Sunteți pe pagina 1din 49

ARGUMENTAREA

Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de vedere
privitor la o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o
susţinem. Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine,
a dovedi, a întări.

Scopul argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor sau


cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusţinută de argumente nu este o
argumentare, ci o afirmaţie nejustificată (lipsită de valabilitate).

Structura unui text argumentativ

1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează
a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de
opinie: a crede, a considera etc.

2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe


argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea
unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută).
Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează
ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că, deoarece,
faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în
primul rând, în al doilea rând, într-o ordine de idei, în altă ordine de idei etc.
3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă
argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a
demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive: în mod sigur, evident,
clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc.

Mãrcile textului argumentativ

Conectori logici:

Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale,


adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul
argumentativ.

 Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că
 Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin:prin urmare, aşadar, în
consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât
 Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum,
având în vedere că, de altfel
 conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin,
trebuie amintit mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la
 conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus , în continuare, la
fel, pe de o parte… pe de altă parte, nu numai… ci şi

Page 1 of 49
 conectori care introduc ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în
ultimul rândconectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau

Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine

După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă, conectorii pot fi:
- de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne
amintim de

-de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare


- de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt
- de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire
- de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în
schimb, din contră, de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, ceea ce contrazice, ceea ce
interzice
- de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda
- de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment
ce, de aceea
- de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce
ne trimite la, de frica

Etapele producerii unui text argumentativ

Citiţi cu atenţie subiectul pentru a vă da seama care este situaţia de comunicare impusă (Cine
este enunţiatorul?, Cine este destinatarul?, Când?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta tema,
care trebuie să fie teza voastră.
Căutaţi apoi argumente pentru a susţine teza. Pentru fiecare argument găsiţi cel puţin un
exemplu potrivit pe care să-l dezvoltaţi.
Clasaţi argumentele de la cel mai puţin convingător la ce mai convingător, pentru a evidenţia cât
mai bine opinia voastră.
Într-o argumentare scrisă aşezaţi în acelaşi paragraf argumentul şi exemplele potrivite pentru a-l
susţine. Claritatea discursului argumentativ este susţinută şi de împărţirea textului în paragrafe.
Utilizaţi corect conectorii logici !

Nu uitaţi că , oricare ar fi tipul de text pe care îl aveţi de redactat, trebuie să aveţi o


introducere şi o concluzie !

MODEL DE TEXT ARGUMENTATIV


(subiectul al II-lea, proba scrisã)
Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre necesitatea culturii, pornind de la
ideea exprimatã în urmãtoarea afirmaţie: „Azi civilizaţia şi cultura sunt ca douã trenuri ce merg pe
linii paralele, dar în direcţii opuse: pe mãsurã ce civilizaţia creşte, cultura scade .” (Vasile Bãncilã,
Filozofia vârstelor)

În opinia mea, cultura se constituie într-o parte integrantă a matricei definitorii a fiinţei umane.
Ceea ce deosebeşte însă oamenii este atitudinea lor faţă de fenomenul cultural, în căutarea
propriei personalităţi.

Page 2 of 49
În primul rând, civilizaţia şi cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabilă
celelilalte. De cele mai multe ori, totuşi, ni se poate părea ca ele merg pe drumuri separate, cã nu
ar converge spre acelaşi punct. În realitate însă, în timp ce civilizaţia este mai degrabă instanţa
exterioară în care toţi oamenii trăiesc şi îşi exersează capacităţile, cultura este lumea interioară a
individului, esenţa sa intelectuală şi puntea de legãtură cu civilizaţia. Deşi, la modul general,
cultura nu este (sau nu ar trebui să fie) apanajul unei elite, acestea există, sub forma academiilor
naţionale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii şi puncte de reper ale civilizaţiei, semn că şi la
nivel colectiv cultura are acelaşi rol binefăcător ca la nivel individual.
În al doilea rând, falia dintre civilizaţie şi cultură pe care o sesizează Vasile Băncilă este mult mai
evidentă în societatea noastră. Cel puţin în ultimele două secole, mediul românesc a fost şi este
supus unui proces de „ardere a etapelor”, de importare a unor forme fără fond. Într-un astfel de
climat cultural, atenţia acordată culturii alunecă spre latura prozaică a lumii, restrângând-o spre
cercurile elitiste.
În concluzie, civilizaţia şi cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merită să se facă
în detrimentul celeilalte.

MODELE DE TEXTE ARGUMENTATIVE

Modele de texte argumentative!

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre dreptate.

Dreptatea este principiul moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se
respecte drepturile. După părerea mea, comiterea unei nedreptăţi are consecinţe grave, de cele
mai multe ori permanente.
În primul rând, persoanele care comit greşeli, mai ales dacă este vorba de erori majore, încercând
să scape nepedepsite, ajung mai devreme sau mai târziu să plătească oricât ar dori să le
ascundă. Un exemplu în acest sens îl constituie personajul Lică Sămădăul din nuvela Moara cu
noroc de Ioan Slavici. Acesta comite numeroase fărădelegi pe tot parcursul acţiunii. În finalul
nuvelei însă, în ciuda eforturilor sale de a-şi ascunde nelegiuirile, fărădelegile îi sunt descoperite,
iar Sămădăul se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac, pentru a nu cădea viu în mâinile
jandarmului Pintea.
Pe de altă parte, chiar dacă oamenii nu sunt conştienţi atunci când greşesc că mai devreme sau
mai târziu vor plăti, acest lucru se întâmplă totuşi până la urmă. Ilustrativ în acest sens este
personajul Ion din romanul omonim al lui Liviu Rebreanu. Ion obţine prin viclenie pământurile lui
Vasile Baciu, îşi brutalizează soţia, determinând-o să se sinucidă, dar până la urmă va plăti cu
viaţa greşelile comise.
În concluzie, greşelile nu rămân străine de cel ce le-a comis şi se plătesc întotdeauna, dreptatea
ieşind triumfătoare mereu.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre cheia reuşitei în viaţă.

În opinia mea, cheia reuşitei în viaţă este chiar aceea indicată în proverbul Cu curaj şi cu silinţă
izbuteşti la orice te îndeletniceşti. Iar cel mai important lucru cu care ar trebui să ne îndeletnicim
cred că ar fi propria evoluţie.
În primul rând, curajul este necesar pentru a ne depăşi propriile limite asumate de obicei în urma
unor false păreri sau a presiunii opiniei colective. Putem să ne subevaluăm valoarea doar pentru
că oameni care ne cunosc prea puţin sau deloc au emis cândva asemenea păreri. De aceea, curaj
are cel care poate acţiona în alt fel decât a fost "programat" de părerile unora, depăşindu-se astfel
Page 3 of 49
pe sine însuşi.
Pe de altă parte, a avea curaj doar o singură dată, fără perseverenţă sau "silinţă", cum spune
proverbul, poate deveni un act gratuit şi, în consecinţă, inutil. Orice "îndeletnicire", orice activitate
necesită exerciţiu şi perseverenţă pentru a izbândi. Iar propria evoluţie şi desăvârşire necesită mai
multă perseverenţă, pentru că sunt destul tentaţiile care ne pot îndepărta de această cale.
Aşadar, fie că îndeletnicirea noastră este una "obişnuită", precum scrierea unei teme, pregătirea
pentru un examen, pentru un concurs sportiv, fie că este vorba de propria evoluţie, este nevoie de
"curaj şi silinţă", ele fiind ingredientele principale necesare reuşitei în viaţă.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre performanţă.

În opinia mea, a obţine faima este mai puţin dificil decât a o păstra. Adevărata performanţă este să
păstrezi faima dobândită, nu doar s-o obţii.
În primul rând, cei care au dobândit recunoaşterea publică sunt datori să-şi reînnoiască afirmarea.
De exemplu, sportivii care au câştigat un concurs trebuie să confirme în competiţiile ulterioare că
nu a fost o întâmplare şi, pe cât posibil, să-şi depăşească propria performanţă. Iar asta presupune
muncă, disciplină şi renunţare la comodităţi.
În al doilea rând, cei faimoşi odinioară se pierd în uitare dacă nu "se reinventează mereu". Acesta
este cazul artiştilor, creatorilor, în general. Astfel, un poet ca Tudor Arghezi nu s-a mulţumit cu
succesul obţinut cu volumul de debut Cuvinte potrivite sau Liviu Rebreanu, cu debutul de excepţie
reprezentat de Ion. Ei au căutat, de la o etapă de creaţie la alta, de la o vârstă artistică la alta, să
găsească alte teme, alte formule artistice, alte surse de inspiraţie, care să le confirme
originalitatea şi valoarea.
Aşadar, asemenea scriitori de talent sau sportivi, oameni de ştiinţă, actori etc. sunt dintre cei care
au curăţat faima de rugină prin munca de fiecare zi, adjudecându-şi adevărata performanţă.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre înţelepciune.

Înţelepciunea este o calitate şi înseamnă cumpătarea, moderaţia, prudenţa determinată de


experienţă. În opinia mea, înţelepciunea este echivalentă cu proverbul românesc: Cu cât e râul
mai adânc, cu atât curge mai lin.
În primul rând, eu consider că, aşa cum râul adânc curge mai lin, tot astfel experienţa poate avea
ca efect moderaţia, prudenţa, fără însă ca acest lucru să fie şi obligatoriu. Un exemplu potrivit
pentru demonstrarea faptului că înţelepciunea provine din experienţa de viaţă este personajul
bătrânei soacre din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici. Teza morală a nuvelei este confirmată
de acţiunile lipsite de cumpătare, adică de înţelepciune, ale ginerelui ei, Ghiţă, care îşi pierde
fericirea şi familia din cauza banilor. Bătrâna se dovedeşte a fi aici personajul înţelept al nuvelei.
Totuşi, înţelepciunea nu este un atribut al bătrâneţii, ci poate fi dobândită şi de cei tineri, dar
adesea tot după traversarea anumitor experienţe care să facă "mai lin" cursul râului. Un
asemenea exemplu poate fi cel al tânărului Harap-Alb care devine treptat mai temperat şi mai
responsabil, pe măsură ce traversează anumite experienţe.
Aşadar, trăirea mai multor experienţe de viaţă poate avea ca efect dobândirea înţelepciunii, tot
astfel cum râul mai adânc este mai puţin învolburat.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre formarea caracterului.

În opinia mea, cea mai preţioasă piatră, dar şi cea mai dură, diamantul, poate constitui o metaforă
pentru caracterele tari, puternice, pe care ar fi de dorit să şi le formeze tinerele generaţii, indiferent
de epocă. Proverbul Diamantul se taie cu diamantul. sugerează faptul că nişte caractere cu
Page 4 of 49
adevărat puternice se pot forma doar în condiţii dificile.
Pentru a demonstra că tăria de caracter se dovedeşte mai ales în condiţii neprielnice, aş putea lua
ca exemplu povestea maturizării lui Harap-Alb care dobândeşte treptat calităţile necesare unui
împărat, ca urmare a "răutăţii" spânului. Cu cât e spânul mai "rău", cu atât tânărul probează mai
multe calităţi în situaţii dintre cele mai dificile: destoinicia, curajul, înţelepciunea şi bunătatea.
Asemenea exemple pot fi culese nu doar din lumea cărţilor, ci şi din viaţa reală. Există numeroase
persoane care şi-au dovedit valoarea în condiţii vitrege: pe front, în temniţele comuniste etc. Este,
de exemplu, cazul lui N. Steinhardt, care şi-a descris transformarea lăuntrică în Jurnalul fericirii,
cutremurător document al evoluţiei unei conştiinţe.
Aşadar, situaţiile dificile călesc acele caractere puternice pe care le putem numi, potrivit
proverbului, diamante.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre fericire.

După părerea mea, a face din fericire un ţel îndepărtat şi misterios înseamnă tocmai a te
condamna la o permanentă aşteptare a ceva nedefinit, ceea ce poate avea ca efect tocmai
pierderea bucuriei pentru clipa prezentă.
În primul rând, cu adevărat fericiţi cred că sunt doar cei care ştiu să se bucure de clipa prezentă,
fără a se refugia într-un trecut consumat şi fără a se proiecta într-un viitor incert. Cei care fug în
trecut sau în viitor nu mai au timp să se bucure de prezent. Îndemnul antic Carpe diem! are tocmai
acest sens, să ne permitem a observa frumuseţea naturii în acest anotimp, şi nu să aşteptăm
anotimpul preferat, să ne permitem să ne bucurăm de gesturile frumoase ale celor din jurul nostru,
şi nu să-l aşteptăm pe Făt-Frumos ca să ne aducă aşa-zisa fericire.
În al doilea rând, cei care caută să obţină fericirea nu fac decât să-şi proiecteze existenţa într-un
viitor incert, fiind mereu nemulţumiţi de posibilităţile lor reale. Între ideal şi realitate există mereu
un decalaj care, neacceptat, poate produce nemulţumire de sine şi de ceilalţi şi o condamnare la
nefericire.
Aşadar, cei care aleg să trăiască în prezent, să se bucure de fiecare clipă, îşi permit să fie într-o
continuă stare de fericire. În schimb, cei care aleargă după himera fericirii, mereu nemulţumiţi de
realitate, se condamnă la a rata frumuseţea şi darurile propriei vieţi.

Scrie un text argumentativ, de 15-30 de rânduri, despre valoarea banului.

A existat întotdeauna o "morală" a valorilor şi a mijloacelor prin care se poate accede la aceste
valori. Banii au fost consideraţi dintotdeauna mijloace. Oamenii pentru care banii au devenit o
valoare în sine au fost "taxaţi" de societate, care a ţinut în acest fel nu doar să-şi conserve valorile,
dar şi să "amendeze" orice comportament care nu coincidea cu normele sale.
În primul rând, consider că pentru orice societate, indiferent de gradul de civilizaţie pe care l-a
atins, valorile au reprezentat întotdeauna o adevărată busolă după care membrii săi şi-au putut
ghida existenţa. Civilizaţia occidentală s-a ghidat timp de secole după valorile Antichităţii:
Adevărul, Binele, Frumosul şi Sacrul. La acestea s-au adăugat apoi valorile epocii moderne,
Libertatea, Egalitatea şi Legalitatea.
În al doilea rând, banii reprezintă mijloace prin care se poate accede la oricare dintre valorile mai
sus amintite. Atunci când părăsesc acest statut şi devin ei înşişi o valoare după care omul se
ghidează, este denaturat şi statutul celorlalte valori, sau chiar încălcat. Iar acest lucru contravine
cu ceea ce societatea, tacit sau în scris, consideră a fi corect sau cinstit.
În concluzie, consider că trecerea banului de la statutul de mijloc la cel de valoare nu este ea
însăşi una cinstită. O astfel de "convertire" nu poate decât să denatureze lucrurile cu adevărat
importante în viaţă, iar adepţii unei astfel de poziţii sunt departe de a putea fi consideraţi cinstiţi.
Page 5 of 49
GENUL EPIC/NARATIV

Argumentare text epic/narativ,2020, RECAPITULARE, CLASA A VIII-A

Textele fragmentare,,Ion'' , ,,Mara''

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se bazează pe
naratiune, ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile și
sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o actiune, plasată
în timp şi în spatiu.
Fragmentul selectat din opera X de Y se înscrie în tiparul narativ/apartine genului epic, întrunind
caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect, prezenta naratiunii ca
mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje) si a cronotopului actiunii.
Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, este relatată o întâmplare ai cărei
protagonisti...(rezumi în 2-3 fraze fragmentul). Pe lângă naratiune sunt valorificate, ca moduri de
expunere: descrierea sumară (ce suspendă naratiunea) si dialogul (ce are rolul de a dinamiza
discursul epic).
În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al gradului de
implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv/subiectiv, sugestivi fiind indicii morfologici la
persoana a III-a /I. (exemple), fiind vocea abstractă a autorului.
Pe lângă narator, ca instante ale comunicării în textul epic, apar si personajele, definitorii pentru
genul epic, ele fiind implicate în acțiune și intrând în diferite tipuri de conflicte exterioare sau
interioare (precizare, dacă există). Protagonistul fragmentului/operei este..., iar personajele
secundare/episodice sunt...
Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării e precizat:,,...", însă/iar
coordonata temporală e vag/bine precizată/conturată:,,...".
Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente care
încadrează textul/fragmentul X în genul epic.

Argumentare text epic, ,,Ion’’, Liviu Rebreanu

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se bazează pe
naratiune, ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile și
sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o actiune, plasată
în timp şi în spatiu.
Fragmentul selectat din opera ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu se înscrie în tiparul genului epic, întrunind
caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect, prezenta naratiunii ca
mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje) si a cronotopului actiunii.
Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, este relatată o întâmplare ai cărei
protagonist: preotul Belciug, Maria Herdelea, Laura și Titu, primarul și țăranii participă la
sărbătoarea satului. Preotul este însoțit de Maria Herdelea, Laura și Titu, care vin în ograda unui
țăran , unde se ține o petrecere. Atitudinea țăranilor față de fața bisericească este una de respect.
Preotul este și el invitat, alături de Maria și de cei doi copii să participe la sărbătoarea țăranilor. Pe
lângă naratiune sunt valorificate, ca moduri de expunere: descrierea sumară (ce suspendă
naratiunea) ,,se simțea mult deasupra norodului’’ si dialogul (ce are rolul de a dinamiza discursul
epic) ,,Poftim mai aproape!’’.
În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al gradului de
implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv, sugestivi fiind indicii morfologici la persoana a
III-a: verbele ,,venea’’, ,,era’’ și ,,umblase’’, fiind vocea abstractă a autorului.
Page 6 of 49
Pe lângă narator, ca instante ale comunicării în textul epic, apar si personajele, definitorii pentru
genul epic, ele fiind implicate în acțiune. Protagonistul fragmentului este Preotul Belciug, care este
respectat în comunitate, iar oamenii, personajul colectiv, au o atitudine supusă. Alături de el mai
apar Maria Herdelea, care era mândră și se simțea superioară mulțimii, pentru că purta haine
nemțești și că era măritată cu un învățător, iar personajele episodice sunt Laura și Titu.
Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării e precizat:,,spre uliță", în
curtea unui țăran, însă coordonata temporală e vag conturată: în zi de sărbătoare.
Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente care
încadrează textul fragmentar ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu în genul epic.

Argumentare genul epic, Mara, Ioan Slavici

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză, care se bazează pe naratiune, ca
modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile și sentimentele,
prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o actiune, plasată în timp şi în
spatiu.
Fragmentul selectat din opera ,,Mara’’ de Ioan Slavici se înscrie în tiparul genului epic, întrunind
caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect, prezenta naratiunii ca
mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje) si a cronotopului actiunii.
Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, aflăm că Mara este văduvă și că
soțul ei petrecea mai mult pe la birt decât acasă și că femeia trebuie să se îngrijească de zestrea
căpătată. Mara pare să fie o femeie puternică și întreprinzătoare, care este dispusă să muncească
din greu pentru copiii ei. Pe lângă naratiune se valorifică, ca moduri de expunere: descrierea
sumară (ce suspendă naratiunea) ,,săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și
voinică și harnică…’’.
În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al gradului de
implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv, sugestivi fiind indicii morfologici la persoana a
III-a: verbele ,,a lăsat’’, ,,vinde’’, ,,duce’’ și pronumele ,,ea’’, fiind vocea abstractă a autorului.
Pe lângă narator, ca instanțe ale comunicării în textul epic, apar si personajele, definitorii pentru
genul epic, ele fiind implicate în acțiune. Protagonista fragmentului este Mara, o femeie harnică,
puternică, întreprinzătoare, capabilă să lupte pentru binele copiilor și să-și aibă grijă de zestrea sa,
iar personajul absent este Bârzovanu, soțul răposat al Marei căruia îi plăcea să petreacă pe la birt
decât să aibă grijă de familia lui.
Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării este vast:,,pe lunca
Murășului, la Radna, la Lipova", iar coordonata temporală e vag conturată:,,marți dimineața, joi
dimineața".
Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente care
încadrează fragmentul ,,Mara’’ de Ioan Slavici în genul epic.

SCHITA

APARTENENTA DEMONSTRATIE SCHITA


D-L GOE...

Schita este o specie a genului epic in proza de mici dimensiuni, cu actiune concentrata, limitata la
un singur episod semnificativ din viata unuia sau a mai multor personaje.Consider ca opera
literara ,,D-l Goe...''de I.L Caragiale se incadreaza in aceasta specie, deoarece respecta
particularitatile sale.

Page 7 of 49
In primul rand, se remarca trasaturile unei opere epice: naratorul omniscient, personajele
putine( Goe, cele trei doamne, conductorul, calatorul), actiune limitata la un instantaneu epic
(calatoria cu trenul la Bucuresti) si repere spatio-temporale restranse(peronul si trenul).

In al doilea rand, textul prezinta un episod semnificativ din viata unor personaje: desi Goe este un
elev repetent, mamitica, mam'mare si tanti Mita nu-l pedepsesc, ci ii ofera o plimbare la
Bucuresti.Calatoria se dovedeste un lung sir de pozne savarsite de protagonist:isi pierde palaria
cu biletul, se blocheaza in toaleta si trage semnalul de alarma, deranjandu-i pe ceilalti
pasageri.Goe este prezentat in linii mari si are o insusire dominanta, intruchipand tipul copilului
rasfatat si needucat.Cele trei dame starnesc rasul prin contrastul dintre aparenta si esenta.

In concluzie, textul face parte dintr-o schita, deoarece prezinta caracteristici ale acesteia.

Schița, D-l Goe, 2020


Schița este o opera epică în proză, de dimensiuni reduse, cu o acțiune simplă, concentrată, firul
narativ prezentând un singur episod semnificativ din viața personajelor.
Opera literară ,,D-l Goe…’’ are toate caracteristicile specifice unei schițe atât la nivel formal, cât și
de conținut.
În primul rând, fiind o operă epică în proză, gândurile și sentimentele sunt transmise, în mod
indirect, prin intermediul instanțelor narative: naratorul este obiectiv și personajele: Goe,
personajul principal, mam-mare, Mamița, tanti Mița, personajele secundare, urâtul și controlorul,
personajele episodice.
De asemenea, acțiunea este simplă, liniară, lipsită de complexitate, faptele sunt puține, înlănțuite
alert, se succed rapid până la deznodământul simplu, fără consecințe grave. Mam’mare, mamițica
și tanti Mița se hotărăsc să plece în călătorie la București ca o promisiune făcută copilului pentru a
nu mai rămâne repetent. Damele împreună cu Goe așteaptă dis-de-dimineață trenul accelerat
care le duce la București. Copilul este impacient și are o atitudine necorespunzătoare față de
mamă și față de bunica sa, pe care le face proaste. Trenul sosește și cei patru pasageri urcă în
vagon. Li se oferă loc în compartiment. Damele intră în compartiment, dar Goe rămâne pe culoar.
La un moment dat, acesta scoate capul pe fereastră și vântul îi zboară pălăria cu bilet cu tot.
Sosește controlorul care le cere doamnelor să plătească un bilet pentru Goe și le și dă o amendă.
După aceasta, mamițica îl ceartă pe Goe, îl smucește și acesta se lovește cu nasul de clanța ușii
compartimentului. Grijulie fiind bunica îi dă lui Goe un beret în locul pălăriei. Supărarea ia sfârșit și
Goe primește o ciocolată, dacă o pupă pe mamițica. Goe iese din compartiment și se blochează în
toaleta vagonului de unde este eliberat de controlor. După ce este eliberat de acesta, mam’mare
stă pe coridor să-l păzească. Acesta neastâmpărându-se, trage semnalul de alarmă, bunica
devenind complicele copilului. Nu s-a putut constata cine a tras semnalul de alarmă, deși
personalul face cercetările necesare. Într-un sfârșit, trenul pornește din nou și toți pasagerii ajung
la București.
Totodată, personajele sunt prezentate schematic, ilustrează tipuri umane, intră în conflicte minore,
derizorii care stârnesc râsul. Goe este un copil răsfățat, needucat și leneș care nu iubește
învățătura rămânând repetent. Este obișnuit să fie recompesat de familie. Copilul este obișnuit și
să primească totul la comandă. Goe reprezintă copilul răsfățat dintotdeauna. Mam’mare, mamițica
și tanti Mița, protectoarele lui Goe sunt personajele secundare, dar și tipul femeilor needucate.
În al doilea rând, cadrul spațial și temporal este restrâns, întâmplarea este plasată într-un interval
de timp scurt, într-un spațiu limitat. „peronul din urbea X”, coridorul și cupeul trenului, iar acțiunea
se petrece pe data de 10 mai.
Page 8 of 49
Dialogul conferă, prin succesiunea alertă de replici, un caracter dramatic, scenic textului și
surprinde indirect trăsăturile personajelor: detaliile descriptive sunt puține, prezente pentru a
surprinde detalii ale cadrului acțiunii sau ale personajelor.
Nu în ultimul rând, sunt prezente tipurile de comic: de situație (pierderea pălăriei, blocarea în
toaletă, tragerea semnalului de alarmă), de nume (Goe-banalitatea). Hazul este stârnit și de
comicul de limbaj, franțuzisme -,,parol", ,,bulivar" -, se remarcă și folosirea greșită a unor cuvinte
ca ,,marinel", ,,marinal", ,,mariner", ,,ciucalată" sau a unor cuvinte și expresii populare ori
regionale: ,,am plătitără", ,,ce faci, soro, ești nebună?", ,,țațo, mor" etc. și repetarea diminutivului
în vocativ ,,puișorule" folosit în adresarea directă de către personaje, precum și vocativele
,,procopsitule", ,,mamițo", ,,urâtule" stârnesc umorul cititorului, mai ales că ele se asociază unor
situații hazlii.
În concluzie, întrunind toate aceste trăsături, opera literară ,,D-l Goe... de I.L Caragiale aparține
unei schițe.

Caracterizarea lui Goe,2020


Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale.
În opera ,,D-l Goe…’’ de I.L.Caragiale, Goe este personajul principal, deoarece se află în centrul
acțiunii, toate faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje acționează
raportându-se la acesta în timpul unei călătorii cu ocazia zilei de 10 mai.
Pe de o parte, naratorul îi prezintă statutul social, acesta fiind un elev căruia nu-i plăcea școala
,,ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta’’. Răsplata dată în avans copilului consta într-o
călătorie la Bucureşti, cu-prilejul unei sărbători naţionale, el fiind însoţit de „mam’mare, mamiţica şi
tanti Miţa”. Naratorul nu dă amănunte referitoare la înfăţişarea lui Goe, ci descrie numai aspectul
vestimentar, care sugerează starea materială bună a familiei sale, precum şi lipsa de gust a
damelor care se ocupă de creşterea băiatului. Goe „poartă un frumos costum de marinar, pălărie
de paie, cu inscripţia pe pamblică «Le Formidable» şi sub pamblică biletul de călătorie înfipt de
tanti Miţa, că «aşa ţin bărbaţii biletul»”. Ridicolul personajului reiese din contradicţia dintre esenţă
şi aparenţă, Goe este numit „tânărul”, dar este îmbrăcat ca un copil mic, într-un mod caraghios,
deoarece costumul de marinar nu se potriveşte nici cu pălăria de paie şi nici cu scopul şi
destinaţia călătoriei. Lipsa detaliilor legate de fizionomia sa, ca şi originea în urbea X reliefează
intenţia autorului de a crea un personaj reprezentativ pentru tipul copilului răsfăţat şi prost crescut,
care poate exista oricând şi oriunde în lume. Portretul moral al eroului principal se încheagă prin
caracterizare indirectă, din comportamentul, felul său de a vorbi şi relaţiile cu alte personaje.
Răsfăţat peste măsură, nu-şi poate stăpâni nerăbdarea în aşteptarea trenului şi vorbeşte
„încruntat”, „pe un ton de comandă”, fiind obişnuit să le poruncească damelor, iar acestea să-i
îndeplinească pe loc orice dorinţă. Infatuarea, dublată de incultură, se evidenţiază, indirect, atunci
când, în urma discuţiilor dintre cele două cucoane în legătură cu forma corectă a cuvântului
„marinar”, Goe le face proaste pe amândouă şi decide că se zice „mariner”. Lipsa de respect faţă
de cei mai în vârstă, dovedită pe peronul gării, se concretizează în obrăznicie , atitudine reieşită
indirect din discuţia pe care o are Goe cu un călător, pe culoarul trenului, atunci când este sfătuit
să nu scoată capul pe fereastră: „- Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se”, apoi se
strâmbă la el. Calificativul „urâtule” şi strâmbăturile demonstrează infantilismul „tânărului Goe”,
care se comportă ca un copil mic, mult sub vârsta de elev, care era, probabil, destul de înaintată,
din moment ce mai rămăsese şi repetent. Pălăria zboară pe fereastră împreună cu biletul de
călătorie prins la panglică, dar cucoanele consideră că băiatul n-are nicio vină şi că nu e treaba
„urâtului”, relevând metodele cu totul greşite pe care cele trei „dame” le folosesc în educaţia

Page 9 of 49
băiatului. Din comportamentul lui Goe rezultă, indirect, o altă consecinţă a educaţiei greşite de
care are parte şi anume faptul că este excesiv de alintat: atunci când se loveşte cu nasul de clanţa
uşii de la cupeu, începe să urle atât de tare, de parcă ar fi păţit ceva îngrozitor. Ca urmare,
damele îl sărută pe rând şi-i aşează pe cap „un beret tot din uniforma canonierii «Le Formidable»”,
apoi, „scuipându-l să nu-l deoache”, îl sărută din nou „dulce”. Întrucât bunica îndrăznise să-l
dojenească pentru că pierduse biletul, Goe se bosumflă şi, la întrebarea acesteia „- Să moară
mam’mare?”, el răspunde impertinent şi răutăcios „- Să moară!”, ceea ce dovedeşte, indirect,
faptul că băiatul nu este numai răsfăţat ci şi răutăcios, lipsit de sensibilitate. Metodele educative
ale familiei sunt defectuoase, ridicole şi de aceea total ineficiente. Tânărul Goe primeşte
recompense stupide, „Cine mă pupă... uite! ciucalată!”, cele trei cucoane tratându-l ca pe un
copilaş. Mamita simulează că plânge şi pentru că Goe îşi dă seama că se preface, mam’mare
exclamă cu entuziasm exagerat: „E lucru mare cât e de deştept!”. Neastâmpărat, Goe iese pe
culoar şi se blochează în „compartimentul unde nu intră decât o persoană”. Se produce o zarvă de
nedescris, Goe zbiară disperat înăuntru, cucoanele se agită speriate şi zgomotoase, până când
„puişorul” este eliberat de conductor. Încăpăţânarea, pe care o dovedise scoţând „iar” capul pe
fereastră când este sfătuit să nu mai facă asta, iese din nou în evidenţă, deoarece trage semnalul
de alarmă, cu toate că mam’mare îi spusese să stea „binişor”, ca să nu strice ceva. Proasta
creştere este evidenţiată indirect de manifestările necivilizate ale băiatului. Când se află în pericol
sau nu-i convine ceva, apelează la metode primitive şi are reacţii penibile şi caraghioase, urlă,
ţipă, bate din picioare sau cu pumnii în uşă: „Să oprească! zbiară şi mai tare Goe, bătând cu
picioarele”. Când se reazemă în nas de clanţa uşii de la cupeu, „începe să urle”, iar când se
închide în toaletă, după ce bate cu pumnii în uşă, „zbiară desperat”. Pentru a caracteriza
personajul, scriitorul îmbină naraţiunea cu dialogul. Însuşirile sale sunt evidenţiate prin fapte,
atitudini şi mai ales prin limbaj. Un fals portret al lui Goe, construit prin opoziţia dintre esenţă şi
aparenţă, îl realizează, în mod direct, cucoanele, care nu contenesc a-l admira pentru cât este de
„deştept” şi de „simţitor”. Atitudinea scriitorului, evident satirică, transpare din tonul său ironic, din
întâmplările jenante la care participă Goe, precum şi din felul acestuia de a vorbi. Atitudinea
ironică a scriitorului se remarcă încă din titlu. Aşezarea apelativului „domnul” lângă substantivul
„Goe”, urmat de punctele de suspensie argumentează încă o dată contradicţia dintre esenţă şi
aparenţă, dintre părerea cucoanelor despre copil şi adevărata faţă a acestuia. Goe stârneşte râsul
prin ridicol şi prostie, constituind pentru oricine un exemplu negativ, care îndeamnă la un
comportament diferit, pentru a nu fi la fel de penibil.
În concluzie, Goe este un personaj ale cărui trăsături fizice și morale sunt bine evidențiate în
operă, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de tipologia copilului
obraznic, needucat, nefiind un exemplu demn de urmat.

NUVELA

PopaTanda

Nuvela este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni relative reduse în raport cu romanul,
dar mai ample decât schita, cu o actiune care urmăreste un singur fir narativ, cu o intrigă
complexă si cu un conflict care determină întreaga actiune.
Opera literară ,,PopaTanda" de Ioan Slavici ilustrează elocvent trăsăturile unei nuvele, deoarece
are un singur fir narativ, cu o intrigă complexă si cu un conflict puternic, iar accentul cade pe
caracterizarea protagonistului.
În primul rând, fiind o operă epică, principala instantă a comunicării narative este naratorul obiectiv
care relatează întâmplările la persoana a III-a. Modul predominant de expunere este naratiunea,
care se imbină cu descrierea si cu dialogul. Evenimentele relatate sunt verosimile păstrând,
Page 10 of 49
asadar, o strânsă legătură cu realitatea, asigurând caracterul veridic al nuvelei. Astfel, nuvela
urmăreste un singur fir narativ, dezvoltat în jurul unui conflict puternic exterior, deoarece Părintele
Trandafir este prea direct în a spune lucrurilor pe nume, iar oamenii se simt jigniti de vorbele lui,
astfel se iveste un conflict dintre preot si enoriasi, iar conflictul interior reliefează zbuciumul lăuntric
pe care acesta îl are, văzând că nu obtine niciun rezultat în ceea ce priveste schimbarea
comunitătii. Acest conflict antrenează o serie de personaje: PreotulTrandifir, preoteasa, Marcu
Florii Cucului si enoriasii, care participa la o actiune semnificativă pentru derularea cronologică a
evenimentelor. Nuvela începe cu ilustrarea chipului energicului preot Trandafir, fiul dascălului
Pintilie din Butucani, sat mare si cu oameni înstăriti care constituie si expozitiunea. De la început,
este precizat spatiul actiunii, satul Butucani, timpul fiind numai presupus, probabil a doua jumătate
a secolului al XIX-lea. Părintele Trandafir, care învătase carte multă, ajunge, după moartea tatălui
său, preot în satul Butucani, dar, pentru că era cam aspru, mult prea cinstit si prea direct în a
spune lucrurilor pe nume, oamenii s-au simtit deseori jigniti de vorbele lui, atacati.
PărinteleTrandafir a fost mutat la Sărăceni, un sat dezolant prin sărăcia cumplită a oamenilor,
descris si prin semnificatia numelui. Intriga se declansează atunci când PărinteleTrandafir întelege
că atât timp cât sărăcenii vor fi nevoiasi, nici el nu va avea ce mânca si îsi pune în gând să facă
din ei, oameni harnici, pentru că numai astfel poate să ridice satul din crunta sărăcie. De aici,
decurg toate întâmplările care constituie desfasurarea actiunii. Preotul încearcă prin diferite
metode să convingă sătenii să se apuce de muncă si neobtinând niciun rezultat, se hotărăste
brusc să se îngrijească singur de gospodăria sa. Puterea exemplului personal este convigătoare si
satul începe să se ridice din mizeria sărăciei si a lenei proverbiale, tăranii apucându-se de muncă,
făcând comert prin schimburi în natură. Punctul culminant îl constituie ideea că si satele nevoiase
pot deveni înfloritoare prin muncă si prin conducerea pilduitoare a preotului. În finalul nuvelei,
deznodământul îl prezintă pe Popa Tanda bătrân si înconjurat de dragostea familiei lui. Scena
este voit sentimentală, iubirea si întelegerea dintre oameni fiind date drept pildă în final.
În al doilea rând, accentul cade asupra evolutiei personajului (asupra caracterizării acestuia), nu
asupra întâmplărilor. Protagonistul are trăsături specific prin care se deosebeste de alte tipuri de
personaje. Preotul Trandafir este personajul principal al nuvelei. Chipul preotului ardelean este
construit de Slavici ca model spiritual al satului românesc. Prin caracterizarea directă, încă de la
începutul nuvelei este descris preotul Trandafir, om energic, harnic, strângător si de ispravă, însă
cam greoi si lipsit de tact la începutul preotiei. Preotul este caracterizat indirect, prin propriile
gânduri si fapte. Pentru a-i convinge pe săteni de necesitatea muncii, părinteleTrandafir încearcă
mai întâi cu blândetea predicilor sau a sfaturilor zilnice, apoi recurge la ocară si la batjocură,
atitudini care ilustrează, pe de o parte un conflict interior în sufletul personajului, si altul exterior al
acestuia cu sătenii. Este foarte hotărât si ambitios si întelege că el trebuie să reprezinte un model
pentru comunitate pentru ca aceasta să fie schimbată.
În concluzie, întrunind toate aceste caracteristici, opera literară ,,PopaTanda" este o nuvelă.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/narativ,2020


Recapitulare, clasa a VIII-a+ 2 texte
Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale. /Factor structurant al oricărei narațiuni,
personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice, morale distincte.
-precizarea titlului operei/fragmentului și a autorului operei din care face parte personajul
Page 11 of 49
caracterizat;
-stabilirea tipului de personaj: principal, secundar etc.
În opera/fragmentul X de Y, Z este personajul principal, deoarece se află în centrul acțiunii, toate
faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje acționează raportându-se la acesta
(precizezi și circumstanța spațială/temporală în care apare înfățișat).
Pe de o parte, naratorul îi prezintă statutul social lui Z, acesta fiind…(precizezi ce este?).
Caracterizarea directă reiese din ... (portretul fizic, făcut de narator/de alte personaje/făcut prin
autocaracterizare-pentru fiecare modalitate de caracterizare prezentă în text se va indica un citat
ilustrativ+comentariu)
SAU-portretul fizic (numești trăsăturile care apar în text, le ilustrezi cu citate adecvate, indici
mijlocul de caracterizare prin care apar înfățișate și eventual, procedeele artistice folosite în
portretizarea fizică a personajului)
Pe de altă parte, ca modalităti de caracterizare indirectă se remarcă... (se vor enumera toate
modalitătile de caracterizare indirectă prezente în text: comportament, limbaj, mediu, relatiile cu
celelalte personaje, vestimentatie, nume-ce trăsătură de caracter sugerează fiecare citat).
SAU-portretul moral (care sunt trăsăturile de caracter ale personajului, stările lui emoționale,
mijloacele de caracterizare directe/indirecte prin care sunt prezentate acele trăsături, secvențe
semnificative din text pe care le interpretezi, punând în relație personajul și cu un alt/ cu alte
personaje din opera; dacă apar cu referire la trăsăturile morale, numești și procedeele artistice).

ATENȚIE!
Indiferent de modul în care alegi să-ți organizezi conținutul compunerii de caracterizare, cea mai
importantă este valorificarea textului care să dovedească faptul că ai înțeles esența personajului.
În concluzie, Z este un personaj ale cărui trăsături fizice și/sau morale sunt bine evidențiate în
fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de…(tipologia
personajului)

Caracterizarea doctorului Ispas

,, Doctorul Ispas, de la spitalul Maica Domnului, se ducea într-o inspecție pe neașteptate în satul
Ciolănești, unde se zicea că bântuie, ascunsă, o molimă strașnică de scarlatină.
Era un om blajin doctorul Ispas, veșnic cu zâmbetul pe buze și cu ochelarii pe nas, ras ca un
englez, și un binefăcător din naștere. Oculist prețuit și miop, desfășura o muncă neobosită pentru
ocrotirea celor ce-și chinuiesc viața într-un întunerec fără sfârșit. Îi plăcea să-i zică lumea
„apostolul meseriei doftoricești” De aceea nu primea niciodată bani pentru consultații, izbutind
chiar să cheltuiască cu apostolatul o parte bunicică din averea frumoasă ce-i rămăsese de la
părinți.
Acuma se înfunda în pernele de piele, foarte îngrijorat să nu-l azvârle în vreun șanț zguduiturile
mașinii. Îi stătea mereu pe limbă să poruncească șoferului îndrăgostit de iuțeală să meargă mai cu
băgare de seamă, dar parcă-i era rușine să arate că i-e frică... Poate din pricina aerului proaspăt,
poate din pricina zguduiturilor nemiloase, Ispas simți deodată că i-e foame. Și fiindcă se apropiase
de țintă, se plecă și strigă șoferului.
— Ascultă, Petre!… Auzi?… Oprești la cârciumă, nu la primărie, auzi?… Întâi luăm ceva și pe
urmă…
În fața cârciumei se ivi hangiul, foarte plecat și încântat.
— Poftiți, conașule, poftiți!… Avem orice vă cere inima…
Doctorul Ispas porni să intre. În clipa aceea, însă, răsări ca din pământ un cerșetor orb, cu
cămașa zdrențuită și murdară, desculț, încins cu o sfoară noduroasă, cu o căciulă cenușie într-o
Page 12 of 49
mână, iar în cealaltă cu un băț zdravăn, și se apropie mormăind jalnic și tărăgănat:
— Fie-vă milă de un biet orb… Bogdaproste… D-zeu să vă miluiască…
Ispas șovăi puțin, apoi se opri, scoase niște bani și-i aruncă în căciula cerșetorului. Intră pe urmă
în cârciumă, întovărășit de bolborosirile de mulțumire ale orbului, care pipăise în grabă banii și se
roșise de bucurie.
În vreme ce mânca, doctorul se gândi mereu la cerșetorul orb. Să fie oare orb din naștere? Să-și fi
pierdut vederea pe urma vreunei boli? Ispas mânca, și-n gând se înfuria din ce în ce mai tare pe
cei ce au putința să facă bine omenirei și care nici nu se sinchisesc de omenire. Bău de dușcă un
pahar de bere de la gheață și-și zise hotărât:
„Trebuie să mai văd pe sărmanul cela! De unde știi că nu e vorba de vreo năpastă trecătoare? De
ce să nu-l ajutăm să se facă om dacă-i cu putință?”
( Liviu Rebreanu,Cerșetorul)
Ca personaj principal în fragmentul din povestirea,,Cerșetorul”,doctorul Ispas se înscrie în
categoria personajelor pozitive, el ilustrează optimismul,încrederea în el însuși,speranța,
reprezentând omul dornic de mai bine, cu aspirația de a salva pe cei în suferință.Titlul
fragmentului este,,Cerșetorul”-un anonim ce imploră mila oamenilor,este orbul cu speranța că va
găsi compasiune faţă de suferinţa ,de nenorocirea în care trăiește.
Doctorul Ispas este caracterizat în mod direct de narator-este medic la,,spitalul Maica
Domnului”,nume ce arată un loc sfânt de vindecare.Descris ca un om blând,omenos,,veșnic cu
zâmbetul pe buze”,generos față de suferinzi este numit ,,apostolul meseriei doftoricești”-ca un
trimis în lume, pentru a vindeca,a alunga întunericul și a aduce lumina
ochilor,cunoașterea,adevărul și speranța.Merge purtat de viteza unei mașini să vindece oamenii
de,,o molimă strașnică”,lăsându-l pe șofer să conducă cu rapiditate,chiar dacă simțea,,frică”.
Caracterizarea indirectă a personajului reiese din gândurile, faptele, comportamentul şi întâlnirea
neașteptată.Se opresc la,,cârciumă” și doctorul este întâmpinat cu bucurie de hangiu, în acest
moment apare,,ca din pământ un cerșetor orb”.Autorul îl descrie,fără a-i da un nume, în nuanțe
întunecate,descins din altă lume,contrastând cu înfățișarea doctorului: este
zdrențăros,murdar,desculț,cu glas trist,jeluit,cerând milă.Generos,doctorul îi pune în căciula
întinsă bani.Întâlnirea orbului îi răscolește sufletul doctorului,iar întrebările nu-i dau
liniște,gândindu-se la cei care nu-și îndeplinesc menirea de a lecui suferințele. Impresionează
hotărârea de a-l ajuta pe nefericitul orb,,să se facă om”întreg cu lumina ochilor.Totul e ca să
găsească felul în care să ajungă să-și lămurească întrebările pe care și le pune în interiorul
ființei,să adune din suferința cerșetorului orb un răspuns.
Limbajul scrierii este bogat și variat.Pasajele descriptive realizează un contrast între cele două
personaje:doctorul –o figură luminoasă ,aureolat ca un sfânt,un portret al unui apostol,este cel
trimis de viață cu o misiune, propagator înflăcărat al dorinței de a alina suferința,iar epitetele
accentuează portretul fizic și moral ; cerșetorul orb- imagine cenușie,nuanța bolii ce maschează
tema,întunericul, iar zdrențele în care este îmbrăcat îl arată ca pe un om de nimic. Narațiunea se
face la persoana a treia naratorul este exterior evenimentelor povestite:astfel este prezentat
doctorul în drumul lui,în mașină,la cârciumă,iar stările interioare, gândurile ,întrebările sunt
relevate prin monologul interior al conștiinței și sufletului, demonstrând astfel omenia celui ce
vindecă durerile.
Numele,,ISPAS”înseamnă ÎNĂLȚAREA DOMNULUI.

Caracterizarea unui personaj-fragment,,Antonia”de Anton Holban

,, Într-o zi m-am dus după obicei la profesoara mea de piano, care mă anunță:
- Știi că am o elevă nouă, o mititică rusoaică de vreo zece ani, fata unui ofițer rus. O cheamă
Antonia. E foarte drăguță și talentată. Trebuie să vie îndată și o s-o cunoști.
Page 13 of 49
Și, într-adevăr, după puțin timp, fetița își făcu apariția. Subțire, înaltă, părând mai mare decât era,
blondă, cu obrazul alb de porțelan, cu ochii albaștri și cu un surâs foarte grațios.
- Iată și pe Antonia!
- Încântat de cunoștință, domnișoară! făcui eu cu o mică ironie de băiat mai mare.
Profesoara, încântată, voi să-mi arate toate talentele Antoniei. Mi-am întrerupt lecția și fata mi-a
arătat ce progrese făcuse abia în câteva ședințe, ce îndemânatice îi erau acum degetele, ce
ureche perfectă avea, ce exact ținea măsura și cu ce freamăt întovărășea fiecare notă. Apoi
Antonia ne-a mai arătat și alte talente. În cântecul profesoarei a dansat grațios, variat, agitând un
voal împrejurul ei. Am aplaudat, am felicitat, apoi mi-am reînceput lecția. Antonia se rezimase
cuminte de piano și asculta cu răbdare...... Apoi ne-am împrietenit. Ne întâlneam totdeauna la
lecția de piano, unde ea venea mai repede decât trebuia, ca să mă asculte cuminte sau ca să mă
reție și să-mi arate progresele. Câteodată vorbeam mai mult, și cuvintele ei românești
aproximative erau o încântare. Păstram tonul glumeț, și ea pe cel grav. Păream eu cel mic și ea
cea mare. Succesul meu era știut de toți. Eram ironizat. Dar totuși eram încântat, căci mi se părea
că prețul meu în ochii lui Désirée trebuia să crească. Antonia avea, în miniatură, instinctele de
viitoare femeie. Observa, ținea supărări, prelungea căldura împăcărilor, o enerva tonul meu
superior, își aranja, cu noi variații, panglicile.
Odată am găsit-o pe stradă. O trimisese tatăl ei după cumpărături. Neavând ce face, am voit s-o
întovărășesc, dar ea se opuse. M-am mirat. După multe ezitări, mi-a mărturisit:
- Trebuie să cumpăr niște mere murate!
Am întovărășit-o totuși, dar înconjurând, complici fără multe explicații, strada principală. Apoi,
după ce Antonia și-a făcut târguiala, am pornit-o înapoi, fără să mă gândesc să fac pe cavalerul și
să port eu pachetul vulgar. La un moment dat, Antonia m-a rugat:
- Ține puțin vasul, până ce mă închei la ghete.
Am primit. După o clipă, apărând deodată, a trecut pe lângă noi Désirée, cu mutra ei de șoricel,
mândră într-o rochie nouă și legănând pe umeri o umbreluță colorată. Și după ce a trecut, Antonia
mi-a spus:
- Anume ți-am dat murăturele, ca să te vadă Désirée cu ele în mână.
Eram indignat.” (Anton Holban, Antonia)

---să ne reamintim :
1. Mijloace de caracterizare directe:
– de către autor;
– de către alte personaje;
– de către personajul însuşi (autocaracterizare);
2. Mijloace de caracterizare indirecte:
– din limbaj;
– din fapte;
– din comportament;
– gesturi;
– din relaţia cu alte personaje.

Fragmentul din povestirea,,Antonia”de Anton Holban este o amintire trăită de autorul


însuși,autorul-narator îmbină plăcerea de a povesti cu aceea de a-și aminti un capitol din viața de
adolescent,când, în timpul unei lecții de pian, profesoara îi prezintă,,o mititică rusoaică de vreo
zece ani...Antonia”.
În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă.
Caracterizarea directă este făcută direct de autorul-narator cu ochii băiatului de odinioară,zâmbind
Page 14 of 49
o revede întâi prin ochii profesoarei care o descrie cu delicatețe,,drăguță și delicată”,apoi ,când
apare, autorul- narator,care se autocaracterizează cu ironie,,băiat mai mare”, detaliază aspectul
fizic al fetei,descriind-o ca pe un bibelou –păpușă de porțelan în culori delicate :galben-
fericire,voioșie,alb-puritate,inocență,albastru-prospețime.Profesoara este încântată de talentele
fetei care cântă la pian,dansează,,grațios”,apoi îl invită pe băiat s-o admire.Cei doi se
împrietenesc,se întâlnesc la orele de pian,discută,iar tonul îi deosebește:el,,glumeț”,ironic,privind
relația lor ca o joacă,dar încântat că se aflase de,, relația”cu Antonia care avea un
ton,,grav”,serios,important,parcă dorindu-se,,mai mare”. Este o aparentă antiteză,pe care
el,băiatul, o observă cu uimire pe fata cu,,instincte de viitoare femeie...în miniatură”,îl uimește cum
se comportă și mai ales cum cum cochetează prin gesturi.Rememorează o întâmplare aparent
banală,dar regizată de Antonia cu atenție: îl roagă pe băiat s-o însoțească la cumpărături,să-i țină
vasul,se preface că-și leagă un șiret,pentru că zărise o,,rivală”-Desiree, care trece
elegantă,mândră.Deși este mai mare,deși este,,indignat”,înțelege că Antonia îl domină.
Caracterizarea indirectă a personajului Antonia,rusoaica mică, reiese din comportamentul față de
băiatul pe care-l cunoaște la ora de pian şi față de care-și arată, fără sfială,
talentele:cântă,dansează,vorbește cu seriozitate.Naratorul,băiatul ironic,observă cum se
comportă,ca o,, femeie”în miniatură: se alinta,se prefăcea,era geloasă,își urmărea cu interes
mișcările stăpânindu-le și controlându-le. Perspectiva naratorului este subiectivă,acesta ilustrează
portretul Antoniei printr-o amintire ce i se derulează ca un film ușor colorat, astfel autorul-narator
oprește timpul și retrăiește zâmbind o mică aventură nevinovată, recreând câteva clipe din
copilărie,ca o confesiune directă.
În acest fragment,Anton Holban se dovedește adeptul persoanei întâi în relatare, această realitate
are darul de a-l situa în centrul propriului său interes, literatura devenind un proces de
autocunoaștere.
Numele fetei nu este ales la întâmplare, Antonia este ambițioasă, curajoasă, nerăbdătoare și
autoritară,cu tact,directă.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/narativ,2020 +două modele!


Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale. /Factor structurant al oricărei narațiuni,
personajul este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice, morale distincte.
-precizarea titlului operei/fragmentului și a autorului operei din care face parte personajul
caracterizat;
-stabilirea tipului de personaj: principal, secundar etc.
În opera/fragmentul X de Y, Z este personajul principal, deoarece se află în centrul acțiunii, toate
faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje acționează raportându-se la acesta
(precizezi și circumstanța spațială/temporală în care apare înfățișat).
Pe de o parte, naratorul îi prezintă statutul social lui Z, acesta fiind…(precizezi ce este?).
Caracterizarea directă reiese din ... (portretul fizic, făcut de narator/de alte personaje/făcut prin
autocaracterizare-pentru fiecare modalitate de caracterizare prezentă în text se va indica un citat
ilustrativ+comentariu)
SAU-portretul fizic (numești trăsăturile care apar în text, le ilustrezi cu citate adecvate, indici
Page 15 of 49
mijlocul de caracterizare prin care apar înfățișate și eventual, procedeele artistice folosite în
portretizarea fizică a personajului)
Pe de altă parte, ca modalităti de caracterizare indirectă se remarcă... (se vor enumera toate
modalitătile de caracterizare indirectă prezente în text: comportament, limbaj, mediu, relatiile cu
celelalte personaje, vestimentatie, nume-ce trăsătură de caracter sugerează fiecare citat).
SAU-portretul moral (care sunt trăsăturile de caracter ale personajului, stările lui emoționale,
mijloacele de caracterizare directe/indirecte prin care sunt prezentate acele trăsături, secvențe
semnificative din text pe care le interpretezi, punând în relație personajul și cu un alt/ cu alte
personaje din opera; dacă apar cu referire la trăsăturile morale, numești și procedeele artistice).

ATENȚIE!
Indiferent de modul în care alegi să-ți organizezi conținutul compunerii de caracterizare, cea mai
importantă este valorificarea textului care să dovedească faptul că ai înțeles esența personajului.
În concluzie, Z este un personaj ale cărui trăsături fizice și/sau morale sunt bine evidențiate în
fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de…(tipologia
personajului)

Caracterizarea unui personaj-Moș Miron din Romanul lui Eminescu


Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale.
În fragmentul ,,Romanul lui Eminescu’’ de Cezar Petrescu, Moș Miron este personajul principal,
deoarece autorul evidențiază comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Acesta
este un prisăcar înțelept și voios, calități reieșite din relația cu tânărul care se află în formare,
Mihăiță. Trăsăturile lui sunt redate prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă,
ce reiese din limbaj, comportament și relația cu Mihăiță.
Caracterizarea directă este realizată de către narator, dar și de alte personaje ale operei. Astfel,
din afirmațiile directe ale naratorului aflăm că ,, prisăcarul era un bătrân frumos ca sfinții
icoanelor’’, reliefând înțelepciunea și blândețea caracteristice acestui personaj, dar și tendința sa
de a se raporta cu jovialitate, mizând pe un spirit glumeț, la tânărul său prieten, având intenția de
a-l forma pentru existență: îi râdeau ochii de mereu altfel de gânduri năstrușnice, sugestie a
faptului că avea un benefic simț al umorului. Din intervențiile altor personaje reiese apropierea de
care se bucură din partea lui Mihăiță ,,Am venit la tine, fiindcă te știu om de treabă’’, copilul intuind
bunătatea bătrânului.
Modalitățile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul și vorbele personajului, dar
și fizionomia sa. Astfel, din comportamentul lui reiese o accentuate înclinație spre amuzament:
,,Moșneagul râdea înainte, cu spatele rezemat în perete’’, pe care o dorește constructivă în relația
cu tânărul. În plus, limbajul său trădează tentative personajului de a-I împărtăși propria cunoaștere
lui Mihăiță: ,,Greu ai s-o duci în viață, băiatul moșului, dacă le pui pe toate așa de repede la
inimă!’’ La fel de reprezentativă rămâne, fără îndoială, fizionomia lui Miron, care îi oglindește-prin
excelență-înțelepciunea: ,,Cutele mărunte ale obrazului porneau din jurul ochilor ca din două
cheutori și se pierdeau în barba albă, revărsată pe piept.’’
În concluzie, Moș Miron este un personaj ale cărui trăsături morale și fizice sunt bine evidențiate în
fragment, iar portretul său este emblematic pentru categoria umană, reprezentată de tipul omului
înțelept.

Caracterizarea unui personaj-Făt-Frumos ,,Făt-Frumos din lacrimă’’, Mihai Eminescu


Personajul este o instanță narativă definitorie pentru genul epic, o creație a autorului menită a
Page 16 of 49
exprima viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații,
limbaj și comportament specific naturii sale ficționale.
În fragmentul ,,Făt-Frumos din lacrimă’’ de Mihai Eminescu, Făt-Frumos este personajul principal,
deoarece autorul evidențiază comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Acesta
este un voinic care vrea să arate că poate lupta și că este capabil să nu se teamă de nimic.
Trăsăturile lui sunt redate prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă, ce reiese
din limbaj, comportament și relația cu dușmanul tatălui rău. Aici, Făt-Frumos este surprins în două
ipostaze/ momente ale vieții sale:nașterea acestuia, mult așteptată de împărat și împărăteasă și
plecarea, călătoria către împăratul ce-l dușmănea pe tatăl său. La nașterea sa, autorul îi surpinde
portret fizic de o frumusețe extraordinară: ,,fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele
lunii’’. De nașterea sa se bucură chiar și astrul ceresc, soarele, care a stat pe loc timp de trei
zile: ,,încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie.’’ Personajului i se conturează un
portret moral, complex, realizat prin mai multe mijloace de caracterizare. Îi sunt prezentate
trăsăturile specifice unui erou de basm, printre care puterea supranaturală a voinicului: poate
arunca buzduganul atât de tare, încât să despice norii: ,,iar buzduganul și-l arunca să spintece
nourii, de cădea departe tot cale de-o zi.’’ De asemenea, sunt evidențiate curajul și îndrăzneala,
trăsături ce reies din vorbele pe care i le adresează dușmanului tatălui său: ,,Bine te-am găsit,
împărate, desi mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm greu, că destul ai
viclenit asupra tatălui meu.’’, arătând și dorința de răzbunare a acestuia, dar și încrederea în
propria forță.
Comportamentul acestuia reliefează iubirea de care dă dovadă în relația cu tatăl său, deoarece
voia să răzbune pe dușmanul acestuia.
În concluzie, Făt-Frumos este un personaj ale cărui trăsături morale și fizice sunt bine evidențiate
în fragment, iar portretul său este emblematic pentru categoria umană, reprezentată de tipul
voinicului curajos.

BASMUL

Recapitulare, basmul popular, clasa a VIII-a


Basmul popular,2020/ Ileana Simziana
Basmul popular este o specie epică a cărei acțiune amplă ia naștere din conflictul dintre forțele
binelui și ale răului, accentul căzând pe aspectele supranaturale, fantastice, iar deznodământul
aduce triumful personajelor pozitive.
Fragmentul din opera X face parte dintr-un basm popular, având atât trăsături caracteristice
speciei, cât și literaturii populare caracter oral, fiind transmis inițial prin viu grai, anonim și colectiv.
În primul rând, acțiunea se derulează conform unui scenariu propriu basmului, existând o schemă
narativă tipică, ce include situații specifice (prejudiciul, remedierea acestuia prin plecarea de
acasă, parcurgerea unor obstacole, drumul pe tărâmul celălalt, lupta, victoria, întoarcerea acasă ,
îndeplinirea unor probe, răsplătirea eroului) și motive literare, precum împăratul fără urmași,
superioritatea mezinului, alegerea ursitei, probele, drumul cu obstacole, metamorfoza, vraja,
blestemul, apa vie și apa moartă, calul năzdrăvan, vicleșugul, accentul cade pe înlănțuirea unor
întâmplări în care predomină aspectele supranaturale)-numești doar situațiile care se regăsesc în
fragmentul tău și faci povestirea fragmentului, scoțând în evidență elementele fantastice.
De asemenea, cadrul spatial și temporal se caracterizează prin imprecizie, au caracter mitic,
trecut îndepărtat, vag precizat, irepetabil cele două tărâmuri- al binelui și al răului-concretizezi pe
textul tău: când?unde?
Totodată, înlănțuirea întâmplărilor în basm are la bază anumite convenții narative, remarcându-se,
în acest sens, formula inițială (…) cu rolul de a proiecta în fabulos acțiunea, impunând cititorului
acceptarea convenției ficțiunii, formula mediană (…) asigură continuitatea comunicării ficționale,
Page 17 of 49
menține suspansul și creează tensiune epică; formula finală (…) restabilește echilibrul real-ireal și
mimează scorneala, invenția.
În al doilea rând, personajele în basme sunt polarizate etic, prezentate în antiteză, fiind situate de
partea binelui sau a răului; multe posedă însușiri excepționale, sunt ajutate în îndeplinirea misiunii
de forte supranaturale, de personaje fantastice, protagonistul este un ideal uman, o întruchipare a
calităților morale: curaj, frumusețe, bunătate, credință, perseverență, inteligență etc.) precizezi
care sunt personajele din fragment și le caracterizezi, insistând asupra trăsăturilor supraomenești,
fantastice, identifici obiectele magice folosite și capacitatea de metamorfozare…
Nu în ultimul rând, stilul basmului popular se caracterizează prin oralitate susținută în text prin
prezența unor cuvinte populare, cu forme neliterare, (ex.) a unor expresii și locuțiuni specifice
limbii vorbite sau a unor interogații retorice prin care naratorul menține legătura cu cititorul-
ascultător, creând senzația de autenticitate-exemplifici!
Lupta dintre forțele benefice și cele malefice caracterul fabulos, situațiile recurente/aspectele
fantastice și personajele tipice sunt trăsături ce încadrează fragmentul x în specia basmului
popular.

Basmul popular, ,,Ileana Simziana’’


Basmul popular este o specie epică a cărei acțiune amplă ia naștere din conflictul dintre forțele
binelui și ale răului, accentul căzând pe aspectele supranaturale, fantastice, iar deznodământul
aduce triumful personajelor pozitive.
Fragmentul din opera ,,Ileana Simziana’’ face parte dintr-un basm popular, având atât trăsături
caracteristice speciei, cât și literaturii populare: caracter oral, fiind transmis inițial prin viu grai,
anonim și colectiv.
În primul rând, acțiunea se derulează conform unui scenariu propriu basmului, existând o schemă
narativă tipică, ce include situații specifice: împăratul este mâhnit, deoarece nu are băieți să-i
împăratului căruia i se supusese, conform cererii acestuia și motive literare, precum superioritatea
mezinului, împăratul fără urmași. De asemenea, cadrul spatial și temporal se caracterizează prin
imprecizie, au caracter mitic, trecut îndepărtat, vag precizat, ,,a fost odată ca niciodată’’, ,,la
marginea împărăției’’.
În al doilea rând, înlănțuirea întâmplărilor în basm are la bază anumite convenții narative,
remarcându-se, în acest sens, formula inițială (,,A fost odată ca niciodată’’) cu rolul de a proiecta
în fabulos acțiunea, impunând cititorului acceptarea convenției ficțiunii.
Totodată, se remarcă cifra magică 3: ,,findcă n-avea băieți, ci numai trei fete’’ și lipsa urmașilor.
Nu în ultimul rând, stilul basmului popular se caracterizează prin oralitatea susținută în text prin
prezența unor expresii și formule populare (,, unde a înțărcat dracul copiii’’, ,,cum să facă, cum să
dreagă’’), prin care naratorul menține legătura cu cititorul-ascultător, creând senzația de
autenticitate.
Prezența unei situații specifice, caracterul fabulous, situațiile recurente/aspectele fantastice și
personajele tipice sunt trăsături ce încadrează fragmentul ,,Ileana Simziana’’ în specia basmului
popular.

Zâna apelor-Basmul popular


Basmul este o specie a epicii populare, în care se povestesc întâmplări fantastice, puse pe seama
unor personaje sau forțe supranaturale aflate în luptă cu forțele răului, pe care le înving.
Consider că fragmentul citat din opera literară ,,Zâna apelor’’, culeasă de Ion-Pop Reteganul
întrunește caracteristicile acestei specii literare.
Un prim argument este reprezentat de faptul că tema constă în maturizarea lui Alesandru și
întâlnirea dragostei. Totodată, el este construit pe baza unui tipar narativ. Alesandru rămâne fără
părinți și este nevoit să pescuiască singur, mai ales că este necăjit și că are nevoie să se
Page 18 of 49
hrănească. Mreaja nu-i prinde niciun pește, însă la puțin timp are bucuria să captureze o mreană
frumoasă pe care dorește să o mănânce, dar este oprit de către aceasta, fiindcă află că este Zâna
Apelor care trebuie să-i fie soție.
Timpul și spațiul în care se desfășoară acțiunea sunt vagi, fiind evocate întâmplări din vremuri
imemoriale (,,odată’’, ,,atunci’’, ,,în Dunăre’’, ,,la coliba pescarului’’). Modul de expunere
predominant este narațiunea, prin care sunt prezentate întâmplările fantastice la care participă
personajele.
Fiind o operă populară, autorul urmărește tiparul creațiilor populare, din care se inspiră, întâlnindu-
se cuvinte și expresii populare ,,leșinat de foame’’, ,,ca ruptă din soare’’. Basmul ,,Zâna apelor’’
are caracter oral, tradițional, colectiv și anonim, observându-se folosirea cuvintelor populare,
(,,spintece’’, ,,catrință’’).
O altă caracteristică a basmului este reprezentată de împletirea elementelor reale cu cele
supranaturale. Basmul popular propune o lume diferită, astfel încât acțiunea se petrece ,,în
Dunăre’’, care se interferează cu lumea magică a Zânei apelor, care are menirea de a vorbi și de
a se metamorfoza. . Totodată, se identifică motive specifice basmelor-motivul feciorului rămas
singur, al peșteșului, dar și prezența obiectelului miraculos mreaja.
De asemenea, se identifică personaje specifice basmelor populare-feciorul, Alesandru, eroul și
zâna apelor.Eroul este personajul principal, care depășește greutățile vieții prin propriile forțe.
Acesta dă dovadă de curaj și acceptă cu ușurință ca Zâna apelor să-i fie soție. Este milos,
deoarece nu o cruță și generos, fiindcă o lasă să își exprime dorința. În concluzie, deoarece
elementele reale se împletesc cu cele supranaturale și apar o serie de motive literare, consider că
textul fragmentar ,,Zâna apelor’’ cules de Ion Pop Reteganul este un basm popular.

FABULA

Recapitulare, /Preșul și covorul, Ionel Gologan

Fabula este o specie a genului epic în versuri sau în proză ce conține o scurtă povestire alegorică
ale cărei personaje sunt plante, animale sau obiecte personificate, având scop moralizator și
caracter satiric.
Un text care se încadrează în această specie pentru că prezintă particularități de formă și de
conținut este… (titlul și autorul).
În primul rând, acțiunea fabulei este concentrată, scurtă schematic, conflictul puternic fiind urmat
de un deznodământ imediat: firul epic prezintă…(faci rezumatul textului). Modurile de expunere pe
baza cărora se construiește acțiunea sunt narațiunea concisă, îmbinată cu dialogul care conferă
fabulei un caracter de scenetă/și cu scurte secvențe descriptive (care sunt modurile de expunere
în textul tău?).
De asemenea, plasarea întâmplării în timp și în spațiu este vagă, sugestie a faptului că se poate
petrece oriunde în societate, indiferent de epocă: (Când? Unde?)
Totodată, subiectul fabulei este adesea un prilej de amuzament, dar, în spatele râsului provocat
de ineditul întâmplării, se ascund probleme grave ale omului și ale societății. Morala fabulei este
explicită (o citezi)/implicită și faci referire la faptul…(formulezi semnificația morale și numești
defectele criticate în mod indirect, ipocrizia, minciuna, viclenia, fățărnicia, disprețul, abuzul de
putere, încăpățânarea, aroganța, superficialitatea, îngâmfarea, trădarea, snobismul etc.)
În al doilea rând, personajele fabulei reprezintă măști alegorice ce întruchipează defecte și calități
omenești, fiind înfățișate prin antiteză, iar contrastul dintre acestea realizează efectul comic al
fabulei. Alegoria este un procedeu artistic prin care se exprimă idei abstracte, cu caracter general,
prin mijloace concrete.
Nu în ultimul rând, prin situația concretă de viață înfățisată ce implică animale/obiecte/plante
Page 19 of 49
personificate, se urmărește, de fapt, demascarea unor vicii și a unei stări condamnabile din
societate, critica fiind făcută indirect, voalat, alegoric-caracterizezi personajele și indici tipurile
umane reprezentate.
Caracterul educativ, prezentarea antitetică a personajelor și critica defectelor umane sunt trăsături
elocvente ce încadrează textul…în specia fabulei.

Fabula,2020, Preșul și covorul, Ionel Gologan

Fabula este o specie a genului epic în versuri sau în proză ce conține o scurtă povestire alegorică
ale cărei personaje sunt plante, animale sau obiecte personificate, având scop moralizator și
caracter satiric.
Un text care se încadrează în această specie pentru că prezintă particularități de formă și de
conținut este ,,Preșul și covorul’’ de Ionel Gologan.
În primul rând, acțiunea fabulei este concentrată, scurtă schematic, conflictul puternic fiind urmat
de un deznodământ imediat: firul epic. Un covor de Buhara adoptă o atitudine disprețuitoare față
de preșul aflat lângă el, considerându-se superior acestuia prin frumusețe și prin curățenie.
Interlocutorul său nu se lasă intimidate, deoarece este conștient de rolul esențial pe care-l are:
,,Că doar eu te țin curat!’’. Modurile de expunere pe baza cărora se construiește acțiunea sunt
narațiunea concisă, îmbinată cu dialogul care conferă fabulei un caracter de scenetă ,,-Drept să-ți
spun îmi e rușine!’’și cu scurte secvențe descriptive ,,Înflorat, culori pastel’’.
De asemenea, plasarea întâmplării în timp ,,ești veșnic așezat’’ și în spațiu ,,în casă, lângă mine’’
este vagă, sugestie a faptului că se poate petrece oriunde în societate, indiferent de epocă.
Totodată, subiectul fabulei este adesea un prilej de amuzament, dar, în spatele râsului provocat
de ineditul întâmplării, se ascund probleme grave ale omului și ale societății. Morala fabulei este
implicită și faci referire la snobismul unor persoane care nu își înțeleg poziția în societate și rolul
semenilor în accederea la o astfel de poziție este aspru criticat.
În al doilea rând, personajele fabulei reprezintă măști alegorice ce întruchipează defecte și calități
omenești, fiind înfățișate prin antiteză, iar contrastul dintre acestea realizează efectul comic al
fabulei. Alegoria este un procedeu artistic prin care se exprimă idei abstracte, cu caracter general,
prin mijloace concrete. Astfel, covorul reprezintă tipul omului mândru și snob, trăsături ce reies,
indirect, din limbaj și atitudine (,,Ce n-aș da, să pot scăpa,/De vecinătatea ta!’’), iar preșul este
omul modest, dar conștient de propriile calități, așa cum evidențiază replica sa din final (,,Preșul,
fără semeție, I-a răspuns’’. Autorul își exprimă atitudinea critică față de defectele înfățișate,
urmărind îndreptarea acestora. Cele două personaje sunt personificate, conturate prin contrastul
dintre esență și aparență, autorul apelând la nume sonore (Buhara), covorul devenind și un
symbol al unei categorii sociale (omul puternic).
Caracterul educativ, prezentarea antitetică a personajelor și critica defectelor umane sunt trăsături
elocvente ce încadrează textul ,,Preșul și covorul’’ de Ionel Gologan în specia fabulei.

GENUL LIRIC

Genul liric + două texte la prima vedere.


Opera lirică este creația în versuri prin care autorul își exprimă gândurile, sentimentele, ideile, în
mod direct, utilizând un limbaj poetic pentru a reda propria viziune creatoare.
Opera literară X de Y aparține genului liric, deoarece prezintă, la nivel formal și de conținut, toate
caracteristicile acestuia.
În primul rând, tema poeziei este...(dragostea, natura, trecerea ireversibilă a timpului, copilăria,
creașia, etc. +ce anume este prezentat ? Exemplu: tema poeziei este natura, fiind surprinsă
frumusețea acesteia într-o zi călduroasă de vară/ la căderea serii/în primele zile de toamnă etc.)
Page 20 of 49
Eul liric este surprins în ipostaza confesivă/ de contemplator/îndrăgostit/creator etc. și își exprimă
sentimente de (dragoste, de tristețe, de admirație, de nostalgie, de revoltă etc.), prin intermediul
mărcilor subiectivității, redate în acest text prin verbe și/sau forme pronominale de persoana I
și/sau a II-a (ex.). Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum ...( ex. Utilizarea
diminutivelor, punctelor de suspensie, substantivelor în cazul V, a verbelor la imperativ, a
interjecțiilor etc.)
Modul de expunere predominant în această operă literară este monologul liric (ex.), care redă cele
mai profunde trăiri ale eului poetic, textul fiind o confesiune lirică. SAU Modul de expunere
predominant în această operă literară este monologul liric adresat (ex.), prin care poetul își
mărturisește sentimentele... SAU modul de expunere predominant în această operă literară este
descrierea de tip tablou/portret ex.), prin care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria
sensibilitate. SAU modul de expunere este utilizat este monologul, prin care...Acesta se împletește
cu descrierea, care...Mai departe, menționați alte idei: titlul (dacă este relevant), simetria textului,
cromatica dacă tabloul conturat este static sau dinamic, dacă se remarcă planurile (cosmic/ceresc,
terestru/teluric), dacă există motive literare (luna, pădurea, apa...)
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor
artistice. La nivel stilistic, se remarcă folosirea epitetelor (ex.) comparațiilor (ex.), personificărilor
(ex.) etc. Aici explicați măcar două figuri de stil (preferabil metafore).
La nivel prozodic, poezia X este structurată în n strofe de câte n versuri (eventual tipul de strofă),
versurile sunt scrute/lungi, cu măsura de n silabe și rimă
împerecheată/încrucișată/îmbrățișată/monorimă/ variată/versuri albe.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își exprimă, în mod
direct, sentimentele, consider că poezia X de...este o operă lirică.

Genul liric
Azi e zi întâi de mai-Mihai Eminescu
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct, prin
excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi cu
ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se adresează
sensibilităţii cititorului.
Poezia ,,Azi e zi întâi de mai’’, de Mihai Eminescu este o operă lirică, deoarece accentul cade pe
subiectivitate, pe nota afectivă ce constă în exprimarea directă a trăirilor prin vocea eului liric,
vocea poetului care se confesează şi îşi transmite direct, folosind resurse expresive, gândurile şi
sentimentele faţă de trecerea timpului și față de copilărie.
În primul rând, tema poeziei o constituie iubirea neîmplinită, care scoate la iveală dorința
îndrăgostitului de a fi alături de femeia de care este îndrăgostit. Eul liric este surprins în ipostaza
îndrăgostitului și își exprimă sentimentele de dragoste față de iubită, dar și de regret deoarece
aceasta nu este de găsit, ,,Nicăire, nicăire’’, prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest
text prin forme pronominale de persoana I ,,eu’’, ,,-mi’’, la persoana a II-a ,,te’’ și adjectivele
pronominale posesive, persoana I ,,mea’’, persoana a II-a ,,tău’’ , dar și verbele ,,cat’’, ,,caut’’,
,,cer’’. Acestora li se alătură marca afectivită, precum interjecția ,,vai’’, care arată regretul și
tristețea iubitului, deoarece femeia nu este alături de el.
Modul de expunere predominant în această operă literară este monologul liric adresativ ,, Te-am
iubit, copil drăguț’’, care redă cele mai profunde trăiri ale eului poetic, textul fiind o confesiune
lirică, ce se îmbină armonios cu descrierea ,,zâmbet răsfățat /dulcile cusururi’’.
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor
artistice. Astfel, imaginea vizuală ,,Eu te caut pretutindeni’’ exprimă dorința și dorul puternic față
de persoana iubită. Motivele literare, codrul, vântul, izvorul, brazii și iubita devin simboluri la nivelul

Page 21 of 49
textului, specifice unui romantic. Epitetele ,,zâmbet răsfățat/...dulcile cusururi’’ sugerează
unicitatea iubitei, frumusețea acesteia, dar și optimismul pe care-l poate transmite îndrăgostitului,
iar repetia din finalul textului ,,nicăire, nicăire’’constituie spulberarea visului de a-și întâlni iubita în
cadrul rustic, însă îndrăgostitul rămâne cu un gust amar.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își exprimă, în mod
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Azi e zi întâi de mai ’’, de Mihai Eminescu aparține
genului liric.

Genul liric- Pe lângă plopii fără soț...


Opera lirică este creația în versuri prin care autorul își exprimă gândurile, sentimentele, ideile, în
mod direct, utilizând un limbaj poetic pentru a reda propria viziune creatoare.
Opera literară ,,Pe lângă plopii fără soț...’’ de Mihai Eminescu aparține genului liric, deoarece
prezintă, la nivel formal și de conținut, toate caracteristicile acestuia.
În primul rând, tema poeziei o constituie aspirația poetului spre iubirea ideală, spre perfecțiune,
sentiment ce nu se poate împlini, iar ideea poetică exprimă dezamăgirea și nefericirea eului liric
pentru neputința împlinirii cuplului și pierirea dragostei Eul liric este surprins în ipostaza confesivă
de îndrăgostit și își exprimă sentimente de dor, de dezamăgire, de speranță, de iubire, de
neputință de a trăi alături de un suflet rece, prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest
text prin verbe și forme pronominale de persoana I ,,m-’’, ,,mă’’, ,,îmi’’, ,,am așteptat’’,
,,iubeam’’ , ,,trec’’ și pronumele la persoana a II-a ,,tu’’, ,,te’’, sau adjectivul pronominal posesiv
,,tău’’. Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum punctele de suspensie din titlu,
exclamația retorică ,,De câte ori am așteptat/ O șoaptă de răspuns!’’
Modul de expunere predominant în această operă literară este monologul liric ,,O oră să fi fost
amici, /Să ne iubim cu dor,’’, care redă cele mai profunde trăiri ale eului poetic, textul fiind o
confesiune lirică, ce se îmbină armonios cu monologul liric adresat ,,Tu nu m-ai înțeles’’. Acestea
se împletesc cu descrierea, ,,C-un rece ochi de mort’’. Titlul este relevant și sugerează faptul că
plopii sunt martori prietenoși ai eului liric, care asistă la exprimarea ardentă a sentimentului, dar
faptul că sunt ,,fără soț’’ sugerează imposibilitatea împlinirii cuplului erotic, dezamăgirea
îndrăgostitului că iubita nu vibrează la aceleași cote înălțătoare, care ar fi putut-o face să devină o
femeie unică.
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor
artistice. Astfel, epitetele ,,gurii mici’’, ,,ochi păgâni’’, ,,farmec sfânt’’ au forță afectivă și ilustrează
senzațiile și emoțiile eului liric, îndrăgostit la modul sublim metafora ,,fără soț’’ accentuează
imposibilitatea împlinirii cuplului erotic, iar ,,un rece ochi de mort’’ simbolizează detașarea
definitivă, rațională și distantă a geniului dezamăgit profund de superficialitatea afectivă a femeii.
La nivel prozodic, poezia ,,Pe lângă plopii fără soț’’ este structurată în opt catrene cu versurile
scrute cu măsura de 6-8 silabe și rimă încrucișată.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își exprimă, în mod
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Pe lângă plopii fără soț’’ de Mihai Eminescu este o operă
lirică.

GENUL LIRIC,2020

,,Stai și-asculți sub ramuri albe


Cum departe geme vîntul
Și privești la cer prin ceața
Care-nvăluie pămîntul.
Page 22 of 49
Vezi și crînguri, vezi și câmpuri
Triste și pustii, departe:
Iarnă-n suflet, iarnă-n fire,
Iarnă afli-n orice parte…

Însă crăngile se scutur’


Fără veste. – Abătut,
Crezi că valuri de zăpadă
Peste tine-au căzut.

Ah, nu-s valuri de zăpadă!


Tresărind din vis, te sperii:
Plouă flori mirositoare,
Joacă razele puzderii*.

Farmec fioros de dulce!


Iarna se preschimbă-n vară,
Fulgii se preschimbă-n floare, –
Inima iubește iară”…

(deHeinrich Heine--Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF-


publicată prima oară în revista,, Viața”,
Data:16 aprilie 1895)

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct, prin
excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi cu
ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se adresează
sensibilităţii cititorului.
Poezia ,,Stai și-asculți sub ramuri’’ este o operă lirică, deoarece accentul cade pe subiectivitate,
pe nota afectivă ce constă în exprimarea directă a trăirilor prin vocea eului liric, vocea poetului
care se confesează şi îşi transmite direct, folosind resurse expresive.
Un prim argument pentru a evidenţia apartenenţa acestei opere la genul liric îl constituie prezenţa
eului liric, ca instanţă a comunicării poetice, aflat în ipostaza de contemplator, proiectat în discurs
prin indici morfologici la: verbele la persoana a II-a:,,stai, asculți, privești, vezi, crezi” exprimă
așteptarea,nemișcarea sufletului; pronumele –persoana a II-a:,,tine, te” -sunt cuvinte ale unui
discurs liric, un monolog adresat direct, când nu există replica de răspuns la ideile gândurile și
sentimentele exprimate. Textualizarea eului liric pune în lumină tipul de lirism adresativ, discursul
fiind de tipul monologului liric. Tema creaţiei o constituie trecerea ireversibilă a timpului ,,Iarna se
preschimbă- vară.’’
O altă dovadă a apartenenţei acestei opere la genul liric e dată de faptul că poetul îşi exprimă
sentimentele de tristețe, de durere, de îngrijorare, în mod direct, iar subiectivitatea reiese şi din
valorificarea resurselor expresive ale limbii. Poetul este capabil să transfigureze realitatea
exterioară prin propria viziune, cu scopul de a exprima metamorfozele fiinţei. Astfel, imaginile
auditive ale tulburării, îngrijorării :geamătul vântului, ceața, valuri de zăpadă; iar joaca
razelor,alături de fulgii transformați în flori creionează un colț de paradis în care iubirea este
regăsită. Imaginile realizate sunt vizuale şi dominate cromatic de nuanța albă prin intermediul
cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Versul,,farmec fioros de dulce”este un oximoron=figură de stil
bazată pe o asocierea a unor termeni contradictorii, incompatibile din punct de vedere logic,
Page 23 of 49
creează prin antiteza termenilor o imagine poetică deosebit de expresivă.,exprimă ideea de
superlativ, asociază teama cu bucuria de a trăi. Poetul se joacă alternând planul cosmic cu cel
terestru, ajungând la raiul închipuit. Repetiția cuvântului,,iarnă” -anotimp dominat de liniște în
locuri întunecate și tăcute ale sufletului,este o perioadă de neliniștea crengilor ca niște părți ale
vieții, care aduc nesiguranța, frământarea sufletului. Interjecția,,ah”este surpriza revenirii la
realitate, visul îi imprimase teama că este învăluită în durere, a fost o cale pentru cunoaşterea de
sine, totul se transformă în imaginea unui paradis plin de armonie și calm. Imaginea transformării
fulgilor în flori, jocul razelor este expresia emoției de a trece de la durere la plăcerea de a regăsi
iubirea ,liniștea,,sub ramuri albe”-loc al visului. Timpul verii dizolvă umbrele,lumina alungă
întunericul gândurilor.Prin vis, omul poate ieși din timpul său,poate transforma frigul trecutului în
prezentul iubirii,este aceasta o lege a timpului ce aleargă continuu.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură
egală de 8 silabe, rima este împerecheată şi ritmul este trohaic.
În altă ordine de idei, descrierea, ca mod predominant de expunere, atestă apartenenţa acestei
opere la genul liric.

Fiind o creaţie în care autorul, prin vocea abstractă a eului liric, transmite cititorului în mod
expresiv gânduri şi sentimente, poezia ,,Stai și-asculți sub ramuri’’se încadrează în genul liric.

PASTELUL

Pastelul, recapitulare, clasa a VIII-a+două texte la prima vedere.

Pastelul este o specie a genului liric în versuri în care este descris un tablou din natură și prin care
poetul, aflat în ipostaza de contemplator, își exprimă în mod direct sentimentele trăite în fața
peisajului zugrăvit.
Consider că poezia X de Y este un pastel, deoarece prezintă particularitățile acestei specii literare.

Un prim argument privind apartenența acestui text la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, surprinsă...(ideea poeziei, ce anume este descris: anotimpul, colțul din
natură (pădure, munte, mare, câmpie etc.), momentul zilei surprins (seară, dimineață, noapte etc.)
) Eul liric se lasă fermecat de frumusețea naturii, exprimându-și, în mod direct, sentimentele de
(dragoste, admirație, încantare, nostalgie, resemnare, neliniște, teamă, revoltă etc.) trăite în fața
peisajului contemplat.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat este descrierea literară, prin care poetul
recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: citat descriere (1-2 versuri). Descrierea
este completată de câteva note confesive, mărci ale subiectivității. Astfel, întâlnim forme verbale și
pronominale de persoana I și sau a II-a (ex.)//SAU Poezia reprezintă o formă a lirismului obiectiv,
în interiorul acestuia remarcându-se câteva mărci ale afectivității. Ca mărci ale afectivității se
remarcă prezența diminutivelor, exclamațiilor/ interjecțiilor/substantivelor în vocativ/ verbelor la
imperativ, a punctelor de suspensie. etc.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale (ex.), care ajută la conturarea elementelor ce
compun peisajul. Verbele la timpul prezent/imperfect (ex.) au valoare evocativă și eternizează
frumusețea naturii. Tabloul prezentat este construit pe baza alternanței planurilor ( cosmic,
terestru, uman-ex.)
Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul limbajului expresiv, la nivel stilistic observându-se
prezența epitetelor cromatice, specifice pastelului (ex.) Utilizând o tehnică picturală, poetul
Page 24 of 49
transpune în planul cuvântului imaginea coloristică a peisajului, ilustrând astfel propriile stări
sufletești și viziunea acestuia asupra naturii ( ex: peisaj mohorât-sentimente de tristețe, de
apăsare sufletească: culori vesele: bucurie, admirație față de natura luxuriantă etc. Frumusețea
delicată a naturii este surprinsă prin imagini vizuale ex. Comentează!!!!
La nivel prozodic se remarcă echilbrul compozițional, poezia fiind structurată în n strofe (tipul de
strofă), cu versuri scurte, cu măsura de ...silabe și rimă...
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descris un aspect din natură
prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, consider că poezia X de Y este un
pastel.

Pastelul, Bărăganul, Vasile Alecsandri


,,Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare
Sub cer, în fund, departe, misterios dispare,
Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor,
Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător.

Pustietatea goală sub arşiţa de soare


În patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare,
Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ,
Cu-a sale mari vârtejuri de colb ce zboară-n vânt.

De mii de ani în sânu-i dormind, zace ascunsă


Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă,
Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor
Şi iarna se deşteaptă sub crivăţ în fior.

Acolo floarea naşte şi moare-n primavară,


Acolo piere umbra în zilele de vară,
Şi toamna-i fără roadă, ş-a iernii vijelii
Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii”.

(Bărăganul, Vasile Alecsandri)

Pastelul este o specie a genului liric în versuri în care este descris un tablou din natură și prin care
poetul, aflat în ipostaza de contemplator, își exprimă în mod direct sentimentele trăite în fața
peisajului zugrăvit.
Poezia ,,Bărăganul’’ de Vasile Alecsandri este un pastel, deoarece prezintă particularitățile acestei
specii literare atât la nivel formal, cât și de conținut.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, un imens deșert în strălucirea soarelui. Eul liric contemplativ își exprimă
tristețea copleșitoare, descriind o natură plină de suferință, exprimată prin intermediul imaginilor
vizuale ca-ntr-un film numai cu umbre. Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat
este descrierea literară, prin care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria
sensibilitate: ,,Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ,’’.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale (,, câmpie lungă’’, ,,singurătatea mută’’), care
ajută la conturarea elementelor ce compun peisajul. Verbele la timpul prezent (,,zboară’’, ,,zace’’)
eternizează suferința naturii. Tabloul prezentat este construit pe baza alternanței planurilor cosmic
(,,sub cer’’) și terestru (,,pe cea câmpie’’)
Page 25 of 49
Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul limbajului expresiv, la nivel stilistic observându-se
prezența epitetelor care descriu un tablou dezolant, întunecat:,, iarba este mohorâtă, pământul
negru, pustietatea goală, zarea tristă”. Personificarea ,,Singurătății” este realizată prin trei
adjective-epitete:,,mută, sterilă, nepătrunsă”,explică izolarea locului stăpânit de vântul pustiitor și
umbra morții. Repetiția unor cuvinte,,nici, acolo” accentuează încremenirea solemnă a peisajului.
Adverbul,,acolo” repetat amplifică, prin repetiție, un tărâm al întunericului terestru, al somnului de
veci, al pământului unde floarea nu trăiește, umbra piere, toamna nu-și arată roadele, iar iarna
străbate vijelioasă pustiul. Poetul privește,,câmpia lungă”, nesfârșită pierzându-se misteros în
zarea tristă.Tabloul este dezolant: fără nicio,,casă”- urmă de viață, nici pădure-loc al naturii eterne,
nici râu-simbolul vieții. Această enumerare accentuează lipsa vieții, izolarea unui spațiu lipsit de
orice formă de viață, unde un,,biet”, nefericit călător rătăcit ar privi doar,,o pustietate goală sub
arsița de soare”. Locul părăsit și neumblat se arată întunecat, sumbru cutreierat de,,vârtejuri”,
coloane infinite de colb purtate de vânt.
La nivel prozodic se remarcă echilbrul compozițional, poezia fiind structurată în patru catrene, cu
versuri cu măsura de 13-14 silabe, rima este împerecheată, ritmul iambic conferă solemnitate, o
muzicalitate lentă și sugerează un anumit interior al manifestării naturii eului liric.
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descris un aspect din natură
prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, poezia Bărăganul de Vasile
Alecsandri este un pastel.

În amurg,Tudor Arghezi

PASTELUL este specia liricii peisagiste, în care poetul îsi exteriorizează trăirile prin intermediul
vocii eului liric față de un tablou din natură, valorificând descrierea si o gamă largă a procedeelor
artistice.
Poezia ,,În amurg’’ de Tudor Arghezi este un pastel, deoarece prezintă particularitățile acestei
specii literare.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia de pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, surprins în mijlocul naturii, contemplând, întrucât natura devine
elementul-cheie pentru creație. Eul liric se lasă fermecat de frumusețile naturii, exprimându-și, în
mod direct, sentimentele de admirație, de fascinație, care izvorărăsc din prezența cosașilor ce se
află în mijlocul naturii, însă odata cu venirea amurgului, atmosfera capătă un alt ritm, o altă
imagine.Tema creației apare în poezie pentru a reliefa munca asiduă a artistului, devenind un
moment demn de apreciat de către cititori.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat este descrierea literară, prin care poetul
recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Și câte-o floare, fragedă, săracă’’,
,,murmur depărtat’’.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale ,,murmur depărtat ’’ , ,,sfoara călătoare’’, care
ajută la conturarea elementelor ce compun peisajul. Verbele la timpul prezent ,,ține’’ , ,,taie’’
eternizează frumusețea naturii. Tabloul prezentat este construit pe baza alternanței planurilor: :
cosmic ( zare), terestru (drumuri, holdele) și uman (om după om). Eul liric contemplator își exprimă
bucuria pentru creație care pune stăpânire în viața artistului și care știe că merită multă muncă
pentru a duce la bun sfârșit arta. Poezia este subiectivizată de prezența figurilor de stil și a
imaginilor artistice care oglindesc viziunea autorului asupra peisajului. Varietatea figurilor de stil
subliniază intensitatea trăirilor eului liric impresionat de spectacolul cosașilor din natură, care
muncesc până în amurg. Astfel, imaginea vizuală ,,Prin spicele…om dup om, urmași înaintași’’
accentuează frumusețea artei care ia naștere în natură cu ajutorul muncii permanente și care
oferă bucurie și împlinire oricărui artist; epitetul metaforic ,,sfoara călătoare'' constituie faptul că o
creație ia viață treptat cu ajutorul cercetării; personificarea,,Coasele par, lucind, că vor să zboare''
Page 26 of 49
amplifică ideea că literele și cuvintele care au compus această bogăție artistică vor să se așeze în
cărți, care vor deveni roadele muncii grele ale unui artist, iar metafora ,,undele de aur’’ reliefează
frumuseștea și bogăția vieții unui artist..
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descrisă natura din zori și până-
n amurg prin intermediul căreia sunt exprimate sentimentele eului liric, consider că poezia ,,În
amurg’’ de Tudor Arghezi este un pastel.

DOINA

https://voxvalachorum.ro/despre-doina-populara-definitie-particularitati/

DOINA, specie a genului LIRIC


DEFINIŢIE:
Doina este o creație lirică (vocală sau instrumentală), specifică poporului român, prin
intermediul căreia se exprimă în mod direct sentimente profunde, puternice (de dor, de jale, de
înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură impotriva asupritorilor, regret, etc.). Sentimentele
de dor, jale sunt specific românului, puternic înrădăcinate în structura lui spirituală.
TRĂSĂTURI:

 Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis
din generație în generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi
talentaţi), sincretic (se imbină muzica, poezia și dansul), tradiţional (reflectă mentalitatea,
credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului român).

 Se inspiră din viața poporului român, iar tema comuniunii omului cu natura este
frecventă în doine, deoarece omul din popor a resimţit natura ca pe cineva foarte apropiat
care i-a oferit adăpost, care i-a fost alături la bine şi la rău. Doina reflectă, de asemenea,
atitudinea omului față de viață, faţă de moarte, față de scurgerea timpului, faţă de
asuprire, este expresia directă a unui sentiment de dor: dorul de părinți, de casă, de
mamă, de iubită, de natură, de pribegie etc. În funcţie de aceste trări exprimate, doinele pot
fi: haiduceşti, de jale, de cătănie, de înstrăinare.

 Autorul anonim exprimă în mod direct, nemijlocit, profund și intens o varietate de


sentimente, idei, aspirații, întâlnim mărcile lexico-gramaticale ale eului liric, verbe şi
pronume la persoana I şi a II-a, mai ales dativul etic – exprimat prin formele neaccentuate
ale pronumelui personal -mi ce nu are functie sintactică, ci stilistică, aratând participarea
afectivă a eului liric la cele ce exprimă: De-mi mai mângâ zilele. Eul liric apare în diferite
ipostaze: îndrăgostit (mândra, feciorul), haiduc, meditativ, revoltat. Este prezentă
confesiunea, autoexprimarea, subiectivitatea, iar monologul liric (adresat sau nu) este
modul de exprimare predominant.

 Timpul prezent al verbelor arată că doina este o prezență constantă în sufletul românului,


întreg neamul românesc de-a lungul existenţei sale a vieţuit găsindu-şi refugiul sufletesc în
creaţiile literare ale poporului şi în mijlocul naturii ocrotitoare, care a vibrat la toate
simţămintele lui.

 Expresivitatea susține lirismul textului şi se caracterizează print‐o suită de figuri de stil


variate şi imagini artistice: personificări (a codrului, a doinei), epitete, enumeraţii, metafore,
invocații retorice, paralelismul sintactic (Procedeu de compoziție, specific în general poeziei
populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a
structurii sintactice).
Page 27 of 49
 Doina se remarcă prin muzicalitate, acest lucru fiind reliefat prin elementele de versificaţie
specifice: versurile nu sunt, de obicei, structurate în strofe, sunt scurte, cu măsura de 6-8
silabe, rima împerecheată sau monorimă, ritmul trohaic, dar şi folosirea refrenelor, a
repetiţiilor, a aliteraţiilor ce asigură efecte eufonice atât de necesare modalității de zicere a
doinei –cântarea.
 Oralitatea/Limbajul popular este evidenţiat prin muzicalitatea versurilor, cât şi prin
prezenţa cuvintelor regionale, arhaisme, dimnutive, cuvinte specifice mediului rural,
pastoral, haiducesc. Întâlnim interjecţii, enunţuri exclamative sau interogative ce subliniază
caracterul oral şi popular şi conferă textului o expresivitate aparte.
- România este prezentă pe lista patrimoniului cultural imaterial al
umanitățiii UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005) și cu Doina (inclusă
la 2 octombrie 2009).
DOINA, argumentare

Opera literară............................are toate trăsăturile definitorii genului liric (exprimarea


directă a sentimentelor, prezenţa „eului” liric, expresivitate, subiectivitate, muzicalitate) şi este ca
specie o doină.
Doina este o creaţie lirică, specifică poporului român,de factură populară prin intermediul
căreia se exprimă în mod direct, de obicei pe un fond muzical, sentimente profunde şi puternice
de dor, de jale proiectate într-un cadru rural sau pastoral.
Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis
din generație în generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentaţi),
sincretic (se imbină mai multe arte: muzica, poezia ), tradiţional (reflectă mentalitatea,
credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului român).
Un prim argument îl regăsim la nivelul conţinutului, deoarece autorul anonim îşi
transmite nemijlocit/direct, în această operă, sentimente de............. (de revoltă, tristeţe, iubire, ură
impotriva asupritorilor, regret)....faţă de..........................(exemple de versuri din text) , aşadar este
o doină de....................( de dragoste, de haiducie, de cătănie, de înstrăinare).
În plus, „vocea” autorului este eul liric, care aici este în ipostază..........( meditativă,
îndrogostit, haiducul revoltat, reflexivă) ce îşi cântă dorul de ..................... Întâlnim ca mărcă
lexico-gramaticală specifică textelor populare dativul etic „mi” ce redă participarea afectivă a
eului liric la cele ce exprimă. Este prezentă confesiunea, autoexprimarea, iar monologul liric
(adresat sau nu) este modul de exprimare predominant.
De asemenea, caracterul de doină e susţinut la nivel expresiv şi imagistic. Apare
comuniunea om-natură, deoarece autorul anonim găseşte în natura ocrotitoare refugiu şi ajutor,
aceasta vibrând la toate trăirile lui, fapt relevat prin referire la elemente spaţiu înconjurător ( foaie
verde de...., codru, ......).
Expresivitatea textului este evidenţiată printr-o suită de figuri de stil, mai ales repetiţii („.....” ,
„........”.), personificarea a dorului/ a doine/ a codrului („.....” , „........”.),comparaţii („.....” , „........”.),
enumeraţiile, paralelismul sintactic (Dăm exemple şi analizăm cele mai expresive/ ilustrative figuri
de stil). Acestea traduc sentimente intense de.......................................
Un alt argument îl constituie construcţia textului. Caracterul oral este evidenţiat
printr-un limbaj specific, întregul discurs pare transmis prin viu grai, deoarece întâlnim expresii
populare ( foaie verde de.../frunză verde..), interjecţii/ exclamaţii (...............), forme arhaice/
regionale specifice mediului rural/pastoral (.......................)/ forme inversate ale verbului („arde-mi-
Page 28 of 49
te-ar)”, folosirea diminutivelor ( doiniţă) ce sugerează afectivitatea. Toate acestea conferă textului
o expresivitate aparte.
Semnalăm, de asemenea, elementele de versificaţie specifice liricii populare: textul are o
structură monobloc (versurile nu sunt structurate în strofe), versurile sunt scurte, cu măsura
de.......... silabe, rima..... (împerecheată/ monorimă), ritmul trohaic. Folosirea refrenelor, a
repetiţiilor, asigură efecte muzicale/eufonice atât de necesare modalităţii de zicere a doinei –
cântarea.
Ţînând seama de argumentele invocate anterior, putem concluziona că textul este o
sugestivă ilustrare a speciei doină
Cum argumentezi ca Doina Populara este specie a genului liric 

Pasul 1: Definitia Doinei 


Doina populara este o specie a genului liric in versuri, cu caracter oral, anonim,
popular si sincretic in care sunt exprimate in mod direct sentimentele puternice
(eul liric) de dor, de dragoste, de jale, de tristete, de instrainare proiectate intr-un
mediu rural, pastoral. In functie de continutul si motivele dezvoltate, doinele se
clasifica in doine de dragoste, de dor, de catanie, de voinicie, de haiducie. 
Pasul 2: Introducerea 
Opera literara „X” ilustreaza specia doina prin trasaturile sale de continut si forma. 
Pasul 3: Primul Argument (Tema doinei+Subiectivitatea
lirismului/exprimarea eului liric) 
In primul rand, motivul literar central acestui text este ……….. (dragostea, haiducia,
dorul, catania etc), eul liric transmitand trairi si sentimente puternice provocate de
………….. (dorul de casa, dragostea pentru o persoana etc). Subiectivitatea lirismului
se remarca in text sub forma unor marci ale afectivitatii cum ar fi: (dam minim doua
exemple) interjectii (+exemplu), substantive in vocativ (+exemplu), verbe si
pronume la persoana a II-a, ca marci ale adresarii directe (+exemplu), verbe si
pronume la persoana I (+exemplu). 
Pasul 4: Al Doilea Argument (Imagini artistice si Figuri de Stil din cadrul
natural) 
In al doilea rand, expresivitatea acestei opere literare este specific populara,
imaginile artistice si figurile de stil fiind create cu ajutorul unor termeni din
campul lexical al naturii, cu scopul de a evidentia comuniunea (legatura) om-natura,
o constanta a folclorului literar. Prin interjectia / epitetul / personificarea / comparatia
………(“citat”) creeaza o analogie (paralela / comparative) intre sentimentele de ………..
(ce sentimente reies din acea figura de stil). De asemenea, o figura de stil specifica
doinei este repetitia (“citat”) cu scopul de a accentua trairile eului liric. O alta
caracteristica este prezenta arhaismelor si/sau regionalismelor. 
Pasul 5: Concluzia 
In concluzie, pe baza argumentelor enuntate anterior, afirm ca opera „X” culeasa de Y
este doina populara.

FLORICICA
Def. Doina populară este specia genului liric în versuri, cantata, în care sunt
exprimate, de obicei, pe un fond muzical, puternice sentimente de dor, de jale, de înstrăinare,
de revoltă, proiectate într-un mediu rural și pastoral.
    Opera literară Floricica este o doină populară, deoarece prezintă particularitățile acestei
specii literare.
    În primul rând, fiind o creație populară, are toate trăsăturile acesteia: autor anonim și
colectiv, caracter oral și sincretic. Caracterul tradițional rezidă din temele și motivele
Page 29 of 49
abordate, limbajul poetic și elementele genului liric specifice. Ținând cont de sentimentele
transmise, operar literară citată este o doină de jale. Tema o constituie intensitatea
sentimentului de neputință față de trecerea ireversibilă a timpului. Astfel, textul este
conceput sub forma unui aparent dialog, eul liric făcându-și simțită prezența prin mărci
lexico-gramaticale specifice: verbe la persoana I “mă dusei”, “să găsesc” și pronume la
persoana I “mi”. Titlul este format dintr-un substantiv comun articulat, ce desemnează
instanța referențială.

    În al doilea rând, sentimentul puternic de jale domină, fiind redat, la nivel stilistic, prin
figuri de stil variate. Astfel, personificarea Și s-o/ntreb...../ Pleacă....? evidențiază legătura
trainică, specială dintre om și natură (motiv folcloric). Metafora Arde sufletu-mi și geme
accentuează durerea provocată de trecerea timpului,iar versul Floare sunt sau iarbă verde
sugerează cele două ipostaze ale ființei. 

     În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, se poate afirma că textul dat este o doină
populară, ce redă, prin mijloace expresive, intensitatea puternică a sentimentului de jale
provocat de trecerea timpului.

Sau mai pe scurt

Floricica  
Doina este o specie a liricii populare ,in versuri, care insotita de o melodie exprima gama
cea mai larga si mai intensa de sentimente, cum ar fi: de dor, de jale, de haiducie, de
veselie, etc. 
Creatia ,,Floricica" este o doina populara de jale deoarece floarea isi exprima sentimentele
de tristete in fata sortii sale si a trecerii inevitabile a timpului, prin acesta exprimandu-se eul
liric. 
Fiind o doina populara apar teme si motive specifice folclorului si relatiei om- natura sub
forma versurilor grupate si a figurilor de stil. Comunicarea dintre om si natura apare destul
de des in doine si in acest fel sunt folosite diferite figuri de stil cum ar fi epitetele si
personificarile. Printre acestea se regaseste si doina populara,, Floricica" in care planta este
personificata, floricica comunicand cu o fiinta umana. 
In concluzie, pe baza argumentelor aduse , creatia lirica in versuri pe un fond muzical, spusa
sau cantata Floricica este o doina populara anonima (adica cu autor necunoscut).

Doină, doină, cântec dulce! Doine de dragoste Doine de haiducie


Cândte-aud nu m-așmai duce! “Frunză verde de migdale ◊◊◊
Doină, doină, vers cu foc! Cîta boală-i pe sub soare Codrule, frate mi-ai fost
Cândrăsunieustauîn loc. Nu-i ca dorul arzătoare! Şi loc bun de adăpost
Bate vânt de primăvară, Frunză verde şi-o alună, Când eram eu fugărit
Eucântdoinapeafară, Cîtă boală-i pe sub lună Şi de jandari hăituit;
De mă-ngân cu florile Nu-i ca dorul de nebună. Când eram lotru-n pădure
Șiprivighetorile. …………………………. Cu puşcă şi cu săcure.
Vine iarnaviscoloasă, De amar ce-am suferit Cu frunza m-acopereai,
Eucântdoina-nchisîncasă. Inima mi s-a-mpietrit. Cu umbra mă răcoreai.
De-mi maimângâizilele, Şi de mult ce pătimesc, Acum de rele-am scăpat,
Zilelesinopțile. Nu mai plîng ,nu mai simţesc Da de tine n-am uitat.
Frunza-n codrucâtînvie, Dar mereu mă prăpădesc!” Mi-a venit şi mie rândul 

Page 30 of 49
Doinacânt de voinicie, “Foaie verde fir mohor Să îţi întorc crezământul.
Cade frunzagiosîn vale, De ţi-a fi de mine dor,  ◊◊◊
Eucântdoinacea de jale. Răsădeşte-un pomuşor; Codrule cu frunza lată,
Doinazic, doinasuspin, ……………………… Că mi-ai fost tare bun tată,
Tot cu doinamămaițin. Pe mine de mi-i iubi, Când m-a urât lumea toată.
Doinacânt, doinașoptesc, Pomuşorul ţi-a-nflori. Codrule cu frunza lungă,
Tot cu doinaviețuiesc. Gîndeşte, dragă, la mine Că mi-ai ţinut cândva umbră,
Cît gîndesc şi eu la tine Mi-ai fost ca o mamă dragă
VasileAlecsandri, Zile-ntregi şi nopţi senine, Când m-a urât lumea-ntreagă.
Poesiipopulare ale românilor, Doar va fi odată bine .” Codru cu frunza domnească,
1852 Gerul nu te veştejească,
Că eşti casă românească.
 (LUCIAN BLAGA, 
Antologie de poezie populară)
◊◊◊

Doine de cătănie Doine de înstrăinare Doine de jale


“Frunză verde şi-un dudău, Celui ce-a lasatofatul 
Plânge-mă, mamă, cu dor Doamne, mult mi-i traiul Iarta-i, Doamne, pacatul!
Căţi-am fostvoinicfecior greu! Caomul dacă ofteaza
Şi de grijăţi-am purtat, Mult mi-e greu şi mult mi-a fi, Parca se maiusureaza.
Ogorulţi l-am lucrat, Prin străini cît oi trăi. Doamne, cu al meuoftat
Iar de când m-am cătănit, Doamne , cum puseşi la Si soarele s-a-ntunecat,
Viaţa mi s-a otrăvit cale, Parcaeu l-am blestemat;
Cătânjescînţăristrăine Ape seci, locuri de jale, De oftatce-am oftateu 
Şi tot plânggândind la tine. Munţi şi dealuri la hotar, Pietul ma doare din greu;
Mult mi-e dor, mămucă, dor S-o duc, Doamne, mai De oftat ce-am oftat tare,
De celcodrufrăţior amar.” Furca pieptului ma doare."
Şi de stânacea cu oi
Şi de cântec de cimpoi! Gr. G. Tocilescu, Materialuri
Mult mi-e dor, mămuca mea, folcloristice
De ceamândrăviorea
Care măiubeam cu ea!
Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
Şimă-ndeamnă la păcat,
Sămălas de cătănie
Şisă fug la ciobănie,
Orice-a fi cu mine, fie.

ALGORITM
Text suport Doina
1.Ce este sau ce conţine primul vers al doinei ?
2.Stabiliţi : a) măsura versurilor
b) rima versurilor
c) ritmul poeziei
3.Atestaţi şi extrageţi mărcile eului liric .
4. Alege sentimentele pe care eul liric le transmite în mod direct prin intermediul figurilor de
stil şi al imaginilor artistic

DEZNĂDEJDE RECUNOŞTINŢĂ UIMIRE


NOSTALGIE PUSTIIRE
ÎNGRIJORARE
Page 31 of 49
RESEMNARE                   MULŢUMIRE NEDUMERIRE
REGRET DISPERARE DRAGOSTE
GROAZĂ ADMIRAŢIE BUCURIE
ÎMPLINIRE SURPRINDERE EXTAZ
STABILITATE ENTUZIASM MELANCOLIE
ÎNCÂNTARE                 TRISTEŢE             
AMUZAMENT
SPERANŢĂ                 INDIFERENŢĂ DURERE

5. Poezia propusă este o doină de ……


6. Extrageţi versuri din poezie prin care să ilustraţi următoarele însuşiri ale doinei :
-doina alină durerea :…………………………
-doina inspiră încredere :……………………..
-doina este susţinător moral:………………….
7. Extrageţi versurile din poezie prin care să ilustraţi următoarele însuşiri ale doinei :
-muzicalitate şi frumuseţe :……………………………….
-sensibilitate şi pasiune :……………………………………
-dragoste faţă de natură:…………………………………….
8. Stabiliţi timpul verbelor în poezie .
9. Argumentaţi care este efectul timpului prezent
10. Prin ce figură de stil i se atribuie însuşiri umane doinei? Care este rolul personificării ;
11. Alegeţi şi argumentaţi :
-doina este privită ca un confident
-doina apare ca un prieten drag
-ea ocroteşte şi alină durerile românului
-ea îl ajută pe om să supravieţuiască

- Acrostih (Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un
cuvânt

Dor, dragoste, deznădejde, disperare, durere


Of, om, oralitate
Iubire, intens, instrăinare
Nostalgie, nemulţumire, natura
Admiraţie, anonim

COMPUNEREA NARATIVA

Compunerea narativă!

1. Introducerea se poate realiza:

-printr-un scurt pasaj descriptiv se vor prezenta locul, timpul, personajul/personajele;


+printr-o adresare directă către cititor, printr-o evocare (ex: Îmi amintesc și acum...Totul a
început.... Se părea că ziua aceea va fi ca toate celelalte); folosind un pretext (găsirea unei
scrisori, un eveniment, un fapt divers dintr-un ziar, iesirea de la film, plecarea într-o excursie,
întâlnirea la o lansare de carte…)
!!! Recomandări pentru cadrul povestirii: se va folosi prezentul sau imperfectul, cu verbe statice;
-primele rânduri corespund expozițiunii: introduceti indici spațiali și temporali, prin intermediul
cărora se vor sugera/ prezenta/ crea spațiul acțiunii și timpul, reconstituiți spațiul sau personajele
Page 32 of 49
prin câteva detalii, astfel încât să devină vii pentru cel ce va citi textul;
-faceți decorul sensibil cititorului prin cât mai multe tipuri de imagini vizuale, tactile, auditive etc;
prezentați-l, astfel încât cititorul să poată simți, auzi, elementele decorului;
-plecați de la întrebări de tipul: Unde? Când? Cum? Cine? Ce? De ce? Cu ce scop? (nu e
obligatoriu să răspundeți la toate aceste întrebări, vă puteți mărgini doar la unele), uneori, e de
efect să intri direct în miezul acțiunii, al intrigii.

2. Cuprinsul:

-întâmplarea relatată trebuie să fie prezentată progresiv, să existe un anume suspans, și să poată
identifica momentele subiectului, pentru a ține treaz interesul cititorului.

Intriga

-redusă ca pondere, deosebit de importantă, deoarece determină întreaga acțiune;


-este momentul în care, locul stării liniștite de la început, se creează o atmosferă tensionată prin
apariția unui element perturbator (conflict, dificultate care trebuie depașită, o stare de neliniște,
insinuarea unei stări de teamă, dispariția unui lucru, apariția unui personaj ciudat etc.)
-trecerea de la o atmosferă la alta, ideea de schimbare se realizează cu ajutorul unor conectori
temporali (brusc, deodată etc) și logici (dar, însă, etc.) și prin înlocuirea timpurilor verbale de la
imperfect, perfect compus: apar detalii care să justifice starea de tensiune și verbe sau
substantive care să redea stări sufletești din câmpul lexical al cuvintelor exprimând surprinderea,
neliniștea, teama, tensiunea: a se înfiora, a se uimi, a dezvălui, a încremeni etc.
!Recomandări: creați o situație care să provoace dezechilibru (întâlnirea personajului cu un
dușman mai vechi, cu o fată frumoasă, pierderea unui lucru, o dorință care se cere neapărat
îndeplinită etc.)
+anunțați discret evoluția evenimentelor viitoare, lăsând cititorul să anticipeze urmarea sau, din
contra, introduceți-l pe o pistă falsă pentru a-i provoca o surpriză;
+evitați răsturnările bruște de situații care nu sunt veridice (în cazul în care nu este vorba despre
un basm, o poveste, o scriere SF);

Desfășurarea acțiunii

-momentul cel mai amplu, cuprinde prezentarea pe larg a evenimentelor declanșate de intrigă;
-apar mai multe personaje care trebuie să fie individualizate și puse să acționeze;

Punctul culminant

-momentul în care tensiunea atinge maximul de intensitate;


-evoluția evenimentelor trebuie să surprindă, să creeze o stare de tensiune, să trezească emoția,
curiozitatea cititorului cu privire la cum se va rezolva situația dificilă prin care trec personajele;
pentru a realiza surpriza și a atrage atenția asupra unor întalâmplări survenite pe neașteptate, se
pot folosi conectori precum: dar, brusc, dintr-odată etc.

3. Încheierea

Deznodământul

-finalul unei narațiuni; este strâns legat de acțiunile prezentate în dezvoltarea subiectului, în care
conflictele își găsesc rezolvarea, iar personajele apar în alte ipostaze decât la începutul povestirii;
Page 33 of 49
-previzibil sau imprevizibil (prin ultimele fraze răstoarnă așteptările cititorului , invitându-l să
recitească textul); închis sau deschis (textul se încheie printr-o întrebare, o acțiune neasteptată,
relansează o ipoteză, creând impresia că nimic nu e definitiv); fericit sau trist.

Compunere narativă

Planul simplu de idei al compunerii:

,,În vacanța de vară la bunici am plecat cu părinții într-o excursie.’’


,,-Un obstacol ne-a ieșit în cale în pădure.’’
,,-M-am hotărât să traversez singur râul.’’
,,-Eram în pericol să mă accidentez.’’
,,-Am ieșit victorios din această încercare.’’

Dă un titlu sugestiv compunerii tale!

Situația inițială (loc, timp, personaje) Când?Cum? Cine? Unde?

,,În ultima zi din vacanța de vară petrecută la bunici, într-o zonă de munte (care?) părinții au decis
că vom avea parte de încă o excursie.’’

(Precizează unde va avea loc excursia, cum era dimineața în care ați pornit la drum, din cine era
alcătuită familia ta?)

Cauza acțiunii (elementul declanșator al faptelor) De ce?

,,Tata mergea hotărât în fața grupului, în timp ce fratele meu era preocupat să imortalizeze cu
telefonul orice colțisor.’’

(Povestește cum ați întâlnit deodată un obstacol: un trunchi de copac care unea malurile râului de
munte de-a lungul căruia mergeați, cum este râul? Aveați două variante: care?)

Desfășurarea acțiunii și situația dificilă (derularea evenimentelor) Ce se întâmplă?

,,Știind că oricum va trebui să traversăm pe malul celălalt, eu, fratele și sora mea i-am întrebat pe
ai noștri dacă puteam să facem echilibristică pe buștean.’’

(Povesteste de ce tata a refuzat să vă lase, însă tu ai fost singurul care a încălcat interdicția
tatălui.)

,,Abia în clipa aceea mi-am dat seama cât de adâncă era prăpastia de sub mine, cât de
alunecoasă era scoarța și cât de plin de bolovani și de lat era râul.’’

(Povestește cum au reacționat părintii când au văzut ce faci, ce ai simțit tu când ți-ai dat seama de
pericol, dar era prea târziu să te mai întorci, cum ai reușit, în cele din urmă, să mergi în echilibru
pe tot bușteanul, …?)

Situația finală (deznodământul) Cum se încheie întâmplarea?

,,Ultimii doi metri i-am parcurs aproape alergând și am ajuns pe malul celălalt fericit.‘’

Page 34 of 49
(Povestește cum te-ai simțit în final și ce au făcut părinții când au văzut că ai scăpat cu bine.)

Observatie: Punctul de vedere din care se pot relata faptele poate fi implicat, povestirea
realizându-se la persoana I (perspectiva narativă subiectivă) sau detașat, la persoana a III-a
(perspectiva narativă obiectivă).

MODELE DE COMPUNERI NARATIVE

6. Compuneri narative
 
6.1. Povestirea unei intamplari amuzante:
a) din clasa
b) din timpul unei teze/lucrari de control
6.2. Povestirea unui conflict dintre doi colegi pe care i-ai ajutat sa se impace
6.3. Povestirea unui film
6.4. Relatarea unei experiente personale:
a) amuzanta
b) fericita
6.5. Continuarea unui text cu inceput dat
6.6. Continuarea unui text cu final dat
6.7. Compunere narativa cu o fraza integrata in cuprins
6.8. Povestirea unei intamplari la care autorul sa fie martor
6.9. Redactarea unui articol de revista pe tema unei aventuri
6.10. Compunere narativa cu titlu dat: „As vrea sa fiu erou”
6.11. Povestirea aceleiasi intamplari din perspectiva diferita:
a) subiectiva
b) obiectiva
6.12. Ilustrari ale unor proverbe:
a) „Ce tie nu-ti place, altuia nu face.”
b) „Prietenul la nevoie se cunoaste.”
 
6.1. a) Povestirea unei intamplari amuzante din clasa
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o intamplare petrecuta la
scoala,
in clasa.
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Intr-una din zilele lunii mai anul trecut, eram la scoala si toti eram nerabdatori sa terminam mai
repede orele si sa stam putin in parc, pentru ca afara era foarte frumos si gandul nostru era numai
la joaca.
Mai aveam doua ore pana la sfarsitul programului si era pauza. Deodata, vedem pe unul dintre
colegi ca vine de afara, tinand cu grija ceva la piept. Ne-am strans toti in jurul lui sa vedem ce are

Page 35 of 49
acolo. Din bluza de trening a colegului nostru se zarea un cap mic si pufos al unui pisoi adorabil.
Toti voiam sa il mangaiem si sa ne jucam cu el, dar soneria ne-a anuntat ca ora urma sa inceapa.
 
Cu regret, ne-am asezat toti in banci asteptand venirea profesorului. Aveam ora de geografie si
doamna profesoara a intrat in clasa, zambindu-ne ca de obicei. Lectia a inceput si, dupa ce cativa
colegi au iesit la harta si au raspuns, doamna profesoara a inceput sa predea. Era liniste deplina
in clasa si se auzea doar vocea doamnei care ne explica despre rauri si ape. Dintr-odata, insa, s-a
auzit un mieunat subtire si tremurat. Noi stiam despre ce este vorba, dar doamna profesoara, nu.
Mai intai, a tresarit, vizibil surprinsa. Apoi ne-a intrebat ce se aude... cu chiu cu vai am recunoscut
si colegul meu i-a aratat pisoiul. Atunci, doamna profesoara a luat pisicuta si a asezat-o langa
geanta dumneaei pe catedra.
 
Cand, ce sa vezi? Pisoiul si-a gasit frumusel loc in geanta doamnei si a adormit acolo multumit.
Toti am inceput sa radem, iar la sfarsitul orei, doamna profesoara a plecat acasa cu pisoiul in
geanta. Si acum il are si ne arata din cand in cand poze cu el. Mereu radem cand ne amintim cum
a dormit instantaneu in geanta doamnei.
 
6.1. b) Povestirea unei intamplari amuzante din timpul unei teze/lucrari de control
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o intamplare petrecuta in
timpul unei teze/lucrari de control.
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Eram in ultimele saptamani ale semestrului al doilea si toti eram concentrati la maxim deoarece
erau saptamanile cu cele mai multe teste si cu tezele de sfarsit. Era luna mai si afara era din ce in
ce mai cald si mai frumos, dar niciunul dintre noi nu avea timp sa iasa in parc sau pe teren la un
meci de baschet.

Intr-una din zile, insa, s-a intamplat ceva care ne-a amuzat pe toti. Eram in clasa, in timpul tezei la
matematica, ultima teza, de fapt, dar si cea mai grea. Toti scriam concentrati, cu mintea plina de
calcule si de socoteli, dar mai ales problemele de geometrie ne dadeau batai de cap. Deodata,
insa, pe geamul deschis a intrat un fluture magnific. Avea aripile mari si colorate cu o multitudine
de nuante, de la rosu
aprins la un albastru profund. Fluturele s-a invarti de mai multe ori prin clasa, fiind atras mai mult
de plantele care se aflau pe ici si colo. Domnul profesor de matematica urmarea fluturele cu multa
atentie, de parca nu mai vazuse niciodata asa ceva pana atunci. Ce-i drept, fluturele era chiar
frumos. „Ce-ar fi, mi-am soptit in gand, sa se aseze pe umarul meu?”... si, spre surprinderea mea,
dupa cateva clipe, fluturele s-a oprit din zbor si mi s-a asezat pe umar, asa cum imi dorisem.
 
Nu a plecat de acolo tot restul orei, iar toti colegii ma priveau invidiosi. Am facut cea mai buna teza
la matematica din viata mea si am luat nota zece cu felicitari... cred ca datorita acelui fluture
minunat care m-a inspirat.
 
6.2. Povestirea unui conflict dintre doi colegi pe care i-ai ajutat sa se impace

Page 36 of 49
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi un conflict intre doi colegi, pe
care
i-ai ajutat sa se impace.

In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Iarna trecuta ne jucam mai multi colegi afara in curtea scolii. Era pauza mare si toti ne bucuram de
zapada moale si pufoasa care era din belsug pe terenul de sport si din care faceam bulgari mari si
rotunzi cu care ne alergam sa ne lovim.
 
Toata curtea scolii rasuna de rasetele si tipetele noastre de bucurie. Nu mai fusese demult zapada
si ne bucuram de ea cat puteam de mult. Deodata, mi-am dat seama insa ca ceva e in neregula.
Doi dintre colegii mei de clasa, Andrei si Mihai, transformasera joaca intr-o adevarata cearta.
Vocile lor rasunau ascutite si rautacioase, fiecare dintre ei il acuza pe celalalt ca l-a lovit prea tare
cu bulgari si ca a facut-o intentionat. Nu imi placea sa-i vad certandu-se, pentru ca amandoi erau
colegii si prietenii mei, asa ca m-am hotarat sa intervin. si... bine am facut ca m-am indreptat spre
ei, caci cearta era pe punctul de a se transforma in bataie in regula. Am oprit tocmai la timp
pumnul lui Mihai indreptat spre fata lui Andrei si i-am despartit. Nu mi-a fost deloc usor sa ii
conving pe cei doi baieti sa se calmeze si, mai mult, sa-si ceara scuze unul fata de celalalt, caci,
asa cum se intampla de obicei, vina era impartita.

Intr-un final, insa, am reusit sa-i impac si amandoi mi-au multumit pentru ca nu i-am lasat sa strice
o prietenie frumoasa. Rasplata mea a fost pe masura: nu mi-am pierdut niciun prieten si, in plus,
dupa ore, am baut toti trei o ciocolata calda pregatita de Andrei, numai buna sa ne incalzeasca
dupa alta repriza de bulgareala.
 
6.3. Povestirea unui film
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti un film vazut recent/filmul
tau preferat.
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Filmul meu preferat este unul mai vechi, pe care l-am descoperit datorita parintilor mei si de care
niciunul dintre colegii mei nu a auzit macar. Se numeste „Terminator” si face parte dintr-o serie
intreaga de filme cu acelasi titlu.
 
Cel care imi place mie mult este partea a doua si are ca protagonist un adolescent, John Connor,
care afla ca el este cel care va avea misiunea sa salveze omenirea de suprematia robotilor care
incercau sa distruga oamenii definitv. John este ajutat insa tot de un robot, pe care el insusi il

Page 37 of 49
trimite din viitor sa ii fie aproape, dar si de mama lui, Sarah Connor, care il pregatise inca din
copilarie pentru rolul de salvator al lumii. Insa cei trei au de infruntat un robot foarte avansat,
T1000, si, in plus, incearca sa distruga Skynet, compania care urma sa creeze robotii inteligenti ce
au atacat apoi oamenii. Dupa o serie de aventuri palpitante, John si mama lui, alaturi de
Terminatorul care ii ajuta, reusesc sa-i distruga atat pe T1000, cat si compania de la care a pornit
totul. insa, pentru ca niciun pericol sa nu mai existe, trebuie distrus si Terminatorul care le-a fost
alaturi, chiar daca aceasta decizie ii sfasie inima lui John, care gasise in robotul rece si impersonal
cel mai bun tata pe care il avusese vreodata.
 
M-a impresionat mult filmul acesta si, ori de cate ori il revad, inteleg valoarea adevaratei prietenii
si puterea sacrificiului.
 
6.4. a) Relatarea unei experiente personale amuzante
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o experienta personala
amuzanta.
in compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Cu ceva timp in urma, in vacanta de vara dinaintea clasei a VIII-a, eram la bunici, intr-un sat de
munte pierdut intre livezi umbroase si gradini inmiresmate. Ma bucuram din plin de vacanta in care
nu faceam nimic altceva cat era ziua de lunga decat sa ma joc cu prietenii mei si sa colindam
toate imprejurimile satului.
 
Nimic nu imi placea, insa, mai mult, decat sa mergem la scaldat in raul de la marginea satului si
adesea uitam cu desavarsire de trecerea timpului cand ne zbenguiam in apele racoroase. Intr-una
din zile, insa, bunica ma roaga sa o ajut cu ceva treburi prin gospodarie... lucru pe care il faceam
cu placere, de altfel, mai ales ca nu se intampla prea des. I-am zis deci bunicii ca o ajut, dar
mintea mea era in cu totul
alta parte, la scaldat alaturi de tovarasii mei de joaca de care stiam ca sunt acolo. Ma simteam ca
Nica din „Amintirile” lui Creanga, asa as fi vrut si eu sa ma duc la scaldat. si... m-am dus. Dar tot
ca la Creanga, bunica a venit si mi-a luat hainele ca sa-mi dea o lectie…
 
Lectia a fost bine-meritata si inca rad cu bunica atunci cand ne amintim de figura spasita pe care o
aveam cand am venit de la scaldat fara haine si infometat pe deasupra.
 
 
6.4. b) Relatarea unei experiente personale fericite
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o experienta personala
fericita.
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.

Page 38 of 49
 
Una dintre cele mai fericite clipe din viata mea de pana acum a fost atunci cand am luat premiul I
la un important concurs de desen, unul dintre cele mai grele de acest gen.
 
Imi place sa desenez de cand ma stiu, dintodeauna mi-a placut sa imi exprim gandurile si ideile
sub forma unor linii care, incetul cu incetul, capata forme si culori. intreaga casa, de altfel, este
plina cu desenele mele, caci parintii mei le pastreaza pe absolut toate.
 
Participam din cand in cand la concursuri de desen, la indemnul doamnei profesoare de la scoala,
dar nu ma gandeam niciodata la ce premiu voi lua. Pentru mine, mult mai importanta era ocazia
de a desena si, mai ales, provocarea de a-mi supune imaginatia sa ilustreze tema data, care nu
era chiar accesibila.
 
Cu atat mai mult, la concursul national de desen dedicat pictorului Nicolae Grigorescu, nu ma
gandeam ca voi lua vreun premiu. Ma pregatisem, totusi, mult pentru acest concurs, pentru ca
orice prilej era bun sa-mi exersez calitatile, iar in ziua concursului, eram detasata si cu sufletul
impacat. Totusi, aveam in sufletul meu o mare liniste, iar tema care imi picase imi placea foarte
mult. Am dat, astfel, tot ce a fost mai bun, iar la sfarsit, chiar eram multumita de creatia mea.
 
A fost prima data cand ma gandeam ca, intr-adevar, lucrarea mea este buna si ca, poate, voi lua o
mentiune. Nu mica mi-a fost mirarea, insa, cand numele meu a fost strigat ultimul, deoarece
luasem premiul I al concursului, care imi aducea si o excursie de studii in Italia, in galeriile
pictorilor celebri ai Renasterii.
 
M-am simtit extrem de fericita pentru reusita mea si asta mi-a dat incredere si curaj sa merg mai
departe cu pasiunea pe care o am.
 
6.5. Continuarea unui text cu inceput dat
 
Redacteaza o compunere deminumum 150 de cuvinte in care sa continui textul care incepe cu
urmatoarea fraza: „ nca de cand m-am trezit dimineata, stiam ca ziua urma sa fie...”
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Inca de cand m-am trezit dimineata, stiam ca ziua urma sa fie grozava de-a dreptul. Soarele
stralucea afara cu putere si eu ma simteam fantastic. Era ziua mea de nastere si asteptam cu
nerabdare sa vad ce surpriza mi-au pregatit parintii mei... doar implineam 14 ani.
 
Nu le cerusem niciun cadou in mod deosebit, le spusesem doar sa-mi faca o surpriza, deci nu
prea stiam la ce sa ma astept. De jos, de la bucatarie se simtea miros de clatite, micul meu dejun
preferat. Am coborat, iar mama ma astepta cu un teanc mare de clatite cu dulceata de zmeura
aburinde. Am mancat si apoi m-am schimbat in graba caci mama ma tot zorea. imi spunea ca
trebuie sa plecam, dar fara sa-mi spuna unde. in cateva minute, eram toti in masina, iar tata a
pornit la drum. Atmosfera era placuta, pana si sora mea care, de obicei, este din cale-afara de

Page 39 of 49
stresanta era acum chiar suportabila. Dar... tot asteptam sa vad unde mergem si ce surpriza mi s-
a pregatit.
 
Am mers ce am mers cu masina si, destul de previzibil, ne-am oprit la Gradina Zoologica a
orasului, unul dintre locurile mele favorite, de altfel. Am petrecut cateva ore bune printre animale
pana cand ii vad pe parintii mei ca se tot privesc semnificativ si am inteles ca trebuie sa plecam.
 
Credeam ca mergem direct acasa, dar... abia acum urma surpriza... toti colegii si prietenii mei
erau adunati la o terasa din apropierea casei mele si mi se pregatise o minunata petrecere-
surpriza... cea mai grozava din viata mea.
 
M-am simtit extraordinar alaturi de cei dragi mie la petrecerea de ziua mea... intr-adevar, ziua a
fost grozava.
 
6.6. Continuarea unui text cu final dat
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa imaginezi inceputul si cuprinsul unui
text narativ care sa se incheie cu fraza: „Mai mult chiar, dupa toate cele intamplate, am inteles
valoarea adevaratei prietenii.”
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Intr-una din zilele vacantei de vara a anului trecut eram impreuna cu prietenii mei la joaca in satul
bunicilor, undeva intr-un sat de munte din judetul nostru. Vremea era frumoasa si calduroasa,
numai buna pentru a sta afara si a te zbengui cat e ziua de lunga.
 
Eram cu totii veseli si pusi pe sotii, ne alergam si ne ascundeam prin livada intinsa a bunicului si,
cand oboseam, ne asezam pe o patura la umbra si jucam carti. Deodata, insa, Maria, una dintre
fete, se ridica speriata de pe patura, tipand cat o tinea gura. Niciunul dintre noi nu intelegea ce i s-
a intamplat.
Ba mai mult, Mihai, unul dintre baieti, a inceput sa rada de ea. Maria, insa, era ingrozita de-a
dreptul.
Cu chiu cu vai, s-a linistit si a reusit sa ne spuna ca tocmai fusese intepata de o albina si era
alergica la albine... Toti am incremenit, fara sa stim ce avem de facut... Doar Alexandra, cea mai
mare din grupul nostru si prietena cea mai buna a Mariei, nu si-a pierdut cumpatul. A luat telefonul
si a sunat la salvare, iar apoi a fugit la farmacia din apropiere si in cateva minute s-a intors cu un
medicament antialergic pe care i l-a dat Mariei. Noi priveam speriati cum Maria se simte din ce in
ce mai rau si cele 15 minute pana a venit salvarea ni s-au parut 15 ani.
 
Medicul de pe ambulanta a fost impresionat de gestul Alexandrei care a si mers cu Maria la spital
ca sa fie sigura ca este in afara de orice pericol. Atunci mi-am dat seama cat de bine este sa fii
atent la orele de prim-ajutor de la scoala, care nu credeam ca au vreun rost.
Mai mult chiar, dupa toate cele intamplate, am inteles valoarea adevaratei prietenii.
 

Page 40 of 49
6.7. Compunere narativa cu o fraza integrata in cuprins
 
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti o intamplare, iar in
cuprinsul compunerii sa fie integrata urmatoarea fraza: „Dar aventura nu s-a terminat aici, caci
protagonistii erau departe de a fi inteles lectia primita.”
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Intr-una din zilele de scoala ale semestrului trecut, eram la ora de sport in sala. Tocmai
terminaseram incalzirea si domnul profesor ne anuntase ca urma sa dam probele la baschet si
gimnastica pentru a primi note. Eu nu aveam nicio emotie la aceste probe, caci sunt o fire sportiva
si ma descurc bine la elementele de gimanstica, iar baschetul este sportul meu preferat.
 
Nu stateau lucrurile la fel si pentru unii dintre colegii mei, insa mai ales pentru cei care lipsisera
mult de la orele de sport. Doi dintre ei, Mihai si Andrei, erau hotarati sa faca in asa fel incat sa il
pacaleasca pe domnul profesor si sa obtina o nota mare. Spre nenorocul lor, insa, domnul
profesor avea notat cu strictete absentele fiecaruia si nu le-a acordat nicio sansa, oricat de mult au
incercat ei sa-l impresioneze.
 
Notele primite urmau sa fie o lectie pentru ei.
 
Dar aventura nu s-a terminat aici, caci protagonistii erau departe de a fi inteles lectia primita. Cei
doi au continuat sa lipseasca la orele de sport, chiar daca la primele probe fiecare luase nota 5. La
sfarsitul semstrului, au urmat alte probe, iar Mihai si Andrei aveau din nou foarte multe absente la
ore. De data aceasta, insa, notele au fost de 4 pentru fiecare, si asa cei doi s-au trezit corigenti la
sport. Mai mare rusinea a fost pentru ei sa le spuna parintilor ca sunt corigenti... la sport.
 
De atunci, Mihai si Andrei sunt nelipsiti la orele de sport si acum au primit note pe masura. Au
invatat cu prisosinta lectia primita.
 
6.8. Povestirea unei intamplari la care autorul sa fie martor
Redacteaza o compunere de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti o intamplare la care ai fost
martor.
 
In compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Intr-una din zilele vacantei de iarna, ma aflam cu mai multi colegi si prieteni la patinoarul nou-
deschis in parcul din centrul orasului nostru. Eram veseli si plini de entuziasm caci afara ninsese
mult si zapada acoperea totul in jur, iar gheata era numai perfecta pentru acrobatii pline de
ingeniozitate.

Page 41 of 49
 
Alunecam fara grija pe gheata cand, deodata, vad pe o doamna din fata mea cum se
dezechilibreaza si cade. Nimic extraordinar, imi spun, si merg mai departe. Dar curiozitatea m-a
facut dupa cateva secunde sa intorc capul sa vad ce se mai intampla. Cand, spre surprinderea
mea, mai multe persoane erau stranse acolo si se auzeau exclamatii si gemetele de durere ale
doamnei respective. Nu e bine deloc, am gandit eu. in scurta vreme, sirena Salvarii a acoperit
orice alt zgomot si doi infirmieri au pasit cu grija pe gheata alunecoasa si, cu ajutorul mai multor
persoane, au ridicat-o pe accidentata si au pus-o pe targa.
 
Salvarea a plecat apoi in graba spre spital, iar cei din jur vorbeau despre un picior rupt. Mi-a parut
rau ca s-a intamplat asa ceva, dar, in acelasi timp, incidentul acela m-a facut si pe mine sa fiu mult
mai atenta la patinoar.
 
Dupa ceva timp, tot in iarna aceea, am revazut-o pe acea doamna la patinoar. Nu avusese piciorul
rupt, ci doar luxat, si asta m-a bucurat mult.
 
6.9. Redactarea unui articol de revista pe tema unei aventuri
 
Redacteaza un articol de revista de 150 - 300 de cuvinte in care sa povestesti o aventura.
in compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Atunci cand pornim intr-o aventura, se preupune ca avem macar habar unde mergem sau ce
anume ne trebuie ca sa fim pregatiti in orice situatie. Se presupune ca stim... dar acesta nu a fost
si cazul meu.
Sa vedeti de ce.
 
Acum ceva timp, ma trezesc ca ma suna un bun prieten si ma intreaba daca sunt liber in week-
endul care urma pentru ca se pregatea sa faca o scurta calatorie si avea nevoie de un tovaras de
drum. Cum nu aveam niciun program, am acceptat de indata si, in ziua stabilita, ne-am intalnit la
gara sa luam trenul spre o localitate de munte unde prietenul meu voia sa gaseasca niste plante
rare care ii trebuiau pentru un proiect al scolii lui pe teme de ecologie. Dupa cateva ore de mers
cu trenul si o alta ora de mers pe jos, am ajuns intr-un sat izolat, undeva la poalele unui munte
imens. Acolo... am dus-o din surpriza in surpriza... dar ceea ce a constituit cea mai interesanta
surpriza dintre toate a fost ca am descoperit ca era chiar satul natal al bunicilor mei, din care ei
plecasera cu multi ani in urma. M-am simtit ca intr-o adevarata aventura sa explorez vechea lor
casa, acum aflata in grija unor rude indepartate si, mai ales, sa descopar multe din documentele si
pozele vechi ale familiei.
 
La intoarcere, i-am multumit prietenului meu pentru minunata aventura in care m-a dus aproape
fara voia mea, caci nu mi-as fi imaginat niciodata ca o simpla calatorie pentru niste plante imi
poate adduce atata bucurie in suflet. Asa ca, dragii mei, niciodata nu stim ce aventura ne poate
astepta odata ce am pasit dincolo de pragul casei noastre.
 
6.10. Compunere narativa cu titlu dat: „As vrea sa fiu erou”

Page 42 of 49
 
Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte cu titlul „As vrea sa fiu erou”.
in compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
„As vrea sa fiu erou”
 
Dorinta mea cea mai mare, de cand ma stiu, a fost sa devin un erou... cum si in ce fel, nu prea
stiam eu, dar un lucru imi era clar: voiam sa fiu erou.
 
Mereu ma visam zburand peste oras ca Batman sau catarandu-ma pe pereti ca Spiderman...
capul imi era plin de idei pentru salvarea lumii si de titluri rasunatoare de articole din ziare in care
sa se povesteasca aventurile mele. Toate acestea pana intr-o zi cand... chiar am devenit erou.
 
Ma intorceam singur de la scoala, caci prietenii mei cei mai buni aveau un meci de baschet in ziua
aceea si, ca de obicei, imi faceam in minte tot felul de scenarii fanteziste despre cum voi deveni
cel mai mare erou al omenirii. Deodata, chiar cand ajunsesem pe strada mea, vad un copilas de
vreo 4 anisori cum iese in fuga dintr-o curte si fara sa se uite nici in stanga, nici in dreapta, se
repede spre sosea. O fractiune de secunda am inlemnit, caci pe strada se apropia o masina care
avea o viteza considerabila.
Nu am mai stat pe ganduri si, cu riscul de a fi eu accidentat, m-am repezit spre copilul care alerga
dupa mingea pe care o scapase spre sosea. Am reusit sa il prind si sa il trag pe trotuar chiar sub
privirile ingrozite ale mamei sale care venise si ea dupa el. Din nefericire pentru mine, insa, m-am
dezechilibrat eu si am cazut chiar pe sosea…
 
Am avut putin noroc, totusi... soferul vazuse scena si a reusit sa opreasca... destul de in siguranta
pentru mine... nu pe deplin, insa, caci tot m-am ales cu o fractura de toata frumusetea...
Dar visul meu de-o viata s-a indeplinit: am devenit eroul local, mi s-au luat interviuri, iar fotografia
mea a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din orasul nostru... si trebuie sa recunosc ca ma simt
bine in postura de erou.
 
6.11. a) Povestirea aceleiasi intamplari din perspectiva diferita, subiectiva
a) Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi o intamplare
privita din perspectiva subiectiva.
 
In compunerea ta trebuie:
 
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Zilele trecute eram la scoala impreuna cu mai multi colegi si asteptam cu nerabdare sa terminam
orele ca sa putem merge in parc, unde aveam de gand sa incingem un meci de fotbal pe cinste.

Page 43 of 49
Nu prea ne statea noua gandul la ora de matematica in care eram, iar explicatiile domnului
professor despre triunghiul isoscel si cel echilateral ne alunecau pe langa urechi, fara sa
intelegem mare lucru.
Dintr-odata, insa, mai mult fara sa-mi dau seama, am pornit spre tabla. Mi se paruse ca mi-am
auzit numele strigat de domnul profesor care terminase de predat si acum scrisese la tabla cateva
probleme pe care sa le rezolvam. Am vazut ca toata clasa se uita mirata la mine si nu prea
intelegeam de ce. Mai mirat era, insa, domnul profesor, care m-a intrebat ce caut la tabla. Nu mai
intelegeam nimic nici eu.
 
Pana la urma, lucrurile s-au limpezit. Nu fusesem eu strigat, ci colegul meu de banca ce avea
acelasi
nume de familie ca al meu. El insa se prefacuse ca nu aude cand e chemat la tabla si, de fapt,
chiar el imi spusese sa ies eu... am inteles si de ce, amintindu-mi ca lui nu ii place deloc
matematica.
Nu a scapat insa de rezolvarea unei probleme, caci domnul profesor mi-a spus mie sa trec la loc
si l-a chemat pe el. Pe mine m-a bucurat asta, caci am putut in continuare sa visez cu ochii
deschisi la meciul de fotbal care ne astepta dupa ore.
 
b) Povestirea aceleiasi intamplari din perspectiva diferita, obiectiva
 
Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte in care sa relatezi aceeasi intamplare
ca mai sus, privita din perspectiva obiectiva.
in compunerea ta trebuie:
 
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Zilele trecute, mai multi elevi erau la scoala asteptand cu nerabdare sfarsitul orelor ca sa mearga
in parc pentru un meci de fotbal.
 
Gandul lor nu era deloc la ora de matematica in care se aflau, iar explicatiile profesorului despre
triunghiul isoscel si cel echilateral pareau ca aluneca pe langa ei, fara sa inteleaga mare lucru.
Dintr-odata, insa, unul dintre baieti porneste spre tabla. Profesorul terminase de predat si acum
scrisese la tabla cateva probleme care sa fie rezolvate. Toata clasa se uita mirata la el si nimeni
nu intelegea de ce. 
 
Mai mirat era, insa, profesorul care l-a intrebat pe elev ce cauta la tabla.
 
Pana la urma, lucrurile s-au limpezit. Nu fusese strigat baiatul acela, ci colegul lui de banca ce
avea acelasi nume de familie ca al lui. El insa se prefacuse ca nu aude cand e chemat la tabla
pentru ca nu-i placea matematica si voia sa scape de iesitul la tabla.
 
Nu a scapat insa de rezolvarea unei probleme, caci profesorul l-a chemat pe el la tabla. Colegul
lui, scos din greseala, s-a bucurat, caci a putut in continuare sa viseze cu ochii deschisi la meciul
de fotbal care ii astepta dupa ore.
 

Page 44 of 49
6.12. Ilustrari ale unor proverbe:
 
a) „Ce tie nu-ti place, altuia nu face.”
 
Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte in care sa ilustrezi proverbul: „Ce tie
nu-ti place, altuia nu face”.
 
In compunerea ta trebuie:
 
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 
Intr-o zi din luna iulie a anului trecut, ma jucam in parc alaturi de mai multi colegi si prieteni. Meciul
de fotbal era in toi, scorul era strans si fiecare echipa era cat mai hotarata sa castige, caci miza
era chiar delicioasa: cei care pierdeau faceau cinste cu suc si inghetata. Toti ne gandeam la
gustul racoritor al premiului, dar niciunul dintre noi nu ar fi vrut sa piarda.
 
Asa se face ca jucam cu inversunare si fiecare dintre noi dadea cat de mult putea. Deodata, insa,
auzim o bufnitura urmata de un vaiet de durere. Mihai, capitanul nostru de echipa, se afla la
pamant, tinandu- si genunchiul cu mana. Fusese faultat de un adversar, Andrei, coleg si prieten cu
noi toti... Niciunul nu a crezut insa ca Andrei a incercat doar sa preia mingea si nu l-a lovit
intentionat... Jocul s-a sfarsit intr-o cearta generala, iar Mihai a ajuns la medic, unde a fost pansat.
 
Dupa cateva zile, genunchiul lui era ca nou, ia jocul a fost reluat. De data aceasta, Andrei statea in
poarta, caci nu mai vrusese sa fie pe teren. Inevitabil a venit randul lui Mihai sa atace un adversar
ca sai
ia mingea... iar situatia s-a repetat: celalalt a cazut si s-a lovit destul de rau, si nimeni nu l-a crezut
pe
Mihai ca nu l-a lovit intentionat.
 
Atunci am inteles cu totii ca Andrei avusese dreptate si ne-am dat seama ca se potriveste
proverbul:
„ce tie nu-ti place, altuia nu face”. Pentru toti, intamplarea a fost o lectie bine-meritata.
 
b) „Prietenul la nevoie se cunoaste.”
 
Redacteaza o compunere narativa de 150 - 300 de cuvinte in care sa ilustrezi proverbul: „Prietenul
la
nevoie se cunoaste”.
in compunerea ta trebuie:
– sa precizezi cadrul spatio-temporal al intamplarii;
– sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor;
– sa ai un continut adecvat cerintei formulate;
– sa respecti limitele de spatiu indicate.
 

Page 45 of 49
Intr-una din zilele de iunie de dinaintea vacantei de vara a anului trecut, fiecare dintre noi se
straduia sa ia ultimele note, sa-si mai indrepte mediile sau, cum spune mama mea, sa ingrase
porcul in ajun. Colega mea de banca, Maria, era linistita pe deplin in privinta notelor. stia ca are
note suficiente la toate materiile si ca mediile ii ies bune... asa ca nu prea mai invata... sa
recunoastem cinstit ca nu mai invata deloc. Dar, spre surprinderea tuturor, doamna de geografie
s-a hotarat sa ne dea un ultim test fulger din recapitulare, mai ales ca unii dintre copii mai aveau
nevoie de a treia nota. Printre acestia ma numaram si eu, deci invatasem bine pentru ora aceea
de geografie si, in plus, este una dintre materiile mele preferate, la care invat oricand, indiferent
cate note as avea. Maria, in schimb, era disperata. Nu stia mare lucru si nu ar fi vrut pentru nimic
in lume sa ia o nota mica si sa-si strice media.
Nu am putut sa stiu ca Maria, care e si cea mai buna prietena a mea, este intr-o astfel de situatie
si, dupa ce mi-am terminat de rezolvat subiectele, am ajutat-o si pe ea sa le rezolve pe ale ei, caci
lucrarea fusese data pe numere. M-am simtit bine sa o ajut si, mai ales la sfarsitul orei, cand mi-a
multumit si mi-a spus cu emotie ca prietenul adevarat la nevoie se cunoaste.

SFATURI COMPUNERE NARATIVA

Compunerea narativă trebuie să ţină cont de caracteristicile naraţiunii, care constituie o


succesiune de momente: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant,
deznodământul.

Indicaţii de natură generală:

 Atenţie la ce persoană povesteşti şi la ce tip verbal.


 Respectă firul narativ, trecând prin momentele subiectului.
 Creează personaje. Personajele înseamnă nume, portret fizic, portret moral, fapte, relaţii cu
alte personaje, limbaj.
 Păstrează reperele spaţio-temporale în care se petrece acţiunea.
 Alege un titlu potrivit
 Respectă normele ortografice.
 Utilizează figuri de stil.
 Mizează pe valorile stilistice ale adjectivului, adverbului şi verbului.

Expoziţiunea: reprezintă momentul introductiv în care se prezintă locul, timpul acţiunii şi


personajul

 Descrie cadrul în care se desfăşoară acţiunea. Creează atmosfera în care se va desfăşura


acţiunea.
 Foloseşte indici de timp: odată, demult de tot, într-o zi, aseară etc.
 Foloseşte indici de loc: undeva, acolo, unde
 Prezintă personajul prin nume şi descriere în câteva cuvinte.

Intriga: reprezintă momentul care strică echilibrul şi declanşează acţiunea.

 Marchează acest moment prin indicii: deodată, pe când, în timp ce etc.

Desfăşurarea acţiunii:

 Prezintă faptele în ordine logică.


Page 46 of 49
 Nu te pierde în detalii care ţi-ar putea abate atenţia de la firul narativ.
 Încearcă să creezi suspansul şi să ţii trează atenţia cititorului.
 Inventează întâmplări prin care să faci acţiunea să avanseze.

Punctul culminant (momentul de maximă intensitate)

 Poate fi marcat prin utilizarea indicelui lexical « dar ».


 Creează tensiune la nivelul textului.
 Accentuează stările personajului.

Deznodământul: se restabileşte echilibrul şi acţiunea se termină.

 Repetă indicii de loc folosiţi la începutul compunerii tale.

Pentru Evaluarea Națională, elevul trebuie să își însușească anumite noțiuni, teorie care să îi ajută
să obțină notă mare. Aceste noțiuni vor fi selectate și aplicate de elevi în cadrul lucrărilor, doar
dacă anumite competențe sunt însușite.

Elevul are obligația de a citi cu mare atenție cerința și a redacta compunerile tematice ținând cont
de anumite elemente.

În primul rând să cunoască modurile de expunere care stau la baza redactării compunerilor:
descrierea-care surprinde trăsăturile, elementele de detaliu, cadrul spațial, temporal; narațiunea –
structurarea pe momente ale subiectului-expozițiunea ( spațiul, timpul, personajele), intriga
( momentul ce declanșează șirul de întâmplări), desfășurarea acțiunii ( șirul de întâmplări), punctul
culminant ( momentul de maximă intensitate), deznodământul ( sfârșitul/finalul operei).

După ce și-a însușit cu atenție aceste noțiuni, elevul trebuie să fie atent la ceea ce punctează
profesorul, de exemplu: În cazul descrierii se pot cere detalii legate de cadrul spațial, temporar…
în cazul narațiunii pot fi inserate și alte moduri de expunere, precum descrierea care are un anumit
rol – insistă pe particularitățile locului sau dă un ritm lent întâmplărilor sau monologul care
conturează trăsăturile, trăirile interioare ale personajelor.
Pentru descrierea peisaj/ tablou, elevul trebuie să țină cont de anumite aspecte: indici spațiali și
temporali, elemente ce compun tabloul de natură, imagini artistice și mijloace expresive.
Pentru realizarea unor compuneri în care să prezinte o persoană, ei vor evidenția trăsăturile fizice,
morale surprinse din comportamente, gesturi.
În cazul acestor compuneri, noțiunile teoretice se îmbină cu cele care țin de creativitate,
imaginație, originalitate.

Un alt capitol este acela în care elevul trebuie să apeleze la cunoștințele generale acumulate în
cadrul altor discipline de studiu. În acest capitol intrând descrierea unui oraș vizitat de curând,
descrierea unor obiective turistice. În cadrul acestor teme, elevii pot utiliza mijloacele moderne
pentru conturarea temei. Pot selecta informații de pe internet, pe care să le insereze în compuneri
sau doar să le valorifice. În acest capitol intră și alte teme precum: vizionarea unei piese de teatru,
vizită într-un muzeu, întâlnire virtuală cu o personalitate, etc.

Page 47 of 49
Câteva modele de compuneri pot ajuta elevul să își sistematizeze aceste noțiuni, informații.
Pentru descriere peisaj-câmpie, elevul poate contura compunerea astfel:

O zi neobișnuită, când totul în jurul meu părea strălucitor și ceva parcă mă invita la plimbare.
Ajuns pe magicul covor de un verde crud, năucitor mi se părea că totul în jur prinde viață. În
partea dreaptă, deși era încă dimineață, se puteau observa floricelele de câmpie, trezite parcă la
viață de mângâierea călduță a soarelui. Pădurea trimitea soldați de umbre peste marginea
câmpiei…

După acest început, elevul va descrie și alte elemente ale cadrului natural.
Pentru descrierea unui tablou, se pot utiliza anumite site-uri în care sunt prezentate picturi, tablouri
celebre. Se vor selecta date despre autor, tablou, stilul de pictură, cromatică… elemente pe care
elevul le va utiliza în compunerile sale. Se pot selecta tablouri în care sunt redate personaje sau
peisaje. Modul în care sunt evidențiate aceste elemente trebuie să implice originalitate,
creativitate.
De exemplu: Mi-a atras atenția în mod deosebit un tabloul din colțul drept prin culoarea… sau prin
faptul că din orice colț l-ai fi privit parcă te urmărea.

Un alt model de item pentru compunerile narrative poate fi:


„Alcătuiește o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să povestești o întâmplare
reală sau imaginară din timpul unei prezentări de carte.
În compunerea ta, trebuie:
să prezinți contextul în care a avut loc întâmplarea;
să integrezi cel puțin două personaje;
să ai un conținut adecvat cerinței;
să respecți limitele de spațiu indicate.”

O zi frumoasă de vară care, parcă, prin razele jucăușe ale soarelui, mă chema să hoinăresc prin
orașul care părea  pustiu. Mergând pe străzile parcă încărcate de istorie și poveste, ajung în fața
unei librării. Un afiș mare mi-a sărit în față: Veniți, o lansare de carte inedită!  Intrând în librărie,
am rămas uimit de mulțimea care asculta fără să se audă o șoaptă. Scriitorul, așezat în mijloc,
avea o carte în mână și povestea cu emoție în glas cum a reușit să scrie versurile, cum a publicat
carte și cine l-a inspirat. Avea părul  cărunt, fața rotundă și albă, de statură medie. Părea și el
desprins din cărți. Vorbind despre reațiile sale, citind versurile, am simțit că pătrund într-o altă
lume, a cărților. Trăiam intens atmosfera, emoția transmisă de versuri. Ce trăiri unice, ce
frumusețe a sentimentelor!mi-am spus. Dintr-o dată, fără să vreau, am pus mâna pe un colț de
raft și o bubuitură infiorătoare am auzit. Cărțile au luat-o la goană spre mulțime.
Eram atât de speriat și rușinat, încât nu mă puteam mișca. Spaima mi se citea pe chip. Am simțit
niște degete moi, firave pe brațul meu. Era scriitorul…emoția era și mai mare. Zâmbind, m-a luat
cu el în mijlocul mulțimii și m-a pus să citesc o poezie. Literele parcă zburau, eram emoționat, dar
nu doream să mă fac de râs. Am luat cartea și am început să citesc. Parcă nu eram eu, parcă
poezia m-a cuprins în mrejele ei, totul părea ireal.
Eram fericit, iar acea stare îmi era hrănită de frumusețea transmisă de versuri, de emoția întâlnirii
cu scriitorul. Uitasem de întâmplarea neplăcută.
O zi obișnuită s-a dovedit a fi una de neuitat. De atunci, am vizitat mereau acea librărie, iar cărțile 
scriitorului contemporan au devenit preferatele mele.

Page 48 of 49
Aceștia sunt doar câțiva pași spre redactarea compunerilor de la varianta II punctul B, dar în cazul
acestor teme elevul trebuie să redacteze singur câte o compuere tematică din fiecare domeniu
sau din fiecare timp.

Page 49 of 49