Editarea imaginilor sau a fotografiilor cuprinde totalitatea proceselor de modificare a imaginilor, în cazul în

care acestea sunt fotografii digitale, fotografii analogice tradiționale sau ilustrații. Editarea fotografiilor
analogice tradiționale este cunoscută sub denumirea de retușare, folosind instrumente
ca airbrush (aerograf) pentru a modifica fotografiile, sau editând ilustrațiile cu orice alte mijloace tradiționale
artistice. Programele grafice de calculator, care pot fi grupate în editoare grafice vectoriale, editoare grafice
raster și modelatoare 3D, sunt unelte primare cu care un utilizator poate manipula, îmbunătăți și transforma
imaginile. Multe programe de editare a imaginilor sunt folosite de asemenea pentru a crea artă pe computer,
pornind de la zero.

Bazele editării imaginilor[modificare | modificare sursă]

Imaginile rastru, sau bitmap sunt stocate într-un computer sub formă de rețea de elemente de imagine
sau pixeli. Acești pixeli conțin informații despre luminozitatea și culoarea imaginii. Editoarele de imagini pot
schimba pixelii pentru a îmbunătăți imaginea în multe moduri. Pixelii pot fi schimbați ca grup, sau individual,
prin algoritmi sofisticați din editoarele de imagine. Domeniul principal al acestui articol se referă la editoare
grafice bitmap, care sunt adesea folosite pentru a modifica fotografii și alte imagini grafice rastru. Apoi,
softurile pentru grafică vectorială, cum ar fi Adobe Illustrator, CorelDRAW, Xara Designer Pro sau Inkscape,
sunt folosite pentru a crea și modifica imagini vectoriale, care sunt stocate ca descrieri de linii, curbe
Bézier și text în loc de pixeli. Este mai ușoară rasterizarea unei imagini vectoriale decât vectorizarea unei
imagini rastru. Imaginile vectoriale pot fi modificate mai ușor, pentru că ele conțin descrieri ale formelor
pentru reorganizarea lor ușoară. Ele sunt, de asemenea, scalabile, fiind rasterizabile la orice rezoluție
dorită.

Îmbunătățirea automată a fotografiilor digitale[modificare | modificare

sursă]
Programele de calculator pentru editarea imaginilor (fie că acestea provin de pe aparate fotografice,
calculatoare, tablete sau telefoane mobile) oferă de multe ori opțiuni de ajustare automată a imaginii care
corectează nuanța culorilor, dezechilibrele de luminozitate, precum și alte caracteristici de editare ale
imaginii, cum ar fi eliminarea efectului de „ochi roșii”, ajustări de claritate, caracteristici
de zoom (mărire/micșorare) și decupare automată (cropping).
Acestea sunt numite setări automate, deoarece în general au loc fără intervenția utilizatorului sau sunt
acționate cu un singur clic al butonului mouse-ului ori prin selectarea unei opțiuni dintr-un meniu. În plus,
unele caracteristici automate oferă o combinație de editare cu intervenția minimă sau deloc a utilizatorului.

Compresia digitală a datelor[modificare | modificare sursă]

Multe formate de fișiere imagine folosesc compresia datelor pentru a reduce dimensiunea fișierului și de
reduce spațiul de stocare. Compresia digitală a imaginilor poate avea loc în cameră, sau se poate face ún
calculator cu editorul de imagini. Atunci când imaginile sunt stocate în format .JPEG, compresia a avut deja
loc. Atât camerele cât și programele de calculator permit utilizatorului să stabilească(seteze) nivelul de
compresie dorit.
Unii algoritmi de compresie, cum ar fi cele utilizate în formatul de fișier .PNG, sunt fără pierderi, ceea ce
înseamnă că nici o informație nu se pierde atunci când fișierul este salvat. Prin contrast, formatul de fișier
JPEG foloseste un algoritm de compresie lossy (cu pierderi), la care cu cât este mai mare compresia, cu
atât mai multe informații se pierd, în cele din urmă reducând calitatea imaginii sau ale detaliilor, care apoi nu
mai pot fi restaurate. JPEG folosește cunoștințele despre modul în care creierul uman și ochii percep
culoarea pentru a face această pierdere de detalii mai puțin vizibilă.

Caracteristicile editoarelor de fotografii digitale[modificare | modificare

sursă]
Selecția[modificare | modificare sursă]
Straturi[modificare | modificare sursă]
Straturile reprezintă o utilitate a programelor de prelucrare a imaginilor, care constă în posibilitatea
suprapunerii mai multor imagini, transparente sau opace, peste cea de bază, permițând astfel plasarea,
prelucrarea și îndepărtarea cu ușurință a obiectelor grafice individuale pe acestea. Imaginea finală este
obținută prin unirea tuturor straturilor și formată din totalitatea obiectelor vizibile de pe aceste straturi.
Termenul englezesc „layer” [pron. leĭăr] este folosit de asemenea ca urmare a utilizării preponderente a
versiunilor nelocalizate a programelor.
Modificarea mărimii fotografiei[modificare | modificare sursă]
Editorii de fotografii pot schimba mărimea imaginilor (măsurată în pixeli) prin intermediul unui proces
denumit adesea „scalarea imaginii”, prin care aceasta va cuprinde un alt număr de pixeli și deci va avea și o
altă mărime măsurată în baiți (octeți). Imaginile pentru Internet sunt adesea mici, cu numai 640 x 480 pixeli,
adică în total 0,3 megapixeli (mai exact 0,3072 megapixeli). Aceasta din două motive: mai întâi pentru că
afișarea pe un monitor de calculator are orișicum o rezoluție modestă (comparată cu aparatele de fotografiat
actuale), dar și pentru o încărcare rapidă a paginii web.
Dacă o fotografie digitală este destinată numai Internetului, ea poate fi în general micșorată până la
dimensiunea indicată mai sus; dacă însă destinatarul dorește să o prelucreze și să o imprime pe hârtie de
mari dimensiuni, atunci această scalare (micșorare) este chiar dăunătoare, deoarece se pierde din rezoluția
inițială.

Tăierea sau „scurtarea” imaginilor[modificare | modificare sursă]

Editorii digitali mai sunt utilizați pentru a tăia sau „scurta” o imagine, procedeu denumit în engleză cropping.
Tăierea creează o nouă imagine, mai mică (cu mai puțini pixeli), prin selectarea unei părți de fotografie
dreptunghiulare (ulterior aceasta poate fi scalată din nou pentru a apărea mai mare). Partea nedorită a
imaginii este înlăturată. Tăierea imaginii îi reduce rezoluția (numărul total de pixeli). Cele mai bune rezultate
sunt obținute atunci când imaginea originală are o rezoluție mare; atunci și zona selectată mai poate
rămâne cu suficient de mulți pixeli (o rezoluție suficientă).
Cel mai important motiv pentru scurtarea imaginilor este pentru a îmbunătăți compoziția lor în noua imagine
formată.
De obicei editorii pot executa și operația inversă, de „lungire” sau adăugare de pixeli, de exemplu pixeli albi
pentru „înrămare”.
Dispozitive periferice de ieşire
          1. Monitorul
          Monitorul este un dispozitiv periferic de ieşire care permite vizualizarea rapidă a rezultatelor
executării unei aplicaţii. Numit şi ecran, video - terminal, display video etc., acest echipament
periferic reprezintă una dintre componentele de bază ale configuraţiei oricărui PC.

           2. Imprimanta
           Imprimanta este un echipament periferic de ieşire opţional, utilizat pentru obţinerea
informaţiilor din PC sub formă tipărită, pe suport hârtie obişnuită. Spre deosebire de alte echipamen
periferice, imprimantele sunt fabricate Intr-o gamă neobişnuit de mare, In diverse tipuri şi de către u
mare număr de firme.

          3. Plotter- ul
          Plotter - ul este un dispozitiv periferic de ieşire specific pentru desenare, asemănător cu
imprimanta, dar de dimensiuni mult mai mari. Plotter – ul este utilizat cu preponderenţă pentru
tipărirea graficelor, schiţelor şi a desenelor tehnice de execuţie ce depăşesc ca mărime dimensiunea
unui format A3 şi care sunt necesare în proiectare, arhitectură, inginerie, topografie etc.
          4. Videoproiector
          Videoproiectorul este un echipament periferic de ieşire care transmite în timp real informaţia
video, sub formă de imagini animate, de la un calculator sau o reţea de calculatoare, la un ecran.

          5. Boxele
          Boxele sunt dispozitive periferice de ieşire care emit semnale audio generate cu ajutorul
calculatorului. Boxele sunt conectate la placa de sunet a calculatorului şi dezactivează fidelitatea sla
a difuzoarelor Incorporate. 

          6. Înscriptorul CD/DVD
          Inscriptorul CD (DVD) este un echipament periferic de ieşire solidar cu cititorul CD (DVD),
având practic aceeaşi alcătuire şi funcţii complementare
Pentru a inscripţiona un CD (DVD) se necesită existenţa unui inscriptor de tip CD (DVD) - writer
conectat şi instalat In PC.