Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
BĂNCILE
COMERCIALE
ŞI OPERAŢIUNILE ACESTORA
Cuprins:
BUBID (Bucharest Interbank Bid Rate) reprezintă rata dobânzii pentru depozitele
atrase de bănci, respectiv preţul mediu la care se cumpără fondurile de pe piaţa
interbancară.
BUBOR (Bucharest Interbank Offered Rate) reprezintă rata dobânzii pentru
depozitele plasate la bănci, respectiv preţul mediu la care se vând fondurile pe piaţa
interbancară.
BUBID este o rată pasivă de dobândă, iar BUBOR o rată activă. Ambele rate se
determină ca medii ale cotaţiilor băncilor la ora 11 a.m. (ora la Bucureşti) în fiecare
zi lucrătoare şi pentru maturităţi diferite.
Aşa cum se cunoaşte, o bancă are un volum de capital redus în raport cu totalul
pasivelor sale, aşa încât plasamentele efectuate vor fi corelate cu resursele pe
termen scurt, mediu şi lung atrase.
Operaţiunile pasive sunt direct corelate cu cele active. Pe de o parte, din punct de
vedere al maturităţilor, iar pe de altă parte, din punct de vedere al dobânzilor.
Pentru a înregistra profit băncile trebuie să utilizeze cât mai eficient resursele atrase,
astfel încât plasarea lor să se efectueze la rate active de dobândă mai înalte decât
cele plătite.
Astfel, numerarul din casierie şi depozitele deschise la alte bănci sunt cele mai
lichide. Spunem că au un grad înalt de lichiditate.
Creditele, atâta vreme cât sunt restituite la timp (partea de principal + dobânda
aferentă), având un serviciu al datoriei corespunzător nu pot fi rambursate înainte de
scadenţă la cererea instituţiei bancare, ci numai la iniţiativa beneficiarilor lor.
Există situaţia în care băncile pot „vinde” o parte din credite unor instituţii
specializate. În ţările Uniunii Europene titlurizarea sau securitizarea este foarte
dezvoltată. În Germania, ea este apanajul băncilor ipotecare (pfandbrief) şi de
economii (bausparkasse), în Franţa există Fondurile Comune de Creanţe, iar în
Marea Britanie şi ţările nordice Special Purpose Vehicle. Această vânzare specială
reprezintă în fapt o transformare a creditelor în obligaţiuni, prin mecanismul
securitizării sau titlurizării activelor, care va fi analizat într-un paragraf distinct.
Imobilizările corporale au un grad scăzut de lichiditate, însă existenţa lor este
esenţială bunei desfăşurări a activităţii bancare.
Încadrarea în una sau în alta dintre categorii are în vedere veniturile generate de
deţinerea activelor respective.
Creditul este operaţiunea prin care o parte numită creditor, pune la dispoziţie
resurse proprii sau împrumutate unei alte părţi, numită debitor, în schimbul
unui preţ (dobânda) şi sub constrângerea respectării unor condiţii minimale.
Aşadar, încadrarea în una sau alta dintre categorii depinde de modul din care se
efectuează analiza. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că un creditor trebuie
să dispună de un excedent monetar pe care urmăreşte să îl plaseze în condiţii
avantajoase.
c) dobânda
Ratele de referinţă cele mai utilizate pe plan european sunt EONIA şi EURIBOR.
EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) este rata dobânzii la care sunt oferite
depozitele la termen pe piaţa monedei euro de către o bancă altei bănci.
Alegerea băncilor în panelul EURIBOR este bazată pe condiţii selective: calitatea
înaltă a creditului, cota de piaţă, gradul de notorietate. Tabelul 3.3 ilustrează evoluţia
EONIA în perioada 18.02.2004/ 03.04.2004.
Sursa: http://www.euribor.org/html/content/panelbanks.html
d) termenul de rambursare
Mecanismul titlurizarii
Banca SPV
ACTIVE Titluri
ACTIVE
ABS
Titlurizarea se justificã economic doar atunci când activele băncii au mult mai
multa valoare în exteriorul decât în interiorul acesteia.
CLO au apărut în Statele Unite la sfârşitul anilor ’80 în momentul dezvoltării pieţei
obligaţiunilor speculative (junk bonds).
Aceastã tehnicã permite transformarea prin mecanismul titlurizarii a activelor sub
investment grade (rating sub BBB) în active investment grade.
Interesul pentru operaţiunile CLO este justificat de capacitatea lor de a elibera
capital reglementar.
Acordul de la Basel a impus băncilor internaţionale un nivel minim de capital
reglementar, corespunzător a 8% din angajamentele de credit asumate. Prin tehnica
CLO o bancã poate elibera o parte din capitalul reglementar alocat iniţial creditelor
acordate.
Mecanismul CLO corespunde unui arbitraj între capitalul reglementar şi cel
economic al unei bănci şi poate influenţa riscul de credit asumat de aceasta.
3 titlurile cele mai riscante din portofoliu (având rating sub BBB-)
Pentru a construi un CLO, banca se adresează unei agenţii de rating, care
analizează calitatea portofoliului propus de bancă după următoarele criterii:
¾ ansamblul creditelor supuse titlurizării corespunde unui număr minim de debitori
(minimum 30);
¾ creditele corespunzătoare unui debitor nu trebuie sã depãşeascã 8 % din
volumul portofoliului;
¾ durata medie a creditelor din portofoliu este omogenã;
¾ diversificarea suficientã pe sectoare de activitate4.
În urma analizei după aceste criterii agenţia de notare detaliază pentru fiecare
debitor riscul de neplatã şi rata de recuperare a datoriei.
Experienţa a arătat cã riscul global al portofoliului este mult mai important la început,
în momentul preluării sale de către SPV. Tot pe baze istorice sunt estimate şi
perioadele de recuperare a datoriilor.
Urmează apoi etapa decupării portofoliului în funcţie de ratinguri care dau o măsură
a riscului.
Activ Pasiv
Credite titlurizate (100%) Obligaţiuni AA+ ( 70 % )
Obligaţiuni A- ( 10 % )
Obligaţiuni BB (5%)
Titluri fără rating ( 15 % )
Aşa cum se constatã din tabelul anterior, partea de titluri slab notate sau nenotate
este redusã în raport cu cele care au un rating de investiţii. Repartiţia corespunde
realităţii, pentru că o parte prea importantă de credite cu grad de risc ridicat nu ar
putea fi vândute pe piaţã.
Ultima tranşã (titlurile nenotate) este numitã „capital” şi rămâne în gestiunea băncii.
Faptul cã banca accepta sã urmărească direct riscurile cele mai importante dã
încredere investitorilor în funcţionarea mecanismului. Pentru bancã, situaţia nu este
prea confortabilã, întrucât ea se confruntã cu riscul de downside.
Rezumat
Cuvinte-cheie
1. Se fac afirmaţiile:
a) este un standard de calitate unanim acceptat;
b) în raport cu el riscul are două accepţiuni;
c) poate fi utilizat în comparaţii;
d) evaluarea performanţelor acoperirii la risc se axează pe explicarea ecartului
faţă de acesta;
e) este un instrument de previzionare a riscului bancar.
Care dintre afirmaţiile de mai sus nu se referă la benchmark?