Carte de Laboratoare Redactat

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți
Catedra de Științe fizice și inginerești
CZU: 621.7/9(072)
Alexandru Balanici
Cornel Cracan
Bazele fizice ale procesului de așchiere
Îndrumar metodic pentru efectuarea lucrărlor de laborator

cu caracter de cercetare
BĂLȚI·2018
1
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți
Alexandru Balanici
Cornel Cracan
Bazele fizice ale procesului de așchiere
Îndrumar metodic pentru efectuarea lucrărlor de laborator

cu caracter de cercetare
___________________________________________
Bun de tipar __ __ _____ Format
Coli de tipar ___
Comanda nr. ___
Editura USARB, tel. ___________
Str. Pușkin 38
MD 3100 or. Bălți, Republica Moldova
CZU: 621.7/9(072)
2
Descrierea CIP a camerei Naționale a cărţii
Balanici, Alexandru; Cracan, Cornel
Bazele fizice ale procesului de aşchiere: Îndrumar metodic pentru efectuarea
lucrărilor de laborator cu caracter de cercetare / Alexandru Balanici, Cornel Cracan;
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, Catedra de Ştiinţe fizice şi inginereşti.
 Bălţi, 2018. 80 p. Bibliografia la sfârşitul capitolului.
IBNS ______________
00 ex.
CZU: 621.7/9(072)
Prezentul îndrumar metodic conține 4 lucrări de laborator cu caracter de

cercetare din cursul Așchierea materialelor, compartimentul Bazele fizice ale
procesului de așchiere. Totodată lucrarea conține și descrierea unor metode de
prelucrare a rezultatelor experimentale.
Prezentul îndrumar poate fi utilizat de asemenea și la orele de seminare
din cadrul disciplinei „Planificarea, modelarea și prelucrarea matematică a
rezultatelor cercetărilor”.
Îndrumarul se adresează studenților de la facultatea de Științe Reale,
Economice și ale Mediului.
Lucrarea a fost realizată în cadrul Catedrei de Științe fizice și inginerești a

Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți.
Redactor:
Autori: Alexandru Balanici, conferențiar universitar, doctor în științe tehnice

Cornel Cracan, asistent universitar, doctorand.
IBNS ________________ © Alexandru Balanici, 2018

© Cornel Cracan, 2018
3
Metode de prelucrare a rezultatelor experimentale în cadrul
efectuării lucrărilor de laborator la disciplina
Așchierea materialelor
Este cunoscut faptul că majoritatea relațiilor de calcul utilizate

în teoria așchierii materialelor poartă un caracter empiric, adică
aceste relații au fost obținute pe cale experimentală, în rezultatul
efectuării unui număr mare de măsurări a diferitor parametri ce
caracterizează procesul de așchiere. Pentru a familiariza studenții cu
cunoștințe din acest domeniu, cât și cu mecanismul de obținere a
unor astfel de dependențe matematice, se propune efectuarea unui
ciclu de lucrări de laborator cu caracter de cercetare la așchierea
metalelor. Prelucrarea datelor experimentale se face prin diferite
metode. Mai jos sunt descrise câteva din ele, utilizate mai des.
Această lucrare este destinată studenților de la specialitățile
”Inginerie și management” (în transportul auto), și ”Educația
tehnologică”. Prezentul îndrumar poate fi utilizat de asemenea și la
orele de seminare din cadrul cursului „Planificarea, modelarea și
prelucrarea matematică a rezultatelor cercetărilor”, disciplină inclusă
în planul de învățământ la specializarea ”Tehnologii de instruire și
producere”, ciclul II, studii superioare de masterat.
1. Metoda grafo-analitică
Esența acestei metode constă în faptul că toate mărimile

necunoscute, ce sunt incluse în ecuația propriu-zisă, se determină prin
metoda grafo-analitică. Pentru aceasta, prin punctele obținute
experimental, se duce o curbă, care ar trece cât mai aproape de
dependența funcțională reală și aceste puncte ar determina parametrii
curburii.
4
Majoritatea dependențelor în teoria așchierii materialelor au
un caracter empiric de tipul:
R  CRt x s yv z . (1)
Pentru a obține ecuația generală, mai întâi obținem ecuațiile

particulare de tipul R  C Rt t x . Dacă logaritmăm această ecuație,
obținem:
lg R  lg C Rt  x lg t. (2)
În sistemul de coordonate carteziene cu scară logaritmică

această dependență obține forma: y  A  Bx. Aceasta este ecuația
liniei drepte.
Există câteva metode de construire a unei drepte după

punctele experimentale.
1.1 Construirea celei mai convenabile drepte cu ajutorul

riglei. Depunem în sistemul de coordonate punctele obținute
experimental (în coordonate logaritmice). Dacă utilizăm o riglă
transparentă, o putem orienta astfel ca toate punctele experimentale
să se găsească cât se poate mai aproape de o muchie a riglei. Din
grafic se determină mărimile A și B (Fig.1, a).
1.2 Metoda punctelor pare constă în determinarea mărimii
optimale a tangentei de înclinare a dreptei. Unim în perechi punctele
experimentale și determinăm câteva valori a tangentei de înclinare a
segmentelor de dreaptă obținute. In calitate de cea mai reușită dreaptă
se ia valoarea medie a tangentei. Dreapta, în acest caz, se duce prin
punctul cu coordonatele egale cu valorile medii ale mărimilor X și Y.
Prin această metodă se obțin rezultate satisfăcătoare, dacă mărimile (
x 4  x1 ), ( x5  x 2 ), ( x 6  x3 ) sânt aproximativ egale.
5
1.3 Metoda grafică de construire a dreptei prin metoda
pătratelor minimale. Această metodă dă rezultate bune în cazul,
dacă intervalele dintre valorile X sunt egale.
Dreapta se construiește astfel (vezi Fig. 1, b): unim punctele 1
și 2 printr-un segment de dreaptă. Ne deplasăm în direcția punctului 2
și depunem un segment la distanța 2
3 S , notând punctul obținut
printr-un semn. Unim punctul obținut cu punctul 3. Deplasându-ne în
direcția punctului 3, notăm din nou un segment egal cu 2
3 S și notăm
punctul nou obținut de asemenea printr-un semn . Vom repenta acest
procedeu până vom obține ultimul punct al graficului. Acest punct se
va găsi pe dreapta cea mai optimală, adică pe dreapta pătratelor
minimale. Vom începe apoi același construcție da la capătul opus și
vom repeta întregul proces, deplasându-ne în direcție opusă. Astfel
vom obține al doilea punct ce se găsește pe dreapta căutată.
În toate cazurile mărimile A și B se determină grafic, după
tangenta unghiului de înclinare a dreptei obținute (B = tg α = y/x) și
segmentul obținut la intersecția dreptei cu axa verticală de coordonate
(A = a; x = 1).
Prin această metodă se determină dreptele de tipul:
R  C Rt t x ; R  C Rs s y ; R  C Rv v z .
Pentru a obține dependența:
R  CRt x s y v z , (3)
este necesar, ca la determinarea dependențelor particulare în toate

cazurile, experiențele să se efectueze printr-un punct comun, cu
coordonatele ( t 0 , s 0 , v 0 ). Astfel, pentru acest punct, mărimea R
poate fi calculată atât după dependența generalizată cât și după
dependențele particulare:
6
Fig. 1. Metode grafice de construire a dreptelor:
a – cu ajutorul riglei; b – prin metoda pătratelor minimale
R  C R t 0x s 0y v 0z  C Rt t 0x  C Rs s0y  C Rv v0z . (4)
7
Egalând în perechi aceste ecuații, vom obține:
C Rt C C
C R'  y z
; C R''  x Rsz ; C R'''  x Rvy ; (5)
s 0 v0 t 0 v0 t 0 s0
C R'  C R''  C R'''

CR  . (6)
3
2. Metoda celor mai mici pătrate
Esența metodei celor mai mici pătrate este asemenea metodei

grafo-analitice, numai că parametrii ecuației căutate se determină pe
cale analitică. Teoria probabilității presupune, că cea mai apropiată
de dreapta căutată, va fi dreapta, pentru care suma pătratelor
distanțelor măsurate pe verticală de la puncte până la dreapta căutată,
va fi minimală. De aici provine și denumirea „metoda celor mai mici
pătrate”.
În cazul nostru, pentru o linie dreaptă, această cerință se
reduce la ecuația:
n
(y
i 1
i  A  Bxi ) 2  min, (7)
unde n reprezintă numărul de puncte experimentale.

Pentru determinarea minimum-ului este necesar de calculat
derivatele parțiale după A și B, apoi să le egalăm cu zero. Vom
obține:
 n
  2 
i 1
( yi  A  Bxi )  0;
 n
 2 ( yi  A  Bxi ) xi  0;
 i 1
8
Sau, după unele mici modificări, obținem:
 n n
 nA  B 
i 1
x i  
i 1
yi ;
 n n n
 A xi  B  xi2   yi xi .
 i 1 i 1 i 1
Rezolvând sistemul de ecuații, vom obține:

n n n
n  x i y i   xi  y i
A i 1 i 1 i 1
2
;
n
  n
n ( xi ) 2    xi 
i 1  i 1 
(9)
n n n n
 (x )  y   x  x y
i
2
i i i i
B i 1 i 1
. i 1 i 1
2
n
 n

i 1
( x i ) 2    xi 
 i 1 
Ecuația generalizată se obține în baza ecuațiilor parțiale, prin
analogie cu metoda de calcul grafo-analitică.
Pentru a obține dependența R  C R t x s y v z prin metoda grafo-
analitică sau prin metoda celor mai mici pătrate, este necesar de
efectuat experimentul, în conformitate cu Tabelul 1.
Calculul dependenților prin metoda celor mai mici pătrate este
rațional de a-l efectua conform Tabelului 2.
Tabelul 1
Datele experimentale
Viteza de Adâncimea Valoarea
Nr. Avansul,
așchiere, de așchiere, mărimii Notă
d/o mm/rot
m/min mm cercetate
I serie de experiențe
9
1 v  v0 s  s0 t1
2 » » t2
3 » » t3
4 » » t4
5 » » t5
a II serie de experiențe
1 v  v0 s1 t  t0
2 » s2 »
3 » s3 »
4 » s4 »
5 » s5 »
a III serie de experiențe
1 v1 s  s0 t  t0
2 v2 » »
3 v3 » »
4 v4 » »
5 v5 » »
Tabelul 2
Calculul ecuației de tipul R  C Rt t x
t, mm lg t i  xi R lg R  y i xi2 xi y i
t1
t2
t3
t4
t5
10
9. Metoda grafo-analitică (exemplu practic)
Construim dependența particulară R y  C t t în sistemul de
x
coordonate logaritmice. Dependența va avea forma unei linii drepte

y=A+B*x (Fig. 2).
Se cunoaște că centrul sistemului logaritmic de coordonate
poate fi deplasat de-a lungul axelor de coordonate cu orișice valoare,
multiplă mărimii lg10=1. Pentru a putea fi ușor determinate mărimile
căutate A și B, în cazul nostru, centrul axelor de coordonate este
deplasat în dreapta cu mărimea 2lg10. În acest caz putem amplasa
punctele experimentale și prelungi dreapta obținută până la intersecția
cu axa verticală de coordonate. Ducând cu ajutorul riglei o dreaptă,
ce trece prin punctele depuse, determinăm A=13 și B=0,42. Astfel
dependența căutată va avea forma R y  13t
0.42
. Exact astfel se pot
0.05
obține și celelalte dependențe R y  40s și R y  6.8v
0 .8
.
Să determinăm acum dependența generalizată:
R y  C Fy t x s y v z .
Din grafice se observă că avem un punct comun (cu

coordonatele v=90 m/min; s=0,08 mm/rot.; t=0,10 mm) pentru toate
cele 3 dependențe particulare. Atunci, conform ecuațiilor de mai sus,
vom avea:
C 13 13
'
C Ry  y tz   0 , 05
  122,8;
0 ,8
s 0 v 0 0,08 90 0,1326  0,7985
Cs 40 40
''
C Ry    0 , 05
  131,8;
x z 0, 42
t 0 v 0 0,1 90 0,3802  0,7985
11
Fig. 2. Dependențele R y  C t t ; R y  C s s ; R y  C v v .
x y z
Cv 6,8
'''
C Ry    134,9;
x y
t 0 s0 0,1326  0,3802
12
'
C Ry  C Ry
''
 C Ry
'''
122,8  131,8  134,9
C Ry    129,8.
3 3
Definitiv obținem:
R y  129,8t 0 , 42 s 0 ,80 v 0 , 05 .
O relație matematică asemănătoare se poate determin și prin

metoda celor mai mici pătrate fără a construi dependențele grafice.
Pentru aceasta determinăm din nou dependențele particulare, folosind
formulele (9) și Tabelul 2, menționate mai sus. Vom analiza aceasta
pe baza unei dependențe particulare R y  C t t . Datele necesare
x
pentru calcule le introducem în tabelul de mai jos (Tabelul 3).

n n n
n xi y i   xi  y i
 7  4,73  6,82  4,94 0,58
A x i 1 i 1 i 1
   0,40;
n
 n 
2
7  6,85  (6,82) 2 1,44
n  ( xi ) 2    xi 
i 1  i 1 
Tabelul 3
t, mm lg t i  xi R lg R  y i xi2 xi y i
0,05 -1,30 3,7 0,57 1,69 -0,74
0,10 -1,00 5,4 0,65 1,00 -0,65
0,10 -1,00 4,7 0,67 1,00 -0,67
0,10 -1,00 6,3 0,80 1,00 -0,80
0,10 -1,00 5,0 0,70 1,00 -0,70
0,15 -0,82 5,3 0,72 0,67 -0,59
0,20 -0,70 6,7 0,83 0,49 -0,58
Σ -6,82 4,94 6,85 -4,73
13
n n n n
 (x )  y   x  x y
i 1
i
2
i 1
i
i 1
i
i 1
i i
4,94  6,85  6,82  4,73 1,58
B  lg C t  2
  
n
 n  1,44 1,44
 (x )
i 1
i
2
   xi 
 i 1 
 1,0972.
C t  12,50.
R y  12,50t 0, 40 .
În mod analog se pot obține și celelalte mărimi:
R y  6,33v 0, 047 ; R y  52 s 0 ,91 .
Determinăm coeficientul comun C Ry din formula R y  C Ry t x s y v z .

,
Ct 12,50 12,50
'
C Ry    0 , 047
  153,8;
y z 0 , 91
s 0 v 0 0,08 90 0,8094  0,1004
Cs 52 40
''
C Ry    0 , 047
  161,4;
x z 0 , 40
t 0 v0 0,1 90 0,3981  0,8094
Cv 6,33
'''
C Ry    158,4;
x y
t 0 s0 0,3981  0,1004
'
C Ry  C Ry
''
 C Ry
'''
153,8  161,4  158,4
C Ry    157,8.
3 3
R y  157,8t 0, 40 s 0 ,91v 0 , 047 .
14
Analizând rezultatele obținute se observă că, atât metoda
grafo-analitică cât și metoda celor mai mici pătrate, au aproximativ
aceeași exactitate de calcul.
Mai jos se propun patru lucrări de laborator cu caracter de
cercetare, cunoscute specialiștilor din domeniul tehnologiilor
prelucrării materialelor prin așchiere, cu unele modificări și
îmbunătățiri.
15
Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălți
Facultatea de „Științe Reale, Economice și ale Mediului”
Catedra de științe fizice și inginerești
Lucrarea de laborator nr. 1

Tema: Determinarea coeficientului de contracție a
așchiei
Bălți. 2018
16
Tema: : Determinarea coeficientului de contracție a așchiei
Scopul lucrării:
1. Cercetarea influenței diferitor factori (elementele regimului de

așchiere și geometria sculei) asupra coeficientului de contracție a
așchiei.
2. Determinarea tipurilor de așchie la prelucrarea materialelor
plastice (oțelul) și a materialelor fragile (fonta).
Conținutul lucrării
1.A face cunoștință cu metodele de determinare a
coeficientului de contracție a așchiei.
2.Determinarea experimentală a dependenței coeficientului de
contracție a așchiei de diferiți factori.
3. Determinarea tipurilor de așchie pentru diferite regimuri de
așchiere a oțelului și a fontei.
Metodica și ordinea efectuării lucrării
Informație despre metodele de determinare a coeficientului

de contracție a așchiei.
În procesul de așchiere a metalelor acestea sunt supuse

deformării, care se exprimă prin faptul că lungimea așchiei L1 este
mai mică ca lungimea drumului parcurs de cuțit (L) pe suprafața
prelucrată, iar grosimea așchiei a1 este mai mare decât grosimea
stratului așchiat a (Fig. 1). Această schimbare a dimensiunilor se
numește contracție a așchiei. Totodată, experimentul arată că lățimea
17
așchiei b1 puțin variază în comparație cu lățimea stratului așchiat b
(adică b1 ≈ b) .
Deoarece volumul corpului
deformat rămâne constant, rezultă că
volumul stratului așchiat și volumul
așchiei sunt egale:
abL  a1b1 L1 ,
de unde:
L a1b1 a1
  .
L1 ab a
Relația matematică de mai sus Fig. 1. Schema de contracţie a
caracterizează valoarea medie a aşchiei
deformației plastice ale stratului
așchiat.
Dacă notăm rapoartele mărimilor de mai sus prin η, numit

coeficientul de contracție a așchiei, vom obține:
L a1
  .
L1 a
Coeficientul de contracție a așchiei poate fi determinat prin
diferite metode, în dependență de utilajul disponibil.
Metoda 1. Coeficientul η poate fi determinat prin măsurarea
distanței L, parcurse de cuțit față de semifabricat și lungimea așchiei
L 1 obținută în rezultatul așchierii. Lungimea L se măsoară cu
șublerul, iar lungimea așchiei – cu ajutorul unui fir elastic din oțel de
18
grosime 0,25 mm sau cu o peliculă de oțel îngustă de grosimea 0,05
mm și lungimea de până la 100 mm.
Coeficientul de contracție a așchiei în acest caz se determină

L
din relația:  .
L1 (1)
. Metoda 2. Coeficientul η poate fi determinat și prin metoda
cântăririi. În acest caz se folosește raportul ariilor secțiunilor
transversale a așchiei și a stratului de material detașat:
a1b1 .

ab
(2)
Metodica efectuării acestei
lucrări constă în următoarele: se
rupe o bucată de așchie de
lungime liberă l și se cântărește;
fie că masa acestei bucăți este m,
atunci:
m
a1b1  10 3 ,
l
(3)
unde: l – lungimea bucății de
așchie măsurată, mm;
 – densitatea materialului
așchiei, g/cm 3 ;
m – masa așchiei măsurate, g.
19
Aria stratului de material detașat poate fi determinată prin parametrii
Fig. 2. Balanța analitică regimului de așchiere: A =s*t =a*b.
m 10 3 m 10 3
Definitiv vom obține:    ,
lab lst
(4)
unde: s este avansul, mm/rot; t – adâncimea de așchiere, mm.

Cântărirea, necesară pentru calculul
coeficientului de contracție, se va efectua cu
ajutorul balanței analitice(Fig. 2).
Elementul de bază al balanței de torsiune
reprezintă un arc sub formă de spirală, ce se
deformează sub acțiunea greutății obiectului
cântărit. Mărimea deformației arcului este
proporțională cu sarcina, scara balanței indică
unghiul de torsiune (de răsucire) a arcului și este
gradată în unități de masă.
Lungimea bucății de așchie se determină
Fig. 3. Măsurarea
după partea exterioară a așchiei și se măsoară cu
lungimii aşchiei
rigla sau cu compasul după proiecția așchiei,
asemenea fig. 3.
Lungimea totală a bucății de așchie este
l  l1  l2  l3  l4  l5  l6  l7 .
Pentru măsurarea mai exactă a așchiei este bine ca această să
fie mărită cu ajutorul unui proiector sau epidioscop.
Determinarea experimentală a dependenței coeficientului de

contracție a așchiei de diferiți factori
20
Semifabricatul (Fig. 4) de lungimea 100 mm și lățimea 42 mm
confecționat din oțel 45 se fixează în menghină, pe masa mașinii de
rabotat.
Duritatea materialului de prelucrat se măsoară prin metoda
Brinel și se introduce în Raportul lucrării de laborator.
Geometria sculei se determină cu ajutorul raportorului
universal de masă (goniometrului universal), iar dimensiunile
cuțitului și semifabricatului se măsoară cu șublerul și rigla
milimetrică. Schița cuțitului este indicată în fig. 5. Rezultatele
măsurărilor se introduc în Raportul dării de seamă.
Fig. 4. Semifabricatul
Experimentele se efectuează în următoarea consecutivitate.

Pentru determinarea dependenței coeficientului de contracție a
așchiei de unghiul de degajare se vor efectua 4 măsurări pentru
diferite valori ale unghiului de degajare γ, de exemplu 0˚, 15˚, 30˚,
45˚, păstrând constante avansul, adâncimea de așchiere și viteza de
așchiere.
așchiei de viteza de așchiere
se vor efectua de asemenea 4
măsurări pentru diferite viteze
de așchiere, de exemplu 10,
21
20, 30 și 40 m/min, păstrând constante geometria cuțitului, avansul și
adâncimea de așchiere.
așchiei de valoarea avansului
sau a grosimii așchiei de Fig. 5. Desenul cuţitului
asemenea se vor efectua 4
măsurări pentru diferite mărimi ale avansului, de exemplu 0,25; 0,50;
0,75 și 1,0 mm, păstrând constante geometria sculei, viteza și
adâncimea de așchiere. Toți parametrii regimului de așchiere și
geometria sculei se introduc în Raportul de darea de seamă.
După efectuarea experiențelor se determină coeficientul de
contracție a așchiei pentru toate cele 12 măsurări. Rezultatele
calculelor se fixează în tabelul dării de seamă și se construiesc
graficele dependențelor. Pentru aceasta în sistemul de coordonate
XOY se depun pe axa OX mărimile variabile γ, v, s (a), iar pe axa
OY – valoarea coeficientului de contracție η. Unind punctele obținute
vom construi dependențele grafice:
  f ( ) ,   f (v) ,   f  s a   .
După graficele obținute se vor face concluzii despre influența
unghiului de degajare, vitezei de așchiere și avansului asupra mărimii
deformației plastice ale stratului detașat (așchiat).
Determinarea tipului de așchie pentru diferite regimuri de

așchiere a oțelului și fontei
Determinarea tipurilor și caracterul așchiilor la prelucrarea

oțelului se va efectua pentru același semifabricat.
Mai întâi se va studia caracterul așchiilor la prelucrarea cu
viteze mici de așchiere v=1…3 m/min cu ajutorul cuțitului. Așchia
22
obținută constă din elemente separate, puternic deformate. Aceasta
este așchia segmentată (elementară).
Dacă vom mări viteza de așchiere până la 10-15 m/min tipul
așchiei se va schimba. Ea se va reprezenta sub formă de spire sau
elemente de așchie strâns unite între ele. Aceasta este așchia în trepte.
Așchiile elementară și cea în trepte au o denumire comună –
așchii de forfecare.
Dacă continuăm să mărim viteza de așchiere (se poate de luat
așchii din experiențele precedente) vom observa că la viteze de 60…
100 m/min așchia obținută reprezintă o panglică continuă, pe care cu
greu se pot observa elemente separate. Aceasta este așchia continuă.
Cercetări analogice se vor efectua și pentru fontă.
Așchiile obținute la prelucrarea fontei și a altor materiale
fragile se numesc așchii de rupere.
În Raportul de dare de seamă se desenează unele tipuri de
așchii și sub fiecare se indică condițiile în care se obțin fiecare tip de
așchii.
Utilajul folosit pentru efectuarea lucrării
1. Mașină strunjit (strungul);

2. Presă pentru determinarea durității după Brinel;
3. Cuțite de strung cu unghiurile γ = 0˚; 15˚; 30˚; 45˚;
4. Balanță de torsiune;
5. Fir din oțel pentru măsurarea lungimii (d=0,25 mm) sau
panglică metalică (grosimea a=0,05 mm) de lungimea 100
mm;
6. Raportor universal;
7. Șubler (L=150 mm), precizia de măsurare – 0,05 mm.
23
Întrebări de control
1. Elementele regimului de așchiere și definiția lor.

2. Ce numim grosimea, lățimea așchiei?
3. Tipurile de așchii și condițiile lor de formare.
4. Ce numim contracție a așchiei și care sunt cauzele contracției?
5. Ce numim coeficient de contracție și ce el caracterizează?
6. Esența metodelor de determinare a coeficientului de contracție.
7. Cum influențează asupra coeficientului de contracție viteza de
așchiere, grosimea așchiei, unghiul de degajare a cuțitului,
utilizarea lichidelor de răcire-ungere, proprietățile fizico-
mecanice ale materialului de prelucrat?
8. Influența depunerilor pe tăiș asupra procesului de așchiere.
9. Influența condițiilor de așchiere asupra depunerilor pe tăiș.
Bibliografie
Balanici, Al., Așchierea materialelor: Manual pentru specialitățile

inginerești, Bălți, USARB, 2000. – 253 p.
1 Hollando, D., ș.a. Așchiere și scule așchietoare / D. Hollando,

M. Mehedințeanu, E. Țăru, N.Oaancea. – București, Editura
didactică și pedagogică, 1982. – 368 p.
2 Bazele așchierii și generării suprafețelor (îndrumar de
laborator)/ Coordonarea lucrării: C. Minciun, N. Predincea.
Institutul politehnic București. – B.: 1985 – 380 p.
3 Аршинов В. А., Алексеев Г. А. Резание металлов и режущий
инструмент. Изд. 3-е, перераб. и доп. Учебник для
машиностроительных техникумов. М.: Машиностроение,
1976. – 440 с.
4 Горбунов Б.И. Обработка металлов резанием,
металлорежущий инструмент и станки. Учебное пособие для
24
студентов машиностроительных специальностей вузов.
– М.: Маш., 1981. – 287 с.
25
RAPORT
pe lucrarea de laborator nr. 1
Tema: Deformarea stratului așchiat
Lucrarea a fost efectuată_______________
Lucrarea a fost apreciată cu nota_________
Profesorul de disciplină________________
Data____________
26
I. Determinarea influienței diferitor factori asupra contracției așchiei.
1.Schema de determinare a coieficientului de contracție
Caracteristica materialului de prelucrat

Tabelul 1
Denumirea Duritatea după Limita de rezistență
materialului prelucrat Brinel la întindere (σr)
Duritatea a fost măsurată pe presa__________________(denumirea).
P=___________kg; d b =__________mm; t =_________s.

Formula de calcul pentru oțel  r
=0,35HB.
27
9
8
7
6
5
4
3
2
1
14
13
12
11
10
Nr. experienței
Denumirea
supus
Marcarea prelucrării
Materialul
γ
grade
sculei,
α
Geometria
28
a, mm
b, mm
v, m/min
t, mm
Regimul de așchiere
s, mm/c.d.
Lungimea așchiei L
Contracția așchiei η
Tabelul 2.
Dependențele grafice
II. Determinarea tipului de așchie

1. Tipul așchiei
de forfecare
continuă de rupere
segmentară în trepte
Schița așchiei (axonometrie)
2. Condițiile de așchiere
Materialul de Materialul de Materialul de Materialul de
prelucrat prelucrat prelucrat prelucrat
v= m/min v= m/min v= m/min v= m/min
s= mm/c.d. s= mm/c.d. s= mm/c.d. s= mm/c.d.
t= mm t= mm t= mm t= mm
γ= grade γ= grade γ= grade γ= grade
Semnatura studentului_________________
29

Tema: Uzura sculelor așchietoare
Bălți, 2014
30
Scopul lucrării:
A face cunoștință cu caracterul uzurii sculei, cu dependența

uzuri sculei de timpul de lucru al acesteia, cu metoda de detrminare a
uzurii optimale a cuțitului de strung.
Conținutul lucrării
1. Constatarea proprietăților fizico-mecanice a materialului
supus cercetărilor și geometriei sculei așchietoare.
2. Determinarea experimentală a dependenței mărimii și
caracterul uzurii la diferite regimuri de așchiere.
3. Prelucrarea rezultatelor experimentale obținute:
a) construirea graficelor dependențelor de timp;
b) calcularea și analiza grafică pentru determinarea mărimii
uzurii optimale.
Considerații teoretice
În procesul de expluatare a cuțitului, ca rezultat al frecării
dintre cuțit și așchia detașată cât și semifabricat are loc uzarea
suprafețelor cuțitului de strung.
Uzura sculei așchietoare este un proces în cadrul căruia are
loc pierderea, de obicei treptată, a proprietăților așchietoare a sculei.
Uzura sculei duce la înrăutățirea condițiilor de așchiere, înrăutățirea
calității suprafeței prelucrate și a preciziei de prelucrare.
În dependență de elementele regimului de așchiere uzura
cuțitului se poate produce (fig. 3):
- numai pe fața de așezare principală (fig. 1, a);
31
- concomitent (simultan) pe fața de așezare și pe fața de
degajare (fig. 1, b);
- numai pe fața de degajare (fig. 1, c).
La prelucrarea metalelor fragile (fonta, bronzul) se uzează în
deosebi fața de așezare a cuțitului.
La prelucrarea metalelor plastice, uzarea se produce pe
suprafața de așezare a cuțitului în cazul cînd se lucrează cu grosimi
mici a stratului așchiat (până la 0,15 mm) și viteze mici de așchiere.
Dacă crește grosimea așchiei și viteza de așchiere, uzura se
produce simultan pe fețele de așezare și de degajare a cuțitului.
Uzura doar pe fața de degajare se observă la sculele care
lucrează cu grosimea așchiei mai mare ca 0,5 mm, la viteze mari de
așchiere în deosebi dacă nu se utilizează lichide de răcire-ungere.
Fig. 1. Trei categorii de uzură a sculelor așchietoare
În cazul uzării doar a feței de degajare, se consideră că scula

este uzată și necesită reascuțire în momentul de timp cînd brusc cresc
forțele de așchiere, se îngreunează considerabil condițiile de așchiere,
se înrăutățește calitatea suprafeței, se schimbă dimensiunile și profilul
piesei prelucrate. Scula se poate expluata doar până cînd se atinge o
anumită valoare a uzurii numită uzură admisibilă (h adm ) (fig. 2, a).
32
Fig. 2. Graficul dependenței uzurii sculei pe fața de așezare
principală hα de timpul de lucru τ
În cazul uzării simultane a sculei pe ambile fețe (fig. 2, b),

odată cu mărirea uzurii, într-un anumit moment de timp Tc , uzura
pe fața de așezare se contopește cu cea de pe fața de degajare, muchia
transversală (tăișul transversal) f (fig. 1) dispare, are loc distrugerea
muchiei așchietoare. Din acest moment se începe creștere catastrofală
a uzurii sculei și pierderea capacității de așchiere a ei.
Lucrul sculei până la atingerea mărimii uzurii admisibile h
adm ce corespunde momentului pierderii capacității de expluatare a
sculei, de regulă, nu asigură utilizarea deplină și economică a
acesteia. Din acest motiv, ca valoare admisibilă a uzurii sculei se
consideră așa o mărime care ar garanta o durabilitate sumară
maximală. Durabilitatea sculei T, ce corespunde uzurii optimale se
consideră ca mărime de bază pentru calculele raționale ale
elementelor regimului de așchiere.
Mărimea uzurii optimale se determină în felul următor.
33
Fig. 3. Schema uzurii și reascuțirii sculei pe fața de așezare
principală
La uzarea cuțitului pe fața de așezare h  (după ce scula

lucrează timp de o perioadă T (fig. 3)), mărimea toririi y la o
reascuțire a feței de așezare, se calculează din următoarele corelații:
y  c  ,
a
c ,
cos 
h tg
a  h tg , c  ,
cos 
unde Δ este toleranța la ascuțire, Δ=0,1...0,2 mm.
După toate reascuțirile dimensiunea cuțitului B trebuie să fie
nu mai mică de 1/3 din valoarea ei inițială (B – lățimea plăcuței în
34
direcție perpendiculară tăișului principal). În acest caz, numărul
admisibil de reascuțiri k va fi:
2 2
B 3B
k 
3
y h tg  
cos
și timpul total de expluatare (durabilitatea) ΣT va fi:
ΣT=kT.
Dacă pentru anumite condiții de lucru a cuțitului dat vom
construi graficul uzării (fig. 4) și din el pentru câteva valori h  vom
determina valoarea numerică a mărimii k, atunci, construind graficul
dependenței kT=f(h  )(fig. 5), putem din el determina mărimea
uzurii h opt , pentru care se asigură durabilitatea maximă a sculei.
Modul de desfășurare a lucrării
Consecutivitatea și metodica efectuării lucrării

Determinăm proprietățile fizico-mecanice ale materialului de
prelucrat și geometria sculei așchietoare. După ghidurile din laborator
se constată tipul și proprietățile fizico-mecanice ale materialului de
prelucrat, dimensiunile, materialul și geometria sculelor așchietoare
(4 cuțite), destinate efectuării experimentelor. Rezultatele obținute se
includ în tabelele 1 și 2 al raportului.
Determinarea experimentală a dependenței mărimilor și

categoriei uzurii cuțitului
Dependența mărimii uzurii sculei de timpul de lucru al

acesteia se determină prin strungirea semifabricatului la anumite
regimuri constante de așchiere. De exemplu, pentru prelucrarea
semifabricatului confecționat din oțel 45, cu un cuțit de strung
35
confecționat din oțel rapid Rp18, fără răcire se ia t=3 mm, s=0,4
mm/rot, v=37 m/min.
Regimurile de așchiere se aleg din considerentul că cuțitul va
lucra până la uzura catastrofală timp de 30...40 min.
După intervale egale de timp (peste fiecare 5...8 minute) se
oprește mașina unealtă și cu ajutorul lupei, cu capacitate de mărire de
10 ori, se măsoară uzura feței de așezare principală a sculei.
Prelucrarea se efectuează până la uzarea totală a sculei, adică
până cînd uzura admisibilă atinge valoarea de h  =2,5...3 mm.
Rezultatele obținute se întroduc în tabelul 3 din Raportul
final.
Determinarea categoriei uzurii cuțitului la diferite regimuri de

așchiere
Determinarea categoriei uzurii cuțitului la diferite regimuri de
așchiere se efectuează prin prelucrarea semifabricatului din oțel 45 cu
cuțitele de strung numerotate cu numerele 2, 3, 4 cu următoarele
regimuri de așchiere:
Adîncimea Avansul Grosimea Viteză de Durata de
Nr. cuțitului de așchiere s, așchiei a, așchiere v, lucru a
t, mm mm/rot mm m/mim sculei, min
2 3 0,08 83 10
3 3 0,28 39 10
4 3 0,7 24 5
Notă. Valoarea avansului se stabilește din relația
a
s și se alege cea mai aproape valoare după pașaportul
sin 
mașinii unelte.
36
Rezultatele obținute se întroduc în tabelul 4 din Raportul dării
de seamă.
Prelucrarea rezultatelor experimentale

După datele din tabelul 3, obținute după prima serie de
experiențe, se construiește în sistemul de coordonate graficul
dependenței h  f ( ) (fig. 4).
Fig. 4. Graficul dependenței uzurii sculei pe fața de așezare

principală hα de timpul de lucru τ
Apoi cu ajutorul relațiilor (1) și (2) se calculează valorile

mărimilor k și kT, care se întroduc apoi în tabelul 3 al Raportului.
Mărimile calculate servesc ca bază pentru a construi graficul
dependenței kT=f(h  ) (fig. 5).
37
Fig. 5. Graficul dependenței durabilității sumare (totale) a cuțitului
de uzura pe fața de așezare principală hα
După graficele obținute se determină valoarea uzurii optimale

a cuțitului h opt și durabilității optime corespunzătoare.
La cuțitele 2, 3 și 4 din seria a doua de experiențe se măsoară
valoare uzurii și atent se studiază suprafețele sculei așchietoare. Se
determină categoria uzurii cuțitului. Schița uzurii și descrierea ei se
reflectă în Raportul dării de seamă.
Utilajul, apărătura și materialele necesare

1. Strungul universal, modelul 1K62 (sau un alt strung asemănător).
2. 4 cuțite de strung normale cu secțiunea de 25x25x150 mm cu
plăcuța din oțel rapid Rp18.
3. Semifabricat cilindric din oțel 45 (D=80...100 mm, L=350-600
mm).
38
4. Dispozitiv pentru măsurarea uzurii cuțitului (o lupă cu
coieficientul de mărire 10).
5. Cronometru.
6. Dispozitiv pentru măsurarea unghiurilor cuțitului.
7. Placate ce ilustrează uzura sculelor așchietoare, ghiduri tehnice,
tabele.
1. Dați о scurtă caracteristică a tipurilor de uzură a sculelor

așchietoare și parametrii acestora.
2. Care sunt condițiile de uzură a feței de degajare, a feței de
așezare principale, a fețelor de degajare și așezare
concomitent?
3. Metode de măsurare a uzurii.
4. Dați lămurire curbii caracteristice de uzare a sculei.
5. Care sunt criteriile de uzură a sculei și esența lor?
6. Metodica determinării uzurii optimale.
7. Ce numim durabilitate a sculei așchietoare?
8. Dependența dintre viteza de așchiere si durabilitatea sculei,
cauzele acestei
dependențe.
9. Influența diferitor factori asupra durabilității sculei.
10. Influența grosimii și lățimii așchiei asupra vitezei de așchiere,
care garantează о anumită durabilitate.
39
Bibliografie
1 Balanici, Al., Așchierea materialelor: Manual pentru

specialitățile inginerești, Bălți, USARB, 2000. – 253 p.
laorator ) / Coordonarea lucrării: C. Minciun, N. Predincea.
1976. – 440 с.
– М.: Маш., 1981. – 287 с.
40
RAPORT
pe lucrarea de laborator nr. 2
Lucrarea a fost efectuată_______________
Lucrarea a fost apreciată cu nota_________
Profesorul de disciplină________________
Data____________
41
Strungul pentru efectuarea experiențelor
Denumirea_______________________________________________
Modelul___________________ Înalțimea centrelor______________
Distanța dintre centre___________Puterea___________________.
Tabelul 1
Materialul semifabricatului
Rezistența
Denumirea Marca Duritatea Prelucrarea
oțelului oțelului HB r
, MPa  termică
Dimensiunile semifabricatului D=_________ mm, L=_______ mm.
Tabelul 2
Cuțitele de strung
sculeiMaterialul
Duritatea HRC
Geometria cuțitului
Nr. cuțitului
Denumirea
Secțiunea
Marcarea
γ˚ α˚ λ˚ φ˚ φ1˚
1
2
3
4
42
Tabelul 3
Rezultatele primei serii de măsurări
minTimpul de lucru al cuțitului t,

Elementele de
așchiere
Durata unei treceri τ, min

Lungimea trecerii L, mm
Lățimea plăcuței B, mm
Uzura cuțitului hα, mm
Nr. cuțitului
Nr. trecerii
n, rot/min
s, mm/rot
v, m/min k kT
t, mm
Tabelul 4
Rezultatele celei de a doua serii de măsurări
Elementele regimului de așchiere
Nr. cuțitului
Durata de
lucru a
t, s, n, v, Adnotare
a, cuțitului τ,
m mm/r rot/m m/mi
mm min
m ot in n
43
Schița uzurii cuțitului
Descrierea caracterului (categoriei) uzurii
44
Semnatura studentului___________________
45

Tema: Forțele de așchiere la strungere
Bălți, 2014
46
Tema: Forțele de așchiere la strungere.
Scopul lucrării:
De a face cunoștință cu construcția aparatelor pentru
măsurarea forțelor de așchiere; de a obține deprinderi de măsurare și
calcul a forțelor de așchiere, prelucrare a datelor experimentale și
obținere a relațiilor empirice care vor reflecta influiența elementelor
regimului de așchiere asupra forțelor de așchiere.
Noțiuni teoretice
La strungere asupra cuțitului acționează următoarele forțe (fig. 1):
1. forța tangențială de așchiere Fz ;
2. forța radială de așchiere Fy ;
3. forța axială de așchiere Fx .
Fig. 1. Forțele de așchiere.
Determinarea forței tangențiale este necesară pentru calculul

cuțitului la rezistență, elementelor ce participă la efectuarea mișcării
principale, calculul cutiei de viteze ale mașinii-unelte, calculul
47
momentului de rotație și puterii necesare pentru rotirea
semifabricatului.
Cunoașterea forței Fy este necesară pentru calculul săgeții
de încovoiere a piesei prelucrate, care joacă un rol deosebit la
calculul preciziei de prelucrare. Forța Fy se utilizează și la calculul
rezistenței elementelor mașinii-unelte cât și cuțitului de strung.
Cunoașterea forței de așchiere Fx este necesară pentru
calculul rezistenței pieselor ce participă în mișcarea auxiliară cât și
avans longitudinal, rezistenței cuțitului de strung, calculul puterii
cheltuite pentru mișcarea de avans.
După cum se observă, cunoașterea forțelor de așchiere este
necesară la calculul și construirea sculelor așchietoare, mașinilor-
unelte și dispozitivelor de prindere, la calculul rigidității sistemului
tehnologic mașină-unealtă-sculă-piesă-dispozitiv de prindere, cât și
pentru calculul puterii cheltuite pentru efectuarea așchierii.
Forța rezultantă o notăm cu litera F. Între aceste componente,
experimental s-au determinat următoarele relații:
Fy Fx
=0,4...0,5; =0,3...0,4
Fz Fz
în cazul cînd φ=45˚; λ=0˚; φ 1 =15˚.
Mărimea forței rezultante poate fi calculată cu formula:

F Fx2  Fy2  Fz2  ((0,4...0,5) Fz ) 2  ((0,3...0,4) Fz ) 2  F
 (1,1...1,18) Fz
Mărimea componentelor forței de așchiere Fx , Fy , Fz
depinde de foarte mulți factori printre care:
- proprietățile fizico-mecanice ale materialului prelucrat;
- materialul și parametrii geometrici ai sculei;
48
- parametrii regimului de așchiere;
- utilizarea mediilor de așchiere etc.
Componentele forței de așchiere Fx , Fy , Fz se determină cu
formulele empirice:
y
F x  10C P x t x P x s P x vnP x k P x , N ;
y
F y  10C P y t x P y s P y vnP y k P y , N ;
y
F z  10C P z t x P z s P z vnP z k P z , N ;
unde:
C P x , C P y , C P z - coeficienți ce caracterizează metalul și condițiile
lui de prelucrare;
t – adîncimea de așchiere, mm;
s – avansul, mm/rot;
v – viteza de așchiere, m/min;
xP x , x Py , xP z - indici de putere pe lîngă adîncimea de așchiere;
yPx , y Py , yPz - indici de putere pe lîngă avans;
nP x , n Py , nP z - indici de putere pe lîngă viteza de așchiere;
k Px , k Py , k Pz - coeficienți de corecție ce înglobează condițiile de
așchiere.
În tab. 1 sunt indicate valorile coieficienților și indicilor de
putere pentru calcularea componentelor forțelor de așchiere la
strungirea longitudinală a oțelului.
49
Tabelul 1
Valorile coieficienților și indicilor de putere pentru calculul
forțelor de așchiere la strungirea longitudinală
Materia Coieficienți și indici de putere
Avan
lul
sul s,
Fz Fy Fx
semifab
mm/r
ricatulu
ot
n x
C P z xP z y P z P z C P y x P y y P y nP y C P x P x y P x nP x
i
Oțel

 0.75 1, 0, 24 0, 0,
-0,15 339 1, 0,5
-0,3
-0,4
=7 300
r  0.75 0 75 3 9 6 315 0 0,2
50 MPa
Valorile coeficienților C P x , C P y , C P z sunt indicate pentru
 r
=750 Mpa la așchiere cu plăci din carburi metalice cu următorii
parametri geometrici: γ=10˚; φ=45˚; r=2 mm; λ=0˚; φ 1 =10˚.
Așchierea se petrece fără folosirea lichidelor de așchiere.
Pentru determinarea forțelor de așchiere se folosesc două
metode:
- obținerea ecuațiilor pe cale teoretică, considerînd procesul
de așchiere ca un caz particular al procesului de deformare plastică a
metalului;
- obținerea formulelor empirice în baza datelor experimentale
obținute cu ajutorul dinamometrilor, prin măsurarea nemijlocită a
forțelor de așchiere în diferite condiții.
Dinamometrele trebuie să satisfacă următoarele cerințe: la
efectuarea măsurărilor să nu transmită cuțitului sau axului principal
mișcări suplimentare; să aibă inertitate joasă, pentru aceasta frecvența
oscilațiilor proprii ale dinamometrului trebuie să fie de câteva ori mai
mare decât frecvența oscilațiilor forțelor măsurate; să nu schimbe
50
rigiditatea sistemului tehnologic; să fiu stabili la vibrații; eroarea
măsurării forțelor de așchiere la cercetarea proceselor fizice să
constituie 1...2%; în dinamometre trebuie să lipsească influiența
reciprocă a componentelor forței de așchiere.
Indiferent de construcție, dinamometrele au în componența lor
trei părți principale:
1) traductorul asupra căruia acționează sarcina (deplasările
legate de deformarea elastică a traductorului, sau variația
parametrilor circuitului electric sub acțiunea deformațiilor elastice
constituie baza determinării mărimii forțelor de așchiere);
2) receptorul, înregistrează mărimea sarcinii (forței de
așchiere);
3) elemente auxiliare ce leagă captorul cu receptorul.
Deosebim dinamometre mecanice, hidraulice și electrice.
Dinamometrul hidraulic este simplu în construcție și rezistent
în expluatare. Neajunsurile lui: masivitate, predispus către vibrații,
sensibilitatea joasă. Dinamometrul hidraulic are inertitate înaltă din
care motiv el poate măsura doar valoarea medie a forțelor de
așchiere.
Dinamometreleelectrice sunt compacte, sunt foarte sensibile și
fără inertitate, din care motiv pot înregistra orice schimbări de forță
ce apar și acționează în procesul de așchiere. Datorită posibilității de
a fixa sarcini mici, acestea cu succes se utilizează la așchiere cu
secțiune mică (prelucrarea fină). Datorită acestor priorități
dinamometrele electrice au o utilizare tot mai largă, deseori înlocuind
celelalte tipuri.
În dependență de tipul traductorului deosebim dinamometre
piezoelectrice, capacitative și inductive.
Traductorul este întrodus în circuitul electric, care mai conține
un amplificator și un dispozitiv de înregistrare (oscilograf sau un
galvanometru sensibil). Către neajunsuri ale dinamometrelor electrice
51
putem enumera utilizarea amplificatoarelor compuse și a
dispozitivelor de înregistrare – oscilografilor.
Fig. 2. Dinamometrul ДК-1

Dinamometrul mecanic se bazează pe deformarea elastică a
elementelor de bază ale acestuia: barelor cilindrice, arcurilor
elicoidale sau plane etc. În fig. 2 este ilustrat dinamometrul de tipul
ДК-1. Acesta este un dinamometru monocomponent, cu ajutorul
căruia se măsoară forța Fz .
Deoarece metodica cercetării dependențelor forțelor Fx ,
Fy , Fz de adâncimea de așchiere t, avansul s și viteza de așchiere
v este aceași, vom analiza doar dependența forței Fz =f(t,s,v).
Pentru cercetarea experimentală vom utiliza dinamometrul ДК-1.
Aparatul ДК-1 se prinde pe suportul strungului prin intermediul
alezajului A. Cuțitul este fixat în dispozitivul leagăn 3 (balansier),
care este legat cu corpul dinamometrului prin intermediul a două bare
de torsiune 2.
Sub acțiunea forței de așchiere Fz vârful cuțitului este
împins în jos, iar barele de torsiune sunt răsucite. În acest timp tija
52
metalică 4 sudată de leagănul (balansierul) 3 se ridică în sus (capătul
liber), acționînd prin intermediul piciorușului 5 asupra indicatorului
7. Indicatorul este protejat de așchii de către corpulindicatorului 6.
Pentru înlăturarea vibrațiilor tijei, pe piciorușul indicatorului este
instalat un dispozitiv de amortizare.
Deplasarea piciorușului indicatorului este proporțională
deformației barelor de torsiune și forței verticale de așchiere Fz .
Prețul unei diviziuni se determină prin etalonarea preventivă a
acestuia. Dinamometrul folosit în lucrarea dată este gradat pentru un
cuțit cu brațul l=25 mm. Prețul unei diviziuni a indicatorului este egal
cu 4,15 kgF (41,5 N). Indicațiile dinamometrului se transformă în
kgF (N) prin intermediul graficul din fig. .
Metodele de determinare a forțelor de așchiere pe cale
experimentală sunt numeroase și se împart în: directe și indirecte.
Metodele directe presupun folosirea unor dispozitive de
măsurare, numite dinamometre.
Metodele indirecte se pot considera: metoda măsurării puterii
absorbite de la rețea. În acest caz:
P  Fz v  kW  , de unde
6000
Fz  6000 Pm ,
v
în care:
Fz - forța tangențială de așchiere, daN;
Pm - puterea absorbită de motorul de acțiune, kW;
η – randamentul mașinii-unelte;
v – viteza de așchiere, m/min.
Pentru a obține o formulă empirică de calcul a forțelor de
așchiere, vom efectua cercetări, măsurînd forța de așchiere la variația
53
factorilor ce influiențează procesul de așchiere. Prelucrînd datele
experimentale vom obține niște formule de tipul:
F =f( v, a, b, K m , K s , , , , h, K LRU ),
unde: b – lățimea stratului așchiat; a – grosimea stratului așchiat; v –
viteza de așchiere; Km - coeficient ce ia în considerație proprietățile
materialului de prelucrat; Ks - coeficient ce ia în considerație
proprietățile materialului sculei;  , , - parametrii geometrici a
sculei;K LRU - coeficient ce ia în considerație condițiile de răcire-
ungere, h - mărimea uzurii sculei.
Folosind formulele empirice trebuie să ținem cont, că acestea
au un caracter aproximativ și sunt valabile doar în diapazonul
condițiilor în care au fost efectuate experiențele. Cum influiențează
fiecare din acești factori – vezi literatura de specialitate și indicațiile
de mai jos.
a) Cercetarea influienței adîncimii de așchiere asupra

forțelor de așchiere la strungire.
Pentru determinarea dependenței Fz =f(t) se prelucrează un
semifabricat cu diferite adîncimi de așchiere păstrînd ceilalți factori
constanți (s, v, geometria etc.). La fiecare schimbare a lui t se
măsoară Fz . Rezultatele experimentale se notează în tabelul 2, pe
baza căruia în sistemul de coordonate logaritmice se construiește
dependența:
F z P z t xP z , kgF.
 C '
Această dependență exponențială în sistemul de coordonate

logaritmice prezintă o dreaptă (fig. ). Exponentul x P z depinde de
materialul semifabricatului, condițiile de prelucrare, geometria sculei
54
etc. și este numeric egal cu unghiul de înclinare către axa t a funcției
Fz =f(t):
a1
x P z  tg 
b1
CP' z - coeficient, ce depinde de materialul semifabricatului,
de condițiile de așchiere, geometria cuțitului etc. și este numeric egal
cu Fz pentru adâncimea de așchiere t =1 mm.
b) Cercetarea influienței avansului asupra forțelor de

așchiere la strungire.
Pentru determinarea influienței avansului asupra valorii forței
Fz se prelucrează semifabricatul cu schimbarea valorii s, păstrînd
constanți toți ceilalți parametri de așchiere. Rezultatele măsurării se
întroduc în tabelul 2, iar în sistemul de coordonate logaritmice se
construiește dependența Fz =f(s):
 CP
" yPz
F z z s
,
unde indicele de putere (exponentul) y P z este egal cu tangenta
unghiului de înclinare a dreptei Fz =f(s), către axa s (fig. ):
a2
y P z  tg  .
b2
CP
"
z
- coeficient, ce depinde de materialul semifabricatului,
de condițiile de așchiere, numeric egal cu forța Fz pentru s =1
mm/rot.
55
Comparînd poziția liniilor obținute în coordonate logaritmice
pentru f(t) și f(s) putem face concluzia că adîncimea de așchiere
influiențează mai puternic asupra forței de așchiere decât avansul.
Prin urmare, pentru a micșora forța de așchiere este necesar de
micșorat adîncimea de așchiere și de mărit avansul la detașarea unuia
și aceluiași volum de așchii.
Experiențele sunt efectuate pentru următoarele limite ale lui t
și s, în cazul prelucrării oțelului:
t=0,5...2 mm; s=0,08...0,52 mm/rot.
c) Cercetarea influienței vitezei de așchiere asupra forțelor

de așchiere la strungire.
Viteza de așchiere influiențează mai puțin accentuat forța de
așchiere. Dependența Fz =f(v) la prelucrarea oțelului este relativ
complexă, datorită tăișului de depunere. Astfel la viteza de 15-20
m/min, la care acest tăiș este maxim, Fz atinge un minim deoarece
crește unghiul de degajare real al sculei. În domeniul vitezelor la care
tăișul de depunere, influiența vitezei asupra forței de așchiere este
clară: cu creșterea vitezei scade forța, fiind valabilă o relație de
forma:
 CP vn P z
"'
F z z
în care CP
"'
z
este un coeficient dependent de
nP z - indice de putere (n=0,1-0,26).
condițiile concrete de prelucrare;
Este evident că CP
"'
z
= Fz , pentru v=1 m/min.
Pentru determinarea influienței vitezei asupra forței de
așchiere se prelucrează semifabricatul cu schimbarea valorii v,
păstrînd s,t=const.
56
Rezultatele măsurării se întroduc în tabelul 2, iar în sistemul
de coordonate logaritmice se construiește dependența Fz =f(v). Este
evident că indicele de putere nP z este egal cu tangenta unghiului de
înclinare a dreptei Fz =f(v) către axa x:
a3
nP z  tg  .
b3
Din desen se observă că odată cu creșterea vitezei forțele de
așchiere se micșorează.
Generalizînd dependențele obținute, obținem formula de
calcul a forței Fz :
y P z nP z ,
F z  C P z t xP z s v
unde xP z , y Pz , nP z - exponenți, obținuți din graficele de mai
sus.
C P z - coeficient ce caracterizează materialul de prelucrat,
condițiile de așchiere. Valoarea numerică a acestui coieficient se
obține din rezolvarea ecuației:
Fz
C Pz  x y n .
t Pz s Pzv Pz
Măsurările se efectuează fără utilizarea mediilor de așchiere.
Metodica efectuării cercetărilor.

1. De făcut cunoștință cu principiul de funcționare a dinamometrului și
metodica de cercetare.
2. De măsurat componenta verticală a forței de rezistență la așchierea
prin strungire cu dinamometrul monocomponent ДК-1.
57
3. Lotul întîi de încercări.
De ajustat strungul la un anumit avans (s=0,08-0,52 mm/rot) și viteza
de așchiere (40-110 m/min) ori n=280-710 rot/min, iar adîncimea de
așchiere se schimbă de 3-5 ori. Rezultatele încercărilor se întroduc în
tabelul 2.
4. Lotul doi de încercări.
De ajustat strungul la o viteză constantă (40-110 m/min) și adîncimea
de așchiere constantă (0,5-2,0 mm), iar avansul se schimbă de 3-5 ori.
Rezultatele măsurărilor se întroduc în tabelul 2.
5. Lotul trei de încercări.
De ajustat strungul la o adîncime de așchiere constantă (0,5-2,0 mm),
avansul constant (s=0,08-0,52 mm/rot), iar viteza de așchiere se
schimbă de 9-10 ori. Rezultatele măsurărilor se întroduc în tabelul 2.
6. În baza rezultatelor obținute și incluse în tabelul 2, de construit
graficele dependențelor Fz =f(t), Fz =f(s), Fz =f(v) în sistemul de
coordonate logaritmice și se determină exponenți x P z , y , nP z .
Pz
7. Pentru fiecare încercare de calculat valoarea teoretică a coeficientului

C iP z , apoi de calculat valoarea medie a coieficientului.
8. De scris formula de calcul a forței de așchiere cu coeficientul C P z și
exponenții calculați, apoi de calculat pentru fiecare încercare valoarea
teoretică a forței de așchiere Fz după datele din tabelul 2.
9. De calculat eroarea măsurărilor cu formula:
Fzex  Fzteor
 100%.
Fzteor
58
Tabelul 2
Rezultatele măsurărilor pentru determinarea exponenților
și coieficienților calcului forței de așchiere Fz .
Modelul mașinii-unelte Materialul prelucrat Geometria sculei
α= γ= φ= φ1= λ= r=
Valorile exponenților și
Diametrul semifabricatului, mm
Adîncimea de așchiere t, mm
Frecvența arborelui, rot/min
Viteza de așchiere v, m/min

coieficienților lor
Avansul s, mm/rot
Nr. încercării
Fz, kgF
Fz, mm
ln Fz
ln v
ln s
ln t
xP z y nP z C Сmed P z
Pz iP z
- -
- -
- -
Conținutul raportului explicativ

1. Desenați schema componentelor forței de așchiere ce acționează
asupra sculei și desfășurați caracteristicile lor.
2. Descrieți construcția dinamometrului ДК-1, destinația și
principiul de funcționare.
3. Completați tabelul 2 cu datele experimentale obținute.
59
4. Construiți dependențele Fz =f(t), Fz =f(s), Fz =f(v) în
sistemul logaritmic de coordonate.
5. Determinați indicii de putere (exponenții) xP z , y Pz și nP z și
coeficientul CPz .
6. Determinați teoretic valoarea forței Fz pentru toate încercările
și erorile calculelor.
7. Concluzii pe rezultatele obținute.
1. Forțele ce acționează asupra cuțitului de strung.
2. În ce componente și ce direcție se descompune forța
rezultantă de așchiere?
3. Pe ce se bazează metodele de determinare a forțelor de
așchiere?
4. Părțile principale ale dinamometrului.
5. Construcția dinamometrului mecanic.
6. Principiul de lucru al dinamometrilor cu acțiune electrică.
7. Ce numim etalonare a dinamometrului și cum ea se
efectuează?
8. Cum influiențează lățimea și grosimea stratului așchiat
(adîncimea de așchiere și avansul) asupra forței de așchiere?
9. Caracterul și cauzele influienței vitezei de așchiere asupra
forței de așchiere.
10. Cum influiențează asupra forțelor de așchiere proprietățile
materialului de prelucrat, sculei, parametrii geometrici ai sculei,
mediile de așchiere?
60
Bibliografie

laorator ) / Coordonarea lucrării: C. Minciun, N. Predincea.
1976. – 440 с.
– М.: Маш., 1981. – 287 с.
61

Tema: Influiența diferitor factori asupra temperaturii
în zona de așchiere la strungire
Bălți, 2014
62
Tema: Influiența diferitor factori asupra temperaturii în zona de
așchiere la strungire.
Scopul lucrării:
De făcut cunoștință cu metodele de măsurare a temperaturii în

zona de așchiere; obținerea deprinderilor de determinare a
temperaturii în zona de așchiere; prelucrarea datelor experimentale și
obținerea formulelor empirice; de determinat influiența elementelor
regimului de așchiere asupra temperaturii medii în yona de contact la
așchiere.
Aparate și materiale
1. Strungul normal de filetat.
2. Semifabricatul din oțel de construcție.
3. Cuțite de strungit, de trecere.
4. Raportor pentru măsurarea geometriei cuțitelor de strung.
5. Instalația pentru măsurarea temperaturii prin metoda
termocuplului natural.
6. Milivoltmetru M-54.
7. Tahometru.
8. Șubler.
9. Plăcuțe izolatoare.
Informații teoretice
Unul din factorii principali ce determină caracterul și
rezultatele procesului de așchiere este căldura ce se degajă în zona de
așchiere. Legile de generare a căldurii dau lămurire la un șir de
fenomene legate de durabilitatea sculei și calitatea suprafeței
63
prelucrate. Pentru a utiliza corect scula așchietoare este foarte
important de cunoscut aceste legi.
Principalele surse de generare de căldură la așchiere metalelor
sunt:
- lucrul cheltuit pentru deformarea stratului așchiat și
suprafețelor exterioare ale semifabricatului, L def ;
- lucrul cheltuit pentru învingerea forțelor de frecare pe fețele
de degajare și așezare principală a sculei, L  , L  ;
Astfel lucrul sumar cheltuit în procesul de așchiere va fi L=L
def +L  +L  .
Lucrul efectuat într-o secundă va fi: W  Fz  v,
unde Fz - forța de așchiere, N; v – viteza de așchiere, m/s.
S-a determinat că practic tot lucrul mecanic (99,5%) se
transformă în căldură, prin urmare cantitatea de căldură ce se degajă
la așchiere într-o secundă, este
Q  Fz  v.
O parte mică din lucru trece în energie potențială a rețelei
cristaline denaturate, a granulelor deformate de metal. Aceasta se
datorește faptului că așchia, suprafața prelucrată și suprafețele de
frecare ale sculei se ecruizează. Din acest motiv, formula de calcul a
căldurii dagajate la așchiere se scrie astfel:
Q  Fz  v  ,
unde α este un coieficient ce ia în considerație pierderile indicate mai
sus, fiind foarte neesențiale. De obicei aceste pirderi se neglijază.
Astfel, cantitatea de căldură degajată la așchiere depinde de
deformarea stratului așchiat și frecarea pe suprafețele de contact ale
sculei așchietoare.
64
Căldură obținută în procesul de așchiere este preluată de către
așchie, piesă, sculă și mediul înconjurător. Ecuația bilanțului termic
la așchiere are următoarea formă:
Q=Q def +Q  +Q  =Q a +Q s +Q p +Q m.î . ,
unde Q def , Q  , Q  - corespunzător căldura degajată la deformarea
plastică, frecarea pe fața de așezare principală și frecarea pe fața de
degajare; Q a , Q s , Q p, Q m.î . sunt corespunzător căldura preluată
de așchie, sculă, piesă și mediul înconjurător.
Experimentul s-a determinat că Q def constituie circă 55%, Q
 - 35% și Q  - 10%. La viteze joase de așchiere (30...40 m/min)
Q a constituie 60...70%, Q p - 30...40%, Q s - 3%.
Dacă viteza de așchiere crește, atunci căldura degajată în zona
de așchiere nu dovedește să se răspîndească în piesa și sculă, ea este
preluată în deosebi de așchie. Astfel, la viteze v=400...500 m/min Q
a constituie 97...98%, Q s - 1%.
La repartizarea căldurii în mare măsură influiențează
conductibilitatea termică a materialului prelucrat. Astfel la
prelucrarea aliajelor din titan Q s =10...20%.
Gradul de concentrare a căldurii în diferite zone ale piesei,
așchiei și sculei este diferit. Cantități mari de căldură se concentrează
în anumite zone, mărind considerabil temperatura lor. Din acest
motiv diferite puncte ale suprafețelor de lucru ale sculei, așchiei și
piesei au diferite temperaturi, atingînd valori de până la câteva sute
de grade. Se formează cîmpuri de temperaturi. Temperatura înaltă
schimbă proprietățile metalului și determină de fapt rezistența
materialului sculei la uzura. Deformațiile termice ale piesei
micșorează precizia de prelucrare. Iată de ce este important de
cunoscut ce temperaturi apar în diferite condiții de așchiere și care
65
este caracterul distribuirii lor dacă se schimbă condițiile de
prelucrare.
Relații de calcul a temperaturii în zona de așchiere se pot
obține prin două căi:
a) se determină teoretic pe baza teoriei transferului de căldură;
b) se determină pe cale empirică, efectuînd nemijlocit
măsurarea temperaturii la variația condițiilor de așchiere.
Astfel în baza cercetărilor teoretice șe experimentale se pot
obține dependențe ale temperaturii de așchiere, cât și a temperaturii
sculei așchietoare și a piesei prelucrate de diferiți factori.
Metode de determinare a temperaturii de așchiere

Determinarea experimentală a temperaturii în zona
de așchiere
Determinarea analitică a câmpului de temperatură în zona de
așchiere, așchie și sculă nu se poate face exact, întrucât în relațiile
matematice nu se pot indica corect toate influentăți cantitative și
calitative ale tuturor factorilor ce influențează temperatura.
Din aceste considerente, metodele experimentale de măsurare a
căldurii și a temperaturii constituie importante instrumente folosite
pentra studiul fenomenelor termice ce au loc la așchiere. In practică
se utilizează două grupuri de metode:
a) Metode care determină temperatura medie a așchiei:
• metoda calorimetrică;
• metoda radiațiilor termice (metoda optică);
• metoda substanțelor termocolore.
b) Metode care determină temperatura diferitelor puncte ale
sculei și așchiei:
• metoda termocuplului artificial și semiartificial;
• metoda termocuplului natural;
•metoda examinării structurii metalografice și a durității.
66
Datorită dimensiunilor mici ale zonei încălzite, vitezelor
mari de încălzire temperaturilor ridicate și solicitărilor mecanice
deosebite, măsurarea temperaturii la așchiere este deosebit de dificilă.
Din aceste cauze, multe din procedeele de măsurare folosite ii
practică au un domeniu îngust de utilizare. Mai frecvent sunt folosite
efectul termoelectric modificarea structurii și determinarea
temperaturii prin radiație. Primele două procedee măsoară
temperatura prin contact, permițând determinarea acesteia și în
interiorul sculei așchiei și piesei. Prin efectul radiației se poate
măsura temperatura de la distanță, însă această metoda se limitează
numai la determinarea temperaturii pe suprafețele exterioare.
Metoda calorimetrică pune în evidență fenomenul de

transformare a energiei de așchiere în căldură (Rumford, 1798, la
Academia Regală din Londra). Această metodă permite determinarea
cantității de căldură degajată la așchiere, a cantității le căldură
preluată de așchie sau sculă, precum și stabilirea temperaturii medii a
acestora.
Ca exemplu, temperatura așchiei poate fl calculată cu relația:
ma C a ( am   a )
 aş   am  ,
maş C aş
în care:
 aş - temperatura așchiei;
 am - temperatura amestecului (apă și așchie);
 a - temperatura inițială a apei din caloritnetru;
ma - masa apei din calorimetru;
maș- masa așchiei în calorimetru;
Ca - capacitatea termică specifică a apei;
Caș - capacitatea termică specifică a materialului așchiei.
67
Metoda este mai precisă la determinarea temperaturii medii a
așchiei în cazul așchierii cu viteze mari, fig. 1.
Fig. 1. Metoda calorimetrică de măsurare a temperaturii așchiei:

1 - cuțit de strung; 2 - piesă; 3 - vas calorimetric; 4 - sită;
5 - termometru
Această metoda permite determinarea temperaturii medii, prin
urmare, nu se poate aprecia temperatura în diferite puncte ale
așchiei, sculei și piesei. Cu ajutorul ei se poate determina și forța
principală de așchiere, Fz = Qm/v, în care Qm este cantitatea de căldură
măsurată; v - viteza de așchiere.
Măsurarea temperaturii pe baza modificării structurii
metalografice și a krității se bazează pe proprietatea pe care o
au metalele de a-și modifica îtructura și duritatea la temperatura.
Pentru orice oțel de scule se poate stabili egea după care se produc
anumite modificări ale structurii metalografice, urmate le variații ale
durității în funcție de temperatura și durata de încălzire. Această lege
loate fi folosită în sens invers: cunoscând duritatea inițială a
sculei, durata ncălzirii (egală cu durata așchierii) și măsurând
68
duritatea în diverse puncte ale culei după așchiere, se pot deduce
temperaturile la care au ajuns punctele espective în timpul
așchierii. Această metoda are un grad înalt de precizie, însă lecesită
o cunoaștere profundă a structurii metalelor și o durata mare
pentru ercetare, aparate speciale pentru măsurarea durității, ceea ce
limitează domeniul ei le utilizare. In afară de aceasta, metoda data
poate fi folosită doar lucrând cu egimuri înalte de așchiere, când
suprafața cercetată se încălzește mai puternic lecât punctele
critice. O metoda simplă, ce nu necesită careva dispozitive
peciale, este metoda determinării temperaturii după culorile revenirii
metalelor 'ulorile revenirii apar în rezultatul formării unor pelicule
de oxizi foarte subțiri e așchia încălzită; culoarea lor depinde de
gradul de încălzire a așchiei. Culorile revenirii și temperaturile
corespunzătoare lor (în °C):
puțin-galben ...........................................................200
galben-deschis....................................................220
galben-închis......................................................240
purpuriu (roșu închis).......................................... 270
albastru-închis....................................................290
albastru-deschis.................................................320
albastru-cenușiu (sur).........................................350
sur-deschis, trecător în alb..................................400
Se consideră că, având o anumită experiență, după culorile
revenirii așchiei oțelurilor nealiate, se poate determina temperatura cu
o precizie de ± 5°, ceea ce constituie circa 2 %.
În realitate, această metodă poate avea erori considerabile
(până la 20-30%), în dependență de grosimea stratului așchiat, durata
de lucru etc. Aceasta se datorește faptului că culorile revenirii
exprimă doar temperatura suprafeței exterioare a așchiei, care, la
rândul ei, determina grosimea stratului oxidat și, totodată, culoarea
suprafeței cercetate. Culoarea revenirii se schimbă nu numai în
69
dependență de temperatura, dar și de durata acțiunii căldurii. în cazul
folosirii lichidelor de răcire-ungere, culorile revenirii pot dispărea
defmitiv, cu toate că așchia își păstrează temperatura înaltă pe
suprafața de contact cu scula.
Măsurarea temperaturii de așchiere prin metoda radiației
termice se bazează pe faptul că orice corp emite prin radiație o
cantitate de energie calorică mai mare sau mai mica, în funcție de
temperatura sa, iar modificarea temperaturii conduce la modificarea
cantității de energie radiată. Prin această metodă se poate determina
temperatura de așchiere pe orice sector al așchiei sau al sculei. E
necesar doar de izolat celelalte raze reflectate din punctele nefixate.
În acest sens, dacă folosim ca receptor de radiație o celulă
fotoelectrică, tensîunea electromotoare generată de aceasta este
proporțională cu temperatura corpului, fig. 2. Vizând diferite puncte
ale sculei, așchiei sau piesei cu un pirometru echipat cu lentilele 2 și
concentrând radiația calorică asupra unei celule fotoelectrice 4, se
poate determina la aparatul de măsură 5 din circuitul fotoelectric
temperatura punctelor explorate.
Fig. 2. Metoda radiației termice de măsurare a temperaturii de

așchiere: 1 - sursa de radiație; 2 - lentile optice; 3 -celulă
fotoelectrică; 5 - galvanometru
Această metodă permite cercetarea temperaturii în orice
punct al așchiei, sculei și piesei, dar are un sir de neajunsuri ce
limitează domeniul de utilizare:
70
1. Apariția unor pelicule subțiri de oxizi pe suprafața
așchiei denaturează rezultatele măsurărilor.
2. Dificultate considerabilă o constituie etalonarea
aparatului de măsură, deoarece căldura radiată depinde nu numai de
temperatura porțiunii încălzite, dar și de culoarea, și de starea
suprafeței ei; suprafața rugoasă radiază mai multă căldură decât
suprafața netedă.
3.Oscilațiile cuțitului în procesul de așchiere împiedică
măsurarea temperaturii într-un anumit punct.
4.Aparatul de măsură este relativ complicat, din punctul de
vedere al construcției sale.
Măsurarea temperaturii cu ajutorul vopselelor termocolore
se bazează pe proprietatea unor substanțe de a-și modifica culoarea la
temperatură. Acoperind suprafața piesei și a sculei cu o astfel de
substanță, pot fi puse în evidență punctele care, în timpul procesului
de așchiere, ating temperaturi egale cu pragurile de modificare a
culorii (această metodă a fost propusă de nemții Schallbroch și Lang
în anul 1943). De exemplu, la temperatura de 155 °C, culoarea
purpurie trece în albastră, la 190 °C - culoarea albă trece în verde-
cafeniu, la 255 °C culoarea verde se transformă în cafeniu-închis, la
305 °C culoarea galbenă se transformă în roșie-cafenie, la 440 °C
culoarea violetă se transformă în culoare albă. Avînd un set din 14
vopsele, se poate măsura temperatura de la 45 până la 780 °C.
Dezavantajul acestei metode o constituie faptul că nu pot fi
detectate valori ale temperaturi situate între temperaturile critice ale
vopselei și nu se pot obține indicații privind temperaturatura la
locurile de contact ale sculei cu așchia și cu piesa, deoarece
vopseaua nu rezistă la frecările de pe aceste suprafețe. Un alt
neajuns este că vopseaua nu-și schimbă culoarea instantaneu, ci
după un timp relativ lung față de momentul atingerii temperaturii
de transformare.
71
Măsurarea temperaturii de așchiere pe baza efectului
termoelectric (metoda termoelectrică) se bazează pe faptul că prin
îmbinarea a doi conductori diferiți, electronii metalului cu energie de
activitate mai mica tree în metalul care necesită o tensiuni de
activitate mare. Tensiunea astfel creată depinde de temperatura
locului de îmbinare și de natura celor două metale ce formează
circuitul electric (fig. 3.).
Fig. 3. Măsurarea temperaturii cu ajutorul termocuplului: 1,2-

puncte de conectare ale conductorilor electrici A și B; 3, 4 -
punctele de conectare a galvanometrului.
Circuitul electric rezultat din îmbinarea celor doi conductori

poartă denumirea de termocuplu ce reprezintă, de fapt, un traductor
de tip generator ce furnizează o tensiune termoelectrică direct
proporțională cu temperatura la care este încălzit locul de îmbinare.
dacă temperatura punctului 1 este mai înaltă decât temperatura
punctului 2 (Θ1>Θ2), în circuitul închis va apare o forță
electromotoare termoelectrică EAB=k(Θ1–Θ2), proporțională diferenței
temperaturi. Dacă temperatura punctului 2 a termocuplului este
constantă, atunci mărimea EAB va depinde numai de temperatura
punctului 1. Pentru măsurarea forței termoelectrice EAB între punctele
3 și 4 se unește un galvanomelru. Este foarte important ca
temperatura în punctele 3 și 4 să fie constantă.
72
În calitate de materiale ce formează termocuplul pot fi folosite
practic toate metalele și aliajele lor. Mai jos sunt ilustrate valorile
forței termoelectrice (în mV) în cazul când Θ 1 = 100 °C și Θ 2 = 0 °C
pentru diferite metale și aliaje în pereche cu platina:
Cromel (90 % Ni + 10 % Cr)....................................+2,40
Fier.............................................................................+1,80
Molibden....................................................................+1,20
Wolfram.....................................................................+0,80
Manganin (80 % Cu + 13 % Mn + 3 % Ni).............. +0,76
Cupru.........................................................................+0,76
Cositor.......................................................................+0,42
Aluminiu....................................................................-0,40
Nichel.........................................................................-1,50
Constantan (58 % Cu + 40 % Ni + 2 % Mn) ............-3,40
Copeli(56,5%Cu + 43,5Ni)........................................-3,60
Pentru a obține un termocuplu cât mai sensibil, adică cu o
forță termoelectrică cat mai mare e de dorit ca, în calitate de
conducere A și B, să se aleagă astfel de materiale, ca unul dintre ele
să posede o forță termoelectrică pozitivă, iar altul negativă cat mai
mari. O mare influență asupra forței termoelectrice o are componența
chimică și prezența diferitelor impurități atât în materialul sculei, cat
și în materialul de prelucrat. In legătură cu aceasta, este foarte
importantă etalonarea corectă a termocuplurilor.
Pentru aceasta, din materialele sculei și ale piesei, se
confecționează termoelectrozii A și B. In calitate de electrod al
materialului de prelucrat poate fi folosită așchia detașată de pe
semifabricat. Sudura termoelectrozilor A și B reprezintă punctul cald,
care este scufunda într-un creuzet cu metal topit, de exemplu cositor,
la temperatura Θ1. Capetele reci ale electrozilor, ce se află la
temperatura încăperii, se unesc cu clemele aparatului de măsură. In
același creuzet cu metal lichid se introduce termocuplul de control
73
(fig. 4, a), ale cănii indicații sunt înregistrate de un alt aparat de
măsură. Procesul de etalonare se desfașoară în condițiile de încălzire
sau răcire permanentă a metalului topit în creuzet. După indicațiile
termocuplurilor etalon și de control se construiește graficul etalonării
(fig. 4, b).
Fig. 4. Etalonarea termocuplului natural: a) schema etalonării; b)

graficul etalonării: A, B -termoelectrozi; 1 - creuzet; 2 - metal topit;
3 - termocuplul de control
Folosind graficul etalonării, valorile forței termoelectrice pot fi
transformate în valori echivalente ale temperaturii de așchiere.
Măsurarea temperaturii de așchiere, funcție de tipul
termocuplului folosit: artificial sau natural, implică denumirea
metodei de măsurare.
Metoda termocuplului artificial a fost propusă pentru prima data
de savantul rus Ia.G.Usaciovîn anul 1912. Această metodă se realizează
cu ajutorul unui termocuplu montat pe scula așchietoare, în interiorul
acesteia, în apropierea muchiei așchietoare, determinându-se astfel
câmpul de temperatură de pe suprafața de degajare a sculei (fig. 5.).
Termocuplul este alcătuit dintr-un tub de nichel cu diametrul exterior de
0,2 mm și eel interior de 0,14 mm, în care se introduce izolat un fir de
crom-nichel sau cupru și constantan cu diametrul de 0,07 mm, astfel ca
74
termocuplul să se apropie cat mai mult de fata de degajare (circa 1 mm)
și de muchia de așchiere (circa 2,5 mm) a sculei. Plasarea de astfel de
termocuple în mai multe puncte ale părții active permite stabilirea
câmpului termic pe tăiș pentru diferite cazuri de prelucrare. Metoda este
precisă, dar este pretențioasă privind executarea aliajelor și nu oferă
posibilitatea măsurării temperaturii punctelor din imediata vecinătate a
muchiilor și a suprafețelor active.
Fig.5. Termocuplu artificial Fig. 6. Termocuplu semiartificial
În scopul apropieri de muchia de așchiere și al simplificării

metodei, se folosește termocuplul semiartifîcial (fig. 6), la care unul
din conductori se alege din materialul sculei însăși. Scoaterea
conductorului inclus la nivelul suprafeței de așezare sau a celei de
degajare și sudarea ei la corpul cuțitului permite măsurarea directă
a temperaturii pe aceste suprafețe. Printre dezavantaje se pot arăta:
durata redusă de utilizare datorită numărului foarte redus de
reascuțiri posibile și imposibilitatea măsurării temperaturii chiar pe
suprafața de degajare. Folosirea termocuplului natural, ale cărui
elemente sunt scula și semifabricatul (fig. 7, a), înlătură neajunsul
legat de durata redusă de folosire a termocuplului artificial.
75
Fig. 7. Termocuplul natural cu un cuțit (a) și cu două cuțite (b)
Această metodă se bazează, pe faptul că materialul sculei și al

piesei constituie, prin contactul lor în zona de așchiere, un termocuplu
natural în care forța termoelectrică, care ia naștere, este direct
proporțională cu temperatura (H. Shore, E.Helbert - 1925). Conform
schemei, semifabricatul este fixat în capul universal (izolat) și se
sprijină pe vârful din pinolă (izolat). Circuitul electric se stabilește
cu ajutorul unui colector rotativ de curent, format dintr-un disc
care se rotește într-o baie cu mercur. Metoda permite
determinarea temperaturii medii a punctelor de contact dintre
piesă și sculă, fară a putea informa în ce privește câmpul termic
din sculă și nici valorile maxime ale temperaturii de așchiere. în
practică, această metodă a fost simplificată: semifabricatul nu se
izolează de vârful de pinolă.
Colectorul rotativ de curent, baia cu mercur, izolarea
semifabricatului de pinolă sunt necesare în scopul eliminării celui
de-al doilea termocuplu ce ia naștere în locul de contact între vârful
de pinolă și semifabricat. In realitate al doilea termocuplu aproape
nu influențează rezultatele măsurărilor, din cauza încălzirii
neînsemnate a vârfului de pinolă în comparație cu cuțitul, ceea ce
permite lucrul termocuplului fară izolarea semifabricatului de
pinolă. Aceasta simplifică considerabil construcția, eliberând-o de
76
diferite dispozitive auxiliare, deoarece în acest caz al doilea fir se
poate uni în orice punct al mașinii-unelte.
Dezavantajul principal al metodei constă în necesitatea
etalonării odată cu schimbarea materialului sculei și a
semifabricatului. Acest dezavantaj se elimină prin folosirea
termocuplului cu două cuțite (fig. 7, b), identice ca forma și
dimensiuni dar din materiale diferite (de exemplu, oțel rapid și
carburi metalice). Ambele cuțite funcționează în același regim de
așchiere, deci funcționează ca un termocuplu unic (format din cele
două materiale diferite ale celor două cuțite). Această metodă poate fi
folosită la strungire, burghiere, frezare rabotare etc. Precizia
determinărilor depinde de rigurozitatea etalonării. Un dezavantaj
major al termocuplurilor naturale constă în faptul că ele arată aceeași
temperatura, indiferent dacă se folosesc sau nu lichide de
așchiere, motiv pentru care se preferă termocuplul artificial.
Influiența diferitor factori asupra temperaturii de așchiere
În procesul cercetării experimentale se poate obține o relație

de calcul de tipul:
  f (v, a, b, K m , K s , , , , h, K LRU ),
unde: b – lățimea stratului așchiat; a – grosimea stratului așchiat;
v – viteza de așchiere; Km - coeficient ce ia în considerație
proprietățile materialului de prelucrat; Ks - coeficient ce ia în
considerație proprietățile materialului sculei;  , , - parametrii
geometrici a sculei; K LRU - coeficient ce ia în considerație
condițiile de așchiere,h - mărimea uzurii sculei.
Cercetînd influiența diferitor factori asupra temperaturii de
așchiere, trebuie de ținut cont că acest factor pe de o parte
77
influiențează asupra cîldurii degajate, iar pe de altă parte – asupra
evacuării căldurii din zona de așchiere.
Cantitatea de căldură (W) generată la așchiere într-o unitate
de timp depinde de lucrul cheltuit la așchiere: Q  Fz  v.
Schimbarea vitezei de așchiere influiențează cel mai puternic
temperatura de așchiere. Dacă cu schimbarea vitezei, forța de
așchiere nu s-ar schimba, atunci cantitatea de căldură degajată ar
crește proporțional cu lucrul cheltuit pentru efectuarea așchierii. Însă
cu creșterea vitezei forța de așchiere puțin se micșorează. Din acest
motiv, odată cu creșterea vitezei de așchiere crește și lucrul cheltuit
pentru așchiere și ca rezultat și cantitatea de căldură degajată vor
crește, dar creșterea lor este mai înceată decât viteza de așchiere.
Pe de altă parte, cu cât viteza de așchiere este mai mare, cu
atît căldura preluată de așchie este mai mare și căldură degajată nu
dovedește să se răspîndească în scula și piesă. Ca rezultat, cu cât mai
mare este viteza de așchiere cu atît mai încet crește temperatura în
zona de așchiere. Curba dependenței   f (v) (fig. 8, a) se
apropie asimptotic de linia de topire a metalului. La strungirea
oțelurilor:
  С v z  , z  0,3...0,5.
v 
Odată cu creșterea lățimii stratului așchiat, proporțional crește

și forța de așchiere, prin urmare crește lucrul cheltuit pentru așchiere
și cantitatea de căldură degajată. Însă în aceași măsură crește și
lățimea de contact dintre sculă și așchie, ceea ce conduce la mărirea
zonei de evacuare a căldurii. Condițiile de transport de căldură se
îmbunătățesc. Astfel temperatura din zona de așchiere va crește
neînsemnat odată cu creșterea lățimii stratului așchiat (fig. 8, c).
Pentru oțel:
  С b x , x  0,1.
b 
78
Cu creșterea grosimii stratului așchiat forța de așchiere (cu
condiția că b/a>1) crește la un exponent mai mic ca 1. Prin urmare,
creșterea lucrului cheltuit pentru așchiere și căldura degajată rămîn în
urma de creșterea grosimii stratului așchiat. Ca și în cazul precedent,
cu creșterea lui a se mărește suprafața de contact dintre așchie și
sculă, ceea ce îmbunătățește condițiile de transport de căldură și ca
rezultat, creșterea temperaturii de așchiere este cu mult mai mică
decât decât creșterea grosimii stratului așchiat.
Transportul de căldură este însă mai prost decât în cazul
ățimii stratului așchiat. Din acest motiv, necătînd la faptul că odată cu
creșterea grosimii stratului așchiat căldura degajată crește mai încet
decât în cazul lățimii stratului așchiat, însă din cauza condițiilor de
transportare a căldurii, grosimii stratului detașat influiențează mai
puternic temperatura de așchiere decât lățimea acestuia (fig. 8, b).
Pentru oțel:
  Сa a y , y  0,2...0,3.

Fig. 8. Curbele dependențelor temperaturii în zona de așchiere:

a – de viteză de așchiere, b – avans (grosimea stratului așchiat) și
c – adîncimea (lățimea stratului așchiat).
79
Metodica efectuării cercetărilor
1. Mai întîi este necesar de măsurat unghiurile cuțitelor de
strung ce urmează a fi utilizate pentru cercetări.
2. Înainte de a începe efectuarea măsurărilor este important
de verificat dacă sunt fixate semifabricatul, scula, plăcuțele
izolatoare, corectitudinea conectării milivoltmetrului etc.
Pentru a determina influiența elementelor regimului de
așchiere asupra temperaturii de așchiere vom efectua câteva serii de
experiențe.
3. Determinăm dependența temperaturii de adîncimea de
așchiere. Măsurările le vom efectua la următoarele elemente de
așchiere: v≈50 m/min; s=0,11-0,17 mm/rot; t=3,0; 2,3; 1,7; 1,3; 1
mm.
4. În a doua serie de experiențe se determină dependența
temperaturii de așchiere de mărimea avansului, păstrînd celelalte
condiții de așchiere constante. Măsurările se vor efectua cu
următoarele regimuri de așchiere: v≈50 m/min; t=1,2-1,7 mm,
s=0,084; 0,12; 0,17; 0,23; 0,34 mm/rot.
5. În a treia serie de experiențe se determină dependența
temperaturii de așchiere de mărimea vitezei de așchiere, păstrînd
celelalte elemente constante. Măsurările se vor efectua cu
următoarele elemente: t=1,5...2 mm, s=0,17 mm/rot; v≈5; 10; 20; 40;
60; 80; 150 m/min.
Frecvențele de rotație a semifabricatelor (rot/min) se
calculează până la efectuarea experiențelor din formula:
1000v
n ,
D
unde D este diametrul semifabricatului.
80
După pașaportul mașinii-unelte se alege cea mai apropiată
frecvența de rotație, apoi se calculează viteza de așchiere adevărată,
care apoi se întroduce în raportul dării de seamă.
Pentru fiecare valoare a adîncimii de așchiere, avans și viteză
de așchiere se înregistrează indicațiile milivoltmetrului și se includ în
raport.
Temperatura de așchiere se determină din formula:   kh0
, unde k este numărul diviziunilor indicate de milivoltmetru; h0 -
prețul unei diviziuni.
6. De construit în coordonate logaritmice dependențele
  f (t ) ;   f (s) ;   f (v) . Graficele vor reprezenta
niște linii drepte. Unghiurile de înclinare a acestor drepte față de axa
pe care se indică factorii de cercetare, numeric sunt egali cu
exponenții x , y  , z  .
tg 1  x , tg 2  y , tg 3  z .
De dedus cu ajutorul acestor dependențe relația:
  С t x s y v z (grad).
  
Cunoscînd valorile exponenților și folosind rezultatele

măsurărilor incluse în raportul de dare de seamă, pentru fiecare
experiență se determină coeficientul С :

С  .
x y z
t s v

Calculînd pentru fiecare experiență coeficientul С ,

determinăm valoare medie a acestui coieficient.
Rezultatele obținute se compară cu cele din literatura de
specialitate pentru materialul dat.
Rezultatele măsurărilor se întroduc în tabelul de mai jos.
81
Întrebări pentru verificarea cunoștinței
1. Enumerați sursele de căldură în procesul de așchiere a
metalelor.
2. Care este ecuația bilanțului termic în procesul de așchiere?
3. Ce se înțelege prin termenul „temperatura de așchiere” și de ce
depinde această temperatură?
4. Enumerați metodele de determinare a temperaturii în zona de
așchiere.
5. Descrieți în mod succind fiecare metodă enumerată mai sus.
6. Care este legătura între lucrul mecanic și căldura la așchiere.
Arătați această legătură analitic.
7. Cum se efectuează etalonarea cuplului termic?
8. Cum și ce factorii influiențează temperatura de așchiere?
9. Ce lichide de așchiere cunoașteți și cum influiențează ele
asupra temperaturii în zona de așchiere?
Bibliografie
M. Mehedințeanu, E. Țăru, N.Oaancea. – București, Editura didactică
și pedagogică, 1982. – 368 p.
laorator ) / Coordonarea lucrării: C. Minciun, N. Predincea. Institutul
politehnic București. – B.: 1985 – 380 p.
4 Аршинов В. А., Алексеев Г. А. Резание металлов и
режущий инструмент. Изд. 3-е, перераб. и доп. Учебник для
машиностроительных техникумов. М.: Машиностроение, 1976. –
440 с.
82
студентов машиностроительных специальностей вузов. –
М.: Маш., 1981. – 287 с.
Rezultatele măsurărilor pentru determinarea exponenților și

coieficienților calcului temperaturii în zona de așchiere.
Modelul mașinii-unelte Materialul prelucrat Geometria sculei
α= γ= φ= φ1= λ= r=
Valorile exponenților și
Diametrul semifabricatului, mm
Adîncimea de așchiere t, mm
Frecvența arborelui, rot/min
Viteza de așchiere v, m/min
Indicațiile voltmetrului, k coieficienților lor

Avansul s, mm/rot
Nr. încercării
Temperatura, 𝜃
ln v
ln s
ln t
ln
x y z C i Сmed
- -
- -
- -
83

Carte de Laboratoare Redactat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte de Laboratoare Redactat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Catedra de Științe fizice și inginerești

Bazele fizice ale procesului de așchiere

Îndrumar metodic pentru efectuarea lucrărlor de laborator

Catedra de Științe fizice și inginerești

Bazele fizice ale procesului de așchiere

Îndrumar metodic pentru efectuarea lucrărlor de laborator

Coli de tipar ___

Comanda nr. ___

Editura USARB, tel. ___________

MD 3100 or. Bălți, Republica Moldova

Prezentul îndrumar metodic conține 4 lucrări de laborator cu caracter de

Lucrarea a fost realizată în cadrul Catedrei de Științe fizice și inginerești a

Autori: Alexandru Balanici, conferențiar universitar, doctor în științe tehnice

IBNS ________________ © Alexandru Balanici, 2018

Este cunoscut faptul că majoritatea relațiilor de calcul utilizate

Esența acestei metode constă în faptul că toate mărimile

Pentru a obține ecuația generală, mai întâi obținem ecuațiile

În sistemul de coordonate carteziene cu scară logaritmică

Există câteva metode de construire a unei drepte după

1.1 Construirea celei mai convenabile drepte cu ajutorul

este necesar, ca la determinarea dependențelor particulare în toate

R  C R t 0x s 0y v 0z  C Rt t 0x  C Rs s0y  C Rv v0z . (4)

C R'  C R''  C R'''

2. Metoda celor mai mici pătrate

Esența metodei celor mai mici pătrate este asemenea metodei

unde n reprezintă numărul de puncte experimentale.

Rezolvând sistemul de ecuații, vom obține:

coordonate logaritmice. Dependența va avea forma unei linii drepte

Din grafice se observă că avem un punct comun (cu

O relație matematică asemănătoare se poate determin și prin

pentru calcule le introducem în tabelul de mai jos (Tabelul 3).

În mod analog se pot obține și celelalte mărimi:

R y  6,33v 0, 047 ; R y  52 s 0 ,91 .

Determinăm coeficientul comun C Ry din formula R y  C Ry t x s y v z .

R y  157,8t 0, 40 s 0 ,91v 0 , 047 .

Lucrarea de laborator nr. 1

1. Cercetarea influenței diferitor factori (elementele regimului de

Metodica și ordinea efectuării lucrării

Informație despre metodele de determinare a coeficientului

În procesul de așchiere a metalelor acestea sunt supuse

Dacă notăm rapoartele mărimilor de mai sus prin η, numit

Coeficientul de contracție a așchiei în acest caz se determină

unde: s este avansul, mm/rot; t – adâncimea de așchiere, mm.

Determinarea experimentală a dependenței coeficientului de

Experimentele se efectuează în următoarea consecutivitate.

Determinarea tipului de așchie pentru diferite regimuri de

Determinarea tipurilor și caracterul așchiilor la prelucrarea

Utilajul folosit pentru efectuarea lucrării

1. Mașină strunjit (strungul);

1. Elementele regimului de așchiere și definiția lor.

Balanici, Al., Așchierea materialelor: Manual pentru specialitățile

1 Hollando, D., ș.a. Așchiere și scule așchietoare / D. Hollando,

Tema: Deformarea stratului așchiat

Lucrarea a fost efectuată_______________

Lucrarea a fost apreciată cu nota_________

Caracteristica materialului de prelucrat

Duritatea a fost măsurată pe presa__________________(denumirea).

P=___________kg; d b =__________mm; t =_________s.

II. Determinarea tipului de așchie

Facultatea de „Științe Reale, Economice și ale Mediului”

Catedra de Științe fizice și inginerești

Lucrarea de laborator nr. 2

P=_kg; d b =mm; t =_s.

Dimensiunile semifabricatului D=___ mm, L=_ mm.