Sunteți pe pagina 1din 3

Solia îngerului al treilea

– Credința lui Isus –


Prima parte

Datoria păziri poruncilor lui Dumnezeu și credința lui Isus nu pot fi


înțelese separat nici măcar pentru un moment. Păzirea poruncilor nu poate fi
acceptată de Dumnezeu decât prin credința în Isus, și credința în Isus nu are
nici o valoare (este moarta) dacă nu este manifestată, făcută perfectă prin
fapte bune, și aceste fapte nu sunt altceva decât păzirea poruncilor.
Hristos a păzit poruncile lui Dumnezeu:„ Dacă păziți poruncile Mele,
veți rămânea în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui
Meu, și rămân în dragostea Lui.” Ioan 15:10. Prin ascultarea Lui mulți vor fi
făcuți neprihăniți. „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei
mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei
mulți vor fi făcuți neprihăniți.” Romani 5:19. Dar aceștia sunt făcuți
neprihăniți doar prin credința în El, prin urmare având „neprihănirea dată de
Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei
ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit, și Sunt lipsiți de
slava lui Dumnezeu.” Romani 3:22,23
Toți au păcătuit, și „păcatul este fărădelege”1Ioan 3:4. Deoarece toți
am călcat legea, nimeni nu poate obține neprihănirea prin lege. În legea Lui
Dumnezeu este neprihănire, de fapt Cuvântul o spune, ”toate poruncile Tale
sunt neprihănire” Psalmi 119:1721, dar în acesta nu vom găsi neprihănire
pentru călcătorul legi. Dacă neprihănirea poate ajunge la călcători legi,
aceasta trebuie să vină dintr-o altă sursă decât legea. Și după cum toți de pe
această planetă am călcat legea, pentru toți neprihănirea trebuie să vin dintr-o
altă sursă decât legea și această sursă este Isus Hristos Domnul.
Acesta este marele argument din Romani 3:19-21:„ Știm însă că tot ce
spune Legea, spune celor ce Sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie
astupată, și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci
nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece
prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o

1
versiunea KJ în engleză în română este: „căci toate poruncile Tale Sunt drepte!”
Psalmi 119:172
neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege, despre ea mărturisesc Legea
și proorocii,” Romani 3:19-21.
Se pune întrebarea, „Deci, prin credință desființăm noi Legea?
Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.” Romani 3:31. Observăm că
Pavel a spus că neprihănire lui Dumnezeu este „fără lege” prin credința în
Hristos, dar totuși „despre ea mărturisesc Legea și proorocii”. Este o
neprihănire care este întru totul în acord cu legea, este o neprihănire pentru
care lege poate fi martor, este o neprihănire în care legea în dreptatea ei
perfectă nu poate găsi nici o vină, este într-adevăr neprihănirea legi însăși,
pentru că este neprihănire lui Dumnezeu și legea este legea lui Dumnezeu.
Este neprihănirea lui Dumnezeu care, în Hristos a lucrat pentru noi prin
ascultarea Lui desăvârșită față de poruncile lui Dumnezeu, și prin care noi am
devenit părtași, prin credința în El pentru ca „prin ascultarea unui singur om,
cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.” Romani 5:19. Prin urmare noi am devenit
copii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos. Prin credința în El
neprihănirea legi este înfăptuită în noi. Și noi nu desființăm legea lui
Dumnezeu, ci o întărim prin credința în Isus Hristos Mântuitorul. Cu alte
cuvinte doar în Hristos pot fi păzite poruncile lui Dumnezeu.
Acest lucru este prezentat din nou în Galateni 2:17: „Dar dacă, în
timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți
ca păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!” Galateni
2:17. A fi găsit păcătos înseamnă a fi găsit călcător al legi, pentru că păcatul
este călcarea legi. Deoarece Dumnezeu cel veșnic a spus „Nicidecum!”
împotriva oricărei sugestii că Hristos este un slujitor a fărădelegii, are ca
rezultat sigur că Hristos este un slujitor al legi. Cel ce crede în Isus găsește în
Hristos păzirea poruncilor lui Dumnezeu – legea Lui Dumnezeu. Prin urmare
oricine pretinde a fi îndreptăți prin credința în Isus Hristos, și își îngăduie
„libertatea” de a dezonora legea lui Dumnezeu într-un singur punct, se înșală.
El nu face alt ceva decât să pretindă că Hristos este un slujitor al păcatului,
împotriva căruia Dumnezeu spune „Nicidecum!”. Astfel credința,
îndreptățirea prin credința, întărește legea lui Dumnezeu, deoarece credința,
credința lui Isus Hristos, este singurul mijloc prin care păzirea poruncilor lui
Dumnezeu poate fi manifestată în viața fiecăruia.
Și mai departe în Romani 8:3-10: „3Căci-lucru cu neputință Legii,
întrucât firea pământească o făcea fără putere. Dumnezeu a osândit păcatul
în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său
într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4pentru ca porunca Legii să fie
împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești 2, ci după
2
Grecește: carnea, aici și peste tot unde e „firea pământească”.
îndemnurile Duhului. 5În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii
pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc
după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. 6Și umblarea după
lucrurile firii pământești, este moarte, pe când umblarea după lucrurile
Duhului este viață și pace. 7Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești
este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui
Dumnezeu, și nici nu poate să se supună. 8Deci, cei ce Sunt pământești, nu
pot să placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu mai Sunteți pământești, ci
duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă n-
are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. 10Și dacă Hristos este în voi,
trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru
este viu, din pricina neprihănirii.” Romani 8:3-10.
Ce a fost cu neputință legi să facă?
1. Legea a fost dată pentru viața („Și porunca, ea, care trebuia să-mi
dea viața, mi-a pricinuit moartea.” Romani 7:10), dar acesta nu poate
sluji pentru viață, deoarece toți am păcătuit – încălcat legea – și plata
păcatului este moartea. Deci legea nu poate sluji decât ca plată a
păcatului, pentru moarte.
2. Legea a fost dată pentru îndreptățire („Pentru că nu cei ce aud Legea,
Sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea
aceasta, vor fi socotiți neprihăniți.” Romani 2:13), dar îi îndreptățește
doar pe împlinitori legi, și cum toți copii lui Adam nu sunt împlinitori
ai legi "Toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu."
Romani 3:23.
3. Legea a fost dată pentru neprihănire („În adevăr, Moise scrie că omul
care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea, va trăi prin ea.”
Romani 10:5), această neprihănire se poate acorda doar celui supus,
dar toată lume este vinovată înaintea lui Dumnezeu de nesupunere.
De aceea, datorită căderi omului, datorită faptelor lui rele, legea nu-i
poate sluji ca viață, nu-l poate îndreptăți, nu-l poate accepta ca neprihănit.
Atâta timp cât omul a fost îngrijorat cu privire la scopul legi a fost în
întregime frustrat.3

3
Frustrat=A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun;