Cum si-a ascuns varsta Ion

Creanga

Ziua, luna şi anul de naştere sunt datele controversate din biografia

marelui povestitor de la Humuleşti, în mediul literar fiind vehiculate două variante.
„Sunt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleşti, judeţul Neamţului, Plasa de Sus,
din părinţi români: Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti şi soţia sa
Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig”. Aşa se prezenta Ion Creangă
în „Fragment de biografie”. În decursul timpului, o serie de critici literari au
susţinut însă că data naşterii - 1 martie 1837 - pe care povestitorul şi-o asuma în
biografie, nu este cea reală. În lucrarea „Contribuţii la istoria judeţului Neamţ“
(Editura Cetatea Doamnei din 2009), scrisă de profesorul Gheorghe Radu, se
precizează că „Creangă se născuse într-o vreme în care pentru evidenţa celor
născuţi, căsătoriţi sau morţi nu se ţineau în mod regulat acte de stare civilă“.
Autorul lucrării citate, fost director la Arhivele Naţionale Neamţ,
aminteşte că încă din anul 1829 se dăduseră dispoziţii ca toţi preoţii parohi să
completeze la zi aşa numitele „mitrice“ (un fel de condică), dar nu toţi respectau
această obligaţie. „În ceea ce-l priveşte pe Creangă, putem afirma, cu credinţa că
nu greşim, că în tot timpul vieţii, el nu a ştiut exact cand s-a născut şi nici nu s-a
străduit să caute vreun document sau mărturii care să arate data exactă“, susţine
Gheorghe Radu. Acesta aminteşte că o dată, povestitorul a avut nevoie de actul de
naştere, în 1858, atunci când a vrut să fie hirotonit diacon, însă mitricele cercetate
de Mitropolie nu l-au ajutat, ci, dimpotrivă, l-au împiedicat: lui Creangă i se
dovedea că a fost născut în 1839, şi nu avea astfel vârsta „legiuită“ pentru a fi
hirotonit, drept pentru care a mai trebuit să aştepte un an până în toamna lui 1859
pentru a ajunge diacon.
„A fost prima dată când Creangă a cunoscut un act care arăta data
naşterii lui, dar pe care ulterior l-a ignorat“ – a spus Gheorghe Radu. A scos o
„atestaţie“ că s-ar fi născut în 1837. Autorul lucrării citate arată că acele acte cerute
de Mitropolie nu au mai fost restituite la Neamţ, iar la Iaşi nu aveau nici o evidenţă
în arhiva din beciul Mitopoliei. În plus, nici biserica din Humuleşti, precum multe
alte parohii, nu mai păstrase actele originale. „Dar Creangă nu a avut nevoie să-şi
caute actul în nici unul din aceste locuri, deoarece era sufficient un simplu act făcut
cu martori de ocazie. Un astfel de act a scos povestitorul humuleştean în 1865 de la
Mitropolie – deşi mitrica pe 1859 zăcea plină de praf pe vreun raft al arhivei - pe
baza mărturiilor făcute de prieteni din Iaşi, care ştiau, , nici mai mult, nici mai
puţin, că petiţionarul s-a născut la Humuleşti, la 1 martie 1837“. Profesorul
Gheorghe Radu arată că data de 1 martie 1837, pe care care Creangă s-a hotărât să
o lase posterităţii, nu este susţinută de nici un document. „Adevărata dată de
naştere – 1839, iunie 10, ne-o dă mitrica de născuţi, creată în anul 1839 de
Protoieria ţinutului Neamţ, de a cărei autenticitate nu ne îndoim. În fondul de
arhivă, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, păstrat în arhivele ieşene, în Condica
partea I, pentru născuţi în anul 1839 în ţinutul Neamţ, la pagina 22, se află actul de
naştere al lui Creangă, cu nr. 5“, arată profesorul Radu. Acesta adaugă faptul că în
aceeaşi condică, la nr. 9 se găseşte şi actul de naştere al Smărăndiţei, colega de
clasă a povestitorului, la şcoala din Humuleşti, cei doi fiind de aceeaşi vârstă.