Sunteți pe pagina 1din 7

A1 Analiza fiabilității proceselor

a) Definiţii şi aspecte teoretice


Un salt semnificativ în evoluţia conceptului de calitate a fost realizat odată cu trecerea la
asigurarea calităţii, deoarece în centrul reocupărilor se situează procesele de fabricaţie. Totul
decurge dintr-o banală - dar semnificativă - observaţie: orice proces este, de fapt, rezultatul
procesului său de fabricaţie. Pentru a obţine un produs bun este nevoie de un proces de
fabricaţie pe măsură. Procesele bune conduc la produse bune.

Dacă fiabilitatea unui produs se defineşte ca fiind capacitatea acestuia de a se menţine în


bună funcţionare, o perioadă de timp dată şi în anumite condiţii de funcţionare, în mod
asemănător poate fi definită şi fiabilitatea procesului de fabricaţie. „Buna funcţionare” a unui
proces este de fapt capacitatea acestuia de a conduce la realizarea de produse corespunzătoare
din punct de vedere calitativ. Astfel, fiabilitatea unui proces de fabricaţie reprezintă
capacitatea acestuia de a realiza produse conforme, într-o perioadă de timp dată şi în
condiţii specifice de desfăşurare.

Fiabilitatea procesului de fabricaţie poate fi asociată conceptului de capabilitate de fabricaţie.


Dacă un proces de fabricaţie prezintă capabilitate de fabricaţie, pentru o perioadă de timp dată
şi în condiţii specifice de desfăşurare, atunci procesul de fabricaţie este în aceeaşi măsură şi
fiabil.

b) Analiza fiabilității unui proces de fabricaţie


Pentru a se înţelege mai bine situaţia, se consideră fabricarea unei piese simple, respectiv a
unui ax. Acesta are formă cilindrică, fiind definit de două dimensiuni: diametru şi lungime. Să
considerăm numai realizarea diametrului, pentru lungime problema punându-se în mod
analog. Diametrul „d” al piesei (fig. 1.1) va rezulta în funcţie de poziţia vârfului sculei A
(care se mişcă cu avansul axial s) cu faţă de axa piesei O (care se roteşte în jurul propriei axe
cu turaţia n). Cu alte cuvinte, distanta OA va determina diametrul obţinut pentru piesele

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 1 of 7


prelucrate. Contează atât valoarea distanţei OA la un moment dat cât şi variaţia acesteia în
timp, cauzată de o mulţime de factori tehnologici de care depinde procesul de prelucrare.

Piesă
Sculă

O A

d s

Fig. 1.1 - Strunjirea piesei

Se consideră că pe un strung automat, se realizează o strunjire de precizie a unui semifabricat


0
din sârmă calibrată, strunjit la diametrul d = ø 3 -0,04 . Aceasta înseamnă că piesele vor fi
bine dacă se vor realiza între dimensiunile limită următoare:
- diametrul minim: d min = TI = 2,96 mm şi (1.1)
- diametrul maxim: d max = TS = 3,00 mm. (1.2)

Cele două dimensiuni limită definesc toleranţa admisă pentru prelucrarea diametrului d:
Td = dmax – d min = 0, 04 mm. (1.3)
Toleranţă defineşte măsura în care se poate greşi la prelucrare, admiţând ideea că în tehnică
nimic nu poate fi realizat exact.

Să considerăm că procesul de fabricaţie se realizează pe un utilaj U1 şi se urmăreşte


desfăşurarea acestuia în prima zi de fabricaţie. Se prelevează din oră în oră câte 5 piese
prelucrate consecutiv (x1 … x5), în intervalul orar 8 … 13. Cele 5 piese de la fiecare selecţie
orară se măsoară si se trec valorile în tab. 1.1.

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 2 of 7


Tab. 1.1 - Rezultatele măsurătorilor
date primare
Selectia Ora x1 x2 x3 x4 x5
1 8 2,99 2,99 3,03 2,97 3
2 9 2,96 2,97 2,99 2,96 3
3 10 2,97 3,01 3,01 2,98 2,99
4 11 3,03 3 2,96 3,03 2,98
5 12 2,97 3 3 2,99 2,99
6 13 2,98 3,01 3,01 2,96 3

Se observă că unele valori măsurate nu se încadrează în limitele prevăzute de toleranţa piesei.


La 3 selecţii din cele 6 ale eșantionului se constată că 2 piese din cele 5 ale selecţiei sunt
rebuturi. La o aproximare grosieră, se poate spune că aproximativ 40% din piesele prelucrate
vor fi rebuturi. Este evident că procesul analizat nu este corespunzător. Pentru a se afla mai
multe informaţii despre desfăşurarea procesului se fac prelucrări statistice ale valorilor
măsurate, prezentate în tab. 1.2. Acestea s-au realizat utilizând o foaie de calcul MS – Excel.

Tab.1.2 - Prelucrarea rezultatelor


date primare
Abaterea
med.
med. pătratică a
Selectia Ora x1 x2 x3 x4 x5 selecţiei selecţiei
1 8 2,99 2,99 3,03 2,97 3 2,996 0,021909
2 9 2,96 2,97 2,99 2,96 3 2,976 0,018166
3 10 2,97 3,01 3,01 2,98 2,99 2,992 0,017889
4 11 3,03 3 2,96 3,03 2,98 3 0,030822
5 12 2,97 3 3 2,99 2,99 2,99 0,012247
6 13 2,98 3,01 3,01 2,96 3 2,992 0,021679
MEDIA 2,991
ABATEREA MEDIE
PĂTRATICĂ 0,020452

Pentru fiecare selecţie s-au calculat media (x med) şi abaterea medie pătratică (σ), apoi
fiind calculate media totală (media mediilor selecţiilor) şi abaterea medie pătratică totală. De

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 3 of 7


fapt se constată că din totalitatea pieselor strunjite au fost prelevate 6 selecţii a câte 5 piese,
care împreună definesc un eşantion de 30 piese. Pentru acest eşantion s-au determinat doi
parametri statistici distincţi: unul care exprimă gruparea valorilor măsurate (x med) şi altul
care arată împrăştierea acestora (σ).

Pentru ca procesul să fie fiabil, în înţelesul definiţiei prezentate mai înainte, acesta ar trebui să
conducă la obţinerea de piese conforme. Pentru aceasta, valorile măsurate ar trebui - în primul
rând - să se grupeze la mijlocul toleranţei piesei. În al doilea rând, ar trebui ca împrăştierea
dimensiunilor măsurate să nu depăşească toleranţa piesei.
Matematic, acestea se pot exprima astfel:
x med = d med = TC, (1.4)
6 σ  Td , (1.5)
în care: d med - reprezintă diametrul mediu, care este amplasat la mijlocul toleranţei piesei şi
are valoarea:
d med = TC = (d max + d min) / 2 = 2,98 mm . (1.6)

Condiţiile (1.4) şi (1.5) trebuie îndeplinite simultan pentru ca procesul să producă piese
conforme (bineînţeles în privinţa diametrului strunjit, luat în discuţie). Condiţia (1.4) exprimă
faptul că procesul trebuie să fie centrat (valoarea diametrului mediu al pieselor produse să
se suprapună cu diametrul mediu), iar condiţia (1.5) arată că procesul trebuie să fie precis
(împrăştierea trebuie să acopere cel mult toleranţa prescrisă). Dacă ambele condiţii sunt
respectate atunci toate piesele produse vor fi conforme şi procesul este fiabil.

Pentru procesul analizat se constată că nu este nici centrat:


x med = 2,991 mm  d med = TC = 2,98 mm (1.7)
şi nici precis:
6 σ = 0,122mm > T d = 0,04 mm . (1.8)
Procesul de fabricaţie analizat nu este nici centrat, existând o abatere de centrare e, de valoare:
e = x med - TC = 2,991 – 2,98 = 0,011 mm , (1.9)
şi nici precis, împrăştierea valorilor diametrelor obţinute fiind considerabil mai mare decât
toleranţa prescrisă.

Reprezentarea grafică a situaţiei procesului de fabricaţie este prezentată în fig. 1.2.

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 4 of 7


Fig. 1.2 - Desfăşurarea procesului

Desfăşurarea procesului este descrisă de curba de distribuţie B (fig. 1.2), curba A


reprezentând desfăşurarea procesului la limită, iar curba C reprezentând desfăşurarea
procesului în concordanţă cu abordarea Taguchi (în ceea ce priveşte funcţia pierdere a
calităţii). Se observă că o parte din piesele prelucrate vor fi mai mari decât valoarea maximă
admisă a diametrului prelucrat – ps şi o parte vor fi mai mici decât valoarea minimă
admisibilă a diametrului - pi. Acestea, împreună, constituie fracţiunea de defective p:
p = ps + pi . (1.10)
Fracţiunea de defective se poate determina pe baza conceptului de variabilă normală normată,
utilizând funcţia transformată Laplace. Pentru cazul considerat, cu titlu informativ, valoarea
defectivelor exprimate procentual este:
p = ps + pi = 40,6 % + 4,6 % = 45,2 % . (1.11)

Se observă că, în acest caz, fracţiunea de defective ps reprezintă rebuturile remaniabile iar
fracţiunea de defective pi reprezintă rebuturile definitive. Rebuturile remaniabile mai pot fi
aduse în limitele toleranţei prescrise (de exemplu prin rectificare pe o maşină de rectificat
rotund fără centre) însă aceasta presupune costuri suplimentare.

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 5 of 7


Dacă procesul era centrat şi precis atunci fracţiunea de defective era nulă şi procesul realiza
numai piese conforme fiind considerat fiabil. În cazul analizat se constată că acesta nu este
fiabil. Desigur, dacă analiza s-ar opri aici ar fi aproape inutilă. Este interesant să se explice de
ce a apărut situaţia şi cum poate fi corijată.

Lipsa de centrare se datorează reglajului incorect la cotă, respectiv operatorului uman care
nu a reglat corect distanţa OA (vezi fig.1.1). Această lipsă de centrare trebuie analizată în
detaliu. Ar putea fi o neglijenţă de reglaj sau poate fi cauzată de alt motiv. De exemplu, dacă
reglarea la cotă se face după piesă etalon şi aceasta a fost dimensionată sau executată incorect
atunci reglarea va fi eronată chiar dacă procedura de reglare este realizată corect de operator.
Oricum ar fi, eroarea de reglaj este produsă de factorul uman şi poate fi redusă la minimum, în
caz ideal fiind nulă.

Împrăştierea prea mare a valorilor diametrelor prelucrate se datorează unor factori multiplii
care ţin de toate elementele sistemului tehnologic şi de condiţiile de mediu în care are loc
prelucrarea. Elementul determinant este totuşi utilajul folosit la prelucrare. În cazul studiat se
vede că utilajul folosit, notat U1, duce la o împrăştiere prea mare a diametrelor pieselor
prelucrate. În mod cert cu acest utilaj este imposibil să se obţină precizia cerută prelucrării,
aşa cum rezultă din relaţia (1.8). Este imperios necesar să se transfere procesul de prelucrare
pe un alt utilaj, U2, care să aibă o împrăştiere a valorilor diametrelor prelucrate cel mult
egală cu toleranţa prescrisă (0,04 mm în cazul de faţă).

c) Aplicaţii practice
A1.1
1) Se consideră procesul de dozare a unui aliment pentru care se doreşte ambalarea în pungi
care să conţină cantitatea de 1kg  50 g. Se consideră efectuarea unor cântăririi care se fac
după acelaşi demers ca cel prezentat la pct. b), respectiv se realizează 6 selecţii a câte 5
pungi, care se cântăresc.
2) Alcătuiţi un tabel (asemănător tab. 1.1), în care cuprindeţi valori ipotetice pentru pungile
cântărite.
3) Analizaţi procesul de dozare aşa cum s-a procedat la pct. b) - fără să calculaţi procentul de
defective, chiar dacă procesul nu este fiabil. Comentaţi rezultatele obţinute.

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 6 of 7


A1.2
Se consideră un proces de debitare a unui laminat la lungimea de 1000±3mm. Analizându-se
procesul, s-a determinat că lungimea medie a pieselor debitate este de 1001mm şi abaterea
medie pătratică a lungimilor obținute este σ=0,56mm. Analizaţi fiabilitatea procesului.

A1.3
Se consideră un proces de debitare a unui laminat la lungimea de 1000±2mm. Analizându-se
procesul, s-a determinat că lungimea medie a pieselor debitate este de 999,8mm şi abaterea
medie pătratică a lungimilor obținute este σ=0,33m. Analizaţi fiabilitatea procesului.

A1.4
Se consideră un proces de găurire a unei piese la diametrul de Ø 10±0,2mm. Analizându-se
procesul, s-a determinat că diametrul mediu al găurilor este de Ø 10,01mm şi abaterea medie
pătratică a diametrelor obținute este σ=0,03mm. Analizaţi fiabilitatea procesului.

A1.5
Se consideră un proces de găurire a unei piese la diametrul de Ø 10±0,15mm. Analizându-se
procesul, s-a determinat că diametrul mediu al găurilor este de Ø 9,91mm şi abaterea medie
pătratică a diametrelor obținute este σ=0,025mm. Analizaţi fiabilitatea procesului.

A1.6
Se consideră un proces de rectificare a unei piese la diametrul de Ø 30±0,075mm.
Analizându-se procesul, s-a determinat că diametrul mediu obținut este de Ø 29,997mm şi
abaterea medie pătratică a diametrelor obținute este σ=0,004mm. Analizaţi fiabilitatea
procesului.

A1.7
Se consideră un proces de rectificare a unei piese la diametrul de Ø 30±0,05mm.
Analizându-se procesul, s-a determinat că diametrul mediu obținut este de Ø 29,993mm şi
abaterea medie pătratică a diametrelor obținute este σ=0,003mm. Analizaţi fiabilitatea
procesului.

A1 – Fiabilitatea și mentenanța sistemelor – mLI Page 7 of 7

S-ar putea să vă placă și