ρ(t1 ) cos t2 , ρ(t1 ) sin t2 , ρ (t1 )ρ(t1 )).
Deci
1 .
N (t1 , t2 ) = q . (−ρ(t1 ) cos t2 , −ρ(t1 ) sin t2 , ρ (t1 )ρ(t1 )),
ρ(t1 ) 1 + (ρ (t1 ))2
i.e.,
1 .
N (t1 , t2 ) = q . (− cos t2 , − sin t2 , ρ (t1 )).
1 + (ρ (t1 ))2
Prin calcul
.. ..
ft1 t1 = (ρ (t1 ) cos t2 , ρ (t1 ) sin t2 , 0),
. .
ft1 t2 = ft2 t1 = (− ρ (t1 ) sin t2 , ρ (t1 ) cos t2 , 0),
ft2 t2 = (−ρ(t1 ) cos t2 , −ρ(t1 ) sin t2 , 0),
de unde
1 ρ̈(t1 )
h11 = q (−ρ̈(t1 ) cos2 t2 − ρ̈(t1 ) sin2 t2 ) = − q ,
1 + (ρ̇(t1 ))2 1 + (ρ̇(t1 ))2
1 . .
h12 = h21 = q . ·(ρ (t1 ) sin t2 cos t2 − ρ (t1 ) sin t2 cos t2 ) = 0,
1 + (ρ (t1 ))2
1 ρ(t1 )
h22 = q . · (ρ(t1 ) cos2 t2 + ρ(t1 ) sin2 t2 ) = q . .
1 + (ρ (t1 ))2 1 + (ρ (t1 ))2
Astfel
 .. 
1 1 ρ (t1 ) 1 ρ(t1 )
H = − . · q . + · q .
=0
2 (ρ (t1 ))2 + 1 1 + (ρ (t1 ))2 (ρ(t1 ))
2
1 + (ρ (t1 ))2
devine
.. .
ρ (t1 )ρ(t1 ) − (ρ (t1 ))2 − 1 = 0.
Notăm y = ρ(t1 ). Ecuaţia se scrie
y ÿ − (ẏ)2 − 1 = 0.
.
Fie z = 1 + (y )2 .
Rezultă
. . ..
z= 2 y y ,
respectiv . .. . .. .
.
z 2 yy 2 yy y
= . = .. = 2 .
z 1 + (y )2 yy y
Prin integrare, obţinem
ln z = 2 ln y + ln k 2 ,
unde k = constantă. Atunci
z = k2y2.
Inlocuind, găsim
.
1 + (y )2 = k 2 y 2 ,
deci
.
q
y= k 2 y 2 − 1,
sau echivalent .
y
√ = 1.
k2y2 − 1
Integrând, avem
Z
dy
√ = t1 + α,
k2y2 −1
de unde rezultă
s
1 1
ln(y + y2 − ) = t1 + α,
k k2
i.e., s
1
y+ y2 − = ek(t1 +α) .
k2
Atunci
1
y2 − 2
= [ek(t1 +α) − y]2 ,
k
respectiv
1
y2 − = e2k(t1 +α) − 2yek(t1 +α) + y 2 ,
k2
1 1
y = [ek(t1 +α) + 2 e−k(t1 +α) ].
2 k
In concluzie
γ
y = ρ(t1 ) = ch(kt1 + β),
2
unde β, γ şi k sunt constante.
Prin urmare singura suprafaţă de rotaţie minimală este catenoidul.
III.6. Fie f : R × (0, 2π) → E4 ,
f (x1 , x2 ) = (chx1 cos x2 , chx1 sin x2 , shx1 cos x2 , shx1 sin x2 ).
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă minimală in E4 (produsul

tensorial dintre un cerc şi o hiperbolă echilateră).
ii) Calculaţi curbura Gauss K a suprafeţei M .
Rezolvare: i) Calculăm
∂f
= (shx1 cos x2 , shx1 sin x2 , chx1 cos x2 , chx1 sin x2 ),
∂x1
∂f
= (−chx1 sin x2 , chx1 cos x2 , −shx1 sin x2 , shx1 cos x2 ).
∂x2
∂f ∂f
Deci { ∂x1, ∂x2
} este o bază a lui Tp M , unde p ∈ M .
Coeficienţii metricii riemanniene g induse pe M de metrica euclid-
iană a lui E4 sunt:
∂f ∂f
g11 =< , >= sh2 x1 + ch2 x1 = ch(2x1 ),
∂x1 ∂x1
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >= 0,
∂x1 ∂x2
∂f ∂f
g22 =< , >= ch2 x1 + sh2 x1 = ch(2x1 ).
∂x2 ∂x2
∂f
Ţinând cont că < , ∂f
∂x1 ∂x2
>= 0, o bază ortonormată a planului
tangent Tp M , cu p ∈ M , este
1 ∂f 1 ∂f 1 ∂f
e1 = ∂f = √ = q ,
k ∂x1
k ∂x1 g11 ∂x1 ch(2x1 ) ∂x
1
1 ∂f 1 ∂f 1 ∂f
e2 = ∂f 2
=√ 2
=q 2
.
k ∂x2
k ∂x g22 ∂x ch(2x1 ) ∂x
Derivatele parţiale de ordinul 2 ale lui f sunt
∂2f
1 2
= (chx1 cos x2 , chx1 sin x2 , shx1 cos x2 , shx1 sin x2 ) = f (x1 , x2 ),
(∂x )
∂2f ∂2f
= = (−shx1 sin x2 , shx1 cos x2 , −chx1 sin x2 , chx1 cos x2 ),
∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x1
∂2f
= (−chx1 cos x2 , −chx1 sin x2 , −shx1 cos x2 , −shx1 sin x2 ) =
(∂x2 )2
= −f (x1 , x2 ).
Se ştie că H = 21 (h(e1 , e1 ) + h(e2 , e2 )).

Pentru orice vector normal ξ la M ı̂n p, avem

1
< H, ξ >= < h(e1 , e1 ) + h(e2 , e2 ), ξ >=
2
1 ∂2f ∂2f
= < + , ξ >=
2ch(2x1 ) (∂x1 )2 (∂x2 )2
1
= < f (x1 , x2 ) − f (x1 , x2 ), ξ >= 0.
2ch(2x1 )
Deci H = 0, i.e., M ⊂ E4 este o suprafaţă minimală.
ii) Curbura Gauss a lui M se calculează cu formula
2
R1212 g22 R121
G= 2
= 2
.
g11 g22 − g12 g11 g22 − g12
Avem
2 ∂Γ211 ∂Γ212
R121 = − + Γ22s Γs11 − Γ21s Γs12 .
∂x2 ∂x1
Calculăm simbolurile lui Christoffel de care avem nevoie.
Γ111 = Γ212 = th(2x1 ).
2
Prin urmare G = − [ch(2x 1 )]3
, deci M nu este o suprafaţă plată.
III.7. Fie f : R2 → E4 ,
f (u, v) = (v cos u, v sin u, 2u, 0).
i) Demonstraţi că M = Im f este o suprafaţă minimală ı̂n E4 .

ii) Calculaţi ∆f .
iii) Calculaţi curbura Gauss.
∂f
= (−v sin u, v cos u, 2, 0),
∂u
∂f
= (cos u, sin u, 0, 0).
∂v

iană a lui E4
∂f ∂f
g11 =< , >= v 2 + 4,
∂u ∂u
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >= 0,
∂u ∂v
∂f ∂f
g22 =< , >= 1.
∂v ∂v
Atunci
1 ∂f 1 ∂f 1
e1 = ∂f =√ =√ 2 (−v sin u, v cos u, 2, 0),
k ∂u
k ∂u g11 ∂u v +4
1 ∂f 1 ∂f
e2 = ∂f =√ = (cos u, sin u, 0, 0).
k ∂v
k ∂v g22 ∂v
Am găsit {e1 , e2 } ⊂ Tp M o baza ortonormată.
Observăm că e4 = (0, 0, 0, 1) este un vector normal la M . Un alt
vector normal unitar la M este
1
e3 = √ (2 sin u, −2 cos u, v, 0).
v2+4
Expresiile derivatelor parţiale de ordinul 2 sunt
∂2f
= (−v cos u, −v sin u, 0, 0),
∂u2
∂2f ∂2f
= = (− sin u, cos u, 0, 0),
∂u∂v ∂v∂u
∂2f
= (0, 0, 0, 0).
∂v 2
Calculăm coeficienţii formei a doua fundamentale.
Rezultă că
h311 = h322 = h411 = h422 = 0.
Prin urmare avem H = 0, deci M este o suprafaţă minimală ı̂n E4 .

ii) Aplicăm formula lui Beltrami pentru imersia f şi obţinem
∆f = −2H = 0,
i.e., f este o aplicaţie armonică.

iii) Mai avem de calculat următorii coeficienţi ai formei a doua
fundamentale.
1 ∂2f 2
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= − 2 ,
g11 g22 ∂u∂v v +4
h412 = 0.
Calculăm curbura lui Gauss
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,

4
G = − 2 < 0.
(v + 4)2
Observăm că M nu este o suprafaţă plată, M fiind un elicoid drept
scufundat ı̂n E 4 .
III.8. Fie f : (0, 2π) × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = (cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v).
i) Să se arate că curbura Gauss G = 0.

ii) Să se arate că M = Imf nu este o suprafaţă minimală, dar are
curbura medie constantă.
Rezolvare: i) Avem
∂f
= (− sin u cos v, − sin u sin v, cos u cos v, cos u sin v),
∂u
∂f
= (− cos u sin v, cos u cos v, − sin u sin v, sin u cos v),
∂v
respectiv (
g11 = g22 = 1,
g12 = g21 = 0.
Deci
∂f ∂f
e1 = , e2 = ,
∂u ∂v
formează o bază ortonormată a lui Tp M , p ∈ M .

Fie J0 : R4 → R4 structura complexă standard pe C2 ∼
= R4 , i.e.,
J0 (a, b, c, d) = (−c, −d, a, b).
Observăm că < J0 e1 , e2 >= 0 (ı̂n acest caz, vom spune că M este
o suprafaţă lagrangeană). Atunci alegem
e3 = J0 e1 = (− cos u cos v, − cos u sin v, − sin u cos v, − sin u sin v),
e4 = J0 e2 = (sin u sin v, − sin u cos v, − cos u sin v, cos u cos v).
Atunci {e3 , e4 } este o bază ortonormată ı̂n Tp⊥ M .

Din ecuaţia lui Gauss, deducem
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,
unde
hkij =< h(ei , ej ), ek >, i, j ∈ {1, 2}, k ∈ {3, 4}.
Calculând, găsim
∂2f
= (− cos u cos v, − cos u sin v, − sin u cos v, − sin u sin v),
∂u2
∂2f
= (sin u sin v, − sin u cos v, − cos u sin v, cos u cos v),
∂u∂v
∂2f
= (− cos u cos v, − cos u sin v, − sin u cos v, − sin u sin v).
∂v 2
Atunci
∂2f
h311 =< h(e1 , e1 ), e3 >=< , e3 >= 1,
∂u2
3 ∂2f
h22 =< h(e2 , e2 ), e3 >=< 2 , e3 >= 1,
∂v
∂2f
h312 =< h(e1 , e2 ), e3 >=< , e3 >= 0,
∂u∂v
∂2f
h411 =< h(e1 , e1 ), e4 >=< , e4 >= 0,
∂u2
∂2f
h422 =< h(e2 , e2 ), e4 >=< 2 , e4 >= 0,
∂v
∂2f
h412 =< h(e1 , e2 ), e4 >=< , e4 >= 1.
∂u∂v
Inlocuind, găsim G = 0.
ii) M este o suprafaţă minimală dacă şi numai dacă
< H, e3 >=< H, e4 >= 0,
sau, echivalent, ( 3
h 11 + h322 = 0,
h411 + h422 = 0.
In cazul nostru
h311 + h322 = 2,
deci M nu este minimală.

Pe de altă parte
1
kHk = [(h311 + h322 )2 + (h411 + h422 )2 ]1/2 = 1.
2
III.9. Fie f : R × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = (u cos v, u sin v, eu cos v, eu sin v).
i) Să se arate că M = Im f este o suprafaţă lagrangeeană ı̂n C2 :=

(E4 , J0 ).
ii) Demonstraţi că M nu este o suprafaţă minimală ı̂n E4 .
iii) Să se calculeze curbura Gauss a lui M .
Rezolvare: i) Avem:
∂f
= (cos v, sin v, eu cos v, eu sin v),
∂u
∂f
= (−u sin v, u cos v, −eu sin v, eu cos v).
∂v
{ ∂f
∂u
, ∂f
∂v
} este o bază a lui Tp M , unde p ∈ M .

iană a lui E4 sunt
g11 = 1 + e2u , g12 = g21 = 0, g22 = u2 + e2u .
Aplicăm procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt, găsim

1
e1 = √ 2u
(cos v, sin v, eu cos v, eu sin v),
1+e
1
e2 = √ 2 2u
(−u sin v, u cos v, −eu sin v, eu cos v).
u +e
Am obţinut {e1 , e2 } ⊂ Tp M o bază ortonormată.
Avem
1
J0 e1 = √ (−eu cos v, −eu sin v, cos v, sin v).
1 + e2u
Atunci < J0 e1 , e2 >= 0.
Deci M este o suprafaţă lagrangeeană ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
ii) Deoarece M este o suprafaţă lagrangeană, o bază ortonomată a
lui Tp⊥ M este
1
e3 = J0 e1 = √ (−eu cos v, −eu sin v, cos v, sin v),
1 + e2u
1
e4 = J0 e2 = √ (eu sin v, −eu cos v, −u sin v, u cos v).
u2
+ e2u
Derivatele parţiale de ordinul 2 ale lui f sunt date de expresiile
următoare:
∂2f
2
= (0, 0, eu cos v, eu sin v),
∂u
∂2f ∂2f
= = (− sin v, cos v, −eu sin v, eu cos v),
∂u∂v ∂v∂u
∂2f
= (−u cos v, −u sin v, −eu cos v, −eu sin v) = −f (u, v).
∂v 2
Determinăm coeficienţii formei a doua fundamentale.
1 ∂2f eu
h311 =< h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >= ,
g11 ∂u2 (1 + e2u )3/2
1 ∂2f eu (u − 1)
h322 =< h(e2 , e2 ), e3 >= < 2 , e3 >= 2 √ ,
g22 ∂v (u + e2u ) 1 + e2u
1 ∂2f
h411 =< h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >= 0,
g11 ∂u2
1 ∂2f
h422 =< h(e2 , e2 ), e4 >= < 2 , e4 >= 0.
g22 ∂v
In cazul nostru avem h311 + h322 6= 0. Deci M nu este o suprafaţă
minimală ı̂n E4 .
iii) Pentru calculul curburii Gauss G avem nevoie şi de următorii
coeficienţi ai formei a doua fundamentale:
1 ∂2f
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= 0,
g11 g22 ∂u∂v
1 ∂2f eu (u − 1)
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >= 2 √ .
g11 g22 ∂u∂v (u + e2u ) 1 + e2u
Curbura Gauss este dată de
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,

e2u (u − 1) e2u (u − 1)2
G = − ,
(1 + e2u )2 (u2 + e2u ) (1 + e2u )(u2 + e2u )2
e2u (u − 1)[(2 − u)e2u + u2 − u + 1]
G = .
(1 + e2u )2 (u2 + e2u )2
Deci M nu este o suprafaţă plată.
III.10. Fie f : (0, 2π) × R → E4 ,
f (u, v) = (cos uarctgv, sin uarctgv, v cos u, v sin u).
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă lagrangeeană ı̂n C2 :=

(E4 , J0 ).
iii) Calculaţi curbura Gauss a lui M .
Rezolvare: i) Avem:
∂f
= (− sin uarctgv, cos uarctgv, −v sin u, v cos u),
∂u
∂f cos u sin u
=( , , cos u, sin u).
∂v 1 + v2 1 + v2
v 4 + 2v 2 + 2
g11 = arctg2 v + v 2 , g12 = g21 = 0, g22 = .
(1 + v 2 )2
Aplicăm procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt:

1
e1 = q (− sin uarctgv, cos uarctgv, −v sin u, v cos u),
arctg2 v + v 2
1 + v2 cos u sin u
e2 = √ ( , , cos u, sin u).
v 4 + 2v 2 + 2 1 + v 2 1 + v 2
Am găsit {e1 , e2 } ⊂ Tp M o bază ortonormată.
Avem
1
J0 e1 = q (v sin u, −v cos u, − sin uarctgv, cos uarctgv),
arctg2 v + v 2
Atunci < J0 e1 , e2 >= 0, i.e., M este o suprafaţă lagrangeeană ı̂n

C := (E4 , J0 ).
2
ii) In acest caz avem {e3 = J0 e1 , e4 = J0 e2 } o bază ortonormată a

lui Tp⊥ M .
1
e3 = q (v sin u, −v cos u, − sin uarctgv, cos uarctgv),
arctg2 v + v 2
1 + v2 cos u sin u
e4 = √ (− cos u, − sin u, , ).
v 4 + 2v 2 + 2 1 + v2 1 + v2

∂2f
= (− cos uarctgv, − sin uarctgv, −v cos u, −v sin u) = −f (u, v),
∂u2
∂2f ∂2f sin u cos u
= = (− , , − sin u, cos u),
∂u∂v ∂v∂u 1 + v2 1 + v2
∂2f 2v cos u 2v sin u
= (− , − , 0, 0).
∂v 2 (1 + v 2 )2 (1 + v 2 )2
Coeficienţii formei a doua fundamentale sunt
1 ∂2f
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >= 0,
g11 ∂u2
1 ∂2f
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < 2 , e3 >= 0,
g22 ∂v
1 ∂2f
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >=
g11 ∂u2
1 + v2 v
= √ (arctgv − ),
2 2 4
(arctg v + v ) v + 2v + 2 2 1 + v2
1 ∂2f 2v(1 + v 2 )
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < 2 , e4 >= 4 .
g22 ∂v (v + 2v 2 + 2)3/2
In cazul nostru avem h411 + h422 6= 0.
Deci M nu este o suprafaţă minimală ı̂n E4 .
iii) Ceilalţi coeficienţi ai formei a doua fundamentale sunt:
1 ∂2f
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >=
g11 g22 ∂u∂v
1 + v2 v
= √ (arctgv − ),
(arctg2 v + v 2 ) v 4 + 2v 2 + 2 1 + v2
1 ∂2f
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >= 0.
g11 g22 ∂u∂v
In final calculăm curbura Gauss şi găsim
v
(1 + v 2 )2 (arctgv − 1+v 2)
h
G= 2 2 2 4 2 2
2varctg2 v−
(arctg v + v ) (v + 2v + 2)
v(3v 4 + 4v 2 + 2)
#
4 2
−(v + 2v + 2)arctgv + .
1 + v2
Observăm că şi ı̂n acest caz M nu este o suprafaţă plată.
III.11. Fie f : R × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = (u cos v, u sin v, u3 cos v, u3 sin v).
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă lagrangeană ı̂n C2 :=

(E4 , J0 ).
iii) Să se calculeze curbura Gauss a lui M .
Rezolvare: i) Avem:
∂f
= (cos v, sin v, 3u2 cos v, 3u2 sin v),
∂u
∂f
= (−u sin v, u cos v, −u3 sin v, u3 cos v).
∂v
∂f ∂f
g11 =< , >= 1 + 9u4 ,
∂u ∂u
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >= 0,
∂u ∂v
∂f ∂f
,
g22 =< >= u2 (1 + u4 ).
∂v ∂v
Aplicănd procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt, obţinem
{e1 , e2 } o bază ortonormată a lui Tp M , p ∈ M .
1 ∂f 1
e1 = √ =√ (cos v, sin v, 3u2 cos v, 3u2 sin v),
g11 ∂u 1 + 9u 4
1 ∂f 1
e2 = √ =√ (− sin v, cos v, −u2 sin v, u2 cos v).
g22 ∂v 1+u 4
Avem
1
J0 e1 = √ 4
(−3u2 cos v, −3u2 sin v, cos v, sin v).
1 + 9u
Atunci < J0 e1 , e2 >= 0, adică M este o suprafaţă lagrangeeană ı̂n

C2 = (E4 , J0 ).
In acest caz avem {e3 = J0 e1 , e4 = J0 e2 } o bază ortonormată a lui
Tp⊥ M.
1
e3 = √ 4
(−3u2 cos v, −3u2 sin v, cos v, sin v),
1 + 9u
1
e4 = √ 4
(u2 sin v, −u2 cos v, − sin v, cos v).
1+u
∂2f
= (0, 0, 6u cos v, 6u sin v),
∂u2
∂2f ∂2f
= = (− sin v, cos v, −3u2 sin v, 3u2 cos v),
∂u∂v ∂v∂u
∂2f
2
= (−u cos v, −u sin v, −u3 cos v, −u3 sin v) = −f (u, v).
∂v
Atunci coeficienţii formei a doua fundamentale sunt
1 ∂2f 6u
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >= 3 ,
g11 ∂u2 (1 + 9u4 ) 2
1 ∂2f
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >= 0,
g11 ∂u2
1 ∂2f 2u
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < 2 , e3 >= √ ,
g22 ∂v (1 + u4 ) 1 + 9u4
1 ∂2f
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < 2 , e4 >= 0.
g22 ∂v
In cazul de faţă avem h311 + h322 6= 0. Deci M nu este o suprafaţă
minimală ı̂n E4 .
iii) Calculăm şi următorii coeficienţi ai formei a doua fundamentale:
1 ∂2f
h312 = < h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= 0,
g11 g22 ∂u∂v
1 ∂2f 2u
h412 = < h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >= √ .
g11 g22 ∂u∂v (1 + u ) 1 + 9u4
4
Curbura Gauss este
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,

8u2 (1 − 3u4 )
G = .
(1 + u4 )2 (1 + 9u4 )2
In acest caz M nu este o suprafaţa plată.
III.12. Fie I ⊂ R un interval deschis şi r : I → (0, ∞) o funcţie

reală pozitivă de clasă C ∞ . Considerăm f : I × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = r(u)(cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v).
M = Im f se numeşte suprafaţa de rotaţie Vrănceanu.

i) Să se arate că M este o suprafaţă lagrangeană ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
ii) Să se determine funcţia r astfel ı̂ncât M să fie o suprafaţă min-
imală.
iii) Să se determine funcţia r astfel ı̂ncât M să fie o suprafaţă plată.
iv) Să se găsească funcţia r astfel ı̂ncât elipsa de curbură a lui M
să fie un cerc ı̂n orice punct p ∈ M.
v) Să se arate că M este o suprafaţă Chen oricare ar fi funcţia r.
Rezolvare: i) Notăm
A(u, v) = (cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v);
atunci f (u, v) = r(u)A(u, v).

Calculăm
∂f ∂A
= r0 (u)A(u, v) + r(u) (u, v) = r0 (u)A(u, v) + r(u)J0 A(u, v),
∂u ∂u
∂f
= r(u)(− cos u sin v, cos u cos v, − sin u sin v, sin u cos v)
∂v
= r(u)B(u, v),
unde am utilizat notaţia
B(u, v) = (− cos u sin v, cos u cos v, − sin u sin v, sin u cos v).
{ ∂f , ∂f } este o bază a lui Tp M, unde p ∈ M.

∂u ∂v
In vederea calculelor următoare, observăm că:
< A(u, v), A(u, v) >=< J0 A(u, v), J0 A(u, v) >= 1;

< A(u, v), B(u, v) >=< J0 A(u, v), J0 B(u, v) >= 0;
< A(u, v), J0 B(u, v) >= − < J0 A(u, v), B(u, v) >= 0.

∂f ∂f
g11 =< , >= (r(u))2 + (r0 (u))2 ,
∂u ∂u
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >= 0,
∂u ∂v
∂f ∂f
g22 =< , >= (r(u))2 .
∂v ∂v
Aplicăm procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt.
1 ∂f 1 ∂f
e1 = √ =q ,
g11 ∂u (r(u))2 + (r0 (u))2 ∂u
1 ∂f 1 ∂f
e2 = √ = .
g22 ∂v r(u) ∂v
Obţinem {e1 , e2 } ⊂ Tp M o bază ortonormată.
Avem
J0 e2 = J0 B(u, v).
Atunci
< J0 e1 , e2 >= − < e1 , J0 e2 >=
1
= −q < r0 (u)A(u, v)+r(u)J0 A(u, v), J0 B(u, v) >= 0;
2 0
(r(u)) + (r (u))2
deci M este o suprafaţă lagrangeană ı̂n C2 := (E4 , J0 ).

ii) In acest caz {e3 = J0 e1 , e4 = J0 e2 } este o bază ortonormată a
lui Tp⊥ M.
Efectuând calculele, obţinem:

1
e3 = J0 e1 = q [r0 (u)J0 A(u, v) − r(u)A(u, v)],
(r(u))2 + (r0 (u))2
e4 = J0 e2 = J0 B(u, v).
Vom determina coeficienţii formei a doua fundamentale. Avem

∂2f ∂A ∂J0 A
2
= r00 (u)A(u, v)+r0 (u) (u, v)+r0(u)J0 A(u, v)+r(u) (u, v) =
∂u ∂u ∂u
= r00 (u)A(u, v) + 2r0 (u)J0 A(u, v) − r(u)A(u, v),
∂A ∂J0 A
unde ∂u
(u, v) = J0 A(u, v) şi ∂u
(u, v) = −A(u, v).
∂2f ∂2f ∂B
= = r0 (u)B(u, v) + r(u) (u, v),
∂u∂v ∂v∂u ∂u
∂B
cu ∂u
(u, v) = (sin u sin v, − sin u cos v, − cos u sin v, cos u cos v).
∂2f ∂B
= r(u) (u, v) = −r(u)A(u, v),
∂v 2 ∂v
deoarece, prin calcul, rezultă
∂B
(u, v) = −A(u, v).
∂v
Aşadar
1 ∂f ∂f 1 ∂2f
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < h( , ), e3 >= < , e3 >=
g11 ∂u ∂u g11 ∂u2
−r00 (u)r(u) + 2(r0 (u))2 + (r(u))2
= ,
[(r(u))2 + (r0 (u))2 ]3/2
1 ∂f ∂f 1 ∂2f
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < h( , ), e3 >= < 2 , e3 >=
g22 ∂v ∂v g22 ∂v
1
= q ,
(r(u))2 + (r0 (u))2
1 ∂f ∂f 1 ∂2f
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= < h( , ), e4 >= < , e4 >= 0,
g11 ∂u ∂u g11 (∂u)2
1 ∂f ∂f 1 ∂2f
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < h( , ), e4 >= < 2 , e4 >= 0.
g22 ∂v ∂v g22 ∂v
Se ştie că M ⊂ E4 este o suprafaţă minimală dacă H ≡ 0, unde

1
H = [(h311 + h322 )e3 + (h411 + h422 )e4 ].
2
Deci
 
1 −r00 (u)r(u) + 2(r0 (u))2 + (r(u))2 1
H=  +  e3 = 0
[(r(u))2 + (r0 (u))2 ]3/2
q
2 (r(u))2 + (r0 (u))2
devine
−r00 (u)r(u) + 2(r0 (u))2 + (r(u))2 1
2 0 2 3/2
+q = 0,
[(r(u)) + (r (u)) ] (r(u)) + (r0 (u))2
2
respectiv
r00 (u)r(u) − 3(r0 (u))2 − 2(r(u))2 = 0.
Impărţim prin r2 (u) şi găsim
r00 (u)r(u) − (r0 (u))2 r0 (u) 2

" #
= 2 ( ) +1 .
(r(u))2 r(u)
r0 (u)
Notăm r(u)
= ρ(u); ecuaţia de mai sus se scrie
ρ0 (u) = 2(ρ2 (u) + 1),
sau, echivalent,
ρ0 (u)
= 2.
ρ2 (u) + 1
arctg ρ(u) = 2u + k1 , unde k1 = constant,

ρ(u) = tg(2u + k1 )
r0 (u)
Inlocuind, găsim r(u)
= tg(2u + k1 ). Prin integrare, rezultă
1
ln r(u) = − ln | cos(2u + k1 ) | + ln k2 ,
2
unde k2 > 0 este o constantă.
Deci
k2
r(u) = q ,
| cos(2u + k1 ) |
cu k1 şi k2 > 0 constante reale.
Interpretare. Suprafaţa de rotaţie Vrănceanu este produsul tenso-
rial f (u, v) = c1 (u) ⊗ c2 (v) dintre o curbă plană c1 şi cercul de rază 1,
c2 (v) = (cos v, sin v).
Aceasta este o suprafaţă minimală dacă şi numai dacă
1
c1 (u) = r(u)(cos u, sin u) = q (cos u, sin u)
| cos(2u) |
(cazul k1 = 0, k2 = 1); curba c1 este o hiperbolă echilateră.

iii) Pentru determinarea funcţiei r astfel ı̂ncât M sa fie o suprafaţă
plată, calculăm curbura Gauss a lui M .
In acest scop mai avem de calculat următorii coeficienţi ai formei
a doua fundamentale:
1 ∂f ∂f
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < h( , ), e3 >=
g11 g22 ∂u ∂v
1 ∂2f 0
= < , r (u)J0 A(u, v) − r(u)A(u, v) >
r(u)[(r(u))2 + (r0 (u))2 ] ∂u∂v
= 0,
1 ∂f ∂f
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < h( , ), e4 >=
g11 g22 ∂u ∂v
1 ∂2f
= q < , J0 B(u, v) >=
r(u) (r(u))2 + (r0 (u))2 ∂u∂v
1
= q .
(r(u))2 + (r0 (u))2
Deci curbura Gauss este
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,
−r00 (u)r(u) + 2(r0 (u))2 + (r(u))2 1

G = 0
− =
2
[(r(u)) + (r (u)) ]2 2 (r(u)) + (r0 (u))2
2
−r00 (u)r(u) + (r0 (u))2

= .
[(r(u))2 + (r0 (u))2 ]2
Impunem condiţia ca M să fie o suprafaţă plată, adica G = 0 sau,

echivalent,
r00 (u)r(u) − (r0 (u))2 = 0.
r0 (u)
Impărţim prin r2 (u), notăm r(u)
= ρ(u) şi ecuaţia devine
ρ0 (u) = 0.
Integrând, avem
ρ(u) = α, unde α = constant.
Inlocuind ρ(u) şi integrând din nou, găsim
ln r(u) = αu + β.
In concluzie
r(u) = eαu+β = γeαu ,
unde γ = eβ > 0 este o constantă reală.

iv) Reamintim câteva rezultate teoretice ı̂n vederea rezolvării aces-
tei cerinţe.
Fie M ⊂ E4 o suprafaţă, {e1 , e2 , e3 , e4 } un reper ortonormat orien-
tat pozitiv ı̂n E4 cu câmpurile vectoriale e1 , e2 tangente la M şi e3 , e4
normale la M .
Definim curbura normală a lui M prin
G⊥ = R⊥ (e1 , e2 , e3 , e4 ).
Folosind ecuaţia lui Ricci, găsim formula de calcul pentru curbura

normală a suprafeţei M .
G⊥ = (h311 − h322 )h412 − (h411 − h422 )h312 .

Elipsa de curbură a lui M ı̂ntr-un punct p ∈ M este
Ep = {h(X, X)| X ∈ Tp M, ||X|| = 1}, ∀p ∈ M.
Inegalitatea lui Wintgen ([23], [11])

Fie M ⊂ E4 o suprafaţă. Atunci avem
||H||2 ≥ G + |G⊥ |.
In plus, avem egalitatea ||H||2 = G + |G⊥ | dacă şi numai dacă

elipsa de curbură este un cerc ı̂n orice punct p ∈ M (sau echivalent,
||h11 − h22 || = 2||h12 ||, unde hij = h(ei , ej ), ∀i, j ∈ {1, 2}).
Revenind la cazul nostru, pentru a determina funcţia r astfel ı̂ncât
elipsa de curbură a lui M să fie un cerc ı̂n orice punct p ∈ M, adică
să avem cazul de egalitate al inegalitaţii lui Wintgen, este suficient să
impunem condiţia k h11 − h22 k= 2 k h12 k .
Avem
h11 = h311 e3 + h411 e4

−r00 (u)r(u) + 2(r0 (u))2 + (r(u))2
= e3 ,
[(r(u))2 + (r0 (u))2 ]3/2
h22 = h322 e3 + h422 e4
1
= q e3 .
(r(u))2 + (r0 (u))2
respectiv,
h12 = h312 e3 + h412 e4

1
= q e4 .
(r(u))2 + (r0 (u))2
Condiţia de mai sus devine
| −r00 (u)r(u) + (r0 (u))2 |= 2[(r(u))2 + (r0 (u))2 ].
Distingem două cazuri:

1. r00 (u)r(u) − (r0 (u))2 = 2[(r(u))2 + (r0 (u))2 ], de unde rezultă
r00 (u)r(u) − 3(r0 (u))2 − 2(r(u))2 = 0,
i.e., condiţia de minimalitate a lui M , deci

k2
r(u) = q ,
| cos(2u + k1 ) |
cu k1 şi k2 > 0 constante reale.

2. −r00 (u)r(u) + (r0 (u))2 = 2[(r(u))2 + (r0 (u))2 ]. Impărţim prin
r0 (u)
(r(u))2 şi notăm ρ(u) = r(u)
. Atunci
ρ0 (u)
ρ0 (u) = −2(ρ2 (u) + 1) ⇐⇒ = −2.
ρ2 (u) + 1
Integrând, găsim
arctgρ(u) = −2u + K1 ⇐⇒ ρ(u) = −tg(2u − K1 ),
cu K1 ∈ R.
Revenind la substituţia făcută, obţinem
q
r(u) = K2 | cos(2u − K1 )|, K1 ∈ R, K2 > 0.
q
Pentru K1 = 0 şi K2 = 1, avem c1 (u) = | cos 2u|(cos u, sin u), i.e.,
c1 este lemiscata lui Bernoulli.
Ecuaţia carteziană a lemiscatei lui Bernoulli este
(x2 + y 2 )2 = |x2 − y 2 |.
v) Fie M o subvarietate de dimensiune n a unei varietăţi rieman-

f de dimensiune m şi {e
niene M n+1 , ..., em } un sistem ortonormat de
H
câmpuri vectoriale normale la M astfel incat en+1 = ||H||
.
Câmpul vectorial a(H) normal la M , definit prin
m
X
a(H) = tr(AH Ar )er
r=n+2
se numeşte câmpul vectorial curbură medie asociat al lui M ı̂n M

f.
O subvarietate M a unei varietăţi riemanniene M

f se numeşte sub-
varietate Chen (sau A-subvarietate [2], [21], [22]) dacă a(H) = 0.

In cazul nostru avem
| −r00 (u)r(u) + 3(r0 (u))2 + 2(r(u))2 |
||H|| = .
2[(r(u))2 + (r0 (u))2 ]3/2
Calculăm a(H) conform formulei de mai sus.
a(H) = tr(AH A4 )e4 = ||H|| tr(A3 A4 )e4 ,
unde −r00 (u)r(u)+2(r0 (u))2 +(r(u))2

0
!
[(r(u))2 +(r0 (u))2 ]3/2
A3 =
0 √ 1
(r(u))2 +(r0 (u))2
şi
√ 1
 
0
(r(u))2 +(r0 (u))2
A4 =  .
√ 1
0
(r(u))2 +(r0 (u))2
Găsim
−r00 (u)r(u)+2(r0 (u))2 +(r(u))2 !
0 [(r(u))2 +(r0 (u))2 ]2
A3 A 4 = 1
.
r(u))2 +(r0 (u))2
0
Rezultă tr(AH A4 ) = 0; deci a(H) = 0, i.e., M este o suprafaţă

Chen, oricare ar fi funcţia r.
III.13. Fie S 2 sfera unitate din spaţiul euclidian E3 ,
S 2 = {(x0 , x1 , x2 ) ∈ E3 | x20 + x21 + x22 = 1}.
Imersia Whitney w : S 2 → E4 este definită prin

1 + ix0 1
w(x0 , x1 , x2 ) = 2
(x1 , x2 ) = (x1 , x2 , x0 x1 , x0 x2 ).
1 + x0 1 + x20
S 2 ı̂mpreună cu metrica indusă de imersia lui Whitney w se numeşte

sfera 2-dimensională a lui Whitney [1].
i) Arătaţi că w este o imersie lagrangeană ı̂n C2 := (E4 , J0 ), dar

nu este o scufundare.
ii) Demonstraţi că sfera lui Whitney satisface identic egalitatea
||H||2 = 2G.
Rezolvare: i) Se consideră mai ı̂ntâi o parametrizare pentru sfera
∂w
S 2 ⊂ R3 , pentru că vectorii ∂xi
,i ∈ {0, 1, 2}, nu sunt vectori tangenţi
2
la sfera S .
Utilizam următoarea parametrizare (coordonate sferice):

 x0


= cos θ,

x1 = sin θ cos φ,

x2 = sin θ sin φ,

unde θ ∈ (0, π), φ ∈ (0, 2π).

Notăm w0 (θ, φ) = w(x0 (θ, φ), x1 (θ, φ), x2 (θ, φ); avem
1 1 1
w0 (θ, φ) = 2
(sin θ cos φ, sin θ sin φ, sin 2θ cos φ, sin 2θ sin φ).
1 + cos θ 2 2
Folosim notaţiile următoare:
1
f (θ) = ,
1 + cos2 θ
1 1
A(θ, φ) = (sin θ cos φ, sin θ sin φ, sin 2θ cos φ, sin 2θ sin φ)
2 2
şi rescriem w0 (θ, φ) = f (θ)A(θ, φ).
Calculăm
∂w0 ∂A
= f 0 (θ)A(θ, φ) + f (θ) (θ, φ),
∂θ ∂θ
∂w0 sin 2θ 1 1
= 2 2
(sin θ cos φ, sin θ sin φ, sin 2θ cos φ, sin 2θ sin φ)+
∂θ (1 + cos θ) 2 2
1
+ (cos θ cos φ, cos θ sin φ, cos 2θ cos φ, cos 2θ sin φ),
1 + cos2 θ
∂w0 ∂A
= f (θ) (θ, φ),
∂φ ∂φ
∂w0 1 1 1
= 2
(− sin θ sin φ, sin θ cos φ, − sin 2θ sin φ, sin 2θ cos φ).
∂φ 1 + cos θ 2 2
Coeficienţii metricii riemanniene gb induse de metrica euclidiană a
lui E4 sunt
∂w0 ∂w0 sin2 2θ 1
gb11 = < , >= 2 4
(sin2 θ + sin2 2θ)
∂θ ∂θ (1 + cos θ) 4
1
+ (cos2 θ + cos2 2θ)
(1 + cos2 θ)2
2 sin 2θ 1 1
+ ( sin 2θ + sin 2θ cos 2θ) =
(1 + cos2 θ)3 2 2
sin2 2θ sin2 θ sin2 2θ(1 + cos 2θ) cos2 θ + cos2 2θ
= + + =
(1 + cos2 θ)3 (1 + cos2 θ)3 (1 + cos2 θ)2
1
= ,
1 + cos2 θ
∂w0 ∂w0
gb12 = gb21 =< , >= 0,
∂θ ∂φ
∂w0 ∂w0 1 2 1 2 sin2 θ
gb22 =< , >= (sin θ + sin 2θ) = .
∂φ ∂φ (1 + cos2 θ)2 4 1 + cos2 θ
Construim {e1 , e2 } o bază ortonormată a planului tangent.
1 ∂w0 1 ∂w0 √ ∂w0
e1 = ∂w0
=√ = 1 + cos2 θ ,
k ∂θ k ∂θ gb11 ∂θ ∂θ
sin 2θ 1 1
e1 = (sin θ cos φ, sin θ sin φ, sin 2θ cos φ, sin 2θ sin φ)
(1 + cos2 θ)3/2 2 2
1
+ (cos θ cos φ, cos θ sin φ, cos 2θ cos φ, cos 2θ sin φ),
(1 + cos2 θ)1/2
respectiv
√
e02 1 ∂w0 1 + cos2 θ ∂w0
e2 = = √ = ,
k e02 k gb22 ∂φ sin θ ∂φ
1
e2 = (− sin φ, cos φ, − cos θ sin φ, cos θ cos φ).
(1 + cos2 θ)1/2
Obţinem < J0 e1 , e2 >= − < J0 e2 , e1 >= 0.
Deci w este o imersie lagrangeană a sferei S 2 ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
Deoarece w(−1, 0, 0) = w(1, 0, 0), rezultă că w nu este o imersie

injectivă, adică w nu este o scufundare a lui S 2 ı̂n E4 .
ii) Faptul că w este o imersie lagrangeană implică {e3 = J0 e1 , e4 =
J0 e2 } este o bază ortonormată a planului normal.
Formele explicite ale lui e3 , respectiv e4 sunt:
√ ∂w0 √ ∂A
e3 = 1 + cos2 θJ0 = 1 + cos2 θ(f 0 (θ)J0 A(θ, φ)+f (θ)J0 (θ, φ)) =
∂θ ∂θ
sin 2θ 1 1
= (− sin 2θ cos φ, − sin 2θ sin φ, sin θ cos φ, sin θ sin φ)
(1 + cos2 θ)3/2 2 2
1
+ (− cos 2θ cos φ, − cos 2θ sin φ, cos θ cos φ, cos θ sin φ),
(1 + cos2 θ)1/2
√ √
1 + cos2 θ ∂w0 1 + cos2 θ ∂A
e4 = J0 e2 = J0 = f (θ)J0 (θ, φ) =
sin θ ∂φ sin θ ∂φ
1
= (cos θ sin φ, − cos θ cos φ, − sin φ, cos φ).
(1 + cos2 θ)1/2
Aflăm coeficienţii formei a doua fundamentale, după ce ı̂n prealabil
determinăm derivatele parţiale de ordinul 2.
∂ 2 w0 00 0 ∂A ∂2A
= f (θ)A(θ, φ) + 2f (θ) (θ, φ) + f (θ) 2 (θ, φ),
∂θ2 ∂θ ∂θ
unde
sin 2θ
f 0 (θ) = ,
(1 + cos2 θ)2
2
f 00 (θ) = [cos 2θ(1 + cos2 θ) + sin2 2θ],
(1 + cos2 θ)3
∂2A
= (− sin θ cos φ, − sin θ sin φ, −2 sin 2θ cos φ, −2 sin 2θ sin φ).
∂θ2
De asemenea
∂ 2 w0 sin 2θ 1 1
= 2 2
(− sin θ sin φ, sin θ cos φ, − sin 2θ sin φ, sin 2θ cos φ)
∂θ∂φ (1 + cos θ) 2 2
1
+ (− cos θ sin φ, cos θ cos φ, − cos 2θ sin φ, cos 2θ cos φ),
1 + cos2 θ
∂ 2 w0 1 1 1
2
=− 2
(sin θ cos φ, sin θ sin φ, sin 2θ cos φ, sin 2θ sin φ).
(∂φ) 1 + cos θ 2 2
Atunci
1 ∂w0 ∂w0 1 ∂ 2 w0
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < h( , ), e3 >= < , e3 >=
gb11 ∂θ ∂θ gb11 ∂θ2
∂ 2 w0 ∂w0
= (1 + cos2 θ)3/2 < , J0 >=
∂θ2 ∂θ
∂A ∂2A
= (1 + cos2 θ)3/2 < f 00 (θ)A(θ, φ) + 2f 0 (θ) (θ, φ) + f (θ) 2 (θ, φ),
∂θ ∂θ
∂A
f 0 (θ)J0 A(θ, φ) + f (θ)J0 (θ, φ) >=
∂θ
= (1 + cos2 θ)3/2 [f 00 (θ)f 0 (θ) < A(θ, φ), J0 A(θ, φ) >
∂A
+f 00 (θ)f (θ) < A(θ, φ), J0 (θ, φ) > +
∂θ
∂A
+2(f 0 (θ))2 < (θ, φ), J0 A(θ, φ) > +
∂θ
∂A ∂A
+2f 0 (θ)f (θ) < (θ, φ), J0 (θ, φ) > +
∂θ ∂θ
∂2A
+f (θ)f 0 (θ) < (θ, φ), J0 A(θ, φ) > +
∂θ2
∂2A ∂A
+(f (θ))2 < 2
(θ, φ), J0 (θ, φ) >].
∂θ ∂θ
Observăm că
∂A ∂A
< A(θ, φ), J0 A(θ, φ) >=< (θ, φ), J0 (θ, φ) >= 0;
∂θ ∂θ
∂A ∂A
< (θ, φ), J0 A(θ, φ) >= − < A(θ, φ), J0 (θ, φ) >= − sin3 θ;
∂θ ∂θ
∂2A 3
< 2
(θ, φ), J0 A(θ, φ) >= − sin θ sin 2θ;
∂θ 2
∂2A ∂A
< (θ, φ), J0 (θ, φ) >= − sin θ (1 + 2 cos2 θ).
∂θ2 ∂θ
Inlocuind ı̂n expresia anterioară, găsim
2 sin3 θ
"
h311 = (1 + cos θ)2 3/2
2 4
((1 + cos2 θ) cos 2θ + sin2 2θ)
(1 + cos θ)
2 3
3 sin2 2θ sin θ sin θ(1 + 2 cos2 θ)
#
2 sin 2θ sin θ
− − − .
(1 + cos2 θ)4 2(1 + cos2 θ)3 (1 + cos2 θ)2
Utilizând formulele trigonometrice adecvate şi efectuând reducerile

de rigoare, ı̂n final obţinem
3 sin θ
h311 = − √ .
1 + cos2 θ
Analog
1 ∂w0 ∂w0 ∂w0
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= √ < h( , ), J0 >=
gb11 gb22 ∂θ ∂θ ∂φ
(1 + cos2 θ)3/2 ∂ 2 w0 ∂w0
= < , J0 >=
sin θ ∂θ2 ∂φ
(1 + cos2 θ)3/2 ∂A
= < f 00 (θ)A(θ, φ) + 2f 0 (θ) (θ, φ) +
sin θ ∂θ
∂2A ∂w0
f (θ) 2 (θ, φ), J0 >= 0,
∂θ ∂φ
1 ∂w0 ∂w0
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < h( , ), e3 >=
gb22 ∂φ ∂φ
(1 + cos2 θ)3/2 ∂ 2 w0 ∂w0 sin θ
= < , J0 >= − √ ,
sin2 θ ∂φ 2 ∂θ 1 + cos2 θ
1 ∂w0 ∂w0
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < h( , ), e4 >=
gb22 ∂φ ∂φ
(1 + cos2 θ)3/2 ∂ 2 w0 ∂w0
= < , J0 >= 0,
sin3 θ ∂φ2 ∂φ
1 ∂w0 ∂w0
h312 = < h(e1 , e2 ), e3 >= √ < h( , ), e3 >=
gb11 gb22 ∂θ ∂φ
(1 + cos θ) 2 3/2
∂ w0
2
∂w0
= < , J0 >= 0,
sin θ ∂θ∂φ ∂θ
1 ∂w0 ∂w0
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < h( , ), e4 >=
gb11 gb22 ∂θ ∂φ
(1 + cos2 θ)3/2 ∂ 2 w0 ∂w0 sin θ
= < , J0 >= − √ .
sin2 θ ∂θ∂φ ∂φ 1 + cos2 θ
In consecinţă, operatorii Weingarten au următoarele forme:

3 sin θ
− √1+cos
!
2θ 0
A3 = sin θ
,
0 − √1+cos 2θ
sin θ
− √1+cos
!
0 2θ
A4 = sin θ
.
− √1+cos 2θ 0
Observaţie: Imersia lui Whitney w nu este minimală.
In continuare calculăm pătratul curburii medii ||H||2 şi curbura
Gauss G.
1 3
||H||2 = [(h11 + h322 )2 + (h411 + h422 )2 ],
4
4 sin2 θ
||H||2 = ,
1 + cos2 θ
respectiv,
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,

2 sin2 θ
G = .
1 + cos2 θ
Rezultă că sfera lui Whitney satisface identic egalitatea ||H||2 =
2G.
III.14. Fie k > 0 şi f : R × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = (u, k cos v, v, k sin v),
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 :=

(E4 , J0 ).
ii) Demonstraţi că M nu este o suprafaţă minimală ı̂n E4 , dar are
curbura medie constantă.
iii) Arătaţi că M este o suprafaţă plată.
Rezolvare: i) Avem:
∂f
= (1, 0, 0, 0),
∂u
∂f
= (0, −k sin v, 1, k cos v).
∂v
∂u ∂v
∂f ∂f
g11 =< , >= 1,
∂u ∂u
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >= 0,
∂u ∂v
∂f ∂f
g22 =< , >= 1 + k 2 .
∂v ∂v
Construim o bază ortonormată {e1 , e2 } ı̂n Tp M .
1 ∂f 1 ∂f ∂f
e1 = ∂f =√ = ,
k ∂u
k ∂u g11 ∂u ∂u
1 1 ∂f 1 ∂f
e2 = ∂f =√ =√ .
k ∂v
k g22 ∂v 1 + k 2 ∂v
Avem
1 1
< J0 e1 , e2 >=< (0, 0, 1, 0), √ (0, −k sin v, 1, k cos v) >= √ .
1 + k2 1 + k2
1
Deci < J0 e1 , e2 >= constant ∈ (0, 1) şi θ = arccos √1+k 2 , adică M
este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 := (E4 , J0 ).

ii) In acest caz construcţia bazei ortonormate {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M
este diferită de cazul unei suprafeţe lagrangeene.
Avem descompunerea:
J0 X = P X + F X, ∀X ∈ Γ(T M ),
unde P X =< J0 X, e1 > e1 + < J0 X, e2 > e2 este componenta tangenţială,

respectiv F X este componenta normală a lui J0 X.
Avem
F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 .
Luăm
F e1 1
e3 = =√ (0, sin v, k, − cos v).
k F e1 k 1 + k2
Analog găsim
F e2
e4 = = (0, − cos v, 0, − sin v).
k F e2 k
Derivatele parţiale de ordinul 2 ale lui f au următoarele expresii
∂2f
= (0, 0, 0, 0),
∂u2
∂2f ∂2f
= = (0, 0, 0, 0),
∂u∂v ∂v∂u
∂2f
= (0, −k cos v, 0, −k sin v).
∂v 2
Coeficientii formei a doua fundamentale sunt
h311 = h312 = h321 = h411 = h412 = h421 = 0,
1 ∂2f
h322 =< h(e2 , e2 ), e3 >= < , e3 >= 0,
1 + k2 ∂v 2
1 ∂2f k
h422 =< h(e2 , e2 ), e4 >= < , e4 >= .
1 + k2 ∂v 2 1 + k2
In cazul nostru, avem
k
h411 + h422 = 6= 0,
1 + k2
deci M nu este o suprafaţă minimală.
Se ştie că
1
H = [(h311 + h322 )e3 + (h411 + h422 )e4 ].
2
Rezultă
1
||H|| = [(h311 + h322 )2 + (h411 + h422 )2 ]1/2 .
2
k
Calculând, obţinem ||H|| = 2(1+k2 )
, i.e., curbura medie a lui M
este constantă.
iii) Folosind formula
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,
găsim curbura Gauss G = 0, adică M este o suprafaţă plată.
III.15. Fie k > 0 şi c : (0, ∞) → E2 , c(s) = (a(s), b(s)), o curbă

plană parametrizată canonic (adică [a0 (s)]2 +[b0 (s)]2 = 1, ∀s ∈ (0, ∞)).
Definim o suprafaţă M = Im f prin f : (0, 2π) × (0, ∞) → E4 ,
f (u, s) = (−ks sin u, a(s), ks cos u, b(s)).
i) Arătaţi că M este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 := (E4 , J0 ).

iii) Arătaţi că M este o suprafaţă plată.
iv) Calculaţi ∆α, unde α ∈ C ∞ (M ).
∂f
= (−ks cos u, 0, −ks sin u, 0),
∂u
∂f
= (−k sin u, a0 (s), k cos u, b0 (s)).
∂s
∂u ∂v
g11 = k 2 s2 , g12 = g21 = 0, g22 = 1 + k 2 .
Construim o bază ortonormată {e1 , e2 } ∈ Tp M .
e1 = (− cos u, 0, − sin u, 0),

1
e2 = √ 2
(−k sin u, a0 (s), k cos u, b0 (s)).
1+k
Avem J0 e1 = (sin u, 0, −cosu, 0); Atunci

k
< J0 e1 , e2 >= − √ .
1 + k2
k
Deci < J0 e1 , e2 >= constant∈ (−1, 0) şi cos θ = − √1+k 2 , adică M
este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 := (E4 , J0 ).

ii) Construim o bază ortonormată {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M ca ı̂n pro-
blema anterioară.
1
F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 = (sin u, ka0 (s), − cos u, kb0 (s)),
1 + k2
1
F e2 = J0 e2 − < J0 e2 , e1 > e1 = √ (0, −b0 (s), 0, a0 (s)).
1 + k2
Atunci
1
e3 = √ (sin u, ka0 (s), − cos u, kb0 (s)),
1 + k2
e4 = (0, −b0 (s), 0, a0 (s)).

∂2f
= (ks sin u, 0, −ks cos u, 0),
∂u2
∂2f ∂2f
= = (−k cos u, 0, −k sin u, 0),
∂u∂s ∂s∂u
∂2f 00 00
2
= (0, a (s), 0, b (s)).
∂s
Avem
1 ∂2f 1
h311 =< h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >= √ ,
g11 ∂u2 ks 1 + k 2
1 ∂2f
h322 =< h(e2 , e2 ), e3 >= < 2 , e3 >=
g22 ∂s
k 00 00
= 2 3/2
(a0 (s)a (s) + b0 (s)b (s)) = 0,
(1 + k )
1 ∂2f
h411 =< h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >= 0,
g11 ∂u2
1 ∂2f
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < 2 , e4 >=
g22 ∂s
1 0 00 0 00
= (a (s)b (s) − b (s)a (s)).
1 + k2
Se ştie că M este o suprafaţă minimală dacă şi numai dacă
h311 + h322 = h411 + h422 = 0.
In acest caz am obţinut

√1
( 3
h 11 + h322 = ks 1+k2
6= 0,
0 00 00
h411 + h422 = 1
1+k2
(a (s)b (s) − b0 (s)a (s)).
In consecinţă M nu este o suprafaţă minimală ı̂n C2 := (E4 , J0 ).

iii) Pentru determinarea curburii Gauss mai avem de calculat următorii
coeficienţi ai formei a doua fundamentale:
1 ∂2f
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= 0,
g11 g22 ∂u∂s
1 ∂2f
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >= 0.
g11 g22 ∂u∂s
Aplicăm formula curburii Gauss
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2
şi găsim G = 0, deci M este o suprafaţă plată.

iv) Fie M o varietate Riemann de dimensiune 2 şi α ∈ C ∞ (M ).
Atunci
2
!
1 X ∂ ij
q ∂α
∆α = − √ i
g det g j .
det g i,j=1 ∂x ∂x
In problema noastră, x1 = u, x2 = s. Avem
√ ∂2α √
" !#
1 1 ∂ 1 ∂α
∆α = − √ 2 2
ks 1 + k 2
2
+ 2
ks 1 + k2 =
ks 1 + k 2 k s ∂u ∂s 1+k ∂s
1 ∂2α 1 ∂2α 1 ∂α
=− 2 2 2
− 2 2
− 2
,
k s ∂u 1 + k ∂s (1 + k )s ∂s
pentru orice α ∈ C ∞ (M ).
III.16. Fie f : R × (0, 2π) → E4 , f (u, v) = (u cos v, 2v, u sin v, v)).

i) Demonstraţi că M = Im f este o suprafaţă minimală ı̂n C2 :=
(E4 , J0 ).
ii) Determinaţi ∆f.
iii) Calculaţi curbura Gauss.
∂f
= (cos v, 0, sin v, 0),
∂u
∂f
= (−u sin v, 2, u cos v, 1).
∂v
g11 = 1, g12 = g21 = 0, g22 = u2 + 5.
Deci
e1 = (cos v, 0, sin v, 0),

1
e2 = √ 2 (−u sin v, 2, u cos v, 1),
u +5
formează o bază ortonormată a lui Tp M , p ∈ M .
Avem J0 e1 = (− sin v, 0, cos v, 0), deci
u
< J0 e1 , e2 >= √ .
u2 + 5
Vom construi o bază ortonormată {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M .
1
F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 = (−5 sin v, −2u, 5 cos v, −u).
u2 +5
Atunci
F e1 1
e3 = =q (−5 sin v, −2u, 5 cos v, −u).
||F e1 || 5(u2 + 5)
Analog
1
e4 = √ (0, −1, 0, 2).
5
∂2f
= (0, 0, 0, 0),
∂u2
∂2f ∂2f
= = (− sin v, 0, cos v, 0),
∂u∂v ∂v∂u
∂2f
= (−u cos v, 0, −u sin v, 0).
∂v 2
h311 = h411 = h322 = h422 = 0.
Atunci h311 + h322 = h411 + h422 = 0.

Deci M este o suprafaţă minimală ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
ii) Conform formulei lui Beltrami avem
∆f = −2H = 0.
Deci f este o aplicaţie armonică.

iii) Calculăm următorii coeficienţi ai formei a doua fundamentale
√
3 3 1 ∂2f 5
h12 = h21 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= 2 ,
g11 g22 ∂u∂v u +5
1 ∂2f
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >= 0.
g11 g22 ∂u∂v
Curbura Gauss are expresia
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 .
5
Prin urmare G = − (u2 +5)2 < 0, i.e., M nu este o suprafaţă plată.
III. 17. Fie f : S 2 → E4 , dată de
f (x0 , x1 , x2 ) = (x1 , x2 , 2x0 x1 , 2x0 x2 ), ∀(x0 , x1 , x2 ) ∈ S 2 .
a) Să se arate că M = Im f nu este o suprafaţă minimală.

b) Să se calculeze curbura Gauss a lui M .
Rezolvare: a) Presupunem prin reducere la absurd că M este o
suprafaţă minimală ı̂n E4 .
Deoarece f este o aplicaţie continuă şi S 2 este o mulţime compactă,
rezultă că M = Im f este o mulţime compactă.
Am ajuns la o contradicţie, deoarece nu există suprafeţe minimale
compacte ı̂n spaţii euclidiene, ı̂n particular E4 .
b) Se consideră mai ı̂ntâi o parametrizare a sferei S 2 , pentru că
∂f
vectorii ∂xi
,i ∈ {0, 1, 2} nu sunt vectori tangenţi la sfera S 2 .
Luăm: 
x = cos θ,
 0


x1 = sin θ cos φ,


x2 = sin θ sin φ,

unde θ ∈ (0, π), φ ∈ (0, 2π).

Notăm f 0 (θ, φ) = f (x0 (θ, φ), x1 (θ, φ), x2 (θ, φ)), i.e.,
f 0 (θ, φ) = (sin θ cos φ, sin θ sin φ, sin 2θ cos φ, sin 2θ sin φ).
Calculăm
∂f 0
= (cos θ cos φ, cos θ sin φ, 2 cos 2θ cos φ, 2 cos 2θ sin φ),
∂θ
∂f 0
= (− sin θ sin φ, sin θ cos φ, − sin 2θ sin φ, sin 2θ cos φ).
∂φ
Coeficienţii metricii riemanniene gb induse de metrica euclidiană a
lui E4 sunt
g11 = cos2 θ + 4 cos2 2θ, g12 = g21 = 0, g22 = sin2 θ + sin2 2θ.
Construim {e1 , e2 } ⊂ Tp M , p ∈ M , o bază ortonormată.
1
e1 = √ (cos θ cos φ, cos θ sin φ, 2 cos 2θ cos φ, 2 cos 2θ sin φ),
cos2 θ + 4 cos2 2θ
1
e2 = √ (− sin θ sin φ, sin θ cos φ, − sin 2θ sin φ, sin 2θ cos φ).
sin2 θ + sin2 2θ
Avem < J0 e1 , e2 >= − < J0 e2 , e1 >= 0.
Deci f este o imersie lagrangeană a sferei S 2 ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
Rezultă că {e3 = J0 e1 , e4 = J0 e2 } este o bază ortonormată a lui
Tp⊥ M.
Astfel
1
e3 = √ (−2 cos 2θ cos φ, −2 cos 2θ sin φ, cos θ cos φ, cos θ sin φ),
cos2 θ + 4 cos2 2θ
1
e4 = √ (sin 2θ sin φ, − sin 2θ cos φ, − sin θ sin φ, sin θ cos φ).
sin θ + sin2 2θ
2
Calculăm coeficienţii formei a doua fundamentale, dupa ce ı̂n pre-

alabil determinăm derivatele parţiale de ordinul 2 ale lui f .
∂2f 0
= (− sin θ cos φ, − sin θ sin φ, −4 sin 2θ cos φ, −4 sin 2θ sin φ),
∂θ2
∂2f 0
= (− cos θ sin φ, cos θ cos φ, −2 cos 2θ sin φ, 2 cos 2θ cos φ),
∂θ∂φ
∂2f 0
= (− sin θ cos φ, − sin θ sin φ, − sin 2θ cos φ, − sin 2θ sin φ) =
∂φ2
= −f 0 (θ, φ).
Deci
1 ∂2f 0 2 sin θ(2 sin2 θ − 3)
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >= ,
gb11 ∂θ2 (cos2 θ + 4 cos2 2θ)3/2
1 ∂2f 0
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >= 0,
gb11 ∂θ2
1 ∂2f 0
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < , e3 >=
gb22 ∂φ2
−2 sin3 θ
= √ ,
(sin2 θ + sin2 2θ) cos2 θ + 4 cos2 2θ
1 ∂2f 0
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < , e4 >= 0,
gb22 ∂φ2
1 ∂2f 0
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= 0,
gb11 gb22 ∂θ∂φ
1 ∂2f 0
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >=
gb11 gb22 ∂θ∂φ
−2 sin3 θ
= √ .
(sin2 θ + sin2 2θ) cos2 θ + 4 cos2 2θ
Calculăm curbura Gauss cu formula
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 .
Prin urmare
2(sin θ cos 2θ − 2 sin 2θ cos θ)(2 sin θ cos 2θ − sin 2θ cos θ)
G =
(cos2 θ + 4 cos2 2θ)2 (sin2 θ + sin2 2θ)
(2 sin θ cos 2θ − sin 2θ cos θ)2
− =
(sin2 θ + sin2 2θ)2 (cos2 θ + 4 cos2 2θ)
2 sin θ cos 2θ − sin 2θ cos θ
=
(cos θ + 4 cos2 2θ)2 (sin2 θ + sin2 2θ)2
2
[2(sin θ cos 2θ − 2 sin 2θ cos θ)(sin2 θ + sin2 2θ)

−(2 sin θ cos 2θ − sin 2θ cos θ)(cos2 θ + 4 cos2 2θ)] =
−2 sin3 θ
=
(5 − 9 sin2 θ)2 (5 − 4 sin2 θ)2 sin4 θ
[2 sin3 θ(2 sin2 θ − 3)(5 − 4 sin2 θ) + 2 sin3 θ(5 − 9 sin2 θ)] =
4 sin2 θ(8 sin4 θ − 13 sin2 θ + 10)
= .
(5 − 9 sin2 θ)2 (5 − 4 sin2 θ)2
Deci curbura Gauss este

4 sin2 θ(8 sin4 θ − 13 sin2 θ + 10)
G= > 0.
(5 − 9 sin2 θ)2 (5 − 4 sin2 θ)2
III.18. Fie p, q ∈ R∗ şi f : R × (0, ∞) → E4 ,
f (u, v) = (pv sin u, v sin qu, pv cos u, v cos qu).
i) Demonstraţi că M = Im f este o suprafaţă oblică proprie ı̂n

C2 := (E4 , J0 ).
ii) Arătaţi că curbura Gauss este nulă.
∂f
= (pv cos u, qv cos qu, −pv sin u, −qv sin qu),
∂u
∂f
= (p sin u, sin qu, p cos u, cos qu).
∂v
şi coeficienţii metricii riemanniene g induse pe M de metrica euclidiană
a lui E4 .
g11 = (p2 + q 2 )v 2 , g12 = g21 = 0, g22 = p2 + 1.
Deci
1
e1 = √ (p cos u, q cos qu, −p sin u, −q sin qu),
p2 + q 2
1
e2 = √ 2 (p sin u, sin qu, p cos u, cos qu).
p +1
este o bază ortonormată a lui Tp M , p ∈ M .
Avem
1
J0 e1 = √ (p sin u, q sin qu, p cos u, q cos qu);
p2+ q2
atunci
p2 + q
< J0 e1 , e2 >= q .
(p2 + q 2 )(p2 + 1)
Deci M este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 := (E4 , J0 ) cu unghiul

2
de oblicitate Wirtinger θ = arccos √ 2 p +q 2 2
.
(p +q )(p +1)
ii) In acest caz construcţia bazei ortonormate {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M

se realizează astfel:
F e1
e3 = ,
||F e1 ||
unde F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 , şi
F e2
e4 = ,
||F e2 ||
unde F e2 = J0 e2 − < J0 e2 , e1 > e1 .
După efectuarea calculelor, obţinem:
1
e3 = √ (− sin u, p sin qu, − cos u, p cos qu),
p2 + 1
1
e4 = √ 2 (−q cos u, p cos qu, q sin u, −p sin qu).
p + q2
∂2f
2
= (−pv sin u, −q 2 v sin qu, −pv cos u, −q 2 v cos qu),
∂u
∂2f ∂2f
= = (p cos u, q cos qu, −p sin u, −q sin qu),
∂u∂v ∂v∂u
∂2f
= (0, 0, 0, 0).
∂v 2
h322 = h422 = h312 = h411 = h412 = 0,
p(1 − q 2 )
h311 = √ .
v(p2 + q 2 ) p2 + 1
Aplicăm formula curburii Gauss
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2
şi găsim G = 0, i.e., M este o suprafaţă plată.

III.19. Fie k > 0 şi f : R × (0, ∞) → E4 ,
f (u, v) = eku (cos u cos v, sin u cos v, cos u sin v, sin u sin v).
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 :=

(E4 , J0 ).
ii) Arătaţi că M nu este o suprafaţă minimală ı̂n E4 şi are curbura
medie neconstantă.
iii) Demonstraţi că M este o suprafaţă plata.
Rezolvare: i) Avem
∂f
= keku (cos u cos v, sin u cos v, cos u sin v, sin u sin v) +
∂u
+eku (− sin u cos v, cos u cos v, − sin u sin v, cos u sin v),
∂f
= eku (− cos u sin v, − sin u sin v, cos u cos v, sin u cos v).
∂v
g11 = e2ku (k 2 + 1), g12 = g21 = 0, g22 = e2ku .
Construim {e1 , e2 } ⊂ Tp M o bază ortonormată.

k
e1 = √ (cos u cos v, sin u cos v, cos u sin v, sin u sin v) +
k2 + 1
1
+√ 2 (− sin u cos v, cos u cos v, − sin u sin v, cos u sin v),
k +1
e2 = (− cos u sin v, − sin u sin v, cos u cos v, sin u cos v).
Calculăm
J0 e2 = (− cos u cos v, − sin u cos v, − cos u sin v, − sin u sin v);
atunci < J0 e1 , e2 >= − < e1 , J0 e2 >= √ k .

1+k2
Deci M este o suprafaţă oblică proprie ı̂n C2 := (E4 , J0 ) cu unghiul
k
de oblicitate Wirtinger θ = arccos √1+k 2.
ii) Construcţia bazei ortonormate {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M se realizează

astfel:
F e1
F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 , e3 = ,
||F e1 ||
respectiv
F e2
F e2 = J0 e2 + < J0 e1 , e2 > e2 , e4 = .
||F e2 ||
Din calcule rezultă
e3 = (sin u sin v, − cos u sin v, − sin u cos v, cos u cos v),

1
e4 = − √ 2 (cos u cos v, sin u cos v, cos u sin v, sin u sin v) +
k +1
k
+√ 2 (− sin u cos v, cos u cos v, − sin u sin v, cos u sin v).
k +1
In vederea simplificării calculelor pe care le vom efectua, recurgem
la următoarea notaţie:
A(u, v) = (cos u cos v, sin u cos v, cos u sin v, sin u sin v);
atunci f (u, v) = eku A(u, v) şi

∂f ∂A
= keku A(u, v) + eku (u, v),
∂u ∂u
∂2f 2 ku ku ∂A
2
ku ∂ A
= k e A(u, v) + 2ke (u, v) + e (u, v).
∂u2 ∂u ∂u2
∂A
= (− sin u cos v, cos u cos v, − sin u sin v, cos u sin v),
∂u
∂2A
= (− cos u cos v, − sin u cos v, − cos u sin v, − sin u sin v) = −A(u, v).
∂u2
De asemenea
∂f ∂A
= eku (u, v),
∂v ∂v
∂2f ∂2f ∂A ∂2A
= = keku (u, v) + eku (u, v),
∂u∂v ∂v∂u ∂v ∂u∂v
unde
∂A
= (− cos u sin v, − sin u sin v, cos u cos v, sin u cos v),
∂v
∂2A
= (sin u sin v, − cos u sin v, − sin u cos v, cos u cos v) = e3 ,
∂u∂v
şi
∂2f 2
ku ∂ A
= e (u, v),
∂v 2 ∂v 2
unde
∂2A
= (− cos u cos v, − sin u cos v, − cos u sin v, − sin u sin v) = −A(u, v).
∂v 2
Observăm că
∂A ∂A ∂A
< A, e3 >=< , e3 >=< , e3 >=< , e4 >= 0.
∂u ∂v ∂v
Calculăm coeficienţii formei a doua fundamentale a lui M .
1 ∂2f
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >=
g11 ∂u2
1 ∂A
= 2ku 2
< (k 2 − 1)eku A(u, v) + 2keku (u, v), e3 >= 0,
e (k + 1) ∂u
1 ∂2f 1
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < 2 , e3 >= 2ku < −eku A(u, v), e3 >= 0,
g22 ∂v e
2
1 ∂ f
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >=
g11 ∂u2
1 ∂A
= 2ku 2
< (k 2 − 1)eku A(u, v) + 2keku (u, v), e4 >=
e (k + 1) ∂u
1
= √ ,
eku k2 + 1
1 ∂2f
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < 2 , e4 >=
g22 ∂v
1 1
= 2ku
< −eku A(u, v), e4 >= ku √ 2 .
e e k +1
M este o suprafaţă minimală dacă şi numai dacă
h311 + h322 = h411 + h422 = 0.

In cazul de faţă avem h411 + h422 = √2 6= 0.

eku k2 +1
Avem
1
H = [(h311 + h322 )e3 + (h411 + h422 )e4 ],
2
respectiv
1 1
||H|| = [(h311 + h322 )2 + (h411 + h422 )2 ]1/2 = ku √ 2 6= constant.
2 e k +1
Am demonstrat că M nu are curbura medie constantă.
iii) Pentru determinarea curburii Gauss G mai avem de calculat
urmatorii coeficienţi ai formei a doua fundamentale:
1 ∂2f
h312 = h321 =< h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >=
g11 g22 ∂u∂v
1 ∂A 1
= √ < keku (u, v) + eku e3 , e3 >= ku √ 2 ,
e2ku 2
k +1 ∂v e k +1
1 ∂2f
h412 = h421 =< h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >=
g11 g22 ∂u∂v
1 ∂A
= 2ku √ 2 < keku (u, v) + eku e3 , e4 >= 0.
e k +1 ∂v
Curbura Gauss este dată de
G = R(e1 , e2 , e1 , e2 ) = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,
ceea ce implică G = 0; deci M este o suprafaţă plată.
III.20. Fie I ⊂ R un interval deschis, b ∈ (0, ∞) şi α : I →

(0, 2π) o funcţie reală de clasă C ∞ , cu α0 (x) > 0, pentru orice x ∈ I.
Considerăm imersia f : I × R → E 4 , definită prin
y y
f (x, y) = (b cos ctgα(x), y, −b sin ctgα(x), 0).
b b
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă pur reală ı̂n C2 :=
(E4 , J0 ), având unghiul Wirtinger α(x).
ii) Arătaţi că M este o suprafaţă minimală ı̂n E4 .

iii) Demonstraţi că M nu este o suprafaţă plată.
iv) Demonstraţi că M satisface identic egalitatea
||H||2 = 2{G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α},
unde {e1 , e2 } este un reper ortonormat pe M cu < ∇α, e2 >= 0.

Observaţie. Ecuaţia de mai sus reprezintă cazul de egalitate al
unei inegalităţi optime pentru suprafeţe pur reale, demonstrate de
B.Y. Chen ı̂n [8].
Rezolvare: i) M este un elicoid situat in hiperplanul real
H ={(z1 , z2 ) ∈ C2 | Im z2 = 0} al lui C2 .
Fie o suprafata M ⊂ C2 . Un punct p ∈ M se numeşte punct
complex dacă J0 (Tp M ) = Tp M (i.e., pentru orice X ∈ Tp M, J0 X ∈
Tp M ).
O suprafaţă M ⊂ C2 se numeşte pur reală dacă nu are nici un
punct complex.
Fie o suprafaţă pur reală M ⊂ C2 şi {e1 , e2 } un reper ortonormat
pe M . Definim unghiul Wirtinger corespunzător suprafeţei M prin
α : M → R, α(p) = arccos < J0 e1 , e2 >, ∀p ∈ M.
Calculăm
∂f y y
= (−b cos α0 (x) csc2 α(x), 0, b sin α0 (x) csc2 α(x), 0),
∂x b b
∂f y y
= (− sin ctgα(x), 1, − cos ctgα(x), 0).
∂y b b

g11 = b2 (α0 (x))2 csc4 α(x), g12 = g21 = 0, g22 = csc2 α(x).

1 ∂f y y
e1 = ∂f = (− cos , 0, sin , 0),
k ∂x k ∂x b b
1 ∂f y y
e2 = ∂f = (− sin cos α(x), sin α(x), − cos cos α(x), 0).
k ∂y k ∂y b b
Avem < J0 e1 , e2 >= − < e1 , J0 e2 >. Rezultă
< J0 e1 , e2 >=
y y y y
=< (− sin , 0, − cos , 0), (− sin cos α(x), sin α(x), − cos cos α(x), 0) >
b b b b
= cos α(x).
Deci < J0 e1 , e2 >∈ (−1, 1), neconstant (depinde de x), adică M
este o suprafaţă pur reală ı̂n C2 := (E4 , J0 ) cu unghiul Wirtinger α(x).
ii) In această problema baza ortonormată {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M se
construieşte pe baza relaţiilor următoare:
F e1
F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 , e3 = ,
sin α(x)
F e2
F e2 = J0 e2 − < J0 e2 , e1 > e1 , e4 = .
sin α(x)
Prin prelucrarea datelor obţinem:
y y
F e1 = (− sin sin2 α(x), − sin α(x) cos α(x), − cos sin2 α(x), 0),
b b
F e2 = (0, 0, 0, sin α(x))
şi
y y
e3 = (− sin sin α(x), − cos α(x), − cos sin α(x), 0),
b b
e4 = (0, 0, 0, 1).
Determinăm derivatele parţiale de ordinul 2 ale lui f
∂2f y y
2
= b csc3 α(x)[α00 (x) sin α(x) − 2(α0 (x))2 cos α(x)](− cos , 0, sin , 0),
∂x b b
∂2f ∂2f y y
= = α0 (x) csc2 α(x)(sin , 0, cos , 0),
∂x∂y ∂y∂x b b
2
∂ f 1 y y
= ctgα(x)(− cos , 0, sin , 0).
∂y 2 b b b
Calculăm coeficienţii formei a doua fundamentale

1 ∂2f
h311 = < h(e1 , e1 ), e3 >= < , e3 >= 0,
g11 ∂x2
1 ∂2f
h322 = < h(e2 , e2 ), e3 >= < 2 , e3 >= 0,
g22 ∂y
1 ∂2f
h411 = < h(e1 , e1 ), e4 >= < , e4 >= 0,
g11 ∂x2
1 ∂2f
h422 = < h(e2 , e2 ), e4 >= < 2 , e4 >= 0.
g22 ∂y
Avem h311 + h322 = h411 + h422 = 0, deci M este o suprafaţă minimală
ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
iii) Pentru aflarea curburii Gauss calculăm şi
1 ∂2f 1
h312 = < h(e1 , e2 ), e3 >= √ < , e3 >= − 2
,
g11 g22 ∂x∂y b csc α(x)
1 ∂2f
h412 = < h(e1 , e2 ), e4 >= √ < , e4 >= 0.
g11 g22 ∂x∂y
Deci
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,
1
G=− 2 4 6= 0.
b csc α(x)
In consecinţă M nu este o suprafaţă plată.
iv) Ştim că
h(ei , ej ) = h3ij e3 + h4ij e4 , ∀i, j ∈ {1, 2}.
In cazul nostru obţinem
h(e1 , e1 ) = h(e2 , e2 ) = 0,
1
h(e1 , e2 ) = h(e2 , e1 ) = − e3 .
b csc2 α(x)
Arătam că are loc egalitatea
||H||2 = 2{G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α},

ı̂n orice punct p ∈ M, unde {e1 , e2 } este un reper ortonormat pe M

cu < ∇α, e2 >= 0.
In membrul stâng al egalităţii avem ||H||2 = 0, deoarece M este o
suprafaţă minimală. Este suficient să arătăm că şi membrul drept se
anulează ı̂n orice punct p ∈ M.
Pentru aceasta calculăm gradientul lui α.
Datorita faptului ca α nu depinde de y (care implică < ∇α, e2 >=
0), avem
∇α =< ∇α, e1 > e1 = (e1 α)e1 .
Dar
1 1
e1 α = √ α0 (x) = 2
.
g11 b csc α(x)
Prin urmare
1 y y
∇α = (− cos , 0, sin , 0),
b csc2α(x) b b
1
k ∇α k2 = .
b2 csc4 α(x)
De asemenea
1 y y
J0 h(e1 , e2 ) = − (cos sin α(x), 0, − sin sin α(x), − cos α(x)),
b csc2α(x) b b
1
< ∇α, J0 h(e1 , e2 ) >= .
b2 csc5 α(x)
Inlocuind, găsim
G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α = 0.
Deci M satisface identic egalitatea
||H||2 = 2{G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α},
unde {e1 , e2 } este un reper ortonormat pe M şi < ∇α, e2 >= 0.

III.21. Fie I ⊂ R un interval deschis, b ∈ (0, ∞) şi α : I → (0, ∞)

o funcţie reală de clasă C ∞ , cu α0 (x) > 0, ∀x ∈ I.
Considerăm imersia f : I × R → E4 , definită prin:
b 3y 3y
f (x, y) = (4 cos sin3 α(x), cos 3α(x)−9 cos α(x), 4 sin sin3 α(x), 0).
12 b b
i) Arătaţi că M = Im f este o suprafaţă pur reală ı̂n C2 := (E4 , J0 )
cu unghiul Wirtinger α(x).
ii) Arătaţi că M nu este o suprafaţă minimală ı̂n E4 .
iii) Demonstraţi că M nu este o suprafaţă plată.
iv) Demonstraţi că M satisface identic egalitatea
||H||2 = 2{G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α},
unde {e1 , e2 } este un reper ortonormat pe M cu < ∇α, e2 >= 0.

Rezolvare: i) M este o suprafaţă de rotaţie situată ı̂n hiperplanul
real H = {(z1 , z2 ) ∈ C2 | Im z2 = 0} al lui C2 .
Avem
∂f 3y 3y
= bα0 (x) sin2 α(x)(cos cos α(x), sin α(x), sin cos α(x), 0),
∂x b b
∂f 3y 3y
= sin3 α(x)(− sin , 0, cos , 0).
∂y b b
g11 = b2 (α0 (x))2 sin4 α(x), g12 = g21 = 0, g22 = sin6 α(x).

1 ∂f 3y 3y
e1 = ∂f = (cos cos α(x), sin α(x), sin cos α(x), 0),
k k ∂x
∂x
b b
1 ∂f 3y 3y
e2 = ∂f = (− sin , 0, cos , 0).
k ∂y k ∂x b b
Avem
< J0 e1 , e2 >=
3y 3y 3y 3y
< (− sin cos α(x), 0, cos cos α(x), sin α(x)), (− sin , 0, cos , 0) >
b b b b
= cos α(x).
In concluzie < J0 e1 , e2 >∈ (−1, 1), neconstant (depinde de x), i.e.,
M este o suprafaţă pur reală ı̂n C2 := (E4 , J0 ) cu unghiul Wirtinger
α(x).
ii) Construim baza ortonormată {e3 , e4 } a lui Tp⊥ M folosind for-
mulele următoare:
F e1
F e1 = J0 e1 − < J0 e1 , e2 > e2 , e3 = ,
sin α(x)
F e2
F e2 = J0 e2 − < J0 e2 , e1 > e1 , e4 = .
sin α(x)
După efectuarea calculelor aferente obţinem:
e3 = (0, 0, 0, 1),
3y 3y
e4 = (− cos sin α(x), cos α(x), − sin sin α(x), 0).
b b
∂2f
2
= b sin α(x)([α00 (x) sin α(x) cos α(x) + 2(α0 (x))2
∂x
3y
−3(α0 (x))2 sin2 α(x)] cos ,
b
[α00 (x) sin α(x) + 3(α0 (x))2 cos α(x)] sin α(x),
3y
[α00 (x) sin α(x) cos α(x) + 2(α0 (x))2 − 3(α0 (x))2 sin2 α(x)] sin , 0),
b
∂2f ∂2f 3y 3y
= = 3α0 (x) sin2 α(x) cos α(x)(− sin , 0, cos , 0),
∂x∂y ∂y∂x b b
2 3
∂ f 3 sin α(x) 3y 3y
2
= (− cos , 0, − sin , 0).
∂y b b b
Coeficienţii formei a doua fundamentale sunt
h311 = h322 = 0,
1
h411 = 2 ,
b sin α(x)
3
h422 = 2 .
b sin α(x)
4
Avem h411 + h422 = b sin2 α(x)
6= 0, deci M nu este o suprafaţă mini-
mală ı̂n E4 .
iii) Analog
h312 = h321 = h412 = h421 = 0.
Calculăm curbura Gauss
G = h311 h322 − (h312 )2 + h411 h422 − (h412 )2 ,

3
G = 2 4 6= 0.
b sin α(x)
Deci M nu este o suprafaţă plată.

iv) Am obţinut
1
h(e1 , e1 ) = 2 e4 ,
b sin α(x)
3
h(e2 , e2 ) = 2 e4 ,
b sin α(x)
h(e1 , e2 ) = h(e2 , e1 ) = 0.
Arătăm că egalitatea
||H||2 = 2{G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α}
se realizează ı̂n orice punct p ∈ M, unde {e1 , e2 } este un reper ortonor-

mat pe M cu < ∇α, e2 >= 0.
In membrul stâng al egalităţii avem
1
||H||2 = [(h311 + h322 )2 + (h411 + h422 )2 ],
4
4
||H||2 = 2 4 .
b sin α(x)
In continuare evaluăm expresia din membrul drept al egalităţii.

α nu depinde de y, deci < ∇α, e2 >= 0 şi
∇α =< ∇α, e1 > e1 = e1 (α)e1 ,

unde
1 1
e1 α = √ α0 (x) = 2 .
g11 b sin α(x)
Aşadar
1 3y 3y
∇α = 2 (cos cos α(x), sin α(x), sin cos α(x), 0),
b sin α(x) b b
1
||∇α||2 = .
b2 sin4 α(x)
Se observă că < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) >= 0.
Atunci
G − ||∇α||2 + 2 < ∇α, J0 h(e1 , e2 ) > csc α =
3 1 2
= 4 − 4 = .
b2 sin α(x) b2 sin α(x) b2 sin4 α(x)
In concluzie, M satisface identic egalitatea cerută.
III.22. Fie intervalele I1 , I2 ⊂ R şi a : I1 → (0, +∞), respectiv

b : I2 → (0, ∞) două funcţii reale pozitive de clasă C ∞ . Definim
f : I1 × I2 → E4 , prin
f (u, v) = a(u)b(v)(cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v).
Determinaţi funcţiile a şi b astfel ı̂ncât M = Im f să fie:

i) suprafaţă lagrangeană;
ii) suprafaţă oblică.
Rezolvare: i) Notăm
A(u, v) = (cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v)
şi avem f (u, v) = a(u)b(v)A(u, v).

Calculăm derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi.
∂f ∂A
= a0 (u)b(v)A(u, v) + a(u)b(v) (u, v) =
∂u ∂u
= a0 (u)b(v)(cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v) +
+a(u)b(v)(− sin u cos v, − sin u sin v, cos u cos v, cos u sin v),
∂f ∂A
= a(u)b0 (v)A(u, v) + a(u)b(v) (u, v) =
∂v ∂v
= a(u)b0 (v)(cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v) +
+a(u)b(v)(− cos u sin v, cos u cos v, − sin u sin v, sin u cos v).
Evaluăm
∂f ∂A
J0 = a0 (u)b(v)J0 A(u, v) + a(u)b(v)J0 (u, v) =
∂u ∂u
= a0 (u)b(v)J0 A(u, v) − a(u)b(v)A(u, v),
∂f
J0 = a0 (u)b(v)(− sin u cos v, − sin u sin v, cos u cos v, cos u sin v) −
∂u
−a(u)b(v)(cos u cos v, cos u sin v, sin u cos v, sin u sin v).
Calculăm
∂f ∂f
< J0 , > = a(u)a0 (u)b(v)b(v) < J0 A(u, v), A(u, v) > +
∂u ∂v
∂A
+a(u)a0 (u)b2 (v) < J0 A(u, v), (u, v) > −
∂v
−a2 (u)b(v)b0 (v) < A(u, v), A(u, v) > −
∂A
−a2 (u)b2 (v) < A(u, v), (u, v) > .
∂v
Observăm că
< A, A >= 1;
∂A ∂A ∂A
< A, >=< A, >=< A, J0 A >=< J0 A, >= 0.
∂u ∂v ∂v
In final
∂f ∂f
< J0 , >= −a2 (u)b(v)b0 (v).
∂u ∂v
M este o suprafaţă lagrangeană dacă şi numai dacă

∂f ∂f
< J0 , >= 0,
∂u ∂v
sau, echivalent, b0 (v) = 0, ∀v ∈ I2 , i.e., b(v) = k0 = constant, pentru
orice v ∈ I2 .
In concluzie, ı̂n acest caz b este o funcţie constantă, iar a este o
funcţie arbitrară.
b) Trebuie să găsim un reper ortonormat {e1 , e2 } pe M şi să im-
punem condiţia < J0 e1 , e2 >= k = constant.
= b2 (v)(a2 (u) + a02 (u)),


 g
 11

g12 = g21 = a(u)a0 (u)b(v)b0 (v),
g22 = a2 (v)(b2 (u) + b02 (u)).


Atunci
1 ∂f 1 ∂f 1 ∂f
e1 = ∂f =√ = q ,
k ∂u
k ∂u g11 ∂u b(v) a2 (u) + a02 (u) ∂u
∂f ∂f ∂f a(u)a0 (u)b0 (v)

e02 = −< , e1 > e1 = −q e1 ,
∂v ∂v ∂v a2 (u) + a02 (u)
∂f a(u)a0 (u)b0 (v) ∂f a(u)a0 (u)b0 (v)
k e02 k2 =< −q e1 , −q e1 >=
∂v a2 (u) + a02 (u) ∂v a2 (u) + a02 (u)
a2 (u)
= [(a2 (u) + a02 (u))(b2 (v) + b02 (v)) − a02 (u)b02 (v)],
a2 (u) + a02 (u)
e02
e2 = =
k e02 k
v
1 u a2 (u) + a02 (u)
u
= t
a(u) (a2 (u) + a02 (u))(b2 (v) + b02 (v)) − a02 (u)b02 (v)
 
∂f a(u)a0 (u)b0 (v) 
 −q e1 .
∂v a2 (u) + a02 (u)
Calculăm
a(u)a0 (u)b0 (v) ∂f
< J0 ∂f , ∂f −
∂u ∂v b(v)(a2 (u)+a02 (u)) ∂u
>
< J0 e1 , e2 >= q
a(u)b(v) (a2 (u) + a02 (u))(b2 (v) + b02 (v)) − a02 (u)b02 (v)
< J0 ∂f , ∂f >
∂u ∂v
= q =
a(u)b(v) (a2 (u) + a02 (u))(b2 (v) + b02 (v)) − a02 (u)b02 (v)
a(u)b0 (v)
= −q .
(a2 (u) + a02 (u))(b2 (v) + b02 (v)) − a02 (u)b02 (v)
Condiţia iniţială devine
a(u)b0 (v)
< J0 e1 , e2 >= − q = k,
(a2 (u) + a02 (u))(b2 (v) + b02 (v)) − a02 (u)b02 (v)
a2 (u)b02 (v)
2 02 2 02 02 02
= k2.
(a (u) + a (u))(b (v) + b (v)) − a (u)b (v)
Impărţim prin produsul a02 (u)b02 (v) şi rezultă
a2 (u)
a02 (u)
2 2 = k2.
[ aa02(u)
(u)
+ 1][ bb02(v)
(v)
+ 1] − 1
a(u) b(v)
Notăm a0 (u)
= X(u) şi b0 (v)
= Y (v); rescriem relaţia anterioară
X 2 (u)
= k2,
(X 2 (u) + 1)(Y 2 (v) + 1) − 1
X 2 (u)Y 2 (v) + X 2 (u) + Y 2 (v) = k 0 X 2 (u),
unde k 0 = 1
k2
. Atunci
(k 0 − 1)X 2 (u)
Y 2 (v) = = constant.
X 2 (u) + 1
Deci X şi Y sunt constante; rezultă
a(u)
= k1 ⇐⇒ a(u) = k2 ek1 u ,
a0 (u)
unde k1 ∈ R, k2 > 0 sunt constante reale, respectiv
b(v) = k4 ek3 v ,
unde k3 ∈ R, k4 > 0 sunt constante reale.

Geometric, rezultă că a şi b sunt spirale logaritmice.
Observaţie: această problemă este un caz particular al problemei
următoare.
III.23. Fie
c 1 , c2 : R → E 2 , c1 (t) = (a(t), b(t)), c2 (s) = (α(s), β(s)),
două curbe regulate plane şi
f = c 1 ⊗ c 2 : R2 → E 4 ,
f (t, s) = (a(t)α(s), a(t)β(s), b(t)α(s), b(t)β(s)).

Să se determine curbele c1 , c2 astfel ı̂ncât
a) M = Im f să fie o subvarietate minimală ı̂n E4 .
b) M să fie o suprafaţă lagrangeană ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
c) M să fie o suprafaţă oblică ı̂n C2 := (E4 , J0 ).
Rezolvare: a) Punem condiţia
1
H = [h(e1 , e1 ) + h(e2 , e2 )] = 0,
2
unde {e1 , e2 } este un reper ortonormat.
Avem:
∂f . . . .
= (a (t)α(s), a (t)β(s), b (t)α(s), b (t)β(s)),
∂t
∂f . . . .
= (a(t) α (s), a(t) β (s), b(t) α (s), b(t) β (s)).
∂s
Atunci coeficienţii metricii riemanniene g induse pe M de metrica
euclidiană a lui E4 sunt
∂f ∂f .
.2
g11 =< , >= [a (t)+ b2 (t)][α2 (s) + β 2 (s)],
∂t ∂t
∂f ∂f .2 .2
g22 =< , >= [α (s)+ β (s)][a2 (t) + b2 (t)],
∂s ∂s
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >=
∂t ∂s
. . . .
= [a(t) a (t) + b(t) b (t)][α(s) α (s) + β(s) β (s)] =
. .
=< c1 (t), c1 (t) >< c2 (s), c2 (s) > .
Ortonormalizăm cu procedeul Gram-Schmidt.

1 ∂f 1 ∂f
e1 = ∂f · =√ · ,
∂t
∂t
g11 ∂t
∂f ∂f ∂f ∂f 1 ∂f 1 ∂f
e2 0 = −< , e1 > e1 = −< ,√ · >√ · =
∂s ∂s ∂s ∂s g11 ∂t g11 ∂t
∂f 1 ∂f ∂f ∂f ∂f g12 ∂f
= − < , > = − · .
∂s g11 ∂s ∂t ∂t ∂s g11 ∂t
Evident, avem
< e1 , e2 0 >= 0,
2 ∂f g12 ∂f ∂f g12 ∂f
ke2 0 k =< − · , − · >=
∂s g11 ∂t ∂s g11 ∂t
2
g12 g2 g2 2
g22 g11 − g12 det g
= g22 − 2 + 12 = g22 − 12 = = ,
g11 g11 g11 g11 g11
Deci 0 s !
e2 g11 ∂f g12 ∂f
e2 = 0 = − · .
e2 det g ∂s g11 ∂t
Avem
1 ∂f ∂f
h(e1 , e1 ) = h( , ),
g11 ∂t ∂t
g2
" #
g11 ∂f ∂f g12 ∂f ∂f ∂f ∂f
h(e2 , e2 ) = h( , ) − 2 h( , ) + 12
2
h( , ) .
det g ∂s ∂s g11 ∂t ∂s g11 ∂t ∂t
Rezultă
"
1 1 ∂f ∂f g11 ∂f ∂f
H= h( , )+ h( , )−
2 g11 ∂t ∂t det g ∂s ∂s
2
#
g11 g12 ∂f ∂f g11 g12 ∂f ∂f
−2 · h( , )+ · 2 h( , ) =
det g g11 ∂t ∂s det g g11 ∂t ∂s
g2
" #
1 det g ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
= h( , ) + g11 h( , ) − (2g12 − 12 )h( , ) =
2 det g g11 ∂t ∂t ∂s ∂s g11 ∂t ∂s
" #
1 ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
= g22 h( , ) + g11 h( , ) − 2g12 h( , ) ,
2 det g ∂t ∂t ∂s ∂s ∂t ∂s
deoarece, din relaţia
2
det g = g11 g22 − g12 ,
obţinem
2
det g g12
g22 = + .
g11 g11
Fie {n1 , n2 } o bază a lui Tp⊥ M , p ∈ M .
Deoarece M este minimală, rezultă < H, nj >= 0, j = 1, 2.
Alegem
n1 (t, s) = (−b(t)β(s), b(t)α(s), a(t)β(s), −a(t)α(s)),

. . . . . . . .
n2 (t, s) = (− b (t) β (s), b (t) α (s), a (t) β (s), − a (t) α (s)).
Rezultă
∂f ∂f
< nj , >=< nj , >= 0, j = 1, 2.
∂t ∂s
Condiţiile < H, nj >= 0, j = 1, 2, sunt echivalente cu
∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
< g22 h( , ) − 2g12 h( , ) + g11 h( , ), nj >= 0,
∂t ∂t ∂t ∂s ∂s ∂s
j = 1, 2.
Formula lui Gauss pentru M ⊂ E4 implică
∂2f ∂f ∂f ∂f
2
= ∇ ∂f + h( , )
∂t ∂t ∂t ∂t ∂t
şi analoagele. Atunci
∂2f ∂2f ∂2f
(1) < g22 − 2g12 + g11 , nj >= 0, j = 1, 2.
∂t2 ∂t∂s ∂s2
Pentru j = 1, avem
∂2f ∂2f
< , n 1 >=< , n1 >= 0;
∂t2 ∂s2
din relaţia (1), obţinem
∂2f
g12 < , n1 >= 0.
∂t∂s
Distingem două cazuri:
i) g12 = 0;
sau
∂2f
ii) < ∂t∂s
, n1 >= 0.
i) g12 = 0 este echivalent cu
. .
< c1 (t), c1 (t) >< c2 (s), c2 (s) >= 0.
Deci
. .
< c1 (t), c1 (t) >= 0 sau < c2 (s), c2 (s) >= 0,
i.e.,
d d
kc1 (t)k2 = 0 sau kc2 (s)k2 = 0.
dt dt
Prin urmare c1 este un arc de cerc sau c2 este un arc de cerc.
Evident
∂2f . . . . . . . .
= (a (t) α (s), a (t) β (s), b (t) α (s), b (t) β (s)).
∂t∂s
In cazul ii), deducem
∂2f . . . .
0 =< , n1 >= − a (t) α (s)b(t)β(s)+ a (t) β (s)b(t)α(s)+
∂t∂s
. . . .
+ b (t) α (s)a(t)β(s)− b (t) β (s)a(t)α(s) =
. . . .
= −[a (t)b(t) − a(t) b (t)][α (s)β(s) − α(s) β (s)].
Rezultă
. .
a (t)b(t) − a(t) b (t) = 0,
sau
. .
α (s)β(s) − α(s) β (s) = 0.
Prin urmare
a(t) α(s)
= constant sau = constant.
b(t) β(s)
Geometric, rezultă că c1 este un segment de dreaptă ce trece prin
origine sau c2 este un segment de dreaptă ce trece prin origine.
Dacă c1 sau c2 este un segment de dreaptă ce trece prin origine,
atunci M este conţinută ı̂ntr-un plan, deci minimală, oricare ar fi
cealaltă curbă.
In cazul i), presupunem că c1 este un arc de cerc.
Putem considera c1 (t) = (cos t, sin t).
Fie j = 2. Avem
∂2f .. . .. . . .
< , n 2 >= [− a (t) b (t)+ b (t) a (t)] · [α(s) β (s)− α (s)β(s)],
∂t2
∂2f .. . .. . . .
< 2
, n 2 >= [− α (s) β (s)+ β (s) α (s)] · [a(t) b (t)− a (t)b(t)].
∂s
Inlocuind a(t) = cos t şi b(t) = sin t, obţinem
∂2f . .
< 2
, n 2 >= α(s) β (s)− α (s)β(s),
∂t
∂2f . .. .. .
< , n 2 >=α (s) β (s)− α (s) β (s).
∂s2
Rezultă
g11 = kc2 (s)k2 ,
. 2
g22 = kc2 (s)k .
Din relaţia (1), pentru j = 2, obţinem:

. . .
2
(2) kc2 (s)k [α(s) β (s)− α (s)β(s)]+
. .. .. .
+ kc2 (s)k2 [α (s) β (s)− α (s) β (s)] = 0.
Putem alege parametrul s astfel ı̂ncât

.
(3) kc2 (s)k = kc2 (s)k .
Fie p un parametru oarecare pe c2 . Atunci

dc2 dc2 dp
= · ,
ds dp ds
Condiţia (3) devine
dα 2 dβ dp
α2 (p) + β 2 (p) = [( ) + ( )2 ]( )2 .
dp dp ds
Rezultă
ds 2 ( dα
dp
)2 + ( dβ
dp
)2
( ) = 2 ,
dp α (p) + β 2 (p)
sau echivalent
Z [( dα
dp
)2 + ( dβ
dp
)2 ]1/2
s= dp.
[α2 (p) + β 2 (p)]1/2
Relaţia (2) devine
. . . .. .. .
α(s) β (s)− α (s)β(s)+ α (s) β (s)− α (s) β (s) = 0,
sau
. .. . ..
(4) α (s)[β (s) − β(s)]− β (s)[α (s) − α(s)] = 0.
Derivând relaţia (3), găsim:

. .. . ..
(5) α (s)[α(s)− α (s)]+ β (s)[β(s)− β (s)] = 0.
Notăm ( ..
α(s)− α (s) = x,
..
β(s)− β (s) = y.
Din relaţiile (4) şi (5), obţinem
 .
 α.(s)x+ β (s)y = 0,
(6) .
 β (s)x− α. (s)y = 0.
Deoarece curba c2 este regulată, rezultă că sistemul (6) are numai
soluţia banală.
Deci ( ..
α (s) = α(s),
..
β (s) = β(s).
Soluţiile sunt (
α(s) = ch s,
β(s) = sh s.
Geometric, c2 este o hiperbolă echilateră.
Analog, dacă c2 este un arc de cerc, rezultă că c1 este o hiperbolă
echilateră.
b) Calculăm
∂f . . . .
J0 = (− b (t)α(s), − b (t)β(s), a (t)α(s), a (t)β(s)),
∂t
∂f ∂f . . . .
< J0 , >= [α(s) α (s) + β(s) β (s)][a (t)b(t) − a(t) b (t)].
∂t ∂s
Atunci M = Im f este o suprafaţă lagrangeană ı̂n C2 dacă şi numai
dacă < J0 ∂f , ∂f >= 0, sau, echivalent,
∂t ∂s
. .
(7) α(s) α (s) + β(s) β (s) = 0,
sau
. .
(8) a (t)b(t) − a(t) b (t) = 0.
. d
Ecuaţia (7) implică < c2 (s), c2 (s) >= 0, respectiv ds
k c2 (s) k2 = 0,
adică c2 este un (arc de) cerc.
Ecuaţia (8) se poate scrie sub forma
. .
a (t)b(t) − a(t) b (t)
= 0.
b2 (t)
a(t)
Prin integrare rezultă b(t)
= constant, adică c1 este o (un segment
de) dreapta care trece prin origine.
c) Calculăm produsul scalar < J0 e1 , e2 > şi impunem condiţia

< J0 e1 , e2 >= k = constant.
Avem
1 ∂f ∂f g12 ∂f
< J0 e1 , e2 > = √ < J0 , − >=
det g ∂t ∂s g11 ∂t
1 ∂f ∂f
= √ < J0 , >
det g ∂t ∂s
1 . . . .
= √ [α(s) α (s) + β(s) β (s)][a (t)b(t) − a(t) b (t)].
det g
Luăm
a(t) = r(t) cos t, b(t) = r(t) sin t,

α(s) = ρ(s) cos s, β(s) = ρ(s) sin s.
Coeficienţii metricii riemanniene g devin

.2
g11 = (r2 (t)+ r (t))ρ2 (s),
.2
g22 = r2 (t)(ρ2 (s)+ ρ (s)),
. .
g12 = g21 = r(t) r (t)ρ(s) ρ (s),
care implică
.2 .2 .2 .2
det g = r2 (t)ρ2 (s)[(r2 (t)+ r (t))(ρ2 (s)+ ρ (s))− r (t) ρ (s)].
Obţinem
.
r2 (t)ρ(s) ρ (s)
< J0 e1 , e2 >= − q .2 .2 .2 .2
.
r2 (t)ρ2 (s)[(r2 (t)+ r (t))(ρ2 (s)+ ρ (s))− r (t) ρ (s)]
Deci M este o suprafaţă oblică dacă şi numai dacă < J0 e1 , e2 >= k,
i.e.,
.2
r2 (t) ρ (s)
.2 .2 .2 .2 = k2.
(r (t)+ r (t))(ρ (s)+ ρ (s))− r (t) ρ (s)
2 2
2 . .2
Impărţim prin produsul r (t) ρ (s) şi găsim
r2 (t)
.2
r (t)
2 2 = k2.
[ r. 2 (t) + 1][ ρ. 2 (s) + 1] − 1
r (t) ρ (s)
r(t) ρ(s)
Notăm .
r(t)
= A(t) şi .
ρ(s)
= B(s). Relaţia anterioară devine
A2 (t)
= k2,
(A2 (t) + 1)(B 2 (s) + 1) − 1
A2 (t)B 2 (s) + A2 (t) + B 2 (s) = k 0 A2 (t),
unde k 0 = 1
k2
; atunci
(k 0 − 1)A2 (t)
B 2 (s) = = constant.
A2 (t) + 1
Deci A si B sunt constante, ceea ce implică
r(t)
. = k1 ⇐⇒ r(t) = k2 ek1 t ,
r (t)
unde k1 , k2 > 0 sunt constante reale.

Analog
ρ(s) = k4 ek3 s ,
cu k3 , k4 > 0 constante reale.

Geometric, rezultă că c1 şi c2 sunt spirale logaritmice.
III.24. Fie a, b > 0 şi T 2 = S 1 (a) × S 1 (b) produsul cercurilor de

raze a şi respectiv b. Considerăm imersia x : T 2 → E4 ,
t t s s
x(t, s) = (a cos , a sin , b cos , b sin ).
a a b b
Să se arate că:
i) Dacă a = b, atunci T 2 este o suprafaţă de tip 1.
ii) Dacă a 6= b, atunci T 2 este o suprafaţă de tip 2.
Rezolvare: Avem
∂x t t
= (− sin , cos , 0, 0),
∂t a a
∂x s s
= (0, 0, − sin , cos ).
∂s b b
Calculăm coeficienţii metricii riemanniene g induse pe T 2 de me-
trica euclidiană a lui E4 .
∂x ∂x
g11 = < , >= 1,
∂t ∂t
∂x ∂x
g12 = g21 =< , >= 0,
∂t ∂s
∂x ∂x
g22 = < , >= 1.
∂s ∂s
Atunci laplaceanul lui x are formula:
∂2x ∂2x
∆x = − − 2.
∂t2 ∂s
In cazul nostru, obţinem
1 t 1 t 1 s 1 s

∆x = cos , sin , cos , sin .
a a a a b b b b
Conform formulei lui Beltrami ∆x = −2H, avem
1 1 t 1 t 1 s 1 s

H=− cos , sin , cos , sin .
2 a a a a b b b b
Atunci
∂2H ∂2H
∆H = − − ,
∂t2 ∂s2
1 1 t 1 t 1 s 1 s

∆H = − cos , 3 sin , 3 cos , 3 sin .
2 a3 a a a b b b b
i) Dacă a = b, atunci
1
∆H − H = 0.
a2
Rezultă că T 2 este o suprafaţă de tip 1, conform definiţiei din [5].
b) Dacă a 6= b, calculăm
1 1 t 1 t 1 s 1 s

∆2 H = − cos , sin , cos , sin .
2 a5 a a5 a b5 b b5 b
Vom demonstra că există c1 , c2 ∈ R astfel ı̂ncât
∆2 H + c1 ∆H + c2 H = 0
şi polinomul P (X) = X 2 + c1 X + c2 are rădăcini pozitive distincte.

Pentru aceasta rezolvăm următorul sistem de ecuaţii
( 1
c + a1 c2
a3 1
= − a15 ,
1
c + 1b c2
b3 1
= − b15 .
Găsim soluţia c1 = − a12 − 1

b2
, c2 = 1
a2 b2
, adică
1 1 1
∆2 H − ( + )∆H + H = 0.
a2 b2 a2 b2
Rădăcinile polinomului X 2 − ( a12 + 1

b2
)X + 1
a2 b2
= 0 sunt
1 1 2
x1 = a2
, x2 = b2
; deci T este o suprafaţă de tip 2, conform definiţiei
din [5].
III.25. Fie a, b > 0 astfel ı̂ncât a2 + b2 = 1. Considerăm torul

T 2 = S 1 (a) × S 1 (b) şi imersia x : T 2 → E6 ,
s s s s
x(t, s) = (a cos t, b cos t cos , b cos t sin , a sin t, b sin t cos , b sin t sin ).
b b b b
Să se arate că T 2 este o suprafaţă de tip 2.

Rezolvare: Calculăm
∂x s s s s
= (−a sin t, −b sin t cos , −b sin t sin , a cos t, b cos t cos , b cos t sin ),
∂t b b b b
∂x s s s s
= (0, − cos t sin , cos t cos , 0, − sin t sin , sin t cos ).
∂s b b b b
Determinăm coeficienţii metricii riemanniene g induse pe T 2 de

metrica euclidiană a lui E6 .
∂x ∂x
g11 = < , >= 1,
∂t ∂t
∂x ∂x
g12 = g21 =< , >= 0,
∂t ∂s
∂x ∂x
g22 = < , >= 1.
∂s ∂s
Deci
∂2x ∂2x
∆x = − − 2.
∂t2 ∂s
Prin urmare
s s s s
∆x = (a cos t, b cos t cos , b cos t sin , a sin t, b sin t cos , b sin t sin ) +
b b b b
1 s 1 s 1 s 1 s
+(0, cos t cos , cos t sin , 0, sin t cos , sin t sin ).
b b b b b b b b
Notând y = (a cos t, 0, 0, a sin t, 0, 0), putem scrie
1 1 1
∆x = x + (x − y) = (1 + )x − y.
b2 b2 b2
Formula lui Beltrami ∆x = −2H implică
1 1 1

H=− (1 + 2 )x − 2 y .
2 b b
Atunci
1 1 1

∆H = − (1 + 2 )∆x − 2 ∆y .
2 b b
Ţinând cont că ∆x = −2H şi ∆y = y = 2b2 H + (1 + b2 )x, obţinem
1 1 1
∆H = (2 + )H + (1 + )x.
b2 2 b2
Aplicând ∆ relaţiei de mai sus, obţinem
1 1
∆2 H = (2 + 2
)∆H − (1 + 2 )H.
b b
1 1
Polinomul P (X) = X 2 − (2 + b2
)X +1+ b2
= 0 are rădăcinile
1
pozitive distincte x1 = 1, x2 = 1 + b2
.
In concluzie T 2 este o suprafaţă de tip 2.
III.26. Să se demonstreze că curba ı̂nchisă din E3

!
s s s s 3 s s
c(s) = −3 sin + cos , −3 cos + sin , √ (cos + sin )
6 2 6 2 2 3 3
este de tip 3.
Rezolvare: Curba c este parametrizată canonic, i.e., ||ċ(s)|| = 1,
pentru orice s. Atunci, folosind formula lui Beltrami, avem
··
H = −∆c(s) =c (s) =
√ !
1 s 1 s 1 s 1 s 2 s s
= sin − cos , cos − sin , (− cos − sin ) .
12 6 4 2 12 6 4 2 6 3 3
Atunci
√ !
1 s 1 s 1 s 1 s 2 s s
∆H = sin − cos , cos − sin , (− cos − sin ) ,
432 6 16 2 432 6 16 2 54 3 3
1 s 1 s 1 s 1 s

2
∆H= sin − cos , cos − sin ,
15552 6 64 2 15552 6 64 2
√ !
2 s s
(− cos − sin ) ,
486 3 3
1 s 1 s 1 s 1 s

3
∆H= sin − cos , cos − sin ,
559872 6 256 2 559872 6 256 2
√ !
2 s s
(− cos − sin ) .
4374 3 3
Rezultă că
7 2 49 1
∆3 H − ∆ H+ ∆H − H = 0.
18 1296 1296
7 49 1
Rădăcinile polinpmului P (X) = X 3 − 18
X2 + 1296
X − 1296
sunt
1 1 1
x1 = 36
, x2 = 9
, x3 = 4
.
Deci c este o curbă de tip 3.
III.27. i) Fie n1 , n2 ∈ N∗ , n = n1 + n2 şi r1 , r2 > 0 cu r12 + r22 = 1.

Să se arate că S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) este o hipersuprafaţă minimală ı̂n
S n+1 (1) dacă c si numai dacă n1 r22 = n2 r12 (această hipersuprafaţă se

numeşte torul lui Clifford generalizat).
In particular, torul lui Clifford S 1 ( √12 ) × S 1 ( √12 ) este o suprafaţă
minimală ı̂n S 3 (1).
ii) Subvarietatea S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) ı̂n En+2 are vectorul curbură
medie paralel, dar nu este minimală.
Rezolvare: i) Se consideră sferele S n1 (r1 ) şi S n2 (r2 ) de raze r1 şi
respectiv r2 , cu centrele ı̂n originea lui En1 +1 , respectiv En2 +1 .
Presupunem satisfăcute condiţiile n1 + n2 = n ≥ 2, n1 , n2 ∈ N∗ ,
r1 , r2 ∈ R+ , cu r12 + r22 = 1.
Varietatea produs S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) poate fi considerată o subva-
rietate ı̂n En+2 = En1 +1 × En2 +1 .
Mai mult, ea este subvarietate ı̂n S n+1 (1), având centrul ı̂n originea
lui En+2 , deoarece
nX
1 +1 nX
2 +1
(1) (xi )2 + (y i )2 = r12 + r22 = 1,

i=1 i=1
unde {xi }1≤i≤n1 , {y i }1≤i≤n2 sunt coordonate ı̂n En1 +1 , respectiv En2 +1 .
Fie p si q vectorii de poziţie ai punctelor p şi q ı̂n S n1 (r1 ), respectiv
S n2 (r2 ), şi câmpul vectorial
r2 −r1
ξ1 = ( p, q), (p, q) ∈ S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ).
r1 r2
Se constată imediat că ξ1 este tangent la S n+1 (1) şi normal la

S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ).
Dacă ∇ ˜ este conexiunea Levi-Civita pe En+2 , reamintim că avem
prin definiţie
n+2
˜VW = V (W i )Ei ,
X
∇
i=1
Pn+2
unde {Ei }1≤i≤n+2 este baza canonică ı̂n En+2 şi W = i=1 W i Ei .
Din formula lui Gauss aplicată hipersuprafeţei S n+1 (1) ı̂n En+2 ,
rezultă
r2
(2) ∇V ξ1 = ( V, 0), ∀V ∈ Tp S n1 (r1 ),
r1
unde ∇ este conexiunea Levi-Civita pe S n+1 (1).
Fie A1 operatorul Weingarten asociat lui ξ1 pentru hipersuprafaţa
S (r1 ) × S n2 (r2 ) ⊂ S n+1 .
n1
Rezultă
−r2
(3) A1 (V ) = V, ∀V ∈ Tp S n1 (r1 ).
r1
Analog
r1
(4) A1 (W ) = W, ∀W ∈ Tq S n2 (r2 ).
r2
Deoarece avem
T(p,q) (S n1 (r1 ) × S n2 (r2 )) ∼

= Tp S n1 (r1 ) ⊕ Tq S n2 (r2 ),
rezultă că A1 se poate reprezenta prin formula

−r2 r1
(5) A1 = Ip + Iq ,
r1 r2
unde Ip si Iq sunt aplicatiile identice pe Tp S n1 (r1 ), respectiv Tq S n2 (r2 ).
Vectorul curbură medie va fi
1 n2 r12 − n1 r22
H= (tr A1 )ξ1 = ξ1 .
n nr1 r2
Avem H = 0 ⇔ n1 r22 = n2 r12 .
ii) Să calculăm acum vectorul curbură medie al subvarietăţii de
codimensiune 2, S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) ı̂n En+2 .
Este clar că ξ1 este câmp vectorial normal unitar pe această sub-
varietate. Un al doilea câmp vectorial normal unitar ξ2 se defineşte
prin formula
ξ2 = (−p, −q),
care este ortogonal pe ξ1 .

Operatorul Weingarten A2 asociat lui ξ2 este chiar operatorul iden-
titate. Rezultă tr A2 = n.
Deci vectorul curbură medie al subvarietăţii S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) ı̂n
En+2 este
n2 r12 − n1 r22
H= ξ1 + ξ2 .
nr1 r2
˜ au componentele
Derivatele covariante ale lui ξ1 şi ξ2 ı̂n raport cu ∇
normale nule, deci H este paralel şi ı̂ntotdeauna nenul.
Bibliografie
[1] V. Borrelli, B.Y. Chen, J.M. Morvan, Une caractérisation

géométrique de la sphère de Whitney, C. R. Acad. Sci. Paris Sér.
I Math. 321 (1995), 1485-1490.
[2] B.Y. Chen, Geometry of Submanifolds, M. Dekker, New York,

1973.
[3] B.Y. Chen, Geometry of Submanifolds and Its Applications, Sci.

Univ. Tokyo, 1981.
[4] B.Y. Chen, Geometry of Slant Submanifolds, Katholieke Univ.

Leuven, 1990.
[5] B.Y. Chen, Total Mean Curvature and Submanifolds of Finite

Type, World Scientific, 1984.
[6] B.Y. Chen, Relations between Ricci curvature and shape operator
for submanifolds with arbitrary codimensions, Glasgow Math. J.
41 (1999), 33-41.
[7] B.Y. Chen, δ-invariants, inequalities of submanifolds and their

applications, in Topics in Differential Geometry, Eds.: A. Mihai,
I. Mihai, R. Miron, 29-155, Ed. Acad. Române, Bucharest, 2008.
[8] B.Y. Chen, On purely real surfaces in Kaehler surfaces, Turkish

J. Math. 34 (2010), 275-292.
195
[9] B.Y. Chen, Pseudo-Riemannian Geometry, δ-Invariants and Ap-

plications, World Scientific, 2011.
[10] B.Y. Chen, K. Ogiue, On totally real submanifolds, Trans. Amer.

Math. Soc. 193 (1974), 257-266.
[11] I.V. Guadalupe, L. Rodriguez, Normal curvature of surfaces in

space forms, Pacific J. Math. 106 (1983), 95-103.
[12] S. Kobayashi, K. Nomizu, Foundations of Differential Geometry,

vol. I, II, Interscience, New York, 1963, 1969.
[13] K. Kodaira, Complex Manifolds and Deformation of Complex

Structures, Springer, Berlin, 1985.
[14] A. Mihai, Modern Topics in Submanifold Theory, Editura Uni-

versităţii Bucureşti, 2005.
[15] I. Mihai, Differential Geometry of (Pseudo-) Riemannian Mani-

folds Admitting Certain Endomorphisms of Its Tangentt Bundles
and Their Submanifolds, Teză de Doctorat, Katholieke Univ. Leu-
ven, 1993.
[16] I. Mihai, Geometria Subvarietăţilor ı̂n Varietăţi Complexe, Edi-

tura Universităţii Bucureşti, 2001.
[17] I. Mihai, A. Oiagă, D. Cioroboiu, Culegere de Probleme de Ge-

ometrie Diferenţială, Editura Universităţii Bucureşti, 1999.
[18] I. Mihai, B. Rouxel, Tensor product surfaces of Euclidean plane

curves, Results Math. 27 (1995), 308-315.
[19] I. Mihai, L. Verstraelen, Introduction to tensor products of sub-

manifolds, in ”Geometry and Topology of Submanifolds”, vol. VI,
141-151, World Scientific, Singapore, 1994.
Bibliografie 197
[20] B. O’Neill, Semi-Riemannian Geometry. With Applications to

Relativity, Pure and Applied Mathematics 103, Academic Press,
New York, 1983.
[21] B. Rouxel, A-submanifolds in Euclidean space, Kodai Math. J. 4

(1981), 181-188.
[22] G. Vrănceanu, Surfaces de rotation dans E4 , Rev. Roum. Math.

Pures Appl. 22 (1977), 857-862.
[23] P. Wintgen, Sur l’inégalité de Chen-Willmore, C. R. Acad. Sci.

Paris Sér. A-B 288 (1979), A993-A995.
[24] K. Yano, M. Kon, Anti-invariant Submanifolds, M. Dekker, New

York, 1976.
[25] K. Yano, M. Kon, Structures on Manifolds, World Scientific, Sin-

gapore, 1984.

Culegere Geometrie Mihai PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Geometrie Mihai PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Prezenta culegere este structurată pe 3 capitole.

Culegerea este utilă studenţilor din anii II şi III de la cursurile de

II. Varietăţi Riemanniene 63

III. Subvarietăţi ı̂n Varietăţi Riemanniene 115

I.1. Să se arate că pe sfera

S n (r) = {(u1 , u2 , ...., un+1 ) ∈ Rn+1 | (u1 )2 + (u2 )2 + ... + (un+1 )2 = r2 }

poate fi definită prin proiecţii stereografice o structură de varietate

2r2 y 1 2r2 y n r(r2 − v 2 )

Rezultă că hN ◦ h−1 n

S+n (r) = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|un+1 > 0},

S−n (r) = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|un+1 < 0}.

Evident N ∈ S+n (r), S ∈ S−n (r), S+n (r) ∩ S−n (r) = ∅.

deci hS (S+n (r)) = {(y 1 , ..., y n ) ∈ Rn |(y 1 )2 + ... + (y n )2 < r2 } este o

I.2. Să se arate că pe sfera

S n (r) = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ Rn+1 | (u1 )2 + ... + (un+1 )2 = r2 }

poate fi definită prin proiecţii ortogonale o structură de varietate diferen-

Ui+ = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,

Ui− = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n (r)|ui < 0}, ∀i = 1, n + 1,

(analog se demonstrează pentru h− − −

(celelalte se arată analog).

Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1

I.3. Să se arate că pe sfera

S n = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ Rn+1 | (u1 )2 + ... + (un+1 )2 = 1}

poate fi definită prin proiecţii centrale o structură de varietate diferenţia-

Ui+ = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n | ui > 0}, ∀i = 1, n + 1,

Ui− = {(u1 , ..., un+1 ) ∈ S n | ui < 0}, ∀i = 1, n + 1.

Fie P (x1 , ..., xn , 1) şi OP ∩ S n = {Q}.

u1 ui−1 ui+1 un+1

u1 ui−1 ui+1 un+1

A2 ) Să arătăm că h+ +

care este o mulţime deschisă ı̂n Rn .

(x1 , ..., xn+1 ) ∼ (y 1 , ..., y n+1 ) ⇐⇒ ∃λ ∈ R∗ a.ı̂. y i = λxi , ∀i = 1, n + 1.

Se ştie că P n (R) = (Rn+1 \{0})/∼ .

Ui = {[x] ∈ P n (R)| xi 6= 0}, i = 1, n + 1,

unde x = (x1 , ..., xn+1 ).

Ui ∩ Uj = {[x] ∈ P n (R)| xi 6= 0, xj 6= 0},

unde x = (x1 , ..., xn+1 ). Distingem cazurile:

x1 x2 xi−1 xi+1 xj xn+1

care este o mulţime deschisă ı̂n Rn .

hi (Ui ∩ Uj ) = {(y 1 , ..., y n ) ∈ Rn | y j 6= 0} ⊂ Rn

este o mulţime deschisă.

U1 = {[x] ∈ P n (R)| x1 6= 0}, U2 = {[x] ∈ P n (R)| x2 6= 0}.

[y] = [0, y 2 , y 3 , ..., y n+1 ],

Rezultă că P n (R) este o varietate diferenţiabilă separată.

I.5. Fie n ∈ N∗ , 1 ≤ p ≤ n − 1 şi Gp (Rn ) mulţimea subspaţiilor

Rezolvare: Fie n ∈ N∗ şi 1 ≤ p ≤ n − 1.

Gp (Rn ) = {L ⊂ Rn subspaţiu vectorial | dim L = p}.

Vom defini pe Gp (Rn ) o structură de varietate diferenţiabilă de di-

πi1 ...ip : Rn → Ei1 ...ip ,

Ui1 ...ip = {V ∈ Gp (Rn ); πi1 ...ip |V aplicaţie surjectivă}.

Evident {fα | α = 1, p} constituie o bază a lui V .

hi1 ...ip : Ui1 ...ip → Rp(n−p) ,

hi1 ...ip (V ) = (cjα )j∈{1,...,n}\{i1 ,...,ip },α∈{1,..,p} .

A = {(Ui1 ...ip , hi1 ...ip )| 1 ≤ i1 < ... < ip ≤ n},

şi vom arăta că se verifică axiomele atlasului.

Să arătăm că aplicaţiile hi1 ...ip sunt injective.

cjα = djα , ∀j ∈ {1, ..., n}\{i1 , ..., ip }, α ∈ {1, .., p},

fβ0 ∈ V2 , fβ0 = eiβ + djα ej , β = 1, p.

Atunci sp{fα | α = 1, p} = sp{fβ0 | β = 1, p}, şi deci V1 = V2 .

Ui1 ,...,ip = Gp (Rn ).

Ui1 ,...,ip ⊂ Gp (Rn ).

cu rang (bjε )j=1,n,ε=1,p = p. Rezultă că există un minor de ordinul p