Pastoratia Persoanelor Dependente de Alcool PDF

Pr.
Iulian N egru F loy d F r a n t z

Nicoleta A mariei
PASTORAŢIA PERSOANELOR
DEPENDENTE DE ALCOOL
Lucrare publicată cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte
D A N IE L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Editura BASILICA a Patriarhiei Române

Bucureşti - 2012
PASTORAŢIA PERSOANELOR
DEPENDENTE DE ALCOOL
Volumul de faţă, consacrat pastoraţiei persoanelor de

pendente de alcool, a fost realizat cu binecuvântarea Prea
fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ro
mâne, din dorinţa de a oferi preoţilor şi studenţilor teologi
informaţiile şi instrumentele misionare necesare pastoraţiei
în cadrul acestei categorii speciale de persoane, adesea ne
glijate şi neînţelese.
Această lucrare reprezintă rodul efortului mai multor
persoane implicate de mai mulţi ani în slujirea şi încercarea
de vindecare a unor persoane dependente de alcool, nu
expresia unei viziuni academice aride şi lipsite de expe
rienţa crudei realităţi. întrucât domeniul adicţiei este unul
foarte vast, suntem convinşi că materialul lucrării de faţă
nu va putea satisface pe deplin aşteptările celor familiari
zaţi cu cercetarea ştiinţifică a acestui complex domeniu.
Sperăm, însă, că atât preoţilor, cât şi studenţilor din cadrul
Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, această lucrare le va
stârni curiozitatea şi dorinţa de a aprofunda ei înşişi acest
12 PASTO R AŢI A P E R S O A N E L O R D E P E N D E N T E D E A L C O O L
în mod cert, în m intea tânărului teolog se ridică între

barea: de ce trebuie să înveţe şi să în ţeleagă aceste concepte,
care par mai degrabă ca aparţinând d om en iu lu i ştiinţelor
medicale, psihologice sau sociale? Atât tim p cât dependenţa
este o boală, şi lucrul acesta a fost stabilit în că din 1956 de
către O rganizaţia M ondială a Sănătăţii, de ce acest domeniu
trebuie să in tre şi sub in cid en ţa stu d iilo r teo lo g ice, şi nu
doar a celor m edicale, psihologice sau sociale?
Răspunsul se află în cele câteva afirm aţii necesare, pe
care le vom enum era în cele ce u rm ează şi care vor fi argu
m entate de-a lungul întregu lui curs:
• Consumul de substanţe psihoactive afectează toate dimen
siunile fiin ţei umane: fizică, psihică, socială şi duhovnicească.
Interesul pentru lucrurile spirituale autentice, precum şi r e
laţia cu Dum nezeu sunt grav afectate de dependenţe. Depen
denţa reprezintă o manifestare vizibilă a degradării spiritului uman,
o consecinţă inevitabilă şi o fo rm ă a respingerii lui Dumnezeu,
unde vulnerabilitatea faţă de atacu rile d em on ice este ex
tremă. De aceea, în baza m andatului încredinţat de Mântui
torul Hristos de a fi „pescar de oam eni" şi „m edic de suflete",
preotul trebuie să ştie să aducă la „staulul o ilo r" oaia cea ră
tăcită, bolnavă şi am eninţată de m oartea cea veşnică. Apoi,
în străduinţa de a-i asista pe oam eni în procesul mântuirii,
preotul va trebui mai întâi să-i însănătoşească sufleteşte, pen
tru ca, în final, să le ofere suprem a vindecare: m ântuirea.
• Preotul este medic de suflete. „O rtodoxia este în principal
o m etodă terapeutică şi o educaţie terapeu tică"1, iar „lucrarea
1Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă - continuare

şi dezbateri, Ed. Sophia, Bucureşti, 2001, p. 182.
O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ ASUPRA ADICŢIEI 13
preoţilor este în principal terapeutică. [Preotul] poate să facă

şi operă socială şi multe alte opere care sunt în Biserică, dar
toate acestea trebuie să fie integrate în conduita terapeutică"2.
Un preot cu o reală vocaţie pastorală nu va putea fi mulţumit
doar să-i înmormânteze pe cei pe care nu i-a putut ajuta. El
nu va fi mulţumit doar să încurajeze pe cei suferinzi, ci va
face tot posibilul să intervină în viaţa lor pentru a schimba
ceva, cu mijloacele pastorale pe care le are la dispoziţie.
• Consumul de alcool este doar un simptom al bolii alcoolis
mului, şi nu boala însăşi. El reprezintă doar vârful icebergului,
ceea ce nu se vede de către ochiul neavizat şi/sau neatent,
constituind cauza, şi anume, serioase tulburări spirituale.
Prin urmare, va trebui să vedem, din punct de vedere
teologic, care sunt resorturile adânci ale fiinţei umane care
împing la nevoia aceasta irezistibilă de a consuma o anumită
substanţă, şi la dependenţa fizică şi psihică ce apare la un
moment dat. Avem convingerea că, undeva, în „strana" su
fletului fiecăruia, există deja o intuiţie legată de acest aspect.
In primul rând, trebuie să spunem că în sufletul orică
rui om există acea tendinţă spre o stare de bine, o năzuinţă
nedefinită dar persistentă şi influentă, care determină cele
mai multe dintre deciziile, opţiunile şi chiar gusturile noas
tre. Starea aceasta „paradisiacă" este preexistentă conştiin
ţei noastre şi nu se poate actualiza sau realiza deplin în
lumea aceasta. Frământările existenţiale sunt de neevitat în
dimensiunea luptătoare a vieţii, iar omul, prin liberul arbi
tru, le interpretează şi le gestionează după cum doreşte.
21 Hierotheos Vlachos, Psihoterapia..., p. 185.

14 PASTORAŢIA PER SO A N ELO R D E P E N D E N T E D E A L C O O L
Tragedia primordială se poate reitera cu fiecare om, ori de

câte ori acesta ia decizii în viaţă. El alege fie să sacrifice sta
rea viitoare pentru a resimţi starea de b in e în prezent, fie
sacrifică prezentul fără să aibă certitudinea unei vieţi mai
bune în viitorul pământesc, dar cu nădejdea în răsplata din
viaţa viitoare. Repetata alegere a satisfacerii im ediate a plă
cerii transformă cu timpul uzul în abuz, care devine rutină
şi automatism, intoxicare şi obsesie, şi se finalizează cu de
pendenţa fizică şi psihică.
Starea după care tânjeşte sufletul u m an este dată de
acea aspiraţie mistică spre îndumnezeire sădită de Dumnezeu
în om. Această stare însă poate fi uşor contrafăcută şi con
fundată cu starea de euforie dată de con su m u l unor sub
stanţe din lumea aceasta: drogurile. D e aceea, în unele
religii prim itive, substanţele p sih o-activ e d in droguri au
jucat un rol de „stimul sacru" în atingerea u n or stări de re
ligiozitate, crezute a fi in trare în sfera d iv in u lu i. Astăzi
neurobiologia ne explică cu precizie ştiinţifică mecanismul
producerii de dopamină, care induce starea de euforie şi
eliberare, o eliberare care poate duce de la o singură expe
rienţă, la „dependenţa de eliberare". A ceastă stare, conferită
de „m olecula plăcerii", nu este de fapt d ecât o imitare pa
lid ă a acelei stări extatice, e x p e ria tă pe c e le m ai înalte
piscuri de spiritualitate, dar la care se aju n g e num ai prin
asceză, cu discernăm ânt d uhovnicesc şi ru găciu n e stărui
toare. D esigur, cei mai m ulţi p referă „ scu rtă tu ra ", care-i
duce în final la o „înfundătură".
A ceste stări sufleteşti, m odificate, d ar aflate în poziţii
diam etral opuse pe scara m ântuirii, au fost n u m ite dintot
deauna, în m od paradoxal, cu acelaşi cuvânt: beţie.
Abuzul de băutură în concepţia Sfinţilor Părinţi
Beţia, în general, este o stare de spirit alterată care se

poate dobândi prin diferite mijloace. Alcoolul este doar una
dintre multele cauze care pot produce râvnita senzaţie de
beatitudine. Altfel spus, starea de beţie poate fi obţinută fără
A
a consuma alcool. In limbajul uzual există expresii de genul:

„îmbătat de glorie", „îmbătat de sine" etc. Sfânta Scriptură
vorbeşte explicit despre această posibilitate: „Vai de cei ce se
îmbată, dar nu de vin!" (Isaia 29, 9) Şi Sfinţii Părinţi admit
posibilitatea experierii unor stări sufleteşti care sunt asemă
nătoare cu starea în care se află omul beat de alcool, fără a
consuma alcool. Sf. Vasile cel Mare, ca un fin cunoscător al
profunzimilor şi subţirimilor sufletului omenesc, exprimă
aceasta într-un mod cât se poate de clar:* Mânia este o beţie
a sufletului; îl face pe om fără de judecată ca şi vinul. Triste
ţea este şi ea o beţie, că tulbură mintea. Frica, atunci când ia
naştere fără motiv, este o altă beţie. [...] Şi, ca să spun pe
scurt, fiecare dintre stările sufleteşti care tulbură mintea,
poate să fie numită, pe bună dreptate, beţie."3
In continuare, dezvoltând această idee, Sf. Vasile cel
Mare arată ce asemănări izbitoare există între beţia prici
nuită de alcool şi diverse stări sufleteşti exaltate, de exem
plu stările de mânie:*„Gândeşte-te la omul mânios cât de
beat este de patimă! Nu mai este stăpân pe el însuşi; nu se
mai cunoaşte pe el şi nici nu cunoaşte pe cei de faţă; ca într-
o luptă de noapte, pune mâna pe tot ce apucă, se năpusteşte
3 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, trad. de Pr. D. Fecioru,

Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 356.
16 PAST0RAŢ1A PER SO A N ELO R D E P E N D E N T E D E A L C O O L
asupra tuturor, spune ce-i vine la gură; nu poate fi oprit; în

jură, loveşte, ameninţă, se jură, strigă, p lesn eşte. Fugi de
această beţie, dar nu primi nici beţia p ricin u ită de vin/'4
Observăm deci că alcoolul este p rivit de Sf. Vasile ca o
substanţă materială, care are acelaşi efect asu p ra spiritului
om enesc pe care îl au şi alte d iferite cau ze de natură pur
spirituală. Alcoolul, deşi este o substanţă m aterială, are un
efect imediat în plan psihic şi spiritual, „con cu rân d " astfel
cu celelalte cauze nem ateriale: m ân ia, tristeţea, frica ş.a.
Aşadar, el este doar unul dintre diversele cau ze care conduc
la obţinerea unei stări sufleteşti m odificate, num ită beţie.
Aceeaşi idee o regăsim şi la 'S f. Ioan G u ră de Aur, cu
precizarea că beţia ne-alcoolică este m ai dăunătoare decât
cea provocată de alcool: „Este acum v rem ea să vă îndemn
să vă întoarceţi nu numai de la obişnuita beţie, ci şi de la
cea fără vin, căci aceasta este m ult m ai cum plită. Şi să nu
vă m ire ceea ce spun! Căci există şi b eţie fără vin. Iar că
există o astfel de beţie, ascultă-1 pe proorocul, care zice: «Vai
de cei ce se îmbată, însă nu cu vin» (Isaia 29, 9). Ce fel de
beţie este aceasta fără vin? M ultă şi felurită! Căci şi mânia
provoacă beţie, şi slava deşartă, şi ieşirea din minţi, şi fie
care dintre pierzătoarele patim i ce se n asc în noi, fiindcă
produc în noi o oarecare beţie şi suficienţă şi ne întunecă
gândul. Căci nimic altceva nu este beţia decât împrăştierea
puterilor fireşti, şi rătăcirea gândurilor, şi pierderea înţelep
ciunii. (...) Iar slava deşartă şi ieşirea d in m inţi este altă
beţie, mult mai cumplită decât beţia obişnuită. Căci cel robit
4 Sf. Vasile cel Mare, Omilii..., p . 356.

de aceste patimi îşi pierde puterea de judecată asupra rea

lităţii şi nu este mai întreg la minte decât nebunii."5
Se pare că expresii de genul „beţia patimilor", „beţie
fără alcool" erau destul de folosite de Sfinţii Părinţi, şi nu
doar ca figuri de stil cu care să-şi împodobească cuvântările
şi scrierile lor. „Beţia fără alcool" era privită ca o realitate
diferită de beţia alcoolică, dar asemănătoare prin manifes
tările lor. Astfel, găsim referire la beţia fără alcool la mulţi
Sfinţi Părinţi, şi nu doar la cei mai faimoşi dintre cuvântă
tori. Spre exemplu, Sfântul Antioh, în cuvântul său despre
mânie, zice: „Este foarte bine a se sili omul ca să-şi înfrâneze
patima mâniei, să-şi sfărâme iuţimea sufletească, cu înde
lunga răbdare şi cu blândeţea, cu rugăciunea şi cu smere
nia. Că demonul mult împinge spre mânie pe cel ce voieşte
să se mântuiască. Că ostenelile ce le adună omul prin post
şi prin rugăciune, prin priveghere sau prin slujbe, apoi într-
un ceas şi le pierde, diavolul mâniei luând roada ostenelilor
celor de mulţi ani. Şi, iată omul beat fără de vin!”6
Astfel, starea de beţie, indiferent de natura cauzei sale,
ni se prezintă ademenitor ca o alternativă aparent rezona
bilă, deşi subiectivă, la realitatea obiectivă, de multe ori mo
notonă şi nesatisfăcătoare, în care trăim. Mulţi dintre cei ce
apelează la substanţele care modifică starea de conştienţă
fac aceasta din dorinţa de a face viaţa „puţin mai incitantă".
In lipsa unei experienţe spirituale autentice, starea de nor-
5 Sf. Ioan GurAde Aur, Cateheze baptismale, Ed. Oastea Domnului,

Sibiu, 2003, p. 83.
6 Sf. Antioh, Proloagele, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991,
p. 200.
ÎS PASTORAŢIA PERSO AN ELO R D E P E N D E N T E D E ALCOOL
maiitate, altfel spus, viaţa de zi cu zi, poate fi plictisitoare,

banală. într-adevăr, lumea aceasta nu ne poate satisface de
plin, întrucât nu acesta a fost scop ul pentru care a fost
creată. Beţia apare atunci ca un refugiu facil, subtil şi pro
gramabil într-o stare de euforie sau ca o eliberare temporară
de eul propriu, apăsător şi, de m ulte ori, acuzator. Privită
din această perspectivă, beţia m ai poate fi înţeleasă şi ca o
suspendare voită şi „conştientă" a conştiinţei, sau o cenzu
rare a ei, parţială sau totală, şi în locu irea mustrărilor aces
teia cu o euforie nemeritată!
însă o persoană care poate com u ta, poate naviga între
două (sau mai multe) realităţi este o persoană la fel de bol
navă ca un alcoolic, chiar dacă nu bea alcool. Schimbarea
conştientă a realităţii obiective cu o altă realitate, subiec
tivă, fabricată la comandă, este o boală a spiritului uman
în general, nu doar a alcoolicu lu i. D e exem p lu , cel care
minte îşi creează propria sa realitate, d iferită de a celorlalţi,
savurând egoist faptul de a şti lu cru ri p e care alţii nu le
ştiu. Este precum câinele care se retrage în cuşcă pentru a-şi
linge salivând osul. Un m itom an a d ev ă ra t m inte de plă
cere, nu din interes. De altfel, orice om cu p rin s de o patimă
este închis între nişte orizonturi care se îngu stează mereu,
unde se simte vinovat şi singur, în eg o ism u l atotcuprinză
tor şi auto-distrugător.
Concluzionând, putem spune că o persoană care se îm
bată (cu sau fără alcool/droguri) este o persoană care tân
jeşte în mod cert după o altă realitate d ecât cea palpabilă'
Este, de fapt, neliniştea, dorul nedefinit şi neostoit după Îm
părăţia lui Dumnezeu. în accepţiunea Sf. Părinţi, beţia est^
orice ieşire din şinele propriu. Ieşirea din sine este împotri^
O ITRSPECTIVĂ SPIRITUALĂ ASUPRA ADICŢIF.I 19
firii atunci când este datorată păcatului şi egoismului. Dar

există şi o ieşire în sine, atunci când sufletul curat îl întâi-
A
neşte pe Dumnezeu. In acest caz, ieşirea în sine este una

conform firii, căci firea noastră a fost creată ca să se poată
împărtăşi de Dumnezeu mai presus de puterile ei prin har.
Pentru a ajunge la extaz, e necesară mai întâi o intrare în
sine, o regăsire a eului pierdut. Părintele profesor Cheorghe
Popa afirma: „Omul ieşit din Paradis este exterior lui însuşi. El
îşi caută şinele ontologic în afară, în multiplicitatea creaţiei"7. De
altfel, însuşi Domnul ne învaţă prin exemplul fiului risipi
tor: „Dar venindu-şi în sine, a zis..." (Luca 15, 17). Aşadar,
înainte de a se întâlni cu Tatăl, fiul cel înstrăinat a trebuit să
se întâlnească mai întâi cu sine însuşi. Numai după aceasta
a putut avea loc ospăţul credinţei.
Beţia - predare de bunăvoie

Sf. Scriptură condamnă categoric obiceiul băutului ex
cesiv de alcool, întrucât amplifică defectele de caracter ale
omului: „Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte (...) îm
puţinează virtutea şi agoniseşte răni" (înţelepciunea lui Iisus
Sirah 31, 35) şi pentru că aduce suferinţă şi moarte: „nu vă
îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de
Duhul" (Efeseni 5, 18). Clement Alexandrinul afirmă cate
goric că beţia este otravă: „Trebuie să vă feriţi de beţie ca de
cucută, că amândouă duc la moarte."8
7 Pr. Gheorghe Popa, Lege şi iubire, Ed. Trinitas, Iaşi, 2002, p. 33.
8 Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea II, Cap. 56, 3, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1982, în PSB, voi. 4, p. 263.
20 PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE A LCO O L
însă băutura excesivă nu duce doar Ia o îm bolnăvire a

sufletului şi a trupului, ci poate să ia nişte forme mai grave.
De aceea, atitudinea unora dintre Sfinţii Părinţi este foarte
categorică. Dacă în general se punea în practică principiul
„urăşte păcatul şi iubeşte pe păcătos", în cazul beţiei ob
servăm o schimbare de ton evidentă. Sf. Ioan Hrisostom
afirmă că „omul beat e mai rău decât un mort"9. După pă
rerea lui „beţia este îndrăcire de bunăvoie. Beţia întunecă mai
cumplit decât îndrăcirea şi lipseşte pe omul beat de orice ju
decată. Adeseori, când vedem un îndrăcit avem milă de el,
suferim pentru el şi-i arătăm multă simpatie; cu beţivul,
însă, ne purtăm cu totul altfel: ne revoltăm, ne supărăm, îl
blestemăm în fel şi chip. Pentru ce? Pentru că un om chi
nuit de demonul cel rău face fără voia lui ceea ce face; me
rită iertare, fie de izbeşte cu picioarele, fie de-şi sfâşie
hainele, fie de rosteşte cuvinte de ruşine; beţivul, însă, nu
merită iertare pentru ceea ce face; este învinuit cumplit şi
de rude, şi de prieteni, şi de vecini, de toţi, pentru că de
bunăvoie a ajuns aşa de rău, pentru că de bunăvoie s-a dat
în mâinile b eţiei"10. In concepţia Sf. Ioan Gură de Aur pa
tima băutului este într-adevăr sinonimă cu demonizarea:
„cel ce îşi trece timpul în beţie şi dezmierdare şi ghiftuire
se află chiar sub tirania diavolului"11.
9 Sf. Ioan G ură de A ur, Omilii la Facere, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed

IBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 368.
10 Sf. Ioan G ură de Aur, Omilii la Facere..., p. 372.
H sf. IOAN Gură de Aur, „Omilii la parabola despre săracul Lazăr
şi bogatul nemilostiv", Tâlcuri la Sf. Scriptură, Ed. Sophia, Bucureşti,
2002, p. 7.
Pe cel care bea într-un mod iraţional nu numai oamenii

îl ocolesc, dar însuşi Duhul Sfânt Se depărtează de la el:
„Fumul alungă albinele, beţia alungă harurile duhovni
ceşti"12, după cum ne arată Marele Vasile. Spirtul alungă
Spiritul! „Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceştia, fi
indcă sunt numai trup" (Facerea 6, 3).
De aceea, cel care se îmbată riscă pierderea mântuirii:
A
„Nu poţi vedea împărăţia cerurilor dacă eşti beţiv. Nu vă

înşelaţi, spune Pavel, nici beţivii, nici hulitorii nu vor moş
teni împărăţia lui Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc eu de
împărăţia cerurilor? Dacă eşti beţiv, nu poţi vedea nici lu
crurile de pe lumea asta. Beţia face din zi noapte şi din lu
mină întuneric. Beţivii au ochii deschişi, dar nu văd nici
ceea ce le stă înaintea picioarelor. Grozăvia nu-i numai
atâta, ci, pe lângă asta, beţivii mai îndură o altă pedeapsă,
şi mai cumplită: sunt trişti fără pricină, furioşi, bolnavi, luaţi
necontenit în râs şi ocărâţi. Ce iertare mai pot avea aceşti
oameni, care îşi pricinuiesc singuri atâtea nenorociri? Niciuna!
Unde-i beţie, acolo-i diavolul"13.
Prin consumul de substanţe adictive devenim mai vul
nerabili atacurilor demonice, care pun stăpânire, încetul cu
încetul, pe voinţa noastră liberă. Deşi nu se poate afirma cu
certitudine că orice alcoolic se află sub posesiune demonică
propriu-zisă, totuşi patima băutului reprezintă semnul văzut al
înfrângerii noastre în lupta nevăzută cu duhurile întunericului.
12 Sf. VASILE cel M ake, Omilii şi cuvântări, trad. de Pr. D. Fecioru,

Ed. IBM BOR, Bucureşti, 1986, p. 357.
13 Sf. Ioan G ură de A ur, Omilii la Matei, omilia LXX, trad. de Pr.
D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1986, voi 23, p. 809.
22 PAST0RAŢ1A PERSOANELOR D EPENDENTE DE ALCOOL
De aceea, cea mai potrivită persoană pentru a aborda pro

blematica alcoolismului, tocmai datorită naturii sale spiri
tuale, este preotul. Este nevoie însă de multă rugăciune şi
maturitate duhovnicească, pe de o parte, iar pe de alta, de
înţelegere şi pregătire profesională, întrucât „lupta noastră
nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva înce-
pătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor în
tunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care
sunt în văzduhuri" (Efeseni 6,12). Sfântul Teodosie, deşi a
luptat cu îndrăzneală împotriva beţiei alcoolice, numind-o
„viciul naţional al ţărilor cu climă rece", la un moment dat
îşi recunoaşte limitele, zicând: „Preotul alungă cu uşurinţă un
demon de la un îndrăcit, dar a-l alunga de la un beţiv (...) este un
lucru care depăşeşte exorcismele preoţilor din întreaga lume!"14.
Este o afirmaţie extrem de provocatoare pentru un preot!
Aceste gânduri ne ajută să înţelegem că beţiile repetate
îl pot duce pe om, încet dar ireversibil, într-o situaţie „mai
cumplită decât îndrăcirea", în starea de dependenţă fizică şi
psihică de alcool. Ţinând cont de faptul că beţivul e „drac
de bunăvoie", există prejudecata că tot de bunăvoie poate
să renunţe la această patimă. Dar tocmai voinţa lui liberă,
poate cel mai mare dar de la Dumnezeu, este robită de dia
vol şi incapabilă de a lupta singură. Pe un alcoolic voinţa
nu-1 mai ajută. El se află în situaţia dramatică în care „ar vrea
să vrea" să se lase de băut. De aceea, pe lângă rugăciune,
este nevoie de mult efort, conlucrare şi susţinere duhovni-
14 Tomâs ăpjDUK, Marii mistici ruşi, Ed. Ep. Dunării de Jos, Galaţi,
1997, p. 35.
ceaşcă din partea celorlalţi. Poate că nicăieri nu se potrivesc

mai bine cuvintele Sfinţilor Părinţi: „Omul, de păcătuit, pă
cătuieşte singur, dar de îndreptat, nu se îndreaptă decât
numai în comuniune." De altfel, conform studiilor, numai
5 % (adică 1 din 20) reuşesc să rămână abstinenţi fără ajutor
din partea unui grup de suport. în cazul alcoolismului, te
rapia de grup este esenţială, iar implicarea comunităţii în re
cuperarea dependentului este o obligaţie, şi nu o opţiune.
Dependenţa (alcoolismul): păcat sau boală?

întrebarea de mai sus este doar în aparenţă o dilemă.
Alcoolismul nu poate fi numit păcat pentru simplul fapt că
păcatul este un act, un gest săvârşit într-un mod liber şi con
ştient, pe când alcoolismul se referă la o stare de dependenţă
psiho-somatică, dobândită involuntar în urma consumului
excesiv de alcool.
De ce involuntar? Cineva mănâncă ciocolată ca să se
simtă bine, dar face diabet. Nu se ştie de ce, dar numai unii
fac diabet, deşi alţii mănâncă dulciuri mai mult decât ei. Tot
astfel, s-a dovedit că nimeni nu bea ca să ajungă dependent,
după cum nimeni nu renunţă la libertate în favoarea deten
ţiei, chiar dacă dependenţa este realmente o „detenţie psi
hică". Omul bea ca să se simtă bine, integrat, acceptat, „ca
să prindă curaj" etc., dar nu ca să ajungă dependent. De
pendenţa se instalează în mod involuntar, odată cu timpul,
într-un mod atât de subtil, încât oamenii realizează că s-au
îmbolnăvit de alcoolism numai când nu mai pot face nimic
prin propria voinţă ca să se oprească din băut. Analizând
diferenţa dintre faptele voluntare şi cele involuntare, Sf.
P A - 7 VI ÎS3>A\FLOR Dî PE\DF \'7E DE AI C(X>I.
Ioan Damaschin zice: „Actul involuntar se săvârşeşte sau

prin forţă, •«.au prin neştiinţă. Prin forţă, când principiul de-
terminator sau cau/a este afară, adică atunci când suntem
siliţi de altcineva, fără să fim complet convinşi, fără să con
tribuim din propriul nostru impuls, fără să colaborăm de
plin la faptă şi fără să facem prin noi înşine lucrul la care
suntem siliţi. Aceasta, definind-o, spunem: act involuntar
este acela al cărui principiu este extern, la care este silit şi
nu contribuie prin propriul său impuls. Principiu numim
cau/a eficientă. Act involuntar săvârşit prin neştiinţă este
atunci când nu suntem noi cau/a neştiinţei, ci se întâm plă
astfel. Spre exemplu: dacă cineva fiind beat ucide, a om orât
din neştiinţă, dar nu involuntar, căci el a provocat cau/a ne
ştiinţei, adică beţia. Dar dacă cineva, trăgând cu arcul în
locul obişnuit, a omorât pe tatăl său care trecea pe acolo, se
/icecâ a făcut aceasta din neştiinţă şi involuntar."1' C onclu
zionând, putem spune că involuntară este atât instalarea
dependenţei, generală fiind de neştiinţă, precum involun
tare sunt şi beţiile ulterioare instalării dependenţei, datorate
principiului determinator extern. Sau, cum zicea Flovd
Frânt/, „alcoolismul începe ca păcat şi se termină ca boală"
şi: „principalul simptom al dependenţei de alcool este re
căderea (băutul)!"1*. Cu toate acestea, legislaţia penală sti
pulează că faptele săvârşite pe fondul consumului de alcool
se constituie ca circum stanţe agravante, şi nu atenuante.
St Ioan P av. v o i i n DsştmdKt. Ed Sen put Bucureşti, 1 ^ 3 .

V- fe ~
► f-tv erz C t'r r-ar.cn *.'•».'«rr.u!~ Mcr:*a. r>n:r~u uz*. r-r.v

, virutsuiT r a c o« N'icn**-» Ar.an<-. Ld lm r.es las : ►“ r
O f’F.RSI’K T lV Â SPIRITUALA ASUPRA A H IC 'fin 2S
De aceea, consideram că bcfia este un pătai, ilar alcoolis

mul este o patimă sau o boală a sufletului. Astfel, cineva poate
fi alcoolic far«5 să fi băut de mai mulţi ani. Sf. N idiita Stit-
hatul spune: „Nu orice patimă e şi păcat cu fapta, ci altceva
e păcatul cu fapta, şi altceva patima"17. Şi explică de ce: „Pa
tima este ceea ce se mişcă în suflet, iar fapta păcătoasă, ceea
ce se vede în trup. De pildă, iubirea de plăceri, iubirea de
argint, iubirea de slavă sunt patimi cumplite ale sufletului.
Iar curvia, lăcomia de avere şi nedreptatea sunt fapte păcă
toase ale trupului. Pofta, mânia şi mândria sunt patimi ale
sufletului sau puterile lui în mişcarea împotriva firii. Iar
preacurvia, uciderea, furtul, bcfia, şi orice altceva care se face
prut trup, sunt fapte păcătoase şi cumplite ale trupului"'*.
Prin urmare, termenul cel mai potrivit pentru alcoo
lism este cel de „patimă" sau „boală", nicidecum de păcat.
in ciuda aparenţelor, termenul medical de „boală" nu
presupune anularea responsabilităţii celui în cau/ă, ci doar
o nuanţează. HI se găseşte în vocabularul de specialitate în
trucât, astfel, alcoolismul poate fi diagnosticat şi descris in
termeni medicali, subliniindu-se totodată necesitatea inter
venţiei atât din partea specialiştilor (medic, preot, psiholog,
consilier adicţie), cât şi a ne-specialiştilor (familie, prieteni,
colegi, comunitate). Conceptul de „boală” presupune de
pendenţa fizică şi psihică sau aăiefta de alcool. Analiza eti
mologiei cuvântului „adicţie" ne arată provenienţa sa
s' St N icmm a ST1TMVTI.L, „CV!** 2m.\1 de capete de*prv făptuiri*",

f :..va.'u VI. Editura Humamtas. Bucureşti, p 201
** St NkurriSTTTHCVL p 201
26 TASTORATIA PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE A LC O O L
englezească - „addiction", rădăcina primară fiind latines

cul - „addictus", care înseamnă „sclav", „sclavie". In ve
chea Romă, era numit „addictus" cel care devenea sclavul
cuiva, ca urmare a neplăţii unor împrumuturi repetate cu
sume pe care, la un moment dat, nu le mai putea achita. In
schimbul sumei respective, acela era luat ca rob. Acest ter
men ilustrează foarte bine situaţia dependentului care, con
sumând regulat alcool, ajunge apoi să fie stăpânit de
dorinţa necontrolată de a repeta la nesfârşit experienţa eu-
forizantă a alcoolului.
Din punct de vedere duhovnicesc, boala alcoolismului
este un simptom al unei tulburări mai profunde. Pornind
de la principiul fundamental al antropologiei creştine, con
form căruia elementul divin al firii omeneşti îl constituie
chipul lui Dumnezeu din om, putem spune că omul îşi gă
seşte fericirea şi mulţumirea atunci când există o corespon
denţă între tip (chip) şi prototip, adică Sfânta Treime. Omul
este mai mult decât un microcosmos, aşa cum l-a numit Sf.
Ioan Dnmaschin'*, este mai degrabă un microteos, după cum
ne învaţă Sf. Grigorie de Nyssa20. Chipul întreit al lui Dum
nezeu, „gravat" în firea omului, poale fi înţeles prin cele
trei însuşiri sau puteri: raţiunea, sentimentul (simţirea) şi
voinţa liberă. Când există armonie şi echilibru între aceste
trei puteri ale sufletului, atunci transparenţa dintre om şi
Dumnezeu este desăvârşită. Atunci omul devine sălaş bi-
r,<>(. Ioan* Damav min, Du'/iiiuIuu, Iul. Sm'pt.», Bucureşti, ]‘>91,

V 71.
° Sf. m N / v .a, Omilii, <«u>. I h, Iul. JIIMBOK, Bmureşli,
I W , p W).
O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ ASUPRA ADICŢ1EI 27
neplăcut al Celui care „întru sfinţi Se odihneşte", după cu

vântul care zice: "...vom veni la el şi Ne vom face locaş la
el" (Ioan 14, 23). Dar, din cauza naturii teandrice a omului,
dezechilibrul interior al acestor trei puteri înseamnă toto
dată şi o „desfigurare" a chipului Sfintei Treimi din noi. O
dezvoltare exagerată a uneia dintre aceste puteri duce im
plicit la alterarea sau denaturarea funcţiilor celorlalte. Ast
fel, folosirea excesivă a raţiunii, face ca omul să fie mai
puţin sensibil la problemele celorlalţi sau sa aibă o slabă co
ordonare a liberului arbitru. Oamenii cuprinşi de o patimă
au de obicei, pe lângă slăbirea voinţei, o sensibilitate dezor
donată şi fluctuantă şi/sau o logică contradictorie.
De exemplu, s-a observat că alcoolicii sunt persoane ex
trem de raţionale. In dorinţa de a-şi justifica băutul, ei caută
cele mai imposibile argumente. Exerciţiul gândirii aride,
rupte de simţire şi înţelegere şi fără legătură cu realitatea
imediată, îi face câteodată plini de sine, mândri şi egocen
trici. Alcoolicii sunt greu de combătut prin argumente, în
trucât ei sunt cei mai buni avocaţi ai cauzei proprii. Această
aptitudine s-a dezvoltat în încercarea lor constantă de a-şi
înăbuşi mustrările conştiinţei şi de a găsi argumente pentru
a-şi justifica băutul. Ultimul lucru care îi lipseşte unui al
coolic este inteligenţa. însă, cum zicea Alexis Carrel, „inte
ligenţa nu poale fi de mare folos aceluia care n-are decât
alai! Intelectualul pur o o fiinţă neizbutită, nefericită, căci
el nu se poate apropia de ceea ce înţelege, (...) Fără exerciţiul
voinţei, inteligenţa rămâne risipită şi sterilă. (...) Activităţile
afective sunt totuşi absolut necesare pentru progresul inte
ligenţei. F.le trebuie însă reduse la acea pasiune pe care l'as-
teur o numea «zeul lăuntric», entuziasmul. ( iândirea nu se
PA iT O RAŢIA FD PŞO AN ELO S d e p e n d e n t e DE ALCCXJl.
tr,a!ţâ dtrcâ: îa cei ce pot iubi sau u ri"21. Altfel spus, înţoli-
ş e rta a rd ă . fârâ a fi implicate, in exerciţiul ei, sentimentul
şi voir ta. d e şire monstruoasă, aşa după cum o calitate dusă
Ia extrem d e şire defect.
Aceasta armă de apărare, doar una din bogata „pano-
p ’- e ’ a alcoolicilor, se transformă cu timpul în cel mai maro
duşm an şi chin al lor. Sila de sine, care îi cuprinde în mod
inevitabil, devine insuportabilă şi alcoolicii caută să bla
m eze pe alţii :n încercarea de a face să le crească stima do
s .re . G olul ş; pustiirea interioară sunt chinuri de ncdescris.
!.îu .t: alcoolici recuperaţi au mărturisit că s-au întors de la
porţ.ie iadului şi au trăit iadul pe pământ. Alţii, cuprinşi de
disperare, au recunoscut că, în ultima vreme, beau doar ca
să m oară Pentru majoritatea dintre ei singurătatea este cel
rnai m are chin, spre deosebire de asceţi care, datorită bogă-
N*-j şi preaplinului interior, pleacă în pustie şi rezistă acolo
întru* ăt îşi pot ţine loruşi !<>c de lume.
In arest cerc vicios, este foarte greu de stabilit care este
prinm m mtrvens, care pe care determină. Nu se ştie dacă ra
ţionalizarea exacerbată a gândirii dure la creşterea apetitu
lui pentru a lo x il, care activează sau stimulează (după caz)
afertiv itatea, sau, dimpotrivă, consumul de alcool creează
a< este disfunt ţii şi tulburări ale sufletului uman. Oricum ar
fi, con su m u l lU'uIrool esfe doar un simptom nl alcoolismului, liste
b in ecu n o scu t faptul că mulţi artişti creează cu mai multă
in sp ira ţie alunei când consumă alcool, tocmai datorită
O Ali*xi> C akki i.. Omul, acest m-cunosiut, Editura Tedit Y.7..W. Bu-
cureşti, pp. 141-142.
O PERSPhCTfVĂ SPIRITUALA ASUPRA ADfCŢVKJ 29
„aportului" de sensibilitate pe care îl cauzează alcoolul. De

aceea, operele artiştilor umanişti, inspiraţi de Bachus în
locul Duhului Sfânt, trezesc sentimente identice în cei care
Ie admira şi care, la rândul lor, caută o justificare a compor
tamentului lor în operele „marilor artişti".
In exprimarea creştină, termenii de „boală - bolnav",
respectiv „doctorie - doctor" sunt foarte des întâlniţi. Mân
tuitorul Hristos S-a arătat ca un Doctor al sufletelor şi al tru
purilor, vindecând pe cei ce sufereau sufleteşte şi/sau
trupeşte. El însuşi nu a ezitat să Se numească aşa: „Nu cei
sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi" (Matei 9,12; Marcu
2, 17; l.uca 5, 31) sau: „Cu adevărat îmi veţi spune această
pildă: Doctore, vindecâ-te pe tine însuţi" (Luca 4, 23).
„Această funcţiune de doctor îndeplinită de Hristos, apoi
în numele Său de Apostoli, este atât de frapantă, încât ob
servatorii păgâni, la rândul lor, prezintă creştinismul ca o
religie «'pentru bolnavi», fapt care-i miră în această epocă,
în care religiile au tendinţa de a dispreţul pe bolnavi şi de
a se ataşa mai ales de cei sănătoşi"22.
In Noul Testament vindecările miraculoase ale trupu
lui erau aproape întotdeauna precedate de restaurarea să
nătăţii sufleteşti. Mai mult decât atât, mântuirea însăşi este
privită ca cea mai importantă vindecare. Astfel, „în vechea
literatură creştină se foloseşte adeseori pentru mântuirea
pe care ne-a adus-o Hristos o terminologie terapeutică. De
fapt înşişi termenii greceşti o o t i ](>hx (soteria) şi cnâCo
MJean-Claude L akciii r, Teologia bolii, Kd. Oastea Domnului, trad.

de I’r. prof. dr. Vasile Mihoc, Sibiu, 1997, p. 83.
30 r.\?TORAŢlA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
(so 2 o) folosiţi in N oul Testam ent p en tru « m â n tu ir e » şi «a

m ântui» au această con otaţie te ra p e u tic ă , în s e m n â n d şi
«vindecare» (salv are) şi «a v in d e c a » 23. D in a c e a s tă per
spectivă, putem spune că eliberarea de p atim a a lco o lism u
lui este sinonim ă cu v in d ecarea s u fle tu lu i, d a r şi a
trupului. De aceea, preotul, în ain te de a m ân tu i su fletele,
va trebui să le însănătoşească.
Pentru noi, creştinii ortodocşi, termenul religios de „pa
tim ă" este mai cuprinzător şi mai bogat în în ţelesu ri, în tru
cât revelează adevărata natură a bolii a lco o lism u lu i: „O
«patim ă» este mai mult decât o îm bolnăvire a su fletu lu i,
este căderea în robia unei puteri vrăjm aşe, care n e stă p â
neşte cu silnicie, ne luptă neîntrerupt, urm ărindu-ne m oar
tea veşnică. în dosul fiecărei patimi se ascu nde p u terea
vrăjmaşă a diavolului"24. Aşadar dependenţa este o form ă
de respingere a lui Dumnezeu şi de intrare în sfera de atrac
ţie malefică a celui viclean, Iar patima este cu adevărat greu
de tratat, după cum ne arată Sf. Vasile cel Mare: „Când p a
tima se învecheşte în suflet şi când cu timpul gândul cel pă
cătos se întăreşte, atunci este greu să-ţi vindeci patima sau
chiar să n-o poţi vindeca deloc; căci, aşa cum se întâm plă
de cele mai multe ori, obiceiul se preface iu naturii /...] Cunosc
pe unii care din tinereţe au alunecat spre patimile trupului
şi, din p ricin i obişnuinţei cu păcatul, au rămas în păcate
până Iu adânci bătrâneţi. După cum porcii, care se tăvălesc
« /7. V.i'wlc Mu km , Mahtapi la l.rau^lnlulc Pumnii itnr Triudului >;

Prniionturului, lid. leo/ania, Sil nu, 2003, p. MO
u l ’ rolns . JVtroniu JANA'»», l / pih" p‘>tâulp't, l:.d . Trinilas, n \,
p. 41.
O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ ASUPRA ADIC1TEI 31
în mocirlă, bătătoresc mereu pe ei noroiul, tot aşa şi aceştia

se încarcă în fiecare zi de ruşine din pricina plăcerii."25
Pentru a nu intra în dezbateri etimologice inutile, ambii
termeni, de „boală" şi de „patimă", trebuie folosiţi într-un
mod complementar, întrucât ambii exprimă în mod egal,
deşi din perspective diferite, acelaşi caracter de anormali
tate al alcoolismului.
A
In trecut, alcoolicii au fost stigmatizaţi şi priviţi ca oa

meni păcătoşi, lipsiţi de voinţă şi de caracter. Acest mod de
înţelegere nu a adus nicio schimbare în modul lor de viaţă,
dimpotrivă. Privind însă alcoolismul ca o patimă sau o
boală bio-psiho-socio-spirituală, avem posibilitatea să înţe
legem pe deplin cauzele ei profunde, stadiile şi simptomele
specifice, aplicând şi un tratament integral, potrivit viziunii
creaţioniste asupra omului.
Beţia, o sete de... Dumnezeu?
Dacă stadiul cel mai de jos al degradării spiritului

uman este numit beţie, în mod paradoxal starea de înaltă
îmbunătăţire duhovnicească este numita cu acelaşi cuvânt.
Astfel, termenul de „beţie" (beatus,, -a lat.» fericit) se regă
seşte în limbajul scripturistic, cât şi al Sfinţilor Părinţi, nu
numai cu sensul său peiorativ, ci şi pentru a denumi stări
sufleteşti înalte.
Sf. h a n Scararul, „lira Duhului Sfânt", recunoscut pen
tru limbajul său metaforic şi totodată profund teologic,
” Sf. Vămi F. cu . Maxi:, Omilii la llexaenicmn, Hd. JIIMItQR,

Uucurod, i m , p. 191.
32 PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCO O L
compara manifestările exterioare ale sentimentului dumne

zeiesc al dragostei cu starea de beţie: „Dragostea, după ca
litate, e asemănarea cu Dumnezeu, pe cât e cu putinţă
muritorilor. Iar după lucrare, e o beţie a sufletului." 26
Sf. Nichita Stithatul întăreşte cele spuse anterior -
printr-o afirmaţie care nu poate decât să ne uimească:
„Când ajunge cineva de a se cunoaşte pe sine însuşi (...),
îndată vine în suflet oarecare smerenie dumnezeiască mai
presus de cuvânt, aducând în inimă zdrobire şi lacrimi de
umilinţă fierbinte, încât cel ce stă sub lucrarea ei se soco
teşte pe sine: pământ, cenuşă, vierme, şi nu om; ba încă,
nevrednic de viaţa dobitocească. Aceasta din pricina co
vârşirii acestui dar al Iui Dumnezeu. Iar învrednicindu-se
cineva să petreacă multă vreme în acest dar, se umple de
altă beţie negrăita: de umilinţa inimii, şi pătrunde în adâncul
smeritei cugetări. Acesta, ieşind în sine, nesocoteşte toate
mâncările din afară, ca şi băutura şi veşm intele trupului,
necăutând cele peste trebuinţă, ca unul ce s-a schimbat cu
puterea dreptei Celui Preaînalt."27
Observăm aici că darul smereniei conferă un sentiment
de plenitudine sufletească, iar acesta, în egală măsură,
umple, hrăneşte şi înalţă sufletul în aşa fel, încât Sf. Nichita
Stithatul nu a găsit alt mod mai potrivit ca să-l ilustreze în
cuvânt, decât exprimând laconic: „ieşind în sine" (extaz). Sta
rea de plinătate care se revarsă în şi din sufletul dăruit cu
S ,
26 Sf. Ioan câkarul Scara, Ed. H um anitas, B ucureşti, 1997,
p. 425.
77Sf. N k HI/a S filHAtui., Cele3 0 0 ăecapete..., p. 240.
O PERSPECTIVA SPIRITUALĂ ASUPRA ADICŢIE! 33
smerenie este dovada negrăită a prezenţei Duhului Sfânt în

viaţa creştinului. Astfel se împlinesc promisiunile Mântui
torului, Care a zis: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scrip
tura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui" (Ioan 7,
38), sau cuvântul care zice că Dumnezeu, atunci când dă,
„boiereşte dă"28, „o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu
vârf" (Luca 6, 38). Această „beţie negrăită" duce invariabil,
deşi nu ireversibil, la diminuarea până la extrem a necesită
ţilor fireşti, precum cele de băutură şi de mâncare. Sufletul
care are o relaţie conştientă cu Dumnezeu experimentează
satisfacţii de natură divină, superioare celor trupeşti şi măr
ginite, şi ajunge astfel „să nesocotească toate mâncările din
afară, băutura şi veşmintele trupului", ca unele care sunt in
ferioare primelor. înţelegem de aici că numai sufletul plin
de harul dumnezeiesc poate reduce şi chiar elimina bulimia
şi pofta băutului fără măsură. Deci a-ţi propune diminuarea
„satisfacţiilor" pe care ţi le procură alcoolul, sau orice altă
substanţă şi obicei adictiv, fără ca mai întâi să te osteneşti să
le înlocuieşti cu satisfacţii sufleteşti înalte, câştigate cu răb
dare din părtăşia tainică cu Dumnezeu, înseamnă a-ţi re
duce la minimum şansele de reuşită. Vinul îţi poate da
veselie, dar numai Duhul îţi aduce bucurie.
Sf. Nichita Stithatul ne mai spune că celor îmbunătăţiţi
duhovniceşte, citirea Sfintelor Scripturi „le este vin din
potir dumnezeiesc, înveselind inimile lor şi scoţându-i din
ei înşişi (extaz, n.n.) prin puterea înţelesurilor şi ridicându-
le mintea de la litera care-i omoară, ca să cerceteze adâncu
v Nicolae SniNHAKOT, jurnalul fericirii, Ed. Dacia, 1992, p. 104.

34 PA5T0RAT1A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
rile duhului ei şi să le fie întreagă născătoare şi descoperi

toare de înţelesuri, încât să poată spune şi aceştia, cu drept
cuvânt: „Paharul Tău mă îmbată cu tăria lui" (Psalmii 22, 5)™.
Comentând acest pasaj, Părintele prof. Dumitru Stăniloae
afirma: „Cunoştinţa tainelor mari, mai presus de cuvânt,
ale Cuvântului cel personal şi iubitor, mai bine zis infinit
iubitor, e ca o băutură care îmbată de entuziasm şi bucurie,
producând o adevărată uitare de sine, dar în acelaşi timp o
uimire, care-1 face pe om să nu se confunde cu Dumnezeu,
pentru că în uimire trăieşte ceea ce nu este al lui. în tot urcuşul
duhovnicesc Dumnezeu urcă în noi"2930. Sunt cuvinte care nu
mai au nevoie de niciun comentariu...
îmbătarea de Duhul Sfânt produce nu doar uitare de
sine. Beţia sacră reprezintă o stare sublimă, de entuziasm
duhovnicesc, care îl face pe iubitorul de Dumnezeu să nu
resimtă osteneala asumată conştient şi nici suferinţa provo
cată de lume. Curajul şi seninătatea cu care mucenicii şi toţi
sfinţii au înfruntat lumea şi diavolul s-au datorat tocmai
acestei stări sufleteşti de exaltare şi bucurie, câştigată prin
iubire şi nevoinţă. Această stare excepţională a fost confun
dată uneori cu nebunia. Nebunii pentru Hristos au fost de
fapt beţi de dragoste pentru El. Sub titlul: „Beţia lui Dumnezeu
îl face pe om nesimţitorfaţă de întristări", Sf. Isaac Şirul consa
cră un întreg capitol dezvoltării acestei idei, din care cităm:
„Atunci când se va deştepta în suflet dorinţa firească de a
trăi lângă Dumnezeu, iar acest pahar al doririi va adăpa
29 Sf. NichitaSuthatul, Cele 300 de capete..., p. 262.

30 Sf. Grigorie de Nyssa, Cele 300 de capete..., p. 262, nota 64.
viaţa nevoitorului şi-l va îmbăta, el nu va mai simţi lumea,

nici osteneala, ci se va face nesimţitor faţă de întristări şi
faţă de diferitele lucrări ostenitoare."31
Şi Sfântul Grigorie de Nyssa a vorbit despre aşa numita
beţie trează (sobria ebrietas) ca fiind „entuziasmul vederii lui
Dumnezeu şi al odihnei pline de bucurie în iubirea lui nes
fârşită."32 Vedem aici beţia sacră nu doar ca o stare care me
rită râvnită, ci ca un scop sublim al vieţii creştinului,
sinonim cu înduhovnicirea, aşa cum învăţa Sf. Serafim de
Sarov: „Toată strădania noastră [...j este a dobândi Duhul
Sfânt"33 sau când îndemna: „Bucuria mea, te rog dobân-
deşte-ţi duh paşnic!"34 Beţia divină este astfel trăirea taine
lor şi a dogmelor Bisericii.
Pe lângă folosirea aceluiaşi cuvânt pentru a exprima
două tipuri de stări sufleteşti total diferite, mai există ceva.
Chiar unele manifestări externe ale Sfinţilor purtaţi de
Duhul Sfânt sunt inexplicabil de asemănătoare cu cele ale
persoanelor aflate sub influenţa alcoolului. De pildă, în ziua
Cincizecimii, când Sfinţii Apostoli şi alţi ucenici ai Mântui
torului Iisus Hristos au primit Duhul Sfânt, mai multe per
soane neavizate, martore involuntare la eveniment, i-au
confundat cu nişte oameni beţi: „Şi toţi erau uimiţi şi nu se
31 Sf. IsaaCŞirul, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Ed. Evan-

ghelismos, Bucureşti, 2007, p. 53.
32 Sf. Grigorie de Nyssa, Cele 300 de capete..., p. 240, nota 28.
33 Sf. Serafim de Sarov şi Sf. Nil Sorschi, Cuvinte duhovniceşti, Ed.
Pelerinul Român, Oradea, 1991, p. 78.
34 Sf. Serafim de Sarov şi Sf. Nil Sorschi, Cuvinte duhovniceşti,
36 PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? Iar

alţii, batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must" (Fapte 2,
12,13). Desigur, Sfântul Apostol Petru a explicat celor pre
zenţi, prin ceea ce s-a numit ulterior prima cateheză creş
tină, „că aceşti oameni nu sunt beţi, cum vi se pare vouă,
căci este al treilea ceas din zi" (Fapte 2,15), ci sunt „purtaţi"
de Duhul Sfânt, „turnat" peste tot trupul.
Aparenta asemănare dintre manifestările neobişnuite
ale celor două categorii de persoane, aflate cu certitudine
în poziţii diametral opuse pe scara desăvârşirii, se dato
rează faptului că, în ambele situaţii, apare o anumită lipsă
de control asupra sinelui, acea ieşire în şi din sine de care
s-a pomenit mai sus, o schimbare a vocii, a mimicii feţei, a
gesturilor, o anumită însufleţire interioară. Ambele catego
rii beneficiază de o senzaţie de plinătate care se revarsă pe
dinafară. Desigur, în primul caz e vorba de o desăvârşire şi
o transfigurare a eului în lumina şi căldura Duhului Sfânt,
iar în al doilea caz, de o desfigurare a chipului şi sufletului
omului robit de patimă, încălzit de alcool şi stimulat tem
porar de excesul de dopamină din creier.
Beţia, ca rezultat al folosirii diverselor substanţe, este
interzisă de Dumnezeu, întrucât ea este un surogat ieftin şi
o imitaţie nereuşită a acelei stări de „beţie sacră", consecinţă
a unei vieţi de comuniune, prin iubire, cu Dumnezeu.
Numai aşa, în sens mistic, poate fi interpretat îndemnul din
Cântarea Cântărilor care, altfel, ne-ar scandaliza: „...luaţi şi
beţi şi îmbătaţi-vă..." (Cântarea Cântărilor 5 , 1) sau misterio
sul: „Imbătaţi-vă, dar nu de vin; clătinaţi-vă, dar nu de bău
tură!" (Isaia 29, 9). Şi Psalmistul David face referire la
comuniunea cu Dumnezeu ca la o stare extatică, ca la o
„beţie divină": „Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă cu cei

ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu, iar paharul
Tău mă-mbată de parc-ar fi prea tare" (Psalmii 22, 6).
Toate aceste îndemnuri vechi-testamentare Ia ospăţ şi
petrecere nu pot fi înţelese decât tâlcuindu-le în mod simbo
lic, ele fiind o anticipare şi o prefigurare a ospăţului din îm
părăţia cerurilor, despre care a vorbit, în chip mai desluşit,
însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Cât despre îndem
nul „îmbătaţi-vă", el se poate referi la acea „beţie sacră" a iu
birii divine, dar şi la frenezia eshatologică a celor ce se vor
îndestula din nemărginitele bucurii ale fericirii veşnice."35
Sf. Apostol Pavel îndeamnă: „Nu vă îmbătaţi de vin, în
care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duhul" (Efeserti 5,18).
El sugerează ca îmbătarea cu vin, pricinuitoare de alte pa
timi grele, să fie combătută cu îmbătarea de Duhul, o beţie
înlocuind-o pe cealaltă. Şi Sf. Ioan Hrisostom, „gura lui
Pavel", în Cuvântul rostit „împotriva beţivilor, şi a celor ce
merg la cârciumi..." propune acelaşi lucru, dar cu alte cu
vinte: „Praznic satanicesc fiind ziua de ieri, voi aţi făcut-o
praznic duhovnicesc primind cu multă bunăvoinţă cuvin
tele cele de la mine şi petrecând aici cea mai mare parte din
zi, îmbătăndu-vă cu beţie plină de întreaga înţelepciune şi dăn
ţuind împreună cu Pavel."36
Dumnezeu rezervă fiecărei fiinţe umane posibilitatea
de a experimenta stări de exaltare sufletească extraordinare,
35 Sf. Scriptură, trad. de mitropolitul Bartolomeu Anania, Ed. IBMBOR,

Bucureşti, 2001, nota b, la vrs. 1 din Cântarea Cântărilor 5, p. 878.
34 Sf. Ioan GURA de Aur, Omilii la parabola despre săracul Lazăr şi bo
gatul nemilostiv, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002, p. 5-6.
dar acestea sunt un dar special al lui Dumnezeu, şi nu re

zultatul consumării cu premeditare a unor substanţe. Din
păcate, din cauza uşurinţei cu care poate fi procurat, pre
cum şi din pricina efectelor sale euforice predictibile, alcoo
lul este cea mai folosită substanţă în scopul modificării stării
de conştiinţă. Beţia divină, care cere efort susţinut şi conlu
crare cu Dumnezeu, este astfel înlocuită cu mai facila beţie
alcoolică, în acest fel explicându-se lipsa oricărui interes din
partea băutorilor pentru viaţa spirituală autentică. Pe cât de
departe este desfrânatul de iubirea curată, tot atât de de
parte este alcoolicul de beţia sacră!
Din punct de vedere ontologic, omul se află în relaţie
de dependenţă faţă de Creatorul său. El este duhovnicesc
doar în măsura în care se umple de Duhul Sfânt. Depăr-
tându-se de Dumnezeu, omul se înstrăinează totodată de el
însuşi, denatura sa teandrică, pervertindu-şi toate facultăţile
sufleteşti, îndreptate cu frenezie spre creaţie. El devine astfel
dependent de lucrul care l-a înlocuit pe Creatorul său. In
dependenţa faţă de Creator duce la dependenţă faţă de crea
ţia Sa. Stare de neutralitate nu există! Ori Hristos, ori Bachus!
Indepărtându-Lpe Dumnezeu din fiinţa noastră, rămâ
nem cu un imens gol sufletesc, cu un dor lăuntric, care nu
poate fi umplut cu nimic din lume decât cu Dumnezeu:
„Doamne, ne-ai făcut pe noi cu dorul după Tine şi neliniştit
este sufletul nostru până când se va odihni întru Tine!", ex
clama Fericitul Augustin37. Omul a fost creat cu setea de in
17Fer.A ugustin, Cotifessioncs, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR,

Bucureşti, 1994, p. 85.
finit, de Dumnezeu! Sau, cum spunea Părintele Stăniloae:

„Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru
infinit..."38. De aceea, va căuta mereu să-şi umple acel gol,
„rezervat" lui Dumnezeu, prin surogate ieftine, diverse plă
ceri care îi dau temporar un sentiment de falsă plinătate şi
perfecţiune. Astfel, putem spune că până şi cel care se duce
la crâşmă să bea, inconştient, II caută cu disperare pe Dum
nezeu. Numai că II caută unde nu trebuie...
întrebări pentru discuţii:

1. De ce oamenii ajung dependenţi de anumite sub
stanţe sau comportamente?
2. Ce este beţia din perspectivă patristică?
3. Ce este alcoolismul: păcat sau boală?
4. De ce dependenţa este (şi) o problemă spirituală?
5. Dacă dependenţa este o problemă spirituală, credeţi
că ar trebui făcute rugăciuni de dezlegare (exorcizare) per
soanelor dependente? De ce?
MSorin DUMITRLSCU, 7 dimineţi cu părintele Stăniloae, Ed. Anastasia,

Bucureşti, 1993, p. 217.
Capitolul II
CONCEPTUL DE BOALĂ AL DEPENDENTEI39 9
Definiţie. Alcoolismul este atât o boală a trupului, cât

şi una a sufletului. Una dintre caracteristicile bolii este
apariţia unor simptome specifice la nivel fizic, psihologic
şi spiritual în momentul încetării consumului de alcool.
Simptomul cel mai evident îl reprezintă însă incapacitatea
alcoolicului de a controla în mod constant când şi cât va
bea, precum şi ce se va întâmpla după ce începe să bea. Ast
fel, alcoolicul va continua să consume alcool în ciuda pro
blemelor serioase şi a consecinţelor negative cauzate de
băutură.
39 Capitolul de faţă a fost elaborat de dl Floyd Frantz, consilier în

adicţii, se află în România din 2000, ca misionar ortodox prin intermediul
Centrului Misionar Creştin Ortodox din SUA. Este directorul primului
program de recuperare din adicţii din România pe Model Minnesota,
Programul Sf. Dimitrie Basarabov din Cluj-Napoca, sub patronajul
Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului. De asemenea,
alături de Pr. Iulian Negru, dl Frantz este unul dintre co-fondatorii
Programului Naţional Antidrog al Bisericii Ortodoxe Române.
4? PASTORAŢIA PERSO A N ELO R D EPEN D EN TE DE A L C O O L
Alcoolismul - o boală fizică, em oţională, socială şi

spirituală
Societatea contemporană se dezvoltă în perm anenţă, în

direcţii nebănuite. In ultimii ani, am intrat într-o perioadă
de progres fără precedent în istoria universală. Societatea
noastră s-a modernizat tot mai mult şi are o distribuţie mult
mai largă a bunurilor în toate păturile sociale. Astăzi, oa
menii au mai multă libertate de mişcare şi un num ăr mult
mai mare de alternative decât oricând. începutul erei com
puterului a schim bat felul în care oam enii com unică şi
modul în care fac afaceri. Disponibilitatea bu nu rilor mate
riale i-ar şoca pe cei de acum 50 de ani, iar confortul din cele
mai multe case - cu tot ce înseam nă instalaţii, electricitate,
încălzire - ar trezi chiar şi invidia regilor din generaţiile an
terioare. Laolaltă cu aceste progrese, medicina şi psihologia
se dezvoltă tot mai mult pentru a da răspunsuri unora din
tre cele mai vechi şi dificile probleme sociale, categorie din
care fac parte şi alcoolismul, şi dependenţa de droguri.
Abuzul de alcool şi alcoolismul sunt, în acelaşi timp, o pro
blemă veche, dar şi una de mare actualitate. E „veche", pen
tru că oamenii se confruntă de generaţii întregi cu efectele
nefaste ale consumului de alcool. Alcoolul e m enţionat în
Biblie începând cu Cartea Facerii şi până la Epistolele Sfân
tului Apostol Petru40. Totodată, e o problemă de actualitate,
40 „Şi a băut vin, şi s-a îmbătat, şi s-a dezvelit în cortul său." (Facerea
9, 21); „Destul este că-n vremile trecute aţi făcut voia păgânilor, um
blând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi-ntru nele
giuite slujiri idoleşti" (2 Petru 4, 3).
CONCEPTUL DE BOALĂ AL DEPENDENŢEI 43
pentru că fiecare nouă generaţie este afectată de alcoolism,

ca şi cum nimeni nu ar mai fi suferit vreodată din cauza
acestuia sau nu ar fi ştiut câte ravagii face. Atunci când oa
menii sunt asaltaţi de această boală spirituală atât de dificilă
şi de periculoasă, nu pot sau refuză de cele mai multe ori
să recunoască modul în care alcoolismul i-a atins pe prie
teni, pe unii membri ai familiei sau chiar pe ei înşişi. E ca şi
cum mândria le-ar spune că „nu, mie nu mi se poate întâm
pla asta niciodată!". Cu toate acestea, statisticile arată că cca.
1 milion de persoane din România consumă alcool în mod
abuziv sau sunt deja dependenţi de alcool41, semn că mul
tora li se întâmplă totuşi „asta".
Simptomele bolii spirituale a alcoolismului ne înconjoară
pretutindeni în viaţa de zi cu zi. Abuzul de alcool şi alcoo
lismul se intersectează cu cele mai multe dintre evenimen
tele sociale normale (nunţi, botezuri, aniversări, hramuri,
înmormântări), dar şi cu majoritatea problemelor sociale
(divorţuri, violenţă domestică, neglijarea şi abandonarea
copiilor, sărăcie, infracţiuni etc.). In ceea ce priveşte sănă
tatea fizică a unei persoane, abuzul de alcool „răpeşte" în
jur de 15 ani din durata medie de viaţă a băutorului. însă,
pe parcursul ruinării sănătăţii fizice, alcoolul diminuează
treptat şi capacităţile mentale, astfel că, spre sfârşitul vieţii,
sunt afectate gândirea, judecata, dar, mai ales, capacitatea
de a relaţiona cu ceilalţi la un nivel semnificativ. E impor
tant să menţionăm că sărăcia, pierderile sau problemele psi
41 Conform Agenţiei Naţionale Antidrog din România, numărul

ar putea fi chiar mai mare.
44 PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE A LCO O L
hologice nu cauzează alcoolismul. Mulţi oameni au pro

bleme grave în domeniile amintite anterior, fără a deveni
însă alcoolici (de ex., mulţi oameni îşi pierd locul de muncă,
dar nu toţi şomerii devin alcoolici). Ce observăm însă este
că abuzul de alcool contribuie deseori Ia apariţia sau agra
varea acestor probleme (de foarte multe ori, de exemplu, ci
neva îşi pierde locul de muncă tocmai din cauza
consumului de alcool).
întrucât sunt atât dc multe şi mari diferenţe între alcoo
lici, autorităţile în domeniu încep să ia în consideraţie va
rianta în care alcoolismul nu este doar o „boală", ci mai
degrabă o serie de „boli"; există deci mai multe tipuri de al
coolism. Modelul Jellinek descrie destul de clar particulari
tăţile atât de complexe ale alcoolismului: „primar,
progresiv, cronic şi fatal". Jellinek arăta că alcoolismul nu
este o afecţiune secundară şi că celelalte probleme cu care
se confruntă alcoolicul nu se vor ameliora până când acesta
nu va înceta să mai consume alcool. De asemenea, odată ce
o persoană a depăşit graniţa dintre consumul abuziv de al
cool spre alcoolism, problemele lui nu vor face decât să se
înrăutăţească în timp, alcoolismul neputând fi vindecat
odată pentru totdeauna. Spunem că e „cronic" pentru că
durează toată viaţa, precum diabetul. în cele din urmă, Jel
linek spunea că e o boală fatală, despre care ştim, într-ade
văr, că scurtează durată medie de viaţă a alcoolicului cu
câţiva ani. Tot pentru a evidenţia caracterul progresiv al al
coolismului, vorbim despre anumite stadii ce pot fi identi
ficate în evoluţia unei persoane către şi prin alcoolism.
Acestea sunt: stadiul pre-alcoolic, stadiul incipient, urmate de
C O N C EPTU L DE BOALĂ A L DEPENDENTEI 45
stadiile intermediar şi final, ultimul fiind apropiat de punctul

în care persoana încetează să bea sau moare42.
Pentru a înţelege ce anume este alcoolismul, trebuie să
îl analizăm prin prisma unei suferinţe care se răsfrânge asu
pra întregii persoane. Ne referim Ia faptul că atât trupul, cât
şi sufletul sau „spiritul" persoanei sunt afectate de băutul
abuziv. în ceea ce priveşte partea fizică, consumul excesiv
de alcool43 poate determina modificarea echilibrului biochi
mic al unei persoane, ajungându-se astfel Ia dependenţa bio
logică sau fizică. Această parte a bolii e vizibilă atunci când
o persoană tremură, transpiră sau are convulsii (asemănă
toare celor epileptice) la încetarea bruscă a băutului. Din
colo de aceste simptome fizice, persoana resimte, de fapt,
pofta de a bea din nou alcool. Această poftă rezultă dintr-
un dezechilibru al sistemului nervos central, cauzat de con
sumul abuziv de alcool pentru o perioadă lungă de timp.
Dependenţa fizică este o combinaţie între durerea fizică a
sevrajului şi durerea emoţională a poftei de a bea. Acestora
li se adaugă alte simptome psihologice, toate acestea făcând
foarte dificilă încetarea consumului.
42 Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, vizitaţi site-ul

Programului Naţional Antidrog al Bisericii Ortodoxe Române
(www.ortodoxantidrog.ro).
43 Consumul excesiv de alcool este cel care depăşeşte normele
sociale şi indicaţiile medicale pentru o anumită persoana, cauzând
în mod constant consecinţe negative. Pentru detalii, vezi anexa Ghid
pentru consumul normal dc alcool, publicat de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS).
4r> rASIORATIA PERSOANELOR DKPENDU1MTK DE ALCOOL
Dovezi fiziologice ale conceptului de boală
în argumentarea conceptului de boală al alcoolismului

exista diverse dovezi de natură neuro-ehimieă. De exemplu,
faptul că alcoolul acţionează asupra aceloraşi zone din cre
ier ca şi morfina sau heroina sau rolul pe care îl are asupra
băutului deficitul de serotonină (neurotransmiţătorul care
reglează cele 5 simţuri: vederea, auzul, tactul, gustul, miro
sul, precum şi somnul, agresivitatea şi foamea). La alcoolici
s-au descoperit nivele semnificativ mai mici ale activităţii
serotonice din sânge, mai ales în timpul perioadei de băut.
Studiile pe animale stimulate artificial cu serotonină beau
mai puţin alcool decât cele cărora nu li s-a administrat acest
supliment, iar cele care preferă alcoolul în locul apei au ni
vele mai scăzute de serotonină în creier. Descoperirile din
aceste surse sugerează că nivelul scăzut de serotonină îl de
termină pe alcoolic să bea şi poate contribui la pierderea
controlului.
Alcoolul (sau alte droguri) pot să stimuleze anumite
stări, cum ar fi: foamea, setea, sexul sau alte comportamente
de supravieţuire. Sursa acestor stări de imbold este sistemul
limbic, o parte primitivă a creierului în care îşi are centrul
memoria şi stările de dispoziţie. Se pare că satisfacerea aces
tor imbolduri se asociază în memoria consumatorului cu
satisfacerea setei de alcool sau alte droguri; consumul de
alcool sau alte droguri devine atât de necesar pentru per
soana dependentă, precum sunt şi aceste instincte de bază.
De aceea, preocuparea faţă de procurarea şi consumul
compulsiv de alcool devin imbolduri de bază pentru per
soana dependentă sau alcoolică - asemănătoare cu instinc-
CONCEPTUL DE BOALÂ AL DEPENDENŢEI 47
tele de sex sau foame. în acest fel, alcoolismul şi dependenţa

de droguri a fost considerată ca o boală a sistemului limbic.
Studii genetice. în anii recenţi, o descoperire a adus cea
mai importantă undă de lumină în ceea ce priveşte alcoo
lismul ca boală: faptul că alcoolismul poate fi transmis ge
netic. Multe cercetări ştiinţifice au evidenţiat faptul că
alcoolismul se află printre bolile care se transmit genetic.
Oamenii de ştiinţă au reluat chiar spusele unui istoric antic,
Plutarch, care spunea că „din beţivi, beţivi se nasc". Vulne
rabilitatea genetică se referă la faptul că anumiţi indivizi au
tendinţa să dezvolte o dependenţă atunci când sunt expuşi
la alcool. Interacţiunea unică ce conduce la instalarea alcoo
lismului dintre alcool şi substanţele neuro-chimice nu se în
tâmplă, de obicei, într-un creier non-alcoolic.
Jellinek a scris despre alcoolismul familial şi despre
modul de transmitere a acestuia de la o generaţie la alta, cel
puţin 50% dintre alcoolici având măcar un alt membru al
familiei bolnav de alcoolism (diagnosticat oficial sau nu).
Studiile de adopţie realizate în câteva ţări au arătat că bio
logia determină dezvoltarea alcoolismului. Aceste studii au
urmărit copii adoptaţi care au fost separaţi de părinţii lor
naturali înainte de vârsta de 6 luni. Copiii care mai târziu
au devenit alcoolici au avut de cele mai multe ori părinţi
naturali alcoolici - mult mai des decât copiii non-alcoolici.
Cu alte cuvinte, se pare că structura genetică a părinţilor
biologici determină alcoolismul la copiii adoptaţi, şi nu ne
apărat mediul familial oferit de către părinţii adoptivi.
Studiile pe gemeni au arătat că gemenii identici au o
rată mult mai mare de a fi concordanţi în privinţa alcoolis
mului (adică, de a deveni amândoi alcoolici) decât gemenii
bivitelini care au o structură genetică diferită. O a patra me

todă de studiu genetic se concentrează pe persoanele cu risc
crescut - aceia care nu sunt alcoolici, dar au o rudenie de
sânge care este alcoolică. Conform acestor studii, persoa
nele cu risc pentru alcoolism prezintă o serie de caracteris
tici specifice persoanelor alcoolice, chiar dacă nu au
dezvoltat încă boala (de ex., anumite particularităţi ale func
ţionării cerebrale). De asemenea, aceste persoane cu risc
crescut au o toleranţă mai mare faţă de consumul de alcool,
se intoxică mai greu, prezintă o mai bună coordonare mo
torie în urma consumului.
Conceptul de boală este valid din punct de vedere te
rapeutic. Acceptarea alcoolismului ca boală s-a extins şi a
redefinit abordarea noastră în tratarea acestei afecţiuni. Do
vezi marcante au apărut în urma dezvoltării Alcoolicilor
Anonimi, un program care promovează conceptul de boală.
In 1939, membrii Alcoolicilor Anonimi numărau doar câ
teva sute, pentru ca în prezent să existe cca. 3 m ilioane de
membri în 83.696 de grupuri din 136 de ţări.
Oamenii care neagă faptul că alcoolismul este o boală,
îl privesc cel mai adesea pe alcoolic din perspectiva dege
nerării morale ca pe un om care nu doreşte să respecte anu
mite valori şi conduite, deşi ar fi la fel de capabil ca şi ceilalţi
oameni să facă acest lucru. „Nu zice nimeni să nu bea deloc,
dar de ce nu se opreşte şi el ca tot omul după un pahar?"
Putem face uşor comparaţia dintre alcoolism şi diabet.
Şi diabetul are o bază fiziologică, hiperglicemia (cantitatea
crescută de zahăr în sânge). Pe lângă medicamentul necesar
în unele cazuri (insulina), diabeticul trebuie să respecte şi
un anumit regim alimentar şi să realizeze anumite schimbări
CONCEPTUL DE BOALĂ AL D EPENDENŢEI 49
în stilul său de viaţă. Cu alte cuvinte, trebuie să îşi asume

responsabilitatea pentru boala şi tratamentul acesteia.
Acest lucru e indicat şi de perspectiva alcoolismului ca
boală. Pierderea controlului alcoolicului se manifestă asu
pra vulnerabilităţii faţă de o substanţă chimică, şi nu faţă
de schimbarea atitudinilor şi a stilului de viaţă. Alcoolicul e
neputincios faţă de alcool, dar nu şi faţă de alcoolism. Alcoolicul
va trebui să ţină un regim faţă de alcool şi va trebui să reîn-
veţe cum să îşi trăiască viaţa zi de zi, cum să se bucure şi
cum să facă faţă problemelor, cum să socializeze şi cum să
se relaxeze fără a bea. El nu trebuie să fie un om condamnat,
blestemat şi împins spre marginea societăţii, într-un loc de
unde să nu mai poată răni pe nimeni. El poate fi un om care
să se bucure din nou de viaţă şi de cei dragi ai săi, aşa cum
şi un diabetic poate fi un om de succes, în ciuda bolii sale.
Alcoolismul ca patimă sufletească
Alcoolismul afectează şi sufletul persoanei, iar în tra

diţia ortodoxă trebuie să amintim şi de aspectele mentale,
emoţionale şi raţionale, precum şi de „voie" sau „voinţă".
Din motive de spaţiu, nu vom detalia foarte mult aceste as
pecte aici, însă putem spune că alcoolicul tipic este aproape
în permanenţă confuz şi, în general^se Simte vinovat pentru
ceea ce face._Aceste sentimente de ruşine şi de vinovăţie pot
deveni atât de puternice, încât să îl îm piedice să înţeleagă
cu adevărat consecinţele comportamentului său. Un exem
plu în acest sens poate fi pierderea unei relaţii cu partenerul
de viaţă sau cu copiii. Alcoolicul evită să aibă de-a face cu
lumea reală. El nu vrea să vadă că abuzul de alcool a fost
50 PASTDRAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE A LC O O L
cel care i-a cauzat probleme în căsnicie. Uneori, el va spune

că „soţia nu mă înţelege" sau va găsi alte m odalităţi prin
care să arunce vina asupra soţiei, în loc să încerce să facă
altfel faţă problemelor. Există însă şi o anume „am ăgire"
care e atât de reală, încât persoana e orbită şi nu poate să
vadă cu adevărat situaţia în care se află. Acesta este încă un
simptom al bolii spirituale şi e nevoie de ajutorul unui în
drumător duhovnicesc pentru ca alcoolicul să înceapă să
înţeleagă şi să îşi rezolve problemele. El trebuie să se con
frunte cu realitatea şi să îşi asume responsabilitatea de a-şi
transforma casa într-un loc plin de iubire şi siguranţă pen
tru toţi cei din familie. Trebuie să îşi restabilească relaţia cu
Dumnezeu şi să se împace cu el însuşi, însă nu va putea face
aceste lucruri singur. Confuzia mentală şi spirituală în care
se află îl împiedică să fie sincer cu sine, iar fără această sin
ceritate nu va putea face nimic. Fără un îndrum ător spiri
tual care să îl ajute să iasă din spirala dependenţei, el va
continua să facă acele greşeli de gândire şi judecată care îl
A A
vor menţine in starea de rob al dependenţei. In această fază,

„patima" este cea care îi controlează viaţa.
Recuperarea din orice boală implică sufletul sau spiri
tul persoanei, căci fiecare persoană este şi trup, şi suflet. Ele
pot fi separate, însă nu în această viaţă. Ce îl afectează pe
unul, îl lezează şi pe celălalt. Acest lucru e cu atât mai ade
vărat atunci când vorbim despre alcoolism sau despre orice
altă dependenţă, şi asta pentru că dependenţa trupului e
corelată cu „patima" sufletului. Deşi aspectele fizice ale
adicţiei sunt importante, trebuie să avem în vedere că de
pendenţa spirituală este mai importantă, căci doar prin
lupta cu aceasta i se poate face faţă dependenţei fizice, ajun-
gându-se mai apoi atât la vindecarea trupului, cât şi a su

fletului. Aşadar, atunci când vorbim despre „recuperarea
din dependenţe", vorbim despre tămăduirea din patimă44,
iar „recuperarea" din dependenţă apare atunci când trupul,
mintea, emoţiile şi sufletul sunt tratate împreună şi sunt în
armonie cu voia lui Dumnezeu pentru acel om.
Nu se impune însă o atitudine „anti-alcool". Consumul
de vin reprezintă, de exemplu, o preocupare veche şi, uneori,
folositoare. Deşi Biblia ne oferă multe avertismente în legă
tură cu băutul vinului, el este acceptat în general în scopuri
de socializare. Consumul de alcool devine o problemă doar
dacă devine un tip de „idolatrie" ce apare atunci când o per
soană abuzează de alcool până când acesta ajunge să îi dău
neze trupului şi sufletului. Oamenii „divinizează" alcoolul
atunci când îi permit acestuia să II înlocuiască pe Dumnezeu
ca sursă a fericirii, bucuriei şi scopului lor în viaţă. în loc să
trăiască pentru Dumnezeu şi pentru familia sa, alcoolicul în
cepe să trăiască pentru el însuşi, preocupat de următoarea
ocazie de a bea. Alcoolul devine zeul său pentru că are nevoie
să bea pentru a fi fericit. El nu se mai poate simţi fericit în ab
senţa alcoolului. Viaţa lui nu îşi pierde scopul şi semnificaţia,
însă alcoolicul nu mai poate avea sentimentul de împlinire,
bucurie sau linişte din cauza înstrăinării de Dumnezeu. în
timp ce Dumnezeu începe să ocupe locul secund, acelaşi
lucru se întâmplă cu soţia şi cu familia alcoolicului. Pe mă
sură ce boala avansează, şi această înstrăinare se acutizează.
Lucrurile cu adevărat importante încep să cadă tot mai jos
44 Vezi în anexe Graficul V al progresiei spirituale.

52 PAST0RAŢ1A PERSOANFL.OR DEPENDENTE DE ALCOOL
pe lista de priorităţi. Dar trebuie să ne amintim că alcoolis

mul este doar un simptom al unei „boli sufleteşti" care există
in tiecare dintre noi. Cu toţii păcătuim şi în fiecare dintre noi
există o formă sau alta de idolatrie. Din când în când, fiecare
dintre noi 11 punem pe Dumnezeu pe locul al doilea în anu
mite domenii ale vieţii noastre. In cazul alcoolicului, acest
lucru este pur şi simplu dus la extrem.
Oamenii de ştiinţă au descoperit acţiunea biochimică a
adicţiei fizice, astfel că acum există medicamente care ajută
la depăşirea mult mai uşoară a fazei de dezintoxicare de al
cool sau de alte droguri. Oamenii nu mai trebuie să moară
în sevraj, iar unele dintre medicamentele mai noi contribuie
chiar la diminuarea poftelor intense de a bea pe care cei de
pendenţi le au imediat ce încetează consumul de alcool. Ca
urmare a procesului de dezintoxicare, consilierii, psihologii
şi asistenţii sociali îl pot ajuta pe alcoolic să îşi înţeleagă de
pendenţa din punct de vedere psihologic şi social, oferindu-
i speranţa că recuperarea e posibilă dacă va respecta un set
de indicaţii destul de simple. Cel mai important pas în tra
tamentul alcoolismului a fost făcut în urmă cu 75 de ani,
odată cu apariţia Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi (AA).
Atunci, un grup de alcoolici a început să-şi trăiască viaţa
conform unor principii spirituale, pentru a se menţine în ab
stinenţă faţă de alcool. Totodată, ei recunoşteau importanţa
conceptului de boală al alcoolismului45. Astăzi, în aproape toate
45 Mă refer aici la programul „Alcoolicilor Anonimi" care a fost

iniţiat în 1935 de către doi alcoolici. Astăzi sunt peste 63.000 de grupuri
în toată lumea, cu peste 3.5 milioane de membri. în România activează
în prezent cca. 20 de grupuri AA în diferite oraşe, cu cca. 300 de
programele de tratament al alcoolismului din SUA, dar şi

din Europa, există o anumită psihologie morală, care este re
comandată de psihologi şi consilieri şi care se bazează pe cei
12 paşi de recuperare ai AA. Ideea unui program spiritual
de recuperare a venit dinspre religie, dar religia nu a folosit
„conceptul de boală" al alcoolismului în sensul în care e fo
losit astăzi. Religia, în general, nu a avut succes în tratarea
alcoolismului din două motive: 1. nu s-a cunoscut faptul că
alcoolismul este şi o boală bio-psiho-socială, nu doar una
spirituală, şi 2. religia nu a dezvoltat programe spirituale
specializate în tratarea dependenţei de alcool. AA-ul are suc
ces tocmai pentru că oferă atât educaţie despre conceptul de
boală, cât şi pentru că insistă asupra vieţii spirituale ca mod
de recuperare. „Programul de recuperare" al celor 12 paşi a
ajutat milioane de alcoolici să descopere o abstinenţă fericită
prin folosirea principiilor spirituale sugerate şi să devină ast
fel din nou utili societăţii.
AA-ul susţine un fel de „psihologie morală", însă acest
lucru nu se referă la psihologia tradiţională, practicată de
către cei mai moderni psihologi clinicieni. în psihologia mo
dernă seculară - umanistă, de altfel - accentul e pus pe per
soana care e capabilă să se schimbe pe ea însăşi prin
descoperirea şi exprimarea sinelui. E o abordare „depen
dentă de sine", baza punându-se pe potenţialul propriu de
schimbare al indivizilor. In tipul de „psihologie morală" la
care ne referim, accentul e pus pe persoana care devine „de
pendentă de Dumnezeu" şi care îşi găseşte sprijinul sufletesc
membri. Mare parte dintr-un capitol este alocat AA-ului, iar în anexe
veţi găsi o listă parţială cu adresele şi detaliile de contact ale grupurilor.
PASTOR AŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
pe lista de priorităţi. Dar trebuie să ne amintim că alcoolis

mul este doar un simptom al unei „boli sufleteşti" care există
in fiecare dintre noi. Cu toţii păcătuim şi în fiecare dintre noi
există o formă sau alta de idolatrie. Din când în când, fiecare
dintre noi îl punem pe Dumnezeu pe locul al doilea în anu
mite domenii ale vieţii noastre. în cazul alcoolicului, acest
lucru este pur şi simplu dus la extrem.
Oamenii de ştiinţă au descoperit acţiunea biochimică a
adicţiei fizice, astfel că acum există medicamente care ajută
la depăşirea mult mai uşoară a fazei de dezintoxicare de al
cool sau de alte droguri. Oamenii nu mai trebuie să moară
în sevraj, iar unele dintre medicamentele mai noi contribuie
chiar la diminuarea poftelor intense de a bea pe care cei de
pendenţi le au imediat ce încetează consumul de alcool. Ca
urmare a procesului de dezintoxicare, consilierii, psihologii
şi asistenţii sociali îl pot ajuta pe alcoolic să îşi înţeleagă de
pendenţa din punct de vedere psihologic şi social, oferindu-
i speranţa că recuperarea e posibilă dacă va respecta un set
de indicaţii destul de simple. Cel mai important pas în tra
tamentul alcoolismului a fost făcut în urmă cu 75 de ani,
odată cu apariţia Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi (AA).
Atunci, un grup de alcoolici a început să-şi trăiască viaţa
conform unor principii spirituale, pentru a se menţine în ab
stinenţă faţă de alcool. Totodată, ei recunoşteau importanţa
conceptului de boală al alcoolismului4\ Astăzi, în aproape toate
‘ Mu refer caia la programul „Alcoolicilor Anonimi" care a fost

iruţUrt Ir 1?3: de către doi alcoolici. Astăzi suni peste 63.000 de grupuri
ir toată lumea, cu pev‘.e3.5 milioane de membri. In România activează
;r. prezent cca. 2') de grupuri AA in diferite ora^e, cu cca. 300 de
programele de tratament al alcoolismului din SUA, dar şi

din Europa, există o anumită psihologie morală, care este re
comandată de psihologi şi consilieri şi care se bazează pe cei
12 paşi de recuperare ai AA. Ideea unui program spiritual
de recuperare a venit dinspre religie, dar religia nu a folosit
„conceptul de boală" al alcoolismului în sensul în care e fo
losit astăzi. Religia, în general, nu a avut succes în tratarea
alcoolismului din două motive: 1. nu s-a cunoscut faptul că
alcoolismul este şi o boală bio-psiho-socială, nu doar una
spirituală, şi 2. religia nu a dezvoltat programe spirituale
specializate în tratarea dependenţei de alcool. AA-ul are suc
ces tocmai pentru că oferă atât educaţie despre conceptul de
boală, cât şi pentru că insistă asupra vieţii spirituale ca mod
de recuperare. „Programul de recuperare" al celor 12 paşi a
ajutat milioane de alcoolici să descopere o abstinenţă fericită
prin folosirea principiilor spirituale sugerate şi să devină ast
fel din nou utili societăţii.
AA-ul susţine un fel de „psihologie morală", însă acest
lucru nu se referă la psihologia tradiţională, practicată de
către cei mai moderni psihologi clinicieni. în psihologia mo
dernă seculară - umanistă, de altfel - accentul e pus pe per
soana care e capabilă să se schimbe pe ea însăşi prin
descoperirea şi exprimarea sinelui. E o abordare „depen
dentă de sine", baza punându-se pe potenţialul propriu de
schimbare al indivizilor. In tipul de „psihologie morală" ia
care ne referim, accentul e pus pe persoana care devine „de
pendentă de Dumnezeu" şi care îşi găseşte sprijinul sufletesc
membri. M are parte dintr-un capitol este alocat AA-ului, iar în anexe
veţi găsi o listă parţială cu adresele şi detaliile de contact ale grupurilor.
54 PASTORAŢIA PERSOANELOR D E P EN D EN T E DE A L C O O L
prin intermediul construirii unei relaţii cu Dum nezeu. în ter

meni ortodocşi, aceasta ar fi „Praxis" sau „spiritualitatea apli
cată". Vom discuta în capitolul IV despre modul în care acest
lucru îi ajută pe alcoolici să îşi depăşească problem ele.
Bineînţeles că nu tot ceea ce descoperă ei în privinţa re
cuperării din alcoolism este ceva nou pentru Biserica Orto
doxă sau pentru duhovnicii noştri. Mesajul de bază regăsit în
cei 12 paşi ai AA este unul obişnuit în învăţătura creştină şi -
într-o formă sau alta - el a fost deja promovat de către Biserica
noastră încă din vremea Sfinţilor Părinţi. Aspectul mai nou al
mesajului îl reprezintă „conceptul de boală al alcoolismului",
precum şi înţelegerea faptului că abstinenţa completă şi pen
tru toată viaţa este necesară pentru ca recuperarea să fie po
sibilă. Astăzi ştiinţa înţelege de ce e necesară abstinenţa şi
există diverse cărţi publicate pe tema implicaţiilor asupra sis
temului nervos, a modificărilor biochimice şi a efectelor al
coolismului la nivel celular. Nu vom intra în astfel de detalii,
pentru că ele depăşesc obiectivul acestei lucrări, însă anumite
informaţii din această sferă sunt necesare. Pentru scopul ur
mărit aici, e suficient să recunoaştem simptomele alcoolismu
lui, trăsăturile lui şi modul în care oamenii se pot recupera
(aspecte regăsite mai jos în acest capitol), dacă au dorinţa sau
„voinţa" de a trăi conform unor principii spirituale.
Despre voinţă şi alcoolism
Observaţi că am folosit din nou cuvântul „v oin ţă". Pro

babil acesta este cuvântul cel mai im portant din „lim bajul
specific de recuperare" şi, totodată, cel mai puţin înţeles. In
ceea ce priveşte alcoolismul, „puterea voinţei" nu e de prea
mare folos. în alte domenii ale vieţii, alcoolicul poate avea

o voinţă puternică. Poate fi un medic, un bancher, un pro
fesor, un şofer de camion sau chiar un preot de succes. Insă,
din cauza modificărilor fizice cauzate de consumul cronic
de alcool la nivelul corpului şi a patimii adicţiei, încercările
de a face faţă alcoolismului doar prin folosirea propriei
voinţe nu sunt deloc utile. El are nevoie de ajutor pentru a
descoperi calea de ieşire din patima sa, iar asta nu poate să
o facă singur.
De puterea voinţei se leagă un aspect foarte important,
cel al responsabilităţii personale. E uşor să îl învinovăţeşti
pe alcoolic pentru problemele sale, deşi e adevărat că este
responsabil pentru cele mai multe dintre ele. Dar, trebuie
să ne amintim mereu că şi alcoolicul este o victimă a bolii
sale, aşa cum suntem cu toţii victimele păcatelor noastre
sau ale altora. Dacă alcoolicul şi-a pierdut, de fapt, controlul
asupra consumului de alcool - iar noi credem că exact aşa
se întâmplă atunci, cum s-ar putea ajuta pe el însuşi? E o
întrebare importantă, care trebuie să fie luată în considera
ţie dacă vrem să avem atitudini adecvate faţă de cei care se
confruntă cu acest gen de probleme. Singurul mod în care
putem răspunde la această întrebare este să privim alcoo
lismul şi dependenţa ca „patimi"46. In acest mod putem găsi
răspunsuri, aşa cum prin legea „Duhului" lui Hristos ne
46 Folosesc alternativ termenii de „alcoolism", adicţie şi patimă".

Alcoolul este un drog, iar alcoolicii sunt dependenţi de drogul alcool.
Adicţia este o formă de patimă, iar recuperarea din adicţie este posi
bilă prin folosirea aceloraşi metode spirituale prin care sunt tratate
alte patimi.
3o PASTORALA PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE A L C O O L
putem găsi eliberarea din patimi, păcate şi moarte (Romani

8, 2). Această „lege a duhului" reprezintă fundam entul
principiilor spirituale folosite în programul de recuperare,
Duhul oferindu-le alcoolicilor recuperarea şi eliberarea din
dependenţe.
Mulţi oameni consumă alcool ocazional, fără nicio pro
blemă, aşa încât băutura nu reprezintă o problem ă pentru
ei. Societatea vestică modernă a transform at acest obicei
într-un mod de socializare. E aproape imposibil să participi
la o petrecere sau eveniment social la care alcoolul să nu fie
prezent. Consumul de alcool, chiar dacă nu e impus, este
totuşi un comportament încurajat. însă nu acest consum e
cel care ridică probleme, ci „consumul abu ziv" - el con
duce, de fapt, către patimă şi boală spirituală. Putem spune
că băutul excesiv este un păcat pentru că dăunează atât su
fletului, cât şi trupului. Vă rugăm să reţineţi că „abuzul de
alcool" şi „alcoolismul" nu sunt acelaşi lucru. „Abuzul de
alcool" se referă la un set de comportamente care implică
faptul că persoana bea mai mult decât îi face bine. Aceşti
oameni pot, de obicei, să se oprească sau să reducă consu
mul de alcool, atunci când anumiţi factori externi îi moti
vează. „Alcoolicul" este persoana care e dependentă de
alcool aşa cum un heroinoman e dependent de heroină. Al
coolicul încetează doar temporar să bea, pentru ca după o
perioadă de timp să îşi reia obiceiul. Mai apoi, el bea în
exces, din nou şi din nou. Nu oricine face abuz de alcool
este alcoolic, dar toţi alcoolicii prezintă anumite simptome
ale „abuzului de alcool".
Sfântul Maxim ne spune că tămăduirea dintr-o boală nu
poate începe fără recunoaşterea faptului că ea există. Asta
CO N CEPTUL DE BOALĂ AL DEPENDENŢEI 57
înseamnă că nu putem lua decizii bune dacă nu ne dăm

seama de adevărata natură a bolii noastre. în continuare, re
găsiţi un scurt rezumat al modului în care evoluează adicţia,
urmat de o listă de simptome care descriu abuzul de alcool
şi alcoolismul. Pentru o listă mai detaliată, vă rugăm să ana
lizaţi harta „V" din anexe. Acest grafic reflectă stadiile pro
gresive ale alcoolismului, care au fost menţionate deja, dar
cu siguranţă veţi regăsi şi alte simptome. Dacă o persoană
nu prezintă toate aceste simptome, nu înseamnă că nu este
dependentă de alcool. Oricine manifestă doar unul dintre
aceste simptome prezintă un risc de a dezvolta dependenţă
de alcool. Să aruncăm mai întâi o privire asupra „procesului
dependenţei" şi a modului în care oamenii se supun ei înşişi
riscului de a dezvolta adicţia.
Evoluţia bolii alcoolismului
1. Consumul experimental - motivat în primul rând de

curiozitate şi de căutarea aventurii (uneori şi de rebeliune);
efectele lui sunt mai puţin importante decât starea care în
soţeşte acest tabu; acest tip de consum se produce de obicei
într-un context social, nu e frecvent, poate fi impulsiv şi
poate conduce la beţie.
2. Consumul social - motivaţia primară este dorinţa de
a fi acceptat social şi de a obţine facilităţile sociale (inte
grare); efectele principale sunt relaxarea şi renunţarea la in
hibiţii; acest consum are loc în grupuri de prieteni sau
colegi, la petreceri; e posibil să fie consumate cantităţi mari
de alcool, se poate ajunge la beţie, mahmureli sau „ruperea
filmului"; acesta este stadiul în care adolescenţii încep să
58 PAST0RAŢ1A PERSO A N ELO R D E P E N D E N T E D E A L C O O L
înveţe concret despre efectele băuturii asu p ra em o ţiilo r şi

comportamentelor.
3. Consumul funcţional - în acest stad iu , a lco o lu l are
funcţia de obţinere a efectelor m enţionate a n te rio r asupra
emoţiilor şi com portam entelor; există d ouă tip u ri de con
sum: hedonic (căutarea plăcerii şi ren u n ţa rea la inhibiţii,
comportamente agresive sau sexuale) şi co n su m compensa -
toriu (folosirea substanţelor pentru inhibarea u n u i com por
tament sau pentru suprim area unor em oţii p re cu m mânia,
resentimentele, vinovăţia, ruşinea, d urerea, p lictisea la sau
anxietatea). Uneori, pot apărea accidente, m a h m u re li sau
„ruperea film ului", însă consecinţele n egativ e su n t în că mi
nime sau dificil de observat. A bsenţa de la şco ală sa u rezul
tatele slabe la învăţătură pot apărea pe p arcu rs, în să adulţii
nu vor face încă legătura între aceste sim p tom e şi consum ul
de alcool.
4. Consumul uzual - consum ul de alcool d e v in e princi
palul mod de distracţie şi / sau de rezolvare a problem elor.
Pot apărea schimbări în stilul de viaţă (intrarea în tr-u n grup
care consumă m ult alcool, intoxicări m ai d ese, iz o la re, re
beliune, iritabilitate). De asem enea, în acest sta d iu putem
începe să vorbim despre o creştere a toleran ţei la alco o l (ne
voia de a folosi progresiv tot mai m ult alco o l p e n tru a ob
ţine aceleaşi efecte) şi despre consum ul c o n tin u u , în ciuda
consecinţelor fizice, sociale, legale, m en tale sau em oţionale.
5. Consumul compulsiv - pierderea c o n tro lu lu i faţă de
când, unde, cât de mult şi pentru cât timp b ea, preocupare faţă
de consum ul de alcool, incapacitatea de a în ce ta consu m ul,
iritabilitate şi stări depresive atunci când nu b ea. A ce a stă pier
dere a controlului asupra efectelor b ău tu rii in c lu d e şi beţia
C O N C EPT U L DE BOALĂ AL DEPENDENŢEI 59
sau alte comportamente inadecvate pe durata intoxicării cu

alcool. Acest fenomen se dezvoltă, de obicei, în timp, şi este
un proces gradual, prin care băutura afectează comporta
mentul. Acesta este stadiul incipient pe care îl numim al
coolism. Iată câteva simptome majore ale alcoolismului.
Simptomele majore ale alcoolismului
1. Folosirea repetată şi compulsivă a alcoolului; uneori, ne

voia de alcool apare dimineaţa, pentru a îndepărta mahmu
reala sau pentru a face faţă remuşcărilor sau ruşinii cauzate
de comportamentele din noaptea anterioară.
2. O creştere a toleranţei faţă de alcool, o creştere a frec
venţei consumului şi a cantităţii consumate. E vorba aici de
o persoană care obişnuia să bea o anumită cantitate de al
cool pentru a obţine anumite efecte, dar care acum trebuie
să bea mai mult pentru a obţine aceleaşi efecte.
3. Sim ptome de sevrajfizic, atunci când e întrerupt con
sumul de alcool. Se manifestă prin transpiraţie, tumefierea
pielii şi feţei, înroşirea ochilor, tremuratul mâinilor.
4. Progresia dependenţei fizice şi psihologice faţă de alcool.
Aceasta include anxietate, iritabilitate, agitaţie şi, în general,
o nemulţumire generală faţă de viaţă, aceste manifestări pu
tând să apară timp de săptămâni şi chiar luni după ce per
soana a încetat să mai bea. E important să reţinem că
„băutul" e doar un simptom al alcoolismului şi că stările
menţionate mai sus sunt manifestări ale poftei de alcool şi
semne ale preocupării obsesive faţă de acesta, chiar şi în pe
rioada în care alcoolicul nu bea deloc. Acestora li se adaugă
senzaţia de disconfort în împrejurări sociale în care nu se
60 PASTORAŢIA PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE A L C O O L
serveşte alcool, anticiparea sau planificarea urm ătoarei oca

zii de consum, manipularea unor evenim ente sociale în aşa
fel încât alcoolul să fie disponibil.
5. Scăderea toleranţei la alcool este un sem n clar de al
coolism. Această toleranţă scăzută e însoţită de o pierdere
treptată a controlului faţă de cantitatea de alcool folosită.
După ce ficatul e afectat de alcool, băutorul începe să se îm
bete mult mai repede. Deşi continuă să bea în acelaşi mod
în care era obişnuit, comportamentul său devine din ce în
ce mai bizar. Ulterior, vor creşte sentim entele lui de vino
văţie, odată cu resentimentele, ruşinea, cu m ecanism ele de
apărare şi negarea problemei cu alcoolul. E un fenom en
progresiv, însă, uneori, el poate avea loc pe durata a câteva
luni. Subliniem că una dintre marile diferente în tre abuzul
»
de alcool şi abuzul de droguri este că prin folosirea drogu

rilor oamenii pot deveni dependenţi în câteva zile sau chiar
în câteva ore. In cazul alcoolismului, acest p roces poate
dura mai mult, astfel că pot trece chiar şi 15 ani de consum
înainte de a apărea simptomele dependenţei.
6. Legat de scăderea toleranţei la alcool, ultimul simptom
pe care îl menţionăm este cel care ne ajută să-l distingem
pe alcoolic de cel care face doar abuz de alcool. Persoana
care abuzează de alcool nu are, de obicei, sentim en te de
vinovăţie după consumul excesiv de alcool. Pe de altă
parte, alcoolicul simte vinovăţie şi rem uşcări după fiecare
episod de băut, mai ales dacă înainte de acest episod per
soana încercase să renunţe la băutură sau să dim inueze
cantităţile pe care le consumă. El poate sim ţi că s-a trădat
pe sine şi pe ceilalţi prin revenirea la vechiul com p orta
ment, după ce a făcut deja o prom isiune sau un jurăm ânt
că nu va mai bea la fel de mult. Uneori această vinovăţie

sau remuşcare îl va duce din nou către un alt episod de
consum prelungit.
Responsabilitatea personală
Alcoolicul se simte vinovat, dar ar trebui să se simtă

aşa? Este el atât de păcătos până la urmă? Să aruncăm acum
o privire asupra modului în care este perceput uneori „pă
catul". Pe de o parte, există ideea de responsabilitate perso
nală: „El a făcut-o, şi el e vinovat de tot ceea a făcut" sau: „A
fost o chestiune premeditată din partea lui, aşa că ar trebui
pedepsit într-un fel sau altul sau, cel puţin, responsabilizat".
In acest caz, persoana este uneori etichetată ca fiind „un om
rău" sau, în cel mai bun caz, „un actor prost". Pe de altă
parte, avem o perspectivă mai tolerantă asupra păcatului.
Aceasta vorbeşte despre responsabilitatea pentru faptele co
mise, însă nu în sensul în care cineva ar fi făcut dinadins o
faptă rea. S-ar putea spune că cel în cauză „nu a făcut ceea
ce se cuvine să facă". Pe de o parte, vorbim despre cineva
care comite în mod voit şi deliberat nişte fapte contrare voii
lui Dumnezeu. în celălalt caz, vorbim despre cineva care e
privit ca păcătos, dar care se luptă cu comportamentul de
care e acuzat - deşi nu are prea mult succes în lupta sa. De
fapt, pe alcoolici nu îi prea ajutăm să înceteze să bea dacă îi
copleşim cu vinovăţia, ruşinea şi remuşcările - ba, dimpo
trivă, reuşim chiar să obţinem efecte contrare.
Este alcoolicul responsabil pentru acţiunile sale? Bineîn
ţeles că este, şi nimeni nu poate nega responsabilitatea lui
faţă de lucrurile pe care le face sau nu le face. Este el o per-
62 PASTORAŢ1A PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE A LC O O L
sonnă rea sau un „păcătos" pentru că suferă de o boală nu

mită alcoolism? Aceasta e cu totul altă întrebare. Dar poate
că există o întrebare mult mai importantă, şi anume: „care
este responsabilitatea alcoolicului atunci când ştie că poate
fi ajutat, însă refuză acest ajutor"? Şi ar mai fi încă o între
bare, de data aceasta adresată societăţii: „Dacă ştim că o per
soană este „bolnavă", care este responsabilitatea societăţii
pentru a-i oferi acelei persoane ajutorul de care are nevoie?"
Acest tip de întrebări despre păcat nu îşi găseşte prea uşor
răspunsul. Un lucru pe care îl putem spune cu siguranţă este
acela că el reprezintă cauza îndepărtării noastre de Dumne
zeu, iar despărţirea de Dumnezeu a fost motivul bolii şi al
morţii noastre încă de la căderea lui Adam.
Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel, vorbea despre
propriile păcate în Romani, capitolul 7, vers. 19, 20. El spu
nea că: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-1
voiesc, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc
eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine."
Sfântul Pavel vorbea despre genul de neputinţă care înso
ţeşte, în general, condiţia umană. Această neputinţă nu este
rezultatul unui păcat personal pe care cineva l-ar fi comis.
El vorbeşte despre păcat într-un mod general, despre acel
tip de păcat care e inerent „naturii umane căzute". Pavel nu
era mai păcătos decât oricare dintre noi, ba chiar era un om
drept, iar astăzi e socotit un sfânt. Insă, ispitele cu care se
lupta erau foarte mari, fiind cauzate de slăbiciunile sale
omeneşti. S-ar putea spune că în acest pasaj, Pavel ne vor
beşte despre tipul de slăbiciune sau „neputinţă" cu care se
confruntă alcoolicul zi de zi în încercarea de a se controla.
Este, de asemenea, motivul pentru care sufletul alcoolicului
e copleşit de sentimente de vinovăţie. Faptul că „nu face bi

nele pe care îl voieşte, ci răul pe care nu-1 voieşte" ar deter
mina pe oricine să simtă vinovăţie şi remuşcări. Pentru
alcoolic, eşecul repetat de a trăi conform sistemului său de
valori îi pricinuieşte acestuia şi mai multă durere şi amără
ciune, chiar mai multă decât ar putea un non-alcoolic să îşi
imagineze vreodată. Din nou, trebuie să spunem că senti
mentele de vinovăţie pentru boala alcoolismului sunt indi
catori ai faptului că persoana a intrat într-un stadiu critic al
alcoolismului ei. Non-alcoolicii, chiar dacă sunt băutori
abuzivi, nu au sentimente de vinovăţie pentru ceea ce fac.
Pentru alcoolic, viaţa spirituală devine tot mai compli
cată din cauza naturii alcoolismului. Separarea lui de Dum
nezeu devine foarte acută şi foarte reală. El nu alege
deliberat să se despartă de Dumnezeu, dar această separare
apare atunci când alegerea sa de a bea îl conduce spre un
mod de viaţă care e, în sine, înstrăinat de Dumnezeu. însă
factorii care nasc alcoolismul îi sunt necunoscuţi alcoolicu
lui, astfel încât el se împotriveşte firii date lui de Dumnezeu
nu prin alegere, ci, mai degrabă, din întâmplare. El nu re
cunoaşte pericolul căruia i se expune prin băutul lui excesiv.
Acest lucru rezultă, de obicei, din lipsa lui de înţelegere
asupra alcoolismului şi a dependenţei. în plus, societatea îl
încurajează să bea alcool - exact lucrul care îi cauzează mai
apoi probleme.
O altă observaţie importantă despre perspectiva asupra
alcoolismului ca păcat este că, din cauza stigmatizării, a ru
şinii de a fi etichetat ca „păcătos", mulţi alcoolici au mari
dificultăţi în a se adresa Bisericii în încercarea lor de a se re
concilia cu Dumnezeu. Astăzi conceptul de boală al depen-
64 PASTOR AŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE A LCO O L
deniei e mult mai bine înţeles şi acceptat; avem un program

bazat pe trăire duhovnicească, dovedit ca eficient, un pro
gram care îl ajută cu adevărat pe alcoolic. De fapt, deşi AA-
ul promovează conceptul de boală al alcoolismului, el
propune o abordare spirituală asupra recuperării din alcoo
lism. Această abordare spirituală e sugerată de cei „12 Paşi"
ai Alcoolicilor Anonimi, paşi care pot să îl ajute pe individ
să îşi găsească liniştea, să se împace cu el însuşi, cu ceilalţi
şi cu Dumnezeu. Merită să subliniem că primul pas din AA
ne îndeamnă să ne recunoaştem propria neputinţă, exact
acel tip de neputinţă despre care vorbea Sfântului Apostol
Pavel în Epistola către Romani. Vom discuta mai mult des
pre această nevoie de onestitate personală în capitolul IV
referitor la „Praxis" (Practică).
Spre ce ne conduce această discuţie? Este alcoolismul
un păcat sau o boală? Ei bine, eu înclin să spun că niciunul
dintre argumente nu e pe deplin corect. Perspectivele mo
raliste şi critice nu reuşesc decât să facă problema alcoolului
mai dificil de tratat pentru că îl îndepărtează pe alcoolic de
societate. Dar nici perspectiva „alcoolism = păcat" nu ia în
considerare factorii biologici şi psihologici ai conceptului
de boală. Pe de altă parte, un model strict al conceptului de
boală nu permite înţelegerea profundă a disperării spiri
tuale cu care se confruntă alcoolicul şi nu permite nici dez
voltarea resurselor spirituale necesare recuperării. Aceste
perspective sunt complementare şi pot fi deopotrivă folo
sitoare dacă sunt analizate pe deplin. Singura problemă este
că, uneori, oamenii se opresc la una dintre perspective şi o
exclud pe cealaltă. Ei au tendinţa de a-şi apăra poziţia şi de
a nu folosi şi ceea ce are de oferit cealaltă, chiar dacă aceast i
C O N C EPTU L DE BOALĂ AL DEPENDENŢEI 65
excludere nu îl ajută cu nimic, ba chiar îi dăunează alcooli

cului.
Voi termina prin a vă reaminti de parabola din Evan
ghelia lui Marcu, cap. 2, vers. 9, unde Mântuitorul Hristos
vindecă un om care suferă de paralizie. Iisus le-a spus căr
turarilor: „Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi
sunt păcatele, sau a zice: Ia-ţi patul tău şi umblă?" Iată cum
Iisus l-a vindecat pe paralitic şi i-a iertat totodată păcatele.
Iată de ce avem mereu nevoie nu numai de vindecarea tru
pului, dar şi a sufletului.
1. Este alcoolicul o persoană „bolnavă" sau una „rea"?

2. Cum devine cineva alcoolic? „Alege" el să devină aşa
sau este (ca şi societatea din care face parte) o victimă a bolii
numite „alcoolism "?
3. Dacă este cu adevărat „dependent de alcool", atunci
este alcoolicul capabil să bea cu măsură sau e dincolo de
puterile lui de a se opri sau de a-şi modera consumul?
4. Care sunt responsabilităţile alcoolicului faţă de ac
ceptarea ajutorului?
5. Dacă un părinte, rudă sau chiar prieten de-al alcoo
licului bea, nu i se transmite astfel mesajul că băutul este
un comportament social acceptabil? Sau că este chiar o ac
tivitate socială aşteptată?
Capitolul 111
ALCOOLISMUL CA BOALĂ DE FAMILIE
Definirea cadrului de discuţie
în orice anturaj ne-am afla, în orice mediu social, între

barea „cunoaşteţi pe cineva care are probleme cu alcoolul"
va avea mereu un răspuns pozitiv. Variabil rămâne doar nu
mărul acestora (două, trei, cinci...) sau gradul de rudenie
(tatăl, bunica, sora...). Astfel, fiind o chestiune care ne im
plică pe toţi - personal şi profesional - pare extrem de firesc
să discutăm despre ceea ce înseamnă alcoolismul (şi depen
denţă, în general) ca boală de familie.
Prin familie ne referim la toate acele persoane de care
suntem legaţi biologic, social sau spiritual (de ex., naşii) şi
al căror comportament şi boală se răsfrâng asupra noastră.
De exemplu, dacă tata bea prea mult - şi nu neapărat zil
nic, nici în cantităţi foarte mari -, vor apărea cu siguranţă
divergenţe în relaţia cu soţia, vor apărea probleme finan
ciare, se poate ajunge uşor la scene de violenţă domestică
faţă de soţie şi/sau copii, pot apărea probleme cu legea sau
rvS 1’AşRiKAriA l'I K’SOANlil.OK DKPENDENTE OFî ALCOOL
la locul de munci Dacă mama e cea care bea, apare mereu

problema noîndoplinirii sarcinilor ei casnice şi a neglijării
copiilor. Dacă un unchi are probleme cu băutura, e foarte
posibil ca el să nu fie invitat la reuniunile familiale sau,
dacă e invitat, acestea să se termine deseori prin conflicte
in sânul familiei. După o perioadă, alcoolismul va domina
întreaga viaţă de familie, va distruge legăturile afective şi
va spulbera orice sentiment de încredere şi siguranţă din
interiorul ei.
Trebuie să recapitulăm ce înseamnă alcoolismul sau a
avea „probleme cu alcoolul". Pentru familie e la fel de greu
ca şi pentru alcoolic să recunoască alcoolismul din interio-
nil ei - ruşinea e prea mare, stigmatizarea socială prea pu
ternică. Astfel că, de cele mai multe ori, spunem că „tata are
ceva probleme cu alcoolul, dar nu pot zice că e alcoolic. El
lucrează, e un tip deştept, s-a descurcat bine în viaţă... doar
că atunci când bea, nu prea mai ştie ce face., dar după aia
îşi revine". De dragul simplităţii, dar şi al pragmatismului,
spunem despre cineva că e alcoolic sau că are probleme cu
alcoolul atunci când... are probleme din cauza alcoolului şi,
cu toate astea, continuă să bea. Nu contează cantitatea sau
frecvenţa cu care bea, nici dacă se poate abţine de la alcool
trei, cinci sau nouă luni de zile-, contează doar dacă, atunci
când se atinge de alcool, acesta îşi lasă amprenta asupra lui
şi a celor din jur.
Avem în minte imaginea alcoolicului ca fiind cineva
care nu mai are loc de muncă, nu are familie sau aceasta
nu il iubeşte, bea multă tărie şi doarme deseori în şanţ sau
pe marginea drumului. E ca şi cum am spune că un diabe
tic e în mod obligatoriu supraponderal, arţăgos şi izolat de
ALCOOLISMUL CA HOAI.A L>K FAMILIK M
lume sau că o persoană alergică trebuie să strănute ori de

câte ori bate vântul. Problema e că imaginea aceasta e ero
nată şi că ţinem prea mult la ea - poate pentru că (speranţa
moare ultima!) nădăjduim că cel drag nouă nu e „chiar aşa
de grav", nu e chiar alcoolic şi că nu va trebui să suportăm
ruşinea, greutatea şi disperarea acestei etichete ce s-ar
putea lipi veşnic de numele şi de familia noastră. Numim
asta negare - un mecanism de apărare, un mod de a ne pro
teja pe noi de tot ceea ce ştim sau bănuim că va aduce după
sine recunoaşterea existenţei unei probleme cu alcoolul.
Negarea e importantă şi e folosită deopotrivă de familie,
dar şi de alcoolic. Din păcate însă, ascunsul după deget
face ca problema să dispară pentru foarte scurt timp din
raza noastră vizuală, nu şi din realitate. Astfel, alcoolismul
continuă să progreseze, iar problema cu alcoolul să se
transforme într-o dependenţă atotdistrugătoare. Niciunul
dintre acei alcoolici care dorm în mod repetat pe stradă nu
a ajuns acolo la o lună sau la un an după ce a consumat al
cool pentru prima dată. Nimeni nu ajunge atât de bolnav
de alcoolism peste noapte.
Un indiciu simplu pentru a identifica pe cineva care are
probleme cu alcoolul e acela de a-1 întreba dacă i-a spus
vreodată cineva că ar trebui să bea mai puţin sau deloc. Dacă
da, înseamnă că cei din jurul său au simţit pe propria piele
sau au fost martorii modului în care sticla poate „jefui" o fa
milie de tatăl sau de mama sa, în timp ce persoanei în cauză
i se „răpea" sufletul şi toată umanitatea. Acesta este primul
indiciu despre faptul că cel din faţa noastră are un compor
tament necorespunzător faţă de alcool. îi auzim, de multe ori,
pe alcoolici plângându-se de faptul că ei nu beau chiar atât
70 FASTORAŢU F E R 5 0 A X E L 0 R D EPEN D EN TE DE A L C O O L
de mult şi că soţia e cea care e mai sensibilă la aspectul

acesta, ea preferând ca el să nu consume deloc alcool. Cine
are probleme în cazul acesta? Din punctul nostru de vedere,
soţul. Şi asta pentru că alcoolul nu ar trebui să fie mai presus
de valoarea familiei şi de importanţa relaţiei dintre un soţ şi
soţia lui. Din păcate, boala adicţiei perverteşte întregul suflet
al victimei sale, răstumându-i întregul sistem de valori şi
credinţe, amestecând binele cu răul, contrazicând binele
gândit cu răul făcut, transformând viaţa scăldată în alcool
în ceva firesc, iar cea fără alcool, în nefiresc.
De asemenea, pentru identificarea primelor simptome
ale bolii alcoolismului, vă încurajăm să stu d iaţi anexa
Graficul Val progresiei alcoolismului, care surprinde progresia
bolii. Tot în anexe veţi regăsi anexa Graficul V al bolii de fa
milie, care vă va introduce în simptomatologia alcoolism u
lui răsfrânt asupra familiei. Parcurgând indicatorii
prezentaţi acolo, veţi alcătui probabil puzzle-ul ce rezultă
din „spargerea" familiei prin alcoolism.
Relaţia alcoolism-familie sau co-dependenţa
Co-dependenţa - un alt termen folosit pentru a descrie

boala de familie - înseamnă a fi prins în ciclul dependenţei
unei alte persoane, şi nu a „fi dependent de altă persoană",
ceea ce este o chestiune diferită. Iată câteva dintre trăsătu
rile marcante ale modului în care alcoolismul îi afectează
pe cei apropiaţi alcoolicului:
1. Familia se consideră vinovată pentru infirmitatea al
coolicului, ca şi cum el ar bea din cauza „greşelilor" făcute
de mama, tatăl, soţia sau copiii săi.
A LC O O LISM U L C A BO ALĂ DE FAMILIE 71
2. M em brii fam iliei au sentimente de confuzie şi auto-

amăgire, dorinţa de a-1 crede pe alcoolic atunci când el spune
că totul este în ordine; au îndoieli faţă de propriile percepţii
asupra realităţii şi îşi pierd încrederea în sine.
3. Fam ilia devine responsabilă pentru problem ele alcoo
licului, ascunde, minte, găseşte scuze false pentru a-1 pro
teja pe acesta, face pentru el lucruri pe care ar trebui să le
facă pentru ea însăşi, pune nevoile alcoolicului înaintea ne
voilor fam iliale, anticipează perioadele de băut şi încearcă
să-l m anipuleze pe alcoolic.
4. Fam ilia devine secătuită din punct de vedere em oţio-
nal şi spiritual; apare obsesia şi teama exagerată în legătură
cu reluarea obiceiului de a bea, îşi pierde sentimentul de si
guranţă şi de auto-determinare; se simte incapabilă să ac
ţioneze conform propriului sistem de valori şi credinţe;
apelează la metode extreme de remediere a situaţiei (inclu
siv crim ă, suicid sau vrăjitorie).
C o-dependenţa seam ănă extrem de mult cu depen
denţa însăşi, deşi avem tendinţa de a-i plasa pe alcoolic şi
familia sa în tabere complet diferite:
1. Se pare că şi în cazul co-dependenţei exista o anumită
componentă de transmitere între generaţii, chiar dacă nu ne
apărat de natură genetică. Studiile arată că 50% dintre fe
meile care provin din familii tarate de alcoolism au tendinţa
de a se căsători cu alcoolici, precum şi faptul că cca. o treime
dintre copiii proveniţi din părinţi alcoolici vor dezvolta ei
înşişi boala alcoolismului, dacă vor alege să consume alcool.
2. Ca şi alcoolismul, şi co-dependenţa este o boală pri
mara, progresivă, cronică şi fatală. Primară, pentru că atât
PA 5T 0R A Ţ IA PERSOANELOR D E P E N D E N T E D E A L C O O L
timp cât adevărata problemă - cea a alcoolism u lu i cuiva

apropiat - nu va fi recunoscută, sim ptom ele ei nu vor dis
părea, ci vor progresa. De exemplu, violenţa dom estică din
familie nu va înceta până când nu se va opri mai întâi băutul
(deşi violenţa poate apărea şi în absenţa alcoolului). La fel,
stima de sine scăzută sau stările depresive ale soţiei unui al
coolic nu se vor ameliora doar prin terapie medicamentoasă
dacă nu va fi explorat şi rolul alcoolism ului în apariţia aces
tora. Simptomele bolii sunt cron ice, vor însoţi persoana co-
dependentă de-a lungul întregii sale vieţi şi chiar vor fi
transm ise copiilor prin perpetuarea unui m od specific de
comportament şi de reacţie la evenim entele vieţii. Aspectul
fatal nu e deloc greu de dedus, mulţi dintre cei prinşi în cap
cana alcoolismului fiind victim ele directe ale acestuia sau
alegând o formă sau alta de suicid (prin luarea propriu-zisă
a vieţii sau prin consum de alcool, droguri, comportament
infracţional sau de mare risc, prom iscuitate etc.).
3. Atât alcoolicul, cât şi membrii fam iliei se sim t dobo
râţi de sentimente de ruşine şi vinovăţie, sim t că viaţa lor
nu mai are sens, sunt epuizaţi în încercările clasice de re
mediere a situaţiei (promisiuni, jurăm inte, încercări de con
trol asupra consumului sau com p ortam entulu i). Soţia va
încerca să gătească mai bine, să fie mai m odestă sau mai co
chetă, copiii vor încerca să înveţe mai bine, să nu facă prea
multă gălăgie, să îşi ajute părinţii prin casă. N iciunul dintre
aceştia nu mai ştie să interacţioneze norm al, sunt extremi
în m anifestări şi emoţii, resimt perm anent frică şi nesigu
ranţă faţa de viitor, în ciuda folosirii fanteziei ca mod de
evadare din prezentul dureros. De exem plu, copiii unui al
A LC O O LISM U L CA BOALĂ DE FAMILIE 73
coolic pot să îşi im agineze că în curând toate problem ele

vor dispărea, că familia va avea din nou bani suficienţi şi
că îşi vor petrece concediile împreună, deşi realitatea fiecă
rei zile nu le aduce decât noi conflicte şi lipsuri şi o răcire
perm anentă a relaţiei dintre ei.
A lcoolicu l şi co-dependenţii îm part chiar şi aceleaşi
diagnostice dacă ajung să solicite ajutor psihiatric sau psi
hologic: depresii, anxietate, nevroze, tulburări de persona
litate. N iciunul dintre membrii familiei nu ştie să facă faţă
sentim entelor, nu ştie să îşi soluţioneze conflictele într-un
mod ascrtiv 47. Din punct de vedere social, cu toţii şi-au în
trerupt legăturile sem nificative cu lumea exterioară, sunt
izolaţi şi grav itează în jurul alcoolului şi al consecinţelor
acestuia - fie pentru a-şi proteja consumul, fie pentru a se
feri de ruşinea provocată de acesta. Cei mai mulţi membri
ai fam iliei încetează la un moment dat să îşi mai invite prie
tenii sau colegii acasă, neştiind niciodată „ce se va mai în
tâmpla azi la noi în casă". Acest aspect e uneori prea puţin
accentuat în recuperarea alcoolicului, dacă se întâm plă ca
el să intre într-un program de recuperare şi să spargă clo
potul strâm t al bolii sale. Dacă familia nu intră şi ea într-un
program asem ănător, va răm âne captivă bolii şi vechilor
moduri de com portam ent, deşi alcoolismul activ a dispărut
din peisajul fam iliei.
47 Ascrtivitutca este punctul de mijloc între agresivitate şi pasivi

tate; se referă la un anume mod de exprimare a sentimentelor, ideilor,
dorinţelor şi drepturilor într-un mod simplu, direct, care nu urmăreşte
sâ-i atace sau manipuleze pe alţii. In acest stil, conflictele şi crizele pot
fi soluţionate într-un mod constructiv.
74 PASTORAŢIA PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE ALCO O L
Iată cum îi atacă alcoolismul pe toţi cei implicaţi şi cât

de mult seamănă suferinţa alcoolicului cu a celor apropiaţi
ai lui. Chiar dacă explicaţiile pe care şi le dă fiecare sunt di
ferite (de ex., alcoolicul e mânios pentru că „familia îl face
să bea", iar familia e mânioasă pentru că „alcoolicul bea"),
cu toţii sunt victime ce încearcă să supravieţuiască într-o si
tuaţie nefirească şi nedorită48.
Se pare însă că Dumnezeu ne ajută m ereu să trecem
prin perioadele negre ale vieţii, chiar dacă atunci când sun
tem înconjuraţi de negură nu ni se pare deloc aşa. Şi în
cazul alcoolismului, membrii familiei găsesc modalităţi de
a face faţă bolii şi de a se adapta la contextul în care trebuie
să trăiască, în încercarea de păstrare sau de regăsire a unui
echilibru şi a unei siguranţe de care fiecare dintre noi are
atât de multă nevoie49.
Modalităţi de „supravieţuire" în preajma alcoolicului
Pentru a înţelege mai bine modurile în care aparţină

torii unui alcoolic încearcă să supravieţuiască, să ne im
aginăm îm preună o familie formată din părinţi şi patru
copii. Din nou, rolul alcoolicului îi va reveni tatălui, deşi
la fel de bine se poate întâmpla să fie mama cea care bea
48 Capitolul I, referitor la spiritualitatea adicţiei, a făcut deja diferen

ţierea între perspectiva de păcat sau boală asupra alcoolismului; chiar dacă
alege să bea, alcoolicul nu alege în mod conştient să devină alcoolic.
49 în ierarhia de nevoi a lui Abraham Maslow, nevoia de securitate
a omului ocupa locul secund, după necesitatea îndeplinirii nevoilor bio
logice de hrană ş.a.m.d.
ALCOOLISMUL CA BOALĂ DE FAMILIE 75
prea mult50. Fără a intra în detalii despre comportamentul

tipic al alcoolicului, vom sublinia faptul că şi el se luptă
cu aceleaşi sentimente de ruşine, de stimă de sine scăzută,
de vinovăţie, frică şi mânie, ca şi familia sa. In procesul de
consiliere descoperim că nimeni nu ar putea să îl învino
văţească sau să îl pedepsească pe alcoolic mai mult decât
o face el însuşi.
Soţia alcoolicului îşi asumă de cele mai multe ori rolul
de „întreţinător" al bolii alcoolismului. Pe cei mai mulţi,
această afirmaţie îi scandalizează: „Cum adică? Ea, care în
cearcă să salveze familia, poate fi acuzată că îl ajută pe al
coolic să bea?". Indirect şi neintenţionat, da. Şi face asta
tocmai prin încercările ei de a-1 ajuta pe alcoolic să nu mai
bea, respectiv prin preluarea sarcinilor lui de natură finan
ciară, casnică şi de educare a copiilor (soţia plăteşte factu
rile, soţia se asigură că în casă există mâncare pentru copii,
soţia
* îi face rost de medicamente sau de concediu atunci
când soţul nu poate merge la lucru din cauza unei beţii,
soţia se roagă de şefi să îi mai păstreze locul de muncă etc.).
Astfel, alcoolicul simte din ce în ce mai puţin consecinţele
băutului său, de vreme ce multe dintre acestea sunt pre
luate sau amortizate de către soţie. In aceeaşi postură pot
să intre şi părinţii alcoolicului, şi fraţii, şi prietenii sau cole
gii de serviciu. Şi, până la urmă, situaţia seamănă destul de
mult cu aceea în care ne regăsim atunci când avem o carie...
50 Studiile arată însă că în familiile în care soţia este alcoolică, ten

dinţa bărbaţilor este aceea de a părăsi familia, şi nu de a-şi asuma sar
cinile neîndeplinite de mamă.
7h PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
dacă nu ne doare, nu ne grăbim să ajungem la dentist. Aşa

dar, dacă „băutul meu nu mă doare, de ce m-aş opri?"
L'n rol asemănător ii revine de multe ori celui mai
mare dintre copii, „eroului". El este acel copil care îşi ajută
foarte mult părinţii, preia din sarcinile acestora, are grijă
de fraţii mai mici, învaţă de mic să gătească sau să îndepli
nească alte treburi casnice, învaţă foarte bine la şcoală. Cu
alte cuvinte, genul de copil pe care şi l-ar dori orice părinte.
Doar că „eroul" plăteşte un preţ prea mare pentru atenţia
pozitivă pe care o primeşte. El se maturizează mult prea
repede - se „parentifică", adică preia rolul părinţilor - nu
ştie să se relaxeze, e mereu tensionat şi preocupat de
muncă, în încercarea de a controla mediul şi oamenii ală
turi de care trăieşte. Prin urmare, atunci când va consuma
alcool, el va aprecia foarte repede funcţia de relaxare pe
care o are acesta.
„Ţapul ispăşitor" reprezintă copilul care atrage asupra
sa atenţia negativă. Rebel, veşnic mânios, se simte şi el frus
trat, nesigur, înfricoşat de viaţa de zi cu zi. Se exprimă prin
comportamente agresive, intră în anturaje dubioase, are
probleme cu legea, fuge de acasă, are probleme şcolare se
rioase, pentru ca mai apoi să înceapă şi el să consume alcool
sau alte droguri. Despre el se spune că „aşchia nu sare de
parte de trunchi", tocmai pentru că preia foarte mult din
rolul şi comportamentul alcoolicului.
„Copilul pierdut" e cel care încearcă să facă faţă con
flictelor familiale izolându-se de familie, retrăgându-se
mereu din orice înseamnă comunitate, indiferent dacă e
vorba de familie sau colegi de şcoală sau serviciu. El nu are
prieteni, îşi alege profesii care nu necesită interacţiune cu
ALCOOLISMUL CA JJOAI.Â Dl: M.VfltJK 77
oamenii şi ajunge sa consume alcool pentru a-şi înfrânge ti

miditatea şi sentimentul de însingurare.
Mai există şi situaţia în care copilul (de obicei, cel mai
mic ca vârstă) încearcă din răsputeri să detensioneze atmos
fera familială prin atragerea atenţiei asupra sa. „Mascota"
e copilul drăgălaş, care face şotii şi spune glume, care în
cearcă să îşi implice părinţii în alte activităţi decât cearta.
Ajunge să aibă probleme de concentrare, de hiperactivism,
va fi instabil în relaţiile cu ceilalţi, de vreme ce nu are răb
dare să construiască şi să păstreze aceste relaţii. Pentru mas
cotă, alcoolul va avea o funcţie de liniştire, de îndepărtare
a temerilor.
Iată modul în care, indiferent de tiparul de „supravie
ţuire" pe care îl adoptă fiecare copil, alcoolul ajunge să îşi
facă loc şi în viaţa lor, deşi tot el a fost cel care le-a provocat
atât de multă suferinţă. La efectul pe care îl are în mod nor
mal alcoolul asupra dispoziţiei persoanei care îl bea, adău
găm şi predispoziţia genetică pe care aceşti copii o au faţă
de dezvoltarea alcoolismului, şi obţinem o situaţie de foarte
mare risc pentru cei care aleg să consume alcool.
Nu putem învinovăţi pe nimeni - deşi cei în cauză o
fac ei înşişi de cele mai multe ori. Aceste roluri sunt mo
dalităţi normale de supravieţuire într-o situaţie de viaţă
anormală. E important să subliniem şi că rolurile pe care
şi le asumă un membru al familiei unui alcoolic se pot
schimba în timp, în funcţie de vârstă şi de structura fami
liei. De exemplu, un ţap ispăşitor poate deveni erou, odată
cu plecarea eroului din sânul familiei. De asemenea, aceste
modalităţi de comportament sunt continuate şi în viaţa de
78 PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE P E ALCOOL
adult a acestor copii, vorbindu-se de aşa-num iţii copii

minifi ni alcoolicilor şl de grupuri de recuperare special des
tinate acestora'1. Acest aspect ne interesează cu atât mai
mult cu cât s-a observat tendinţa acestor copii de a-şi alege
profesii de întrajutorare, gen teologie, psihologie, asistenţă
socială, probabil din dorinţa de a înţelege ce s-a întâmplat
în familia lor şi de a alina durerea altora aflaţi în aceeaşi
suferinţă.
Recuperarea familiei
Recuperarea familiei este un lucru mult mai posibil de

realizat decât avem impresia, însă nu e deloc unul uşor.
Spunem de multe ori că alcoolismul este ca un magnet, care
se asigură că toţi cei „ai casei" vor rămâne prizonieri în cap
cana sa. Regulile implicite şi nescrise ale familiei unui al
coolic sunt „nu vorbi, nu simţi, nu avea încredere". In
România, asistarea familiei unui alcoolic pare cu atât mai
grea cu cât există puţine servicii de consiliere adresate ei,
insă şi in cazul în care aceste servicii sunt disponibile, pen
tru familie e la fel de greu ca şi pentru alcoolic să accepte
schimbarea şi intrarea în recuperare. în cazul în care vă în
trebaţi „de ce?'*, iată câteva motive:
1. neputinţa de a accepta că cineva apropiat suferă de
alcoolism; e ca şi cum admiterea acestui lucru ar reprezenta
un eşec personal al soţiei şi ar presupune că ea e incapabilă
să „îşi oprească soţul din băut".
Vezi anexa: Cep» adulţi ji alcoolicilor.

ALCO O LISM UL CA BOALĂ DE FAMILIE 79
2. ruşinea şi teama de etichetare de către cei din jur: „fa

milie de alcoolici"
3. mândrie şi teama de a nu fi compătimită: „vai, să
raca, ce viaţă grea are..."
4. auto-amăgire, negare şi minimalizare: „se poate şi
mai rău...de fapt, toată lumea bea... îşi va schimba locul de
muncă, şi atunci se va opri din băut..."
5. deznădejde şi neajutorare învăţată: „ce rost are să
vorbesc, oricum nu se poate face nimic... asta e crucea mea
şi trebuie să o port până la moarte... nimeni nu poate face
nimic...Dumnezeu m-a abandonat..."
6. misticism: „Dumnezeu ne va da un semn şi va face o
minune în viaţa noastră."
E drept, Dumnezeu face multe minuni în viaţa noastră

zi de zi. Sunt însă situaţii când şi noi trebuie să ne facem
munca noastră, să fim activi şi să ne completăm rugăciunea
prin faptă.
Deci, ce înseam nă recuperarea pentru familie şi ce
poate ea să facă? Probabil, unul dintre cele mai eficiente
programe de sprijinire a familiei alcoolicului este aşa-nu-
mitul Grup de Servicii Familiale Al-Auon"'2. Al-Anon-u! re
prezintă o com unitate (grup, dacă ne sună mai bine)
formată din persoane afectate într-un mod sau altul, per
sonal sau profesional, de alcoolism. Sunt oameni care se
întâlnesc pentru a-şi înţelege suferinţa, pentru a învăţa
cum pot trăi altfel - indiferent dacă alcoolicul mai bea sau
îl Al-Anon România, www.alanon.ro

80 PA STOR AŢI A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
nu - şi pentru a-i ajuta pe alţii. In Al-Anon, subiectul de

discuţie nu e alcoolicul, ci propria persoană: „eu sunt o fi
inţă umană care are drepturi şi nevoi... eu am grijă de
mine pentru a avea energia şi puterea să lupt şi pentru
alţii". Nu e o sectă, nu e un grup de bârfă, ci doar un grup
de sprijin în care îţi poţi schimba modul de abordare a vie
ţii şi a alcoolismului.
Indiferent dacă acolo unde locuim sau profesăm există sau
nu un grup Al-Anon, ne putem ghida după principiile acestui
program pentru a-i ajuta pe membrii familiei unui alcoolic.
Mai întâi, trebuie să ajutăm familia „să facă C.T.C.-ul
recuperării":
1. „Tu nu ai cauzat alcoolismul" - „este inutil să te învi
novăţeşti pe tine pentru ceea ce face sau nu face alcoolicul."
2. „Tu nu poţi să-l tratezi pe alcoolic" - „el trebuie să îşi
dorească ajutorul, iar A.A.-ul53 este cel mai bun loc pentru
el... responsabilitatea pentru recuperare îi aparţine lui, iar
ajutorul poate veni din afara familiei."
3. „Tu nu poţi să-l controlezi pe alcoolic" - „asumându-
ţi rolul de Dumnezeu şi manipulându-1 pe alcoolic, nu vei
face alcoolismul să dispară; ai încercat să faci acest lucru
timp de foarte mulţi ani, iar rezultatele acestor eforturi ar
trebui să te convingă să încerci şi altceva."
Odată stabilite „regulile de bază", se poate merge mai

departe, la descoperirea modurilor concrete în care alcoo
lismul s-a infiltrat în fiecare colţişor din mintea şi inima1
S1 Alcoolicii Anonimi, www.alcooliciianonimi.ro

ALCOOLISM UL CA BOALĂ DE FAMILIE 81
noastră, la temerile pe care le avem, la mânia pe care o sim

ţim faţă de alcoolic şi boala sa, la neîncrederea în el şi în
ziua de mâine, la ruşinea şi stima de sine scăzută pe care le
resimţim când ne uităm în oglindă sau în ochii cunoscuţilor.
Această primă etapă e una dureroasă şi, de cele mai multe
ori, e însoţită de multe lacrimi; prin urmare, un umăr pe
care să plângem şi un pachet de şerveţele sunt binevenite.
Doare, dar numai aşa ne convingem că suntem neputincioşi
în faţa alcoolului, că viaţa noastră are nevoie de o direcţie
nouă (Pasul 1 din programul Al-Anon54).
A
învăţăm, mai apoi, că avem nevoie de ajutorul şi îndru

marea lui Dumnezeu în această viaţă nouă şi că putem să îi
cerem aceste lucruri şi să ne abandonăm Lui şi voii Lui pen
tru noi. Asta înseamnă că trebuie să renunţăm la rugăciunea
gen „listă de cum părături" şi la scenariul nostru asupra
lumii. Din nou, grupul e de mare folos în a transpune aceste
principii în realitate, aşa cum ne ajută mai târziu să ne in
ventariem calităţile şi defectele, să ne reparăm relaţiile cu
ceilalţi şi să ne construim treptat un mod de a trăi zi de zi
bazat pe onestitate, pe îndrumarea lui Dumnezeu şi grijă
faţă de ceilalţi şi faţă de noi.
Evident, există momente de criză în care alcoolicul se
îmbolnăveşte sau în care familia trece prin situaţii grave (ac
cidente, şomaj, divorţ etc.). Nu trăim cu capul în nori, nu
ignorăm problemele cu care ne confruntăm, însă încercăm
să nu le predăm lor controlul asupra noastră. Căutăm so
luţii, iar grupul - chiar dacă nu va schimba realitatea printr-
54 în anexa Cei 12 Paşi puteţi citi principiile de bază ale programului.

82 PAST0RAŢ1A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
o baghetă magică - ne va ajuta să simţim că nu suntem sin

guri şi că există speranţă.
Toate acestea se pot schimba indiferent dacă alcoolicul
mai bea sau nu. Dar cum să ne purtăm cu alcoolicul? Anexa
Scrisoare către familia mea ne dă câteva sugestii concrete: în
cercăm să nu îl minţim, să nu ne certăm, să nu ne enervăm
pe el, să nu îi ascundem băutura, să nu ne izolăm de prieteni
sau familie de ruşine că el bea, să evităm orice polemică
atunci când e băut, să nu încercăm să îl manipulăm pe el sau
familia la orice pas, în aşa fel încât să nu mai bea, să nu mai
acceptăm să facem în locul lui ceea ce el ar trebui să facă şi
să nu ne mai neglijăm nevoile noastre medicale, de igienă,
sociale, spirituale. Este ceea ce Al-Anonul numeşte iubire
dură şi detaşare cu dragoste: continuăm să îl iubim şi să ne
rugăm pentru el, dar avem grijă de noi şi îl lăsăm să resimtă
consecinţele băutului său. Ca exemplu, o doamnă relata că
a încetat să îl mai care pe soţ în pat, să îi schimbe hainele şi
să şteargă voma sau vasele sparte; îl lăsa să doarmă pe
podea, dar punea o pătură peste el ca să nu îi fie rece.
Concomitent, îi putem da alcoolicului informaţii des
pre locul în care poate merge pentru a primi ajutor şi putem
face acest lucru direct (dar nu atunci când este băut, ci mai
degrabă în perioada imediat următoare unei serii de beţii,
când îi este încă rău de pe urma alcoolului!) sau indirect,
lăsând la vedere pliante cu adresa grupului de AA sau a
altor servicii specializate în recuperarea din alcoolism.
Putem cere şi ajutorul medicului de familie sau al preotului,
astfel încât alcoolicul să primească mesajul recuperării din
mai multe direcţii.
ALCOOLISMUL CA BOALĂ DE FAMILIE 83
Mai delicată rămâne situaţia în care în familie există

violenţă fizică asupra soţiei sau a copiilor. In aceste cazuri,
e necesară o intervenţie specifică - abuzul trebuie să înce
teze, chiar dacă asta înseamnă implicarea familiei extinse,
a poliţiei sau apelarea la adăposturi pentru femei abuzate55.
Siguranţa fizică a familiei este pe prim plan.
în cazul în care alcoolicul acceptă să intre într-un
program de recuperare, problema familiei nu se rezolvă
în mod automat. Un număr mare de divorţuri apare
după ce alcoolicul nu mai bea, căci efectele alcoolismului
pe termen lung asupra tuturor celor implicaţi nu poate
fi subestimat.
Consilierea pastorală pentru familia unui alcoolic
După cum am menţionat deja, rolul preotului în asis

tarea familiei care se confruntă cu alcoolismul este extrem
de important. Alături de medic, el este acela către care fa
milia se îndreaptă în încercarea de a găsi o soluţie şi pentru
a primi alinare în suferinţă. Deci, ce poate face un preot
pentru a-şi sprijini credincioşii?
1. Mai întâi, trebuie să fie el însuşi informat, să depă
şească ruşinea şi teama de a aduce în discuţie problema
băutului excesiv. Astfel, va reuşi să identifice mult mai cu
rând persoanele care se confruntă direct sau indirect cu
această boală şi să le îndrume sau chiar să le însoţească spre
serviciile specializate. Alcoolismul trebuie abordat ca o
55 Mai multe informaţii pe această temă găsiţi pe www.artemis.com.ro

$4 PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
boală asemănătoare diabetului; astfel, rolul grupurilor de

Alcoolici Anonimi, Al-Anon sau al altor programe de con
siliere nu trebuie subestimat, aşa cum nu subestimaţi rolul
medicului în tratarea diabetului.
2. Astfel de grupuri de sprijin pot fi invitate să aibă în
tâlniri şi în biserică sau într-un spaţiu afiliat bisericii, astfel
încât cei în cauză să ajungă mai uşor la serviciile de care au
nevoie.
3. Odată ce o persoană a fost îndrumată către un astfel
de program, e important ca preotul să păstreze legătura cu
aceasta şi să monitorizeze evoluţia şi dificultăţile cu care se
confruntă.
4. Biserica ne sfătuieşte să ducem o viaţă sănătoasă şi
morală, aşa că pare extrem de normal ca în fiecare parohie să
existe ocazii la care problema abuzului de alcool să fie discu
tată şi să fie puse la dispoziţie pliante sau afişe informative.
5. Nu uităm de programul de rugăciune personal, dar
şi de cel din cadrul serviciilor Bisericii. Acolo unde pro
blema alcoolismului este una serioasă, se poate face perio
dic Acatistul Potirul Nesecat, de mare folos celor afectaţi de
alcoolism.
A
6. îndrumarea duhovnicească necesită timp, răbdare şi

toleranţă la frustrare. Multe dintre eforturi nu vor avea re
zultatul scontat sau nu vor da roade imediat. Căzând însă
în extrema moralizatoare la care ne rezumăm când con
damnăm păcatul sau apelând la îndemnul „trebuie să îţi
duci crucea", nu vom alina cu nimic suferinţa acută a celor
ce apelează la preot mânaţi de deznădejde. Dumnezeu ne
cere să ne rugăm, să fim demni în suferinţa noastră, dar ne
vrea totodată îndrăzneţi şi lipsiţi de teamă.
ALCOOLISMUL CA BOALĂ DF. FAMILIE 85
1. Cum recunoaştem o familie în care consumul abuziv

de alcool este o problemă?
2. Care sunt lucrurile pe care le putem face pentru a
ajuta pe cineva care suferă din cauza excesului de băutură
al altei persoane?
3. Care sunt dificultăţile personale care v-ar împiedica
să faceţi acest lucru?
4. Cu ce prejudecăţi vă confruntaţi în momentul în care
aveţi în faţă un alcoolic?
5. In cazul familiei, îndemnul din Pasul 3 „să ne pre
dăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu" e echivalentă cu
îndemnul „poartă-ţi crucea"?
Capitolul IV
PRINCIPII GENERALE ALE PRACTICII
Tămăduirea patimii sau a bolii alcoolismului
Ca rezultat direct al pierderii legăturii dintre om şi

Dumnezeu, multe probleme continuă să tulbure omenirea:
tot felul de boli, războaie, crime, perversiuni sexuale, furturi,
divorţuri etc. La modul general, aceste afecţiuni sunt uni
versale şi afectează toate fiinţele umane într-un fel sau altul.
La modul personal, aceste probleme sunt consecinţele gân
dirii întunecate a omului şi ale pierderii dragostei dintre noi.
Omenirea a uitat adevărul despre Dumnezeu şi, în general,
ignoră voia Lui. Dar asta nu e o noutate, căci se întâmplă aşa
încă de pe vremea lui Adam. Ca rezultat al întunecării minţii
umane şi pierderii iubirii din sufletele noastre, liberul arbi
tru al omului a slăbit, iar păcatul ne conduce pe mulţi dintre
noi către dependenţă - una dintre cele mai răspândite pa-
timi. Insă, păcatul şi patima nu au făcut parte din adevărata
noastră fire, cea creată de Dumnezeu şi înzestrată de El cu
liber arbitru. „Firea umană căzută" este cea care devine de
pendentă şi doborâtă de patimă, prin păcat.
8$ PASTORAŢIA PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE ALCO O L
Această îndepărtare de milostenia divină şi coruperea

naturii noastre reprezintă rezultatul multor alegeri greşite,
unele dintre acestea făcute în vremea tinereţii şi sub influ
enţa altora. Alcoolismul este un bun exemplu în acest sens.
Nimeni nu alege să devină alcoolic, aşa cum nimeni nu de
cide să se îmbolnăvească de orice altceva. E, mai degrabă,
ceva ce se întâmplă de-a lungul timpului şi, de obicei, fără
ca persoana să îşi dea măcar seama că devine dependent de
drogul alcool. Fără consimţământul sau buna lui cunoaş
tere, patima devine treptat parte din modul lui de viaţă. In
cazul alcoolismului, patima începe cu acceptarea păcatelor
mici, prin acceptarea unor episoade ocazionale de băut ex
cesiv. încetul cu încetul, aceste păcate îşi conduc victimele
într-un loc în care nu se aşteaptă să ajungă, în locul „pati
mii", al „bolii sufleteşti" sau, dacă doriţi, în lumea „adic-
ţiei". Mă refer aici la băutul abuziv, căci un consum raţional
de alcool le poate aduce multora bucurie, fără să atragă
după sine şi consecinţe dureroase, negative.
Indiferent de termenii pe care îi folosim pentru a-1 de
fini, alcoolismul afectează întreaga fiinţă umană. Corupe
trupul şi cauzează multe boli, inclusiv cancer, afecţiuni car
diace, hepatice şi chiar cerebrale. Din punct de vedere men
tal, alcoolismul afectează capacitatea de a raţiona,
imaginaţia, percepţia şi abilităţile de funcţionare la capaci
tate maximă într-o lume complexă şi în permanentă schim
bare. Afectează sufletul omului prin modificarea
percepţiilor şi dorinţelor „inimii sufletului" sau „MOi/s'-ului56.
w Cuvântul „nous" este de origine greacă şi defineşte conştiinţa

raţională capabilă de investigare şi cunoaştere a realităţii. Platon se re-
P R IN C IP II G EN E R A L E ALE PRACTICII 89
C on form M itro p o litu lu i Vlachos în cartea sa, Psihoterapia

O rtodoxă, a cest n ou s este cel mai afectat de către păcatul sau
patim a n o a stră . N ous-ul este esenţa a ceea ce înseamnă să
fii u m an şi nu se referă doar la voinţa noastră sau la deci
ziile pe ca re le lu ăm . Se referă, de asemenea, la sentimen
tele, d o rin ţele sau percepţiile noastre asupra realităţii şi Ia
m odul în ca re p rivim viaţa şi pe ceilalţi oameni57. Alcoolis
mul şi a d icţia lo v esc „spiritul" omului pentru că mulţi oa
meni afectaţi d e dependenţă îşi pierd scopul şi semnificaţia
vieţii. Pe m ă su ră ce adicţia progresează, alcoolicul poate să
îşi p iard ă v ita lita te a spiritului, iar acest fapt atrage după
sine co n se cin ţe foarte grave. Dorinţele normale ale vieţii se
pot tra n sfo rm a în dorinţa de alcool, de un alt drog sau de
orice alt lu cru .
U n a sp e ct im p ortan t al „patimii" sau „adicţiei"58 e
legat de „ v o in ţa " om ului sau, cum ar spune alţii, de „pu
terea v o in ţe i". D e fapt, cei mai mulţi alcoolici au o voinţă
foarte p u tern ică şi au succes în multe domenii ale vieţii lor.
însă, în ceea ce priveşte alcoolul sau drogurile, voinţa nu
mai este de p rea m are folos - e ca şi cum ea ar fi adânc as
cunsă în su fletele lor şi doar Dumnezeu îi poate ajuta să o
regăsească. A ceastă pierdere a voinţei e vizibilă mai ales
atu n ci câ n d b e a u în m om ente nepotrivite şi atunci când
ferea la „n o u s" (intelect) ca fiind ochiul minţii, prin care se percep rea
lităţile inteligibile.
s7 Vezi an exele Roata vieţii şi Consumul raţiona! Jt alcool.
58 Folosesc alternativ termenii de „patimă" şi „adicţie" când, de
fapt, ele sunt acelaşi lucru. Alcoolismul este doar una dintre cete mai
întâlnite form e d e adicţie.
90 PASTORAŢ1A PERSO A N ELO R D EPEN D EN TE DE A LCO O L
beau prea m ult sau prea des. E ca şi cum au voinţă puter

nică, însă aceasta nu le e de niciun folos în privinţa alcoo
lului. Cartea de bază a A lcoolicilor A nonim i59 vorbeşte
despre „voinţa neajutorată" şi spune că, fără ajutorul lui
Dumnezeu, vine un m om ent şi un loc în care alcoolicul va
fi lipsit de voinţă în faţa prim ului pahar, iar acest prim
pahar e tocmai cel care îi cauzează problem e. Ştiinţa a des
coperit că există factori biologici care determ ină pofta de a
bea din nou. S-a descoperit că procesul implică modificări
celulare atât la nivelul creierului, cât şi al neuro-transmi-
ţătorilor şi al sistemului nervos periferic. „Ştiinţa Sfinţilor
Părinţi" ne învaţă de secole că păcatul are şi capacitatea de
a-1 conduce pe om 60. La ce ne putem aştepta de la păcat, în
lipsa ajutorului lui D um nezeu care să ne păzească? Pro
blem a alcoolicului este că L-a abandonat pe Dumnezeu.
Din fericire, cei mai mulţi dintre noi nu resim t boala sufle
tească la profunzim ile la care le trăieşte alcoolicul sau de-
pendentul de droguri. In cazul alcoolism ului şi al altor
adicţii, „patim a" devine foarte puternică şi poate tulbura
sufletul până la punctul auto-distrugerii. Adicţia este, până
la urm ă, cea mai răspândită formă de auto-distrugere cu
noscută de către om. Patima adicţiei şi păcatul care con
duce către dependenţă sunt atât de insidioase încât, în mod
norm al, dependentul e am ăgit de credinţa că duce o viaţă
^Textul de bază al AA este cunoscut drept „Cartea M are", iar pa

ragraful la care se face referire se află în capitolul „Opinia unui medic".
„Iar dacă fac ceea nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care
locuieşte în mine." (Romani 7, 20)
P R IN C IP II G E N E R A L E ALE PRACTICII 91
relativ n o rm ală. A d icţia devine o parte din firea sa, fără ca

măcar să îşi d ea seam a de asta, astfel că nu numai că îşi ac
ceptă patim a, d ar o şi protejează61.
Cu to a te că B o tezu l ne purifică şi ne eliberează de
păcat, cu toţii su ferim de pe urma unei suferinţe sufleteşti.
Dacă nu eşti co n ştien t de păcatul propriu, atunci trebuie
să vorbeşti cu d u h o v n icu l tău despre mândrie, pentru că
aceasta este cea m ai rea suferinţă sufletească. Atunci când
se întâm plă ca un om să păcătuiască fără să ştie, e mai rău
decât atu n ci când cineva păcătuieşte, ştiind despre sine că
e un păcătos. C el care ştie că e păcătos are măcar smerenia
de a recu n o aşte acest lucru. Evanghelia citită în Duminica
Vameşului şi a Fariseu lu i e un bun exemplu în acest sens62.
Unul d in tre ei a p lecat de la templu vindecat şi iertat, în
timp ce celă la lt a p lecat în tr-o stare mai rea decât atunci
când v en ise p en tru ru găciu n e la templu. Ar trebui să ob
servăm aici că m ân d ria oarbă a evreilor a fost cea care a
condus la răstig n irea lui H ristos. Sfinţii noştri Părinţi nu
au aşezat în tâm p lăto r această Duminică a Vameşului şi Fa
riseului la în ce p u tu l Postului Mare. însă, cum se face că -
61 Vezi anexa: Harta V a afecţiunilor spirituale

62 „Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul fanseu şi ce
lălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule,
mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri,
sau chiar ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zedu-
ială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nid ochii nu voia
să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv
fii mie, păcătosului! Vă spun Eu vouă: Acesta s-a coborât la casa sa mai
îndreptăţit decât acela. Că tot ce-1 ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar
cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." (Luca 18,10-14)
42 PAST0RAŢ1A PERSOANELOR D EPEN D EN TE DE ALCO O L
deşi primim Sfânta Taină a Botezului - ne îm bolnăvim su

fleteşte, uneori chiar până în adâncul sufletelor noastre?
După Sfântul MaximMşi alţi Părinţi ai Bisericii noastre Or
todoxe, suferim pur şi simplu de pe urma credinţelor false
despre lume, despre noi înşine şi despre Dum nezeu. Pier
dem legătura cu valorile noastre adevărate şi pierdem le
gătura cu cele „universale", cu acele principii pe care
Dumnezeu le scrie în inima fiecărei fiinţe um ane. Aceste
valori universale sunt întărite şi reînnoite la Botez, însă le
pierdem din cauză că trăim într-o lume căzută. Suntem in
fluenţaţi de păcatul din jurul nostru, iar apoi devenim şi
noi părtaşi la el. Din cauza mândriei, participarea noastră
la păcat ne dă sentimentul fals că păcatul nu a fost „aşa de
mare". Treptat, ne îndepărtăm tot mai mult de ce e bine şi
de Dumnezeu. Pentru alcoolic, pierderea direcţiei în viaţă
e o cădere neintenţionată, însă una pe care şi-o pricinu-
ieşte singur.
Având aceste false credinţe şi false cunoştinţe, oamenii
ajung să creadă drept adevărate nişte lucruri care sunt de
parte de adevăr. Un exemplu ar fi acela că unii cred că ho
mosexualitatea reprezintă un mod normal de exprimare a
sexualităţii. Alţii cred în mai mulţi zei sau cred că Dumne
zeu este doar un concept universal impersonal, care nu se
implică nici pe departe în treburile de zi cu zi ale omului.
In ceea ce îl priveşte pe alcoolic, falsa credinţă este aceea ca
el bea „normal"; deseori, el va învinovăţi pe altcineva pen-63
63 Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele despre dragoste, cap. 34, Fi-

localia sfintelor nrooinţe ale desăvârşirii, voi. 2, p. 53
PRINCIPII GENERALE ALE PRACTICII 93
tru problemele pe care le are şi care au fost cauzate, de fapt,

de excesul său. Uneori, el crede că ceilalţi oameni sau chiar
anumite instituţii sunt vinovate pentru problemele lui, el
bând din cauza acestora. Apoi, evită să îşi asume responsa
bilitatea personală pentru propriul comportament. Cartea
Alcoolicilor Anonimi64 denumeşte acest lucru ca „auto-
amăgirea alcoolicului". Mai exact, încearcă să sublinieze
faptul că alcoolicul nu poate să vadă realitatea propriei si
tuaţii şi „neputinţa" sa în faţa alcoolului, astfel că el conti
nuă să bea până ajunge în mormânt. Psihologii se referă Ia
„raţionalizare, minimalizare şi negare" ca Ia procese prin
care alcoolicul se poate amăgi pe sine65.
Sfântul Maxim vorbeşte despre „ignorarea universalelor"
drept cauză a căderii omului în patimă. Asta înseamnă că
nu ştim ce e cu adevărat bun şi nu Ii cunoaştem trăsăturile
lui Dumnezeu. Credinţa, speranţa şi iubirea sunt trei dintre
aceste universale. Atunci când sufletul se îndepărtează de
acestea, e profund tulburat, iar în sufletul persoanei apare
un sentiment de înstrăinare şi detaşare faţă de tot ceea ce
înseamnă Dumnezeu. Persoana îşi pierde scopul şi semni
ficaţia vieţii şi începe să se întrebe de ce mai trăieşte. Filo
sofii numesc asta „vid existenţial", însă, în realitate, e vorba
doar de separarea de Dumnezeu - o separare care nu e de
64 Bazat pe programul spiritual de 12 Paşi, programul Alcoolicilor

Anonimi (AA) este în toată lumea cel mai cunoscut şi mai de succes
program de recuperare pentru alcoolici. El cuprinde peste 3 milioane
de membri, cei mai mulţi în SUA şi Canada. în România există cca. 20
de grupuri AA.
65 Vezi anexa Mecanismele de apărare.
94 PASTORAŢIA PERSOANELOR D E P EN D EN T E DE ALCOOL
cisă de Dumnezeu, ci e alegerea omului, pentru ca el e acela

care se desparte de Dumnezeu prin păcat66.
Dumnezeu ne-a creat însă în aşa fel, încât să ÎI căutăm
în mod natural şi să ne întoarcem la îndurările şi iubirea
Lui. Atunci când sufletul începe să se simtă pustiit, începe
să tânjească după Dumnezeu. Uneori însă, „ochiul sufletu-
A
lui" - nous-ul - e confuz şi nu II cunoaşte pe Dumnezeu.

Capacităţile de „judecată" ale om ului sunt afectate din
cauza ignoranţei sau a patimilor (precum adicţia) care l-au
cuprins. Mulţi dependenţi şi alcoolici au spus că au încercat
să umple acest dor duhovnicesc prin folosirea alcoolului
sau a drogurilor. Când se întâmplă aşa, păcatul devine cu
adevărat „dumnezeul" acelei persoane. Bineînţeles, orice
sugestie în acest sens va fi o jignire pentru acea persoană,
deşi comportamentul ei indică în întregim e altceva. Acesta
este unul dintre motivele pentru care onestitatea personală
este atât de importantă în recuperarea din alcoolism. Are
de-a face mai puţin cu băutul în sine, decât cu ceea ce bău
tura îi face persoanei în cauză (de ex. căderea în patimă).
De fapt, alcoolismul e deseori descris ca o formă de ido
latrie, din cauză că alcoolicul transform ă alcoolul în ceva
mai important decât orice altceva din viaţa lui: sănătatea,
relaţia cu partenerul de viaţă, cu copiii şi chiar cu însuşi
Dumnezeu. însă nu uitaţi că, din cauza acelor „credinţe
false" şi autoamăgirii descrise anterior, alcoolicul nu poate
să vadă pur şi simplu adevărul situaţiei sale. Acest lucru nu
66 „... nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii sau hră-
pitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6,10)
se întâmplă peste noapte, însă în timp e uşor să observi

modul în care alcoolismul evoluează către abisul disperării
şi durerii. E ca şi cum ai fierbe o broască. Dacă o bagi direct
în apă fierbinte, ea va sări din nou şi din nou, în încercarea
de a scăpa de a fi gătită de vie. Dacă, însă, bagi o broască în
apă caldă şi încălzeşti apa treptat, ea va sta în apă până când
e gata fiartă. Nimeni nu alege să devină alcoolic; acest lucru
se întâmplă pentru că nu vede că situaţia sa se schimbă în
rău, aşa că îşi continuă drumul spre autodistrugere.
Sfântul Maxim ne învaţă, de asemenea, că „gândurile
pătimaşe" ne conduc spre suferinţa sufletului, chiar dacă îl
cunoaştem pe adevăratul Dumnezeu. Tuturor ne place un
lucru sau altul mai mult decât ar fi cazul şi suferim, mai
apoi, din cauză că permitem acestor lucruri „pământeşti"
să ne îndepărteze de lucrurile lui Dumnezeu. Această iubire
de „lucruri" apare mai ales atunci când acceptăm ca senti
mentele noastre să gândească în locul nostru. Din punct de
vedere emoţional, supra-valorizăm un anumit lucru, pre
cum o maşină, un ceas nou sau chiar o relaţie cu o altă per
soană. Dacă nu simţim că avem „suficient" din acel lucru
care ne place şi de care ne-am îndrăgostit, sau dacă simţim
că acel lucru e ameninţat în vreun fel, reacţionăm exagerat
şi devenim defensivi, mânioşi sau chiar ostili în încercarea
de a proteja acel „lucru". Astfel se întâmplă când „emoţia
conduce raţiunea", şi nu invers, „mintea deasupra emoţiei",
în cazul patimii, acest aspect este unul foarte serios din
cauza „credinţelor false" şi „ignorării universalelor" men
ţionate anterior. Confuzia intelectului ne afectează facultă
ţile mentale, iar emoţiile ies în apărarea credinţelor eronate.
Când se întâmplă asta, e un adevărat dezastru pentru suflet.
% PASTORAŢIA PERSO AN ELO R D E P E N D E N T E D E ALCO O L
în ceea ce priveşte persoana d ep en d en tă de alcool,

acest proces devine evident atunci când cineva îl confruntă
cu propriul său exces de băutură. De team ă că s-ar putea sa
i se ceară să nu mai bea sau să bea m ai puţin, el devine de
fensiv şi mânios la simpla sugestie că s-ar putea să aibă o
problemă cu alcoolul şi că ar trebui să se oprească din băut
sau să îl reducă. El preţuieşte alcoolul m ai m ult decât îşi
A
preţuieşte relaţia cu Dumnezeu sau cu ceilalţi. II preţuieşte

chiar mai mult decât propria sănătate şi bunăstare. E o
formă de autodistrugere şi chiar de suicid.
Sfântul Apostol Pavel spunea că fiecare face greşeli şi
păcătuieşte67. Sunt însă unii oam eni care se predau pur şi
simplu păcatului sau unei alte patim i, precum alcoolismu
lui. Ei seamănă cu lemurienii care se aruncă unul după ce
lălalt în apa mării. Acest lucru se poate întâm pla mai uşor
atunci când valorile personale sau sociale privind băutura
sunt foarte slabe. Aceştia sunt oam eni care nu înţeleg con
ceptul de boală al adicţiei sau care cred (în m od eronat) că
băutul este un joc pe care îl pot câştiga de fiecare dată. După
câţiva ani de băut excesiv, patim a alcoolism ului preia con
trolul, băutul devenind o parte im portantă a vieţii - uneori,
chiar cea mai importantă. E cu m ult m ai u şor ca aşa ceva să
aibă loc într-o societate ale cărei valori culturale permit sau
încurajează chiar băutul excesiv şi în care nu există un ghid
clar în ceea ce priveşte băutul raţional sau norm al68. Bineîn
ţeles, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără speranţă.
67„... de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dum-

nezeu., (Romani 3, 23)
M
Vezi anexa: Ghid pentru consumul rafional de alcool.
PRINCIPII G EN ERA LE ALE PRACTICII 97
Există trei stadii ale creşterii spirituale: praxis sau cu

răţirea inim ii, teoria sau conştiinţa de şi înţelegerea lui
Dumnezeu şi ilum inarea sau cunoaşterea lui Dumnezeu.
Acestea sunt clar definite şi, în mare parte, sunt interca
late. De exem plu, un om poate să aibă doar o idee despre
Dumnezeu sau despre Ceruri şi, cu toate astea, să fie într-
un proces de curăţire a inimii sale. Un astfel de exemplu
oferă şi Sfântul Apostol Pavel69. In ziua în care şi-a început
călătoria cu Dom nul, a văzut o lumină mare, care a deter
minat căinţa lui. Nu doar că a început să se căiască în acea
zi, însă a ajuns să cunoască mai multe despre voia lui
Dumnezeu pentru el şi chiar despre Dumnezeu însuşi. Să
privim însă mai atent la aceste programe de recuperare şi
la ce anum e presupune recuperarea spirituală din boli
precum alcoolism ul.
Pentru a dim inua ignoranţa din jurul „credinţelor
false", trebuie să existe o educaţie despre alcoolism ca
boală. Nu e deloc uşor să ajuţi pe cineva să îşi recunoască
problema pe care o are cu alcoolul, astfel că informarea per
sonală despre conceptul de boală al adicţiei, în special al al
coolismului, e cel mai bun mod de a începe.
Pentru că păcatul, adicţia şi patima nu sunt atribute na
turale ale om ului, atunci când acesta devine dependent,
apare şi un conflict între modul în care Dumnezeu l-a creat
şi ceea ce a devenit. Acest conflict nu este cu Dumnezeu,
w„... în calea mea, o, rege, am văzut in miezul zilei o lumină din

cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu
şi al celor ce mergeau cu mine." (Fapte 26,13).
Q8 PASTORAŢ1A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
ci - mai degrabă - cu el însuşi. Conflictul cu care se con

fruntă toţi alcoolicii e un exemplu perfect al conflictului
care apare atunci când omul e în dezacord cu propriul sis
tem de valori. Preoţii numesc acest lucru vinovăţie, iar psi
hologii, conflict de caracter. Indiferent de termenul folosit,
acest conflict va devora sufletul alcoolicului într-un mod în
care nimic altceva nu o poate face.
Consilierea pastorală a alcoolicilor
Chiar şi cele mai dependente persoane se pot elibera

de patima lor dacă sunt dispuse să ducă o viaţă spirituală.
Calea spiritualităţii a fost descrisă de secole, deşi, în general,
oamenii - cu excepţia monahilor şi a celor care fac eforturi
serioase de a trăi cu faţa către Dumnezeu - ignoră aceste
scrieri70. Uneori, viaţa spirituală e descrisă în termeni de
„Scări", „Paşi" sau „Căi". Esenţial e că toate acestea sunt
„principii spirituale" prin intermediul cărora o persoană
poate să învingă păcatul (patimile) din viaţa lor şi să înveţe
apoi şi să II cunoască pe Dumnezeu. Şi asta nu prin teologie
aşa cum e ea predată în şcoală, ci mai degrabă prin trăirea
şi practicarea „principiilor" spirituale. Aceste principii re
prezintă „Praxis-ul", curăţirea inimii omului şi conduc spre
„Teorie" - conştientizarea şi înţelegerea lui Dumnezeu. Teo
ria e urmată de „Iluminare", care reprezintă cunoaşterea lui
70 „Scara ihnnnczciwului uraţi" a Sfântului Ioan Scărarul şi cei 12

Paşi ai AA sunt două exemple de căi spirituale. Sfântul Isaac Şirul a
scris şi el ceva asemănător. Filccalia conţine câteva texte pe acest subiect,
printre care şi scrierile Sfântului Maxim.
D um nezeu . S p iritu alitatea ortodoxă e adevărata teologie,

pentru că e a n e invaţă despre Dumnezeu şi ne conduce
către cu n o a şterea Lui. Sufletul caută această cunoaştere, iar
inim a o iu b e şte . D oar prin uniune cu Dumnezeu şi prin
Iisus H risto s putem să ne vindecăm de infirmităţile noastre
şi să ne tăm ăd u im de bolile duhovniceşti.
Toţii m arii d uhovnici ne spun că progresul spre vinde
carea sp iritu ală nu poate începe decât după ce o persoană
recu noaşte că p roblem a există. Acest lucru ar trebui să fie
evident, în să nu e d eloc aşa pentru alcoolic. Mândria şi au-
toam ăgirea su n t m arile lui probleme. Alcoolicul va conti
nua să bea şi să aibă problem e din cauza băutului atât timp
cât nu recu n o aşte că pur şi simplu nu poate consuma alcool
fără c o n s e c in ţe n egativ e. Trebuie să recunoască faptul că
patima a p relu a t controlul vieţii lui şi că are nevoie de aju
tor. A ceastă recu n oaştere a neputinţei în faţa alcoolului re
prezintă fu n d am en tu l pe care e mai apoi clădită
recuperarea, iar, fără lucrarea primilor trei paşi descrişi de
A lcoolicii A n o n im i, şansele ca o persoană afectată de alcoo
lism să facă reale progrese spirituale sunt extrem de reduse.
A ceastă re cu n o a şte re necesită atât umilinţă, cât şi onesti
tate, d ar d o b â n d irea acestor virtuţi poate fi foarte dificilă.
U neori, o n e stita te a personală poale precede umilinţa, al
teori p o ate să îi urm eze. Cele două virtuţi sunt înrudite şi
reprezintă p ia tra de tem elie a recuperării spirituale. Fără
ele, e im p o sib il să depăşeşti barierele negării, amăgirii şi a
cred in ţelor false d esp re alcoolism71.
ri Vezi an exa: M ituri dctpre continuul de alcool-

11)0 pastoraţia persoanelor dependente de alcool
Persoana dependentă trebuie să treacă mai departe de

simpla credinţă în Dumnezeu. El trebuie să înceapă să caute
şi să cunoască voia lui Dumnezeu. Trebuie să aibă dorinţa de
a urma voia Lui în tot ceea ce face şi să renunţe la ego-ul şi
mândria care i-au cauzat probleme. Din cauza faptului că
omul nu poate să îşi înfrângă singur patimile şi a faptului că
Dumnezeu nu îi va lua omului liberul arbitru, trebuie să
existe o sinergie între „îndurarea" lui Dumnezeu şi „voia"
omului. Voia omului (dorinţele lui de a face lucrurile aşa cum
vrea el) trebuie lăsată în grija lui Dumnezeu prin rugăciune
şi meditaţie. Doar după asta poate omul să ia anumite decizii,
cu ajutorul lui Dumnezeu. O rugăciune simplă, precum
„Tatăl nostai", rostită cu accentul pe „facă-se voia Ta", e un
mod bun de a ne lăsa voinţa în grija lui Dumnezeu. Acest
lucru e o parte firească din ceea ce înseamnă a fi creştin.
In cele din urmă, acest abandon în grija Domnului aduce
cu sine o schimbare în relaţia cu Dumnezeu, dar şi în relaţiile
cu ceilalţi oameni. Atunci când alcoolicul începe să îşi trateze
familia cu mai multă iubire, oferindu-i ei toată atenţia, şi nu
alcoolului, se poate întâmpla o minunată vindecare a întregii
familii. în cel mai rău caz, efectele băutului nu mai sunt pre
zente în familie, astfel că vindecarea poate să apară în mod
firesc, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al preotului72.
Spovedania este o parte foarte importantă a Practicii.
Este procesul prin care sunt identificate păcatele şi greşelile
din viaţa unei persoane. Apoi, cu ajutorul unui îndrumător
72 Vezi capitolul Pentru sofiile alcoolicilor din Cartea Mare a AA şi bi

bliografia recomandată.
PRINCIPII GENERALE AI.F. PRACTICII 101
spiritual - de obicei, un preot este posibil ca persoana să

ia decizia fermă de a nu mai repeta vechile greşeli şi de
a-şi schimba modul de viaţă. Acest lucru înseamnă a admite
faţă de Dumnezeu, faţă de propria persoană şi faţă de o altă
fiinţă umană „defectele de caracter" care îl tulbură cel mai
mult73. 0 viaţă înrădăcinată într-o astfel de spiritualitate po
zitivă face posibil progresul spiritual, iar fără o astfel de re
cunoaştere a atitudinilor şi comportamentelor dăunătoare
şi fără spovedanie, schimbarea permanentă este puţin pro
babil să se întâmple.
Spovedania ar trebui să aibă în vedere şi faptul că al
coolismul este o boală şi că persoana dependentă de alcool
nu mai poate consuma alcool. Chiar şi un pahar de băutură
poate să o arunce din nou în întunericul disperării şi alcoo
lismului. Conştientizarea acestei realităţi este foarte impor
tantă datorită faptului că spovedania înseamnă mai mult
A
decât recunoaşterea câtorva păcate. înseamnă să îţi mărtu

riseşti întregul „stil de viaţă" care cauzează păcatele. De
exemplu, admiterea consumului de alcool de către alcoolic
este un lucru evident. Are nevoie însă să îşi schimbe câţiva
prieteni, astfel încât să poată evita vechile tentaţii de a bea.
Expunerea propriei persoane în faţa ispitei poate fi un
păcat în sine.
Odată ce spovedania iniţială are loc, începe adevărata
bătălie pentru suflet. Diavolul se va întoarce la acea per-
73 „Mărturisiţi-vă aşadar umil altuia păcatele şi rugaţi-vâ unul pen

tru altul, ca să vă vindecaţi. Mult poate rugăciunea dreptului cea lucră
toare" (luaw 5,16).
soană pentru a o ispiti în nenumărate feluri, iar alcoolicul

va avea nevoie de ajutor şi încurajări pentru a face faţă aces
tor ispite74. Mândria, ego-ul şi frica alcoolicului vor reveni
pentru a încerca să îl conducă înapoi către patimă75. Rădă
cinile acestor trei defecte spirituale de caracter trebuie dis
cutate cu duhovnicul pentru a le putea face faţă. Aici e locul
în care consilierul spiritual poate fi cu adevărat benefic şi
este foarte important ca duhovnicul să aibă o înţelegere nu
doar asupra păcatului şi patimii, ci şi asupra ispitelor spe
cifice legate de boala alcoolismului.
M ulţi preoţi simt că nu pot să consilieze spiritual76
persoanele care vin la dânşii cu probleme legate de abuzul
de alcool. Asta, pentru că alcoolicii recad de multe ori în
consumul de alcool după ce preotul le-a acordat mult timp
şi a făcut eforturi mari încercând să-i ajute să bea mai
puţin. Dacă nici preotul, nici enoriaşul nu înţeleg că alcoo
lismul este o boală, aşteptările pot fi doar ca alcoolicul să
bea mai puţin. Alcoolicul va încerca cu siguranţă să facă
asta, dar, din cauza bolii alcoolismului, este imposibil să-
şi controleze în mod consecvent consumul de alcool. Mai
repede sau mai târziu, va eşua în încercarea de a nu bea
74 „Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă
căutând odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea din care
am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită." (Luca 11, 24-26)
n Capitolul 5 din Cartea Mare a AA este deosebit de util în realiza
rea acestui inventar. Vezi, de asemenea, şi paşii 4 şi 5 din Cartea Mare a
AA, Doisprezece Paşi şi Douăsprezece Tradiţii.
7h în Biserică, aceşti consilieri spirituali sunt numiţi „duhovnici",
iar procesul se numeşte „duhovnicie".
PR IN C IPII G EN ER A LE ALE PRACTICII 103
aşa de m ult, p en tru ca, mai apoi, atât el, cât şi preotul să
se simtă d escurajaţi. Ar trebui să fie înţeles de la bun în
ceput că nu m ai există posibilitatea reîntoarcerii la „con
sumul norm al de alco o l". Singurul drum sigur este
abstinenţa 100% faţă de alcool.
Uneori, alcoolicul face un jurământ că nu va mai bea
niciodată sau pentru anumite perioade de timp. De multe
ori nu va reuşi să îşi respecte acest jurământ, iar atunci când
îşi încalcă ju răm ântul, problemele se agravează mai mult
decât oricând. Ruşinea şi vinovăţia ce urmează reluării con
sumului de alcool îl fac pe alcoolic să se simtă şi mai lipsit
de speranţă, şi m ai neajutorat. Atunci când recade - iar re
căderea face parte din procesul bolii - îşi pierde încrederea
în el însuşi şi în Dum nezeu. El poate chiar să dea vina pe
Dumnezeu pentru recădere. De fapt, dacă nu înţelege ca
racteristicile bolii lui, este sortit eşecului. Poate cel mai im
portant, în această privinţă, e tocmai caracterul cronic al
alcoolismului şi faptul că odată ce un om a devenit alcoolic,
el va răm âne alcoolic pentru toată viaţa, astfel că nu va mai
putea bea niciodată alcool în mod normal. El trebuie să în
ţeleagă că suferă de o boală fizică, psihologică şi spirituală
care trebuie tratată zilnic, printr-un program conştiincios şi
bine structurat de rugăciune, meditaţie şi predare a voinţei
proprii în grija lui D um nezeu. Este important de ţinut
minte că alcoolicii sunt m ult mai bolnavi spiritual decât
enoriaşul obişnuit şi că ei trebuie să-şi înţeleagă dependenţa
faţă de drogul alcool. Fără această informaţie, puţini alcoo
lici vor reuşi să facă faţă bolii lor.
U nul d in tre cele m ai sem nificative aspecte in această
discuţie este acela că oam enii nu îşi dezvoltă pur şi simplu
un program zilnic de reflecţie, meditaţie şi rugăciune.

Dacă îi întrebi cum se simt din punct de vedere spiritual,
vor spune simplu că sunt „bine". Este o greşeală gravă pe
care mulţi dintre noi o comitem, iar unii dintre duhovnici
ne avertizează în legătură cu acest lucru. Oamenii păcătu
iesc, apoi nu reuşesc să îşi dea seama că alunecă în păcat
decât după ce este prea târziu - după ce păcatul a fost
comis deja. Ei au fost ispitiţi să păcătuiască şi nici măcar
nu au putut recunoaşte ispita, ci doar păcatele. Sau, chiar
mai rău, au văzut-o, dar au crezut că sunt mai puternici
decât ea şi au căzut oricum în păcat. Acest lucru poate fi
extrem de dăunător pentru persoana care încearcă să nu
mai consume alcool.
De cele mai multe ori, odată ce persoana ia decizia de
a nu mai bea, ea nu recade din cauza poftei de alcool, ci
pentru a scăpa de lupta spirituală care se duce înăuntrul
său sau din cauza unei dureri sufleteşti. Alcoolicul este is
pitit în moduri pe care nici el nu le înţelege şi recade pen
tru a face faţă durerii sau confuziei. Chiar mai rău, el pur
şi simplu uită că suferă de boala numită alcoolism şi că nu
mai poate bea cu succes alcool. Recăderile au loc deoarece
alcoolicul nu primeşte îndrumare duhovnicească sau pen
tru că nu urmează un program zilnic de rugăciune, reflec
ţie şi meditaţie, devenind astfel o pradă uşoară pentru
vrăjmaş.
Descoperirea acelui tip de credinţă în Dumnezeu care
poate elibera pe cineva de adicţie nu e un lucru uşor de în
făptuit. E nevoie de adoptarea unui stil de viaţă care să re
flecte o tot mai mare conştientizare şi înţelegere a voii lui
Dumnezeu în viaţa noastră şi în activităţile de zi cu zi. La
acest tip de creştere spirituală, pe care o numim „recupe

rare", se poate ajunge cel mai uşor sub îndrumarea unui
părinte spiritual sau a cuiva care parcurge acelaşi „drum al
recuperării" cu alcoolicul. In Alcoolicii Anonimi există
avantajul „năşitului", adică al persoanei care este deja ab
stinentă de ceva timp şi care îl ajută pe cel nou-venit să în
ţeleagă principiile spirituale ale recuperării77.
/\
In continuare, vă oferim un ghid pentru modul de

abordare a credincioşilor cu probleme de alcoolism, precum
şi o listă de activităţi pe care le puteţi organiza la nivelul
parohiei.
77 Vezi capitolul 5 din Carlea Mare a AA.

/
Strategii pentru iniţierea intervenţiei
în cazul unui enoriaş consumator de alcool
în această secţiune, veţi regăsi informaţii de bază şi su

gestii pe care le puteţi oferi şi enoriaşilor dvs. care consumă
alcool şi au problem e din această cauză.
• Cei mai mulţi dintre oamenii care consumă alcool nu

prezintă riscul de a avea probleme din această cauză, pen
tru că au un consum moderat.
• Cu toate acestea, din când în când, veţi întâlni enoriaşi
care vă vor vorbi despre băutul lor. Ei ar trebui informaţi în
legătură cu riscurile asociate consumului de alcool şi modul
în care acesta îi poate afecta atât pe plan fizic, cât şi spiritual.
• E foarte im portant să le recomandaţi tuturor mode
rarea în consum ul de alcool.
✓ Pentru bărbaţi, aceasta înseamnă să nu consume
mai m ult de o unitate de alcool pe zi.
✓ Pentru femei, nu mai mult de o unitate de alcool
pe zi.
✓ Persoanele de peste 65 de ani, nu ar trebui să con
sum e mai mult de o unitate de alcool pe zi.
✓ Copiii şi adolescenţii nu ar trebui să consume
deloc alcool.
108 PASTORAŢIA PERSOANELOR D EPEN D EN T E DE A LCOOL
• A se observa că vorbim despre o unitate de alcool ca

fiind o sticlă de 0.5 litri de bere, un pahar de vin de 120 ml
sau 50 ml de tărie.
• Reamintim că aceste sugestii nu încearcă să schimbe
„tradiţiile", ci doar să prevină alcoolism ul şi toate proble
mele asociate acestuia.
Deşi unii oameni nu au probleme cu alcoolul, în anu

mite condiţii e recomandabil ca aceştia să se abţină de la
orice consum de alcool.
• Dacă o femeie e însărcinată sau doreşte să rămână în
sărcinată sau dacă cineva ia m edicam ente ce interacţio-
nează cu alcoolul.
• Dacă există afecţiuni medicale, precum cele hepatice,
hipertensiunea etc., care ar fi agravate de consumul de alcool.
• De asemenea, dacă enoriaşul prezintă simptome ale
dependenţei de alcool, vă încurajăm să le întăriţi întot
deauna importanţa abstinenţei complete faţă de alcool.
Cu siguranţă, îi cunoaşteţi deja pe unii membri ai

parohiei care beau în mod excesiv.
• Aceştia ies în evidenţă destul de uşor şi probabil că
au deja probleme datorate băutului.
• în cazul altora, s-ar putea să nu fie la fel de evident
dacă au probleme sau nu, dacă au nevoie de ajutor sau dacă
îi puteţi ajuta cu ceva. Următoarele 4 sugestii vă pot fi de
folos în astfel de situaţii.
STRATEGII 109
Sugestia 1: Nu vă temeţi să adresaţi întrebările necesare
Mai întâi, trebuie să îi întrebaţi cât de mult beau şi

cât de des.
• Această întrebare e una normală dacă prezintă pro
bleme datorate consum ului de alcool.
• Mai apoi, după ce aveţi o imagine mai clară despre
ce li se întâm plă, puteţi face o evaluare a situaţiei.
• Pe baza evaluării pe care o veţi face, puteţi apoi să în
cepeţi să îi îndrum aţi în legătură cu ce să facă în situaţia
sau problema actuală.
• Insă, lucrurile nu se opresc aici. Dat fiind faptul că vă
aflaţi în postura de lider spiritual al comunităţii dvs., veţi
avea mai m ulte ocazii de a discuta cu aceşti enoriaşi, aşa că
vă încurajăm să continuaţi să aveţi o relaţie cu persoana
respectivă şi să continuaţi să o întrebaţi despre progresia
consumului său de alcool sau despre întreruperea acestuia.
Nu uitati că sunteti „doctorul sufletelor" tuturor ere-

dincioşilor din parohia dvs. Ar trebui să fie un lucru firesc
să fiţi preocupat de bunăstarea lor duhovnicească, iar adre
sarea de întrebări directe despre consumul de alcool ar tre
bui privită ca ceva normal, atunci când aceste întrebări sunt
necesare.
A
întrebaţi despre consum ul de alcool de fiecare dată:

• Când îndrum aţi pe cineva care îşi analizează conşti
inţa în / pentru spovedanie.
• înainte de a binecuvânta o cununie şi în consilierea
pre-maritală.
•Daca sunt prezente probleme legate de consumul de

alcool, mai ales în cadrul familiei.
• Dacă credinciosul vă spune că se simte vinovat pen
tru că bea.
întrebaţi-i pe credincioşi: „Cât de mult şi cât de des

consumaţi alcool?"
•E normal pentru oameni să consume alcool, astfel încât
nimeni nu ar trebui să se simtă jignit de această întrebare.
• Fiind preotul lor, e important să ştiţi anumite lucruri
despre stilul lor de viaţă, mai ales dacă au:
/ probleme de natură spirituală;
/ probleme familiale;
✓ „conflicte morale" sau sentimente de vinovăţie
pentru băutul lor.
Dacă aceştia consumă alcool, e important de ştiut câte

ceva despre modul lor de a bea, chiar dacă problemele pe care
le prezintă nu sunt încă prea serioase. Dacă un credincios
consumă alcool şi are probleme, adresaţi-i aceste întrebări:
• In medie, câte zile pe săptămână consumaţi alcool?
•într-o zi obişnuită în care beţi, câte băuturi consumaţi?
a
•In ultima lună, care a fost numărul maxim de pahare

pe care le-aţi băut la o ocazie?
• Vi s-a întâmplat vreodată să vă îmbătaţi?
E important să luaţi în considerare că cineva ar putea

avea deja probleme cu alcoolul dacă:
• bea mai mult de .14 unităţi de alcool pe săptămână
• bea mai mult de 3 unităţi la o ocazie.
STRATEGII 111
• pentru femei, dacă beau mai mult de 7 unităţi de al

cool pe săptămână sau de 2 unităţi la o ocazie.
Cele „Patru întrebări importante". Următoarele patru

întrebări vă vor fi de mare folos atunci când veţi dori să aju
taţi pe cineva care bea sau când o persoană are nevoie de
ajutor în privinţa evaluării băutului. Ele vă vor ajuta să vă
daţi seama dacă există sau nu probleme psihologice, sociale
sau spirituale asociate consumului lor de alcool.
1. Ati
»
simtit
»
vreodată că ar trebui să reduceţi
i
cantitatea
de alcool pe care o consumaţi? (Această întrebare se referă
la sentimentele de vinovăţie.)
2. Vă deranjează oamenii care vă critică băutul? (Se face
referire la problemele familiale şi sociale asociate băutului).
3. V-aţi simţit vreodată rău sau vinovat/ă în legătură cu
băutul dvs.? (legat de „zbuciumul sau conflictul interior")
4. Aţi băut vreodată dimineaţa, la prima oră? Băutul
matinal indică, de obicei, că dependenţa fizică s-a instalat
deja şi reprezintă un simptom clar al abuzului de alcool.
Dacă enoriaşul a răspuns afirmativ la una sau mai

multe dintre întrebările de mai sus, există riscul existenţei
unor serioase probleme cu alcoolul. Nu uitaţi că un consu
mator social nu se confruntă cu astfel de probleme, precum
şi faptul că un consumator social nu bea cantităţile menţio
nate mai sus.
112 PASTOR AŢI A PERSOANELOR DEPENDENTE PE ALCOOL
Sugestia 2: Evaluaţi severitatea problem ei şi a carac

terului său tem porar sau p erm an en t.
Atunci când analizaţi posibilele problem e asociate bău

tului unei persoane, luaţi în consid erare aceste 3 variante:
• en o riaşu l p o ate să nu fie d ep en d en t de alcool, dar
prezintă riscul de a avea astfel de problem e;
• enoriaşul are în prezent problem e datorate consumu
lui de alcool şi e pe cale să aibă problem e şi mai mari;
• en oriaşu l p rezin tă sim ptom e a ceea ce numim alcoo
lism sau „d ep en d en ţă de alcool".
C a te g o ria I: cei care d oar p rezin tă riscul de a avea

p rob lem e.
• E p o sib il ca persoanele din această categorie să bea
prea m u lt, d a r să nu aibă încă problem e suficiente, astfel
în cât să se gân d ească la încetarea băutului.
• A ceştia b eau mai m ult decât m oderat şi prezintă ris
cul de a avea p rob lem e m ai târziu.
• A r trebui inform aţi despre faptul că se expun riscului
de a avea p rob lem e cauzate de consum ul de alcool.
• D acă procedaţi astfel în acest stadiu incipient, pe par
cu rsu l vieţii, dacă problem ele se agravează, e mult mai po
sibil ca aceştia să vorbească cu dvs. despre situaţia lor, de
v rem e ce ştiu că le-aţi dat nişte sfaturi bune atunci când
erau m ai tineri.
In d ic a to rii de risc in clu d :

• C onsum u l de alcool peste nivelele recomandate mai
sus;
STRATEGII 113
• C onsum ul de alcool în ciuda problemelor cauzate de

acesta.
• A nteced ente personale vizavi de problemele cu al
coolul.
Iată câteva întrebări care vă vor ajuta în evaluarea mo

durilor de consum de alcool şi a antecedentelor familiale:
• De cât tim p beţi Ia fel de des şi de mult ca în prezent?
• De câte ori pe săptămână beţi acum?
• De câte ori pe săptămână sau pe lună consumaţi mai
mult de patru băuturi Ia o ocazie?
• C are e cea m ai mare cantitate de alcool pe care aţi
consumat-o odată, în ultimul an?
• Există cineva din familia dvs. apropiată care a avut
probleme cu alcoolul?
Atunci când adresaţi aceste întrebări, e bine să luaţi în

considerare şi stadiul negării în care se poate afla persoana,
precum şi faptul că informaţiile potrivite pot să le fie de
folos şi să îi ajute şi ulterior.
Categoria I I : Persoanele care experimentează in pre

zent problem e datorate alcoolului.
Indicatori care arată că cineva are în prezent probleme

cu alcoolul:
• Unul sau două răspunsuri pozitive la ceie „Patru în
trebări im portante" referitoare la ultimul an.
• M ărturisirea personală a faptului că se confruntă cu
probleme personale, familiale sau existenţiale.
• E important să remarcaţi severitatea acestor pro

bleme, precum şi de cât timp sunt ele prezente în viaţa per
soanei respective.
O sugestie:
• Alcoolismul este o boală care afectează relaţiile indi
vidului. Discutaţi cu persoanele în cauză despre relaţiile lor
cu familia, prietenii, vecinii, colegii de serviciu/şcoală.
• încercaţi să aflaţi dacă există membri ai familiei care
le-au solicitat să înceteze sau să reducă din consumul lor de
alcool.
• Faceţi o evaluare a anturajului - cei mai mulţi dintre
prietenii persoanei respective sunt cumva şi ei consumatori
de alcool sau abuzează de alcool?
Amintiţi-vă că încercăm doar să determinăm dacă persoanele

respeciive au o problem ă cu alcoolul, dacă această problemă
este curentă şi dacă da, cât de gravă este aceasta.
Categoria III: Cei care s-ar putea să fie dependenţi

de alcool sau care prezintă simptome ale dependenţei de
alcool.
• Trei sau patru răspunsuri afirmative la cele „Patru în

trebări importante", referitor la ultimul an.
• Prezenţa unuia sau mai multor simptome dintre cele
ce urmează:
✓ Compulsia de a bea - preocupare faţă de consumul
de alcool.
STRATEGII 115
/ D im in u area con trolu lu i -n e p u tin ţa de a în ceta sau

m o d e r a c o n s u m u l d e alcool, o d ată ce ep isod u l de
b ă u t a în c e p u t .
/ C on su m u l de alcool ca eliberare/uşurare - con su m u l
d e a lc o o l p e n tr u a e v ita sim p to m e le de sevraj.
/ S ev raju l - p r e z e n ţa sa u a n teced en te de trem u ră-
tu ri, s tă r i d e ră u , tra n sp ira ţii sau tu lburări de d is
p o z iţie .
✓ C reşterea toleran ţei - e n e v o ie de m ai m ult alcool
d e c â t în a in t e p e n tr u a o b ţin e efectu l dorit.
✓ S căderea toleran ţei - e n e v o ie de m ai puţin alcool
d e c â t în a in t e p e n tr u a o b ţin e efectu l dorit.
✓ S en tim en te de „ nervos, iritat şi nemulţumit” în lipsa
a lc o o lu lu i.
A d r e s a ţi-i e n o r ia ş u lu i d v s . u rm ă to a re le în treb ări:

• S im ţiţi v r e o d a tă n e v o ia u rg e n tă de a bea? Vă g ân d iţi
în m od r e g u la t la b ă u t?
• T re b u ie să b e ţi m a i m u lt d e câ t acum câţiva ani pentru
a vă a m e ţi?
• T re b u ie s ă b e ţi m a i p u ţin d e câ t acum câţiva ani p en
tru a vă a m e ţi?
• E x is tă s it u a ţ ii î n c a r e n u p u teţi să în cetaţi b ă u tu l
odată ce a ţi în c e p u t s ă b e ţi?
• V i se î n t â m p l ă să v ă s c h im b a ţi p la n u rile p en tru a
putea să b e ţi c e v a ?
• B e ţi v r e o d a tă d im in e a ţa p en tru a scăpa de răul p ro
vocat d e b ă u tu l d in z ile le p re c e d e n te ?
• U ita ţi-v ă p e s te c e le „ 2 0 d e în tre b ă ri", precum şi p este
lista c e lo r 1 2 în tr e b ă r i.
116 PASTOR AŢI A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
Sugestia 3: Recomandaţi acţiunea adecvată
Exprimaţi-vă îngrijorările ca şi părinte duhovnic:

• încercând să fiţi concret în ce priveşte modul de a bea
al credinciosului.
• încercând să fiţi concret cu privire la modul în care
alcoolul îi afectează comportamentul.
• Amintiţi-i de riscurile spirituale la care se expune, aşa
cum aţi sfătui pe oricine altcineva care are un comporta
ment care contravine regulilor bunăstării duhovniceşti.
• întrebaţi: „Cum te simţi în legătură cu băutul tău?"
Această informaţie indică măsura în care îşi conştientizează
problema, precum şi bunăvoinţa de a face ceva în legătură
cu asta, dacă e cazul.
• Amintiţi-vă de modelul pregătirii pentru schimbare,
precum şi „Stadiile schimbării".
Sfătuiţi abstinenţa totală faţă de alcool:

• sunt prezente dovezi ale dependenţei de alcool;
• există antecedente ale unor eşecuri repetate în a con
trola frecvenţa consumului de alcool;
• eşecuri repetate în controlarea cantităţilor de alcool
consumate;
• eşecuri repetate în controlarea efectelor pe care le pro
duce acesta.
Dacă persoana nu e pregătită încă pentru încetarea

completă a consumului de alcool, rugaţi-o să ia în conside
rare măcar reducerea consumului de alcool şi diminuarea
STRATEGII 117
frecvenţei, şi să continue să se gândească la informaţiile pe

care le-aţi furnizat despre alcoolism.
Dacă persoana are o problemă şi acceptă faptul că are

nevoie de ajutor, atunci ajutaţi-o să îşi formuleze un plan
de acţiune:
• întrebaţi: „Sunteţi pregătit să diminuaţi cantitatea de
alcool pe care o consumaţi sau să vă abţineţi total de la acest
consum?"
• Acordaţi-le din timpul dvs. celor care au bunăvoinţa
de a face schimbările necesare şi ajutaţi-i să îşi facă un plan.
• Amintiţi-le că e vorba de un program de 24 de ore.
•Amintiţi-le să evite prietenii şi situaţiile care îi expun
băutului şi să petreacă mai mult timp alături de oameni care
nu îi vor îndemna să bea.
• Oferiţi-le materiale informative despre recuperare -
găsiţi astfel de materiale pe site-ul www.stdimitrie.org.
• Mai ales după prima vizită, asiguraţi-vă că îi invitaţi
să mai treacă pe la dvs. şi să discute despre orice probleme
viitoare vor avea în ce priveşte diminuarea consumului sau
abstinenţa de la alcool. De multe ori, potenţialul băutor-pro-
blemă va accepta sfatul dat atunci când îl regăseşte în propria
experienţă. Dacă va continua să aibă probleme şi dacă va
crede că îl înţelegeţi, cu siguranţă va reveni să discute cu dvs.
Pentru credincioşii care nu sunt dependenţi de alcool,

dar care prezintă riscul de a dezvolta astfel de probleme
mai târziu:
• Recomandaţi-le să se limiteze la un consum de alcool
cu risc scăzut, pe baza discuţiilor pe care le aveţi împreună.
A m intiţi-le că nu e n im ic rău în a c o n su m a alcool, dar

uneori acest lucru poate d ev en i o p ro b le m ă .
• Sfătuiţi-i să îşi fixeze un „ o b ie c tiv " în ce priveşte con
sum ul de alcool şi în treb aţi-i d acă s u n t p reg ătiţi să facă o
schim bare oarecare în ob iceiu l lor d e a b ea, de dragul sănă
tăţii lor trupeşti şi d u h ov n iceşti.
• Răspunsul en oriaşilor va fi m ai b u n dacă au de ales
între mai m ulte alternative, ca d e ex em p lu : „ Unii oameni îşi
stabilesc o limită pentru cât de mult beau; alţii preferă să se abţină
de la a bea pentru anumite perioade de timp. Care variantă credeţi
că ar fi mai bună pentru dvs.?"
A
• încercaţi să vă educaţi credincioşii cu privire la alcoolism:

/ R ugaţi-i pe p acien ţi să se g ân d ească la efectele
pozitive pe care le-a r av ea d im in u area cantităţii
sau abstinenţa faţă d e alcool.
✓ R u g aţi-i să a n a liz e z e ce a n u m e le declanşează
episoadele n esăn ăto ase d e b ău t.
✓ R ugaţi-i să an alizeze m o d u l în care beau în pre
zent, în lum ina p ro b lem elo r cu ren te pe care le au.
✓ O feriţi-le m ateriale care să îi aju te să îşi fixeze
obiective săn ătoase în ce p riv eşte bău tu l lor.
Pentru enoriaşii la care su n t p rezen te simptomele de

pendenţei de alcool:
• îndrum aţi-i către un p ro g ram d e specialitate pentru
o evaluare suplim entară.
• Indrum aţi-i către un p ro g ram d e tratam en t sau către
AA, dacă se arată deschişi faţă de acea stă idee.
• Im plicaţi-i în procesul de lu are a deciziilor.
• Discutaţi alternativele existen te.
STRATEGII 119
• Stabiliţi o întâlnire cu cineva din domeniul recuperă

rii care poate fi de folos.
Câteva sugestii pentru consiliere:

• Folosiţi un stil de discuţie empatic, non-confrontativ.
• Oferiţi-le credincioşilor dvs. câteva alternative în ce
priveşte efectuarea schimbării.
• Accentuaţi responsabilitatea persoanei de a-şi
schimba modul în care bea.
• Aveţi încredere în capacitatea de schimbare a persoa
nei cu care discutaţi.
Sugestia 4: Menţineţi legătura cu cei aflaţi în pro

grame de recuperare.
• Menţineţi legătura cu enoriaşii dvs. care participă la

un program de recuperare, exact cum aţi face cu un alt cre
dincios care se confruntă cu o altă problemă pentru a cărei
rezolvare l-aţi ajutat.
• Amintiţi-vă că schimbarea comportamentului este
un proces care implică şi procedeul încercare-eroare.
Pentru cei care reduc cantitatea consumată sau au un

program de abstinenţă de scurtă durată:
• Amintiţi-le că le staţi la dispoziţie, daca au nevoie de
ajutor.
• La fiecare vizită a lor, oferiţi-le încurajarea şi sprijinul
de care au nevoie în eforturile de a efectua schimbarea prin:
/ trecerea în revistă a progresului lor de la ultima
întâlnire;
120 PASTORAŢ1A PERSO AN ELO R D E P E N D E N T E DE ALCOOL
/ încurajarea pacienţilor faţă de eforturile pe care

le-au depus;
/ întărirea schimbării pozitive (afirm ări verbale)
/ evaluarea menţinerii m otivaţiei
• Luaţi în considerare stabilirea u nor întâlniri supli-
mentare, dacă e nevoie.
• Luaţi în considerare motivaţia lor şi îndrumaţi-i către
un program de tratament sau către AA, dacă e cazul, chiar
şi numai pentru educaţie cu privire la alcool.
• Dacă au probleme, am intiţi-le că pentru cei mai
mulţi oameni care au probleme cu alcoolul, abstinenţa re
prezintă singura soluţie care funcţionează în 100% din si
tuaţii. Dacă nu vor bea alcool, nu vor avea probleme din
cauza alcoolului.
Pentru credincioşii care au decis să se abţină de la al

cool sau care au fost trimişi către un program de tratament:
A
• Incurajaţi-i să continue să citească literatura de re

cuperare; discutaţi cu ei despre sp iritu alitate şi despre cei
12 paşi;
• Incurajaţi-i să participe la grupurile de A A dacă acest
lucru este posibil.
• Ajutaţi-i să îşi facă noi prieteni sau să iniţieze un grup
de AA în cadrul bisericii.
• Dacă intervine o recădere, nu vă descurajaţi şi nu îi
lăsaţi nici pe ei să se descurajeze. Recuperarea are nevoie
de timp.
• Dacă nu sunt serioşi, fiţi pregătiţi să le permiteţi aces
tor credincioşi să facă propriile alegeri, dar asiguraţi-i că le
veţi sta la dispoziţie atunci când vor dori ajutorul dvs.
STRATEGII 121
Sugestii pentru credincioşii care au nevoie de ajutor,

dar care nu sunt pregătiţi să îşi schimbe modul de a bea
• Nu vă lăsaţi descurajat de enoriaşii care au probleme
cu alcoolul, dar care nu sunt pregătiţi să facă o schimbare.
• Uneori, schim barea are loc într-un ritm lent, iar al
teori nu are loc deloc.
• Prin o ferirea de informaţii, aţi iniţiat un proces al
schimbării şi e posibil ca enoriaşii dvs. să îşi ia băutul mai
în serios.
• Iubirea şi grija dvs. continuă pentru ei şi familiile lor,
Ii vor da D om nului nostru răgazul de a lucra cu ei.
Dacă „Băutorii problem ă sau cu risc" nu sunt pregă

tiţi să facă o schim bare:
«
• Exprim aţi-vă din nou îngrijorările dvs. cu privire la

sănătatea lor trupească şi duhovnicească.
• întăriţi bunăvoinţa dvs. de a-i ajuta dacă au nevoie
de acest ajutor, însă doar în momentul în care vor fi pregă
tiţi să îl accepte.
• Păstraţi o relaţie prietenească atât cu ei, cât şi cu fa
miliile lor.
Strategii adiţionale pentru „Dependenţii de alcool"

A
• Incu rajaţi-i să participe la întâlnirile Alcoolicilor

Anonimi.
A
• Indrum aţi-i să discute cu cineva din cadrul unui pro

gram de specialitate.
• Sugeraţi-le să discute despre recomandările dvs. cu
membrii familiei şi să îi invite pe aceştia să participe la dis
cuţiile cu dvs.
122 PAST0RAŢ1A PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
• Sfătuiţi-i să vorbească cu membrii familiei despre

programul Al-Anon pentru membrii familiei.
•Recomandaţi-le să încerce o perioadă de abstinenţă
faţă de alcool, monitorizaţi simptomele de sevraj şi treceţi
în revistă progresul înregistrat.
E important să le amintiţi că:

•Alcoolismul este o boală.
•Dacă sunt dependenţi de alcool, vor putea poate să
îşi controleze consumul de alcool pentru perioade scurte de
timp, doar că le va fi dificil să facă acest lucru pentru pe
rioade lungi de timp.
•Dacă sunt dependenţi de alcool şi dacă aleg să conti
nue să bea, vor avea probleme permanente cauzate de con
sumul lor de alcool.
•Alcoolismul este o boală primară, progresivă, cronică
şi fatală.
Dacă vor continua să aibă probleme,

SPUNEŢI-LE CĂSUNTEŢI ACOLO PENTRU A-I AJUTA.
Strategii de intervenţie la nivelul parohiei
1. Informează-te - citeşte literatura de specialitate dispo

nibilă (Manual despre alcoolism adresat preoţilor şi medicilor, Car
tea mare a Alcoolicilor Anonimi, Viaţafără băutura, Cei Doisprezece
Păşişi Cele Douăsprezece Tradiţii ale Alcoolicilor Anonimi).
2. Analizează-ţi cu onestitate maximă propriile convin
geri, atitudini, prejudecăţi şi comportamente faţă de consu
mul de alcool în general, faţă de tradiţiile şi obiceiurile
locale şi, mai ales, faţă de propriul consum de alcool.
Dacă există o situaţie conflictuală între ideile promo
vate de programul de informare şi propriul comportament
/convingeri, sunt puţine şanse ca eforturile tale să fie au
tentice, pe deplin susţinute şi eficiente. Se întâmplă să
auzim lucruri de genul „Nu pot discuta cu preotul meu
despre cât beau pentru că el bea mai mult decât mine" sau
„Fă ce spune popa, nu ce face el". Suntem datori să ne
facem această auto-evaluare sinceră şi să facem acele mo
dificări de conduită sau gândire necesare.
3. Periodic, încearcă să introduci în predică idei legate
de consecinţele băutului (de ex., poate fi o cauză majoră în
îndepărtarea de Biserică), dar şi mesaje de încurajare şi spe
ranţa ca se poate schimba ceva, chiar dacă uneori ni se pare
imposibil.
4. încearcă să implici cât mai mult consiliul şi comite

tul parohial în această încercare de schimbare a atitudinii
locale faţă de consumul de alcool. E important ca ei să fie
„aliaţi" în acest proces şi să nu se simtă ameninţaţi faţă de
propriul consum de alcool (ştim că unii membri de încre
dere ai parohiei noastre au astfel de probleme de abuz de
alcool). De asemenea, dacă unul dintre membrii comitetului
sau consiliului e cu adevărat interesat de subiect, el se poate
implica voluntar sau poate chiar prelua responsabilitatea
anumitor acţiuni, pentru a-1 degreva pe preot de sarcini su
plimentare.
5. Oferă un model pozitiv de comportament, chiar
dacă diferit faţă de standardele locale - nu accepta să con
sumi alcool la evenimentele parohiale (hramuri, nunţi, în
mormântări etc.). Consumul de alcool împreună cu
credincioşii nu înseamnă o apropiere de ei; putem fi socia
bili şi în alte moduri.
6. Alege o zi pe săptămână pentru săvârşirea Acatistului
Potirul Nesecat, chiar dacă vin doar câţiva oameni. Se poate
alege oricare zi din săptămână pare mai potrivită pentru
oamenii locului şi pentru programul preotului.
7. Afişează pe uşa bisericii sau la afişier informaţii ge
nerale despre încurajarea încetării băutului, despre conse
cinţele acestuia, despre modalităţile concrete de încetare a
consumului.
8. Pregăteşte-te să ai informaţii pregătite sub formă de
pliante (chiar în format de 1/3 de coală A4). Din materialele
pe care le citeşti sau le primeşti, poţi să le „traduci" în limba
jul local, astfelîncât să fie cât mai accesibile credincioşilor.
STRATEGII 125
9. în d isc u ţiile cu credincioşii interesaţi sau la Spove

danie (inclusiv, în predici), promovează conceptul de boală,
programele specializate de recuperare, ideea de abstinenţă
totală. Pentru o m ai uşoară înţelegere a mesajului, poţi fo
losi com paraţia cu d iabetul şi necesitatea păstrării unui
regim sever faţă de alcool. De asemenea, e extrem de im
portantă prom ovarea conceptelor duhovniceşti de menţi
nere a abstinenţei (aşa cum sunt ele descrise şi de cei 12 Paşi
ai A.A.).
10. In v ită v orbitori din rândul consilierilor care lu
crează în program e specializate de recuperare din alcoolism
sau din grupurile de sprijin ale Alcoolicilor Anonimi.
Rezumat
Tratam entul spiritual încearcă să îl ajute pe alcoolic

prin educarea despre conceptul de boală al alcoolismului,
prin spovedanie, consilierea duhovnicească şi întâlnirile de
grup ale A lcoolicilor Anonim i (dacă sunt disponibile). La
aceasta se adaugă sprijinul personal din partea preotului
pentru dezvoltarea unei vieţi duhovniceşti bazate pe sme
renie şi pe slujirea lui Dumnezeu.
Vindecarea spirituală poate să aibă loc doar prin inter

mediul sinergiei dintre îndurarea lui Dumnezeu şi voinţa
omului. îndu rarea lui Dumnezeu este cea mai importantă,
dar El nu acţionează fără colaborarea omului. Acest lucru
se obţine prin spovedanie, discuţii cu duhovnicul, rugă
ciune şi m editaţie. Uneori, Dumnezeu Se foloseşte de anu
mite circum stanţe pentru a produce schimbarea.
12b PASTORAŢIA PERSOANELOR DEPENDENTE DE ALCOOL
Duhovnicul are un rol esenţial în program ele de recu

perare a sufletelor bolnave. El contribuie la confruntarea
credinţelor false, oferă educaţie şi inform aţii corecte despre
alcoolism, combate gândurile pătim aşe şi fricile ego-ului,
confruntă mândria alcoolicului. D e asem enea, el poate
orienta „nous-ur alcoolicului spre D um nezeu prin jude
cata corectă şi informaţii bazate pe adevăr. Aceasta consti
tuie, de fapt, baza pentru trăirea unei vieţi creştine.
Rolul preotului este foarte im portant atât ca duhovnic,

cât şi în săvârşirea Sfintelor Taine (inclusiv a Spovedaniei)
şi ca mijlocitor către îndurarea lui Dum nezeu. Preotul ne
învaţă şi despre valori din perspectiva Sfintei Tradiţii şi ne
introduce în structura Bisericii (slujbe, inclusiv Sfânta Li
turghie, Sfântul Maslu, Acatiste). Astfel, el oferă sprijin spi
ritual, moral şi social, precum şi un m odel personal matur,
care să înlocuiască anturajul vechilor prieteni de băutură.
Practica înseamnă pocăinţă şi curăţirea de patimi, Teo
ria se referă la creştere în înţelegerea morală, iar Iluminarea
este conştientizarea şi cunoaşterea lui Dumnezeu, bazate
pe înţelegerea voii lui Dumnezeu. Trupul şi sufletul pot să
aibă boli diferite; unul suferă din cauza decăderii, îmbătrâ
nirii sau a bolilor fizice, în timp ce „boala sufletului" e una
a minţii întunecate, a gândurilor pătimaşe şi a voinţei con
fuze. Vindecarea trupului şi a sufletului se regăseşte prin
Practică. în ceea ce priveşte alcoolismul, Practica este sin
gura metodă de recuperare cunoscută.
STRATEGII 127
Întrebări pentru discuţii
1. D e ce e im p o rta n t ca în consilierea pastorală să i se

explice a lco o licu lu i că suferă de o boală?
2. C are e rolu l p reotu lu i în asistarea credinciosului care
suferă de a lco o lism sau de o altă dependenţă?
3. C are su n t câtev a dintre cerinţele recuperării, astfel
încât alcoolicul să poată trăi fericit departe de drogul alcool?
4. C are su n t ob staco lele în consilierea persoanelor care
suferă de a lco o lism ?
5. C red eţi că ju răm ân tu l reprezintă o metodă eficientă
de a-1 d eterm in a pe alcoolic să înceteze băutul?

Pastoratia Persoanelor Dependente de Alcool PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pastoratia Persoanelor Dependente de Alcool PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pr.

Iulian N egru F loy d F r a n t z

Lucrare publicată cu binecuvântarea

Editura BASILICA a Patriarhiei Române

Volumul de faţă, consacrat pastoraţiei persoanelor de­

în mod cert, în m intea tânărului teolog se ridică între­

1Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă - continuare

preoţilor este în principal terapeutică. [Preotul] poate să facă

21 Hierotheos Vlachos, Psihoterapia..., p. 185.

Tragedia primordială se poate reitera cu fiecare om, ori de

Abuzul de băutură în concepţia Sfinţilor Părinţi

Beţia, în general, este o stare de spirit alterată care se

a consuma alcool. In limbajul uzual există expresii de genul:

3 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, trad. de Pr. D. Fecioru,

asupra tuturor, spune ce-i vine la gură; nu poate fi oprit; în­

4 Sf. Vasile cel Mare, Omilii..., p . 356.

de aceste patimi îşi pierde puterea de judecată asupra rea­

5 Sf. Ioan GurAde Aur, Cateheze baptismale, Ed. Oastea Domnului,

maiitate, altfel spus, viaţa de zi cu zi, poate fi plictisitoare,

firii atunci când este datorată păcatului şi egoismului. Dar

neşte pe Dumnezeu. In acest caz, ieşirea în sine este una

Beţia - predare de bunăvoie

însă băutura excesivă nu duce doar Ia o îm bolnăvire a

9 Sf. Ioan G ură de A ur, Omilii la Facere, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed

Pe cel care bea într-un mod iraţional nu numai oamenii

„Nu poţi vedea împărăţia cerurilor dacă eşti beţiv. Nu vă

12 Sf. VASILE cel M ake, Omilii şi cuvântări, trad. de Pr. D. Fecioru,

De aceea, cea mai potrivită persoană pentru a aborda pro­

ceaşcă din partea celorlalţi. Poate că nicăieri nu se potrivesc

Dependenţa (alcoolismul): păcat sau boală?

Ioan Damaschin zice: „Actul involuntar se săvârşeşte sau

St Ioan P av. v o i i n DsştmdKt. Ed Sen put Bucureşti, 1 ^ 3 .

► f-tv erz C t'r r-ar.cn *.'•».'«rr.u!~ Mcr:*a. r>n:r~u uz*. r-r.v

De aceea, consideram că bcfia este un pătai, ilar alcoolis­

s' St N icmm a ST1TMVTI.L, „CV!** 2m.\1 de capete de*prv făptuiri*",

englezească - „addiction", rădăcina primară fiind latines­

r,<>(. Ioan* Damav min, Du'/iiiuIuu, Iul. Sm'pt.», Bucureşti, ]‘>91,

neplăcut al Celui care „întru sfinţi Se odihneşte", după cu­

„aportului" de sensibilitate pe care îl cauzează alcoolul. De

MJean-Claude L akciii r, Teologia bolii, Kd. Oastea Domnului, trad.

(so 2 o) folosiţi in N oul Testam ent p en tru « m â n tu ir e » şi «a

« /7. V.i'wlc Mu km , Mahtapi la l.rau^lnlulc Pumnii itnr Triudului >;

în mocirlă, bătătoresc mereu pe ei noroiul, tot aşa şi aceştia

In trecut, alcoolicii au fost stigmatizaţi şi priviţi ca oa­

Beţia, o sete de... Dumnezeu?

Dacă stadiul cel mai de jos al degradării spiritului

” Sf. Vămi F. cu . Maxi:, Omilii la llexaenicmn, Hd. JIIMItQR,

compara manifestările exterioare ale sentimentului dumne­

smerenie este dovada negrăită a prezenţei Duhului Sfânt în

v Nicolae SniNHAKOT, jurnalul fericirii, Ed. Dacia, 1992, p. 104.

rile duhului ei şi să le fie întreagă născătoare şi descoperi­

29 Sf. NichitaSuthatul, Cele 300 de capete..., p. 262.

viaţa nevoitorului şi-l va îmbăta, el nu va mai simţi lumea,

31 Sf. IsaaCŞirul, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Ed. Evan-

dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? Iar

„beţie divină": „Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă cu cei

35 Sf. Scriptură, trad. de mitropolitul Bartolomeu Anania, Ed. IBMBOR,

dar acestea sunt un dar special al lui Dumnezeu, şi nu re­

17Fer.A ugustin, Cotifessioncs, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR,

finit, de Dumnezeu! Sau, cum spunea Părintele Stăniloae:

întrebări pentru discuţii:

MSorin DUMITRLSCU, 7 dimineţi cu părintele Stăniloae, Ed. Anastasia,

Definiţie. Alcoolismul este atât o boală a trupului, cât

Volumul de faţă, consacrat pastoraţiei persoanelor de

în mod cert, în m intea tânărului teolog se ridică între

asupra tuturor, spune ce-i vine la gură; nu poate fi oprit; în

de aceste patimi îşi pierde puterea de judecată asupra rea

De aceea, cea mai potrivită persoană pentru a aborda pro

► f-tv erz C t'r r-ar.cn .'•».'«rr.u!~ Mcr:a. r>n:r~u uz*. r-r.v

De aceea, consideram că bcfia este un pătai, ilar alcoolis

s' St N icmm a ST1TMVTI.L, „CV!** 2m.\1 de capete deprv făptuiri",

englezească - „addiction", rădăcina primară fiind latines

neplăcut al Celui care „întru sfinţi Se odihneşte", după cu

In trecut, alcoolicii au fost stigmatizaţi şi priviţi ca oa

compara manifestările exterioare ale sentimentului dumne

rile duhului ei şi să le fie întreagă născătoare şi descoperi

dar acestea sunt un dar special al lui Dumnezeu, şi nu re

hologice nu cauzează alcoolismul. Mulţi oameni au pro

bivitelini care au o structură genetică diferită. O a patra me

Alcoolismul afectează şi sufletul persoanei, iar în tra

gându-se mai apoi atât la vindecarea trupului, cât şi a su

pe lista de priorităţi. Dar trebuie să ne amintim că alcoolis

pe lista de priorităţi. Dar trebuie să ne amintim că alcoolis

prin intermediul construirii unei relaţii cu Dum nezeu. în ter

Observaţi că am folosit din nou cuvântul „v oin ţă". Pro

1. Folosirea repetată şi compulsivă a alcoolului; uneori, ne

serveşte alcool, anticiparea sau planificarea urm ătoarei oca

de alcool şi abuzul de droguri este că prin folosirea drogu

sonnă rea sau un „păcătos" pentru că suferă de o boală nu

e copleşit de sentimente de vinovăţie. Faptul că „nu face bi

excludere nu îl ajută cu nimic, ba chiar îi dăunează alcooli

în orice anturaj ne-am afla, în orice mediu social, între

47 Ascrtivitutca este punctul de mijloc între agresivitate şi pasivi

Pentru a înţelege mai bine modurile în care aparţină

48 Capitolul I, referitor la spiritualitatea adicţiei, a făcut deja diferen

50 Studiile arată însă că în familiile în care soţia este alcoolică, ten

dacă nu ne doare, nu ne grăbim să ajungem la dentist. Aşa

oamenii şi ajunge sa consume alcool pentru a-şi înfrânge ti