SAPTAMANA 27-30.04.2020 PROF.

LINIERU LAURA

AGLOMERARI UMANE

I. AGLOMERARI RURALE
A. FORME SIMPLE: conacul, bordeiul, odaia, stâna, coliba, ferma şi crângul
Folosind diferite surse de informare, scrieti cate o caracteristica a acestor forme simple de aglomerari rurale; atasati cate o
fotografie pentru fiecare element.

a. conacul este o formă superioară de aglomerare rurală și se caracterizează prin număr mai mare de locuitori, fond
construit, densitate și echipare relativ redusă.

b. bordeiul reprezintă o locuință rudimentară, ce consă într-o groapă dreptunghiulară sau pătrată, având adâncimi de 40-100
cm, este înconjurat de pereți de nuiele împletite sau de lemne lipite cu un strat gros de lut, are un acoperiș de pământ, paie
sau stuf, podeaua fiind sumar amenajată cu un strat de lut bine bătut.

c. odaia este o locuință folosită sezonier, în zona montană sau de câmpie, a cărei utilizare începea odată cu cositul fânului și
se termina primăvara, când vitele ieșeau la păscut, iar locul din jurul odăii trebuiasă fie păstrat spre a crește iarba pentru
fâneață.
d. stana reprezintă construcțiile unde au ciobanii locuința de vară și unde se face prepararea laptelui de oaie și a
brânzeturilor. Stânele se compun din : una sau două camere de locuit, o magazie, oîncăpere de foc și prepararea laptelui
care servește și de bucătărie pentru ciobani și o încăpere pentru prepararea și păstrarea temporară a brânzeturilor, denumită
celar sau cășărie.

e. coliba este o casă mică, construită din paie sau din crengi, este acoperită cu paie și ramuri, fiind un adăpost provizoriu.

f. ferma cuprinde terenurile agricole, amenajările, construcțiile, utilajele, ce sunt implicate direct în procesele exploatării
proprietăților familiale. Ferma reprezintă prima fază de manifestare a relației locuință stabilită-spațiu productiv. De la
forma simplă de locuință cu o cameră comună pentru pregătirea hranei și dormit, s-a ajuns la gospodăriile moderne de
astăzi.
g.crangul – satele risipite sunt specifice regiunilor montane (Alpi, Carpați, Balcani etc.). Aceste sate sunt formate din
gospodării izolate, fiecare având în jur propriul teren de folosință. Locuitorii acestor sate sunt preocupați de creșterea
animalelor precum și de agricultură sau pomicultură, în munții Apuseni numindu-se crânguri.

B. FORME SUPERIOARE: cătunul, satul

1. Cătunul este compus dintr-un număr redus de gospodării permanente, care reprezintă o parte mai izolată a unui sat.
Majoritatea cătunelor au evoluat prin roire şi păstrează frecvent denumirile aşezărilor de origine. În decursul timpului, prin
extindere pot deveni sate noi.
2. Satul se caracterizează prin: numărul mai mare de locuitori, gospodării individuale, morfologie şi funcţie economică.

II. AGLOMERARI URBANE: oraşul propriu-zis, aglomeraţia urbană, microregiunea urbană, conurbaţia,
metropola şi megalopolisul.

Metropola este un oraş cu peste un milion de locuitori, de mari dimensiuni şi foarte dezvoltat economic, administrativ şi
cultural. Atunci când dobândesc o mare extindere teritorială, formează arii metropolitane.
Majoritatea metropolelor au statut de capitală regională sau naţională (Bucureşti, Atena, Paris, Moscova, Beijing ş.a.).

Analizaţi Harta metropolelor cu peste 10 milioane locuitori, de mai jos. Completaţi în tabel numele metropolelor marcate
cu numere şi ţările în care se găsesc.

Nr. METROPOLĂ ŢARA Nr. METROPOLĂ ŢARA

1. Londra Regatul Unit al Marii 14. Jakarta Indonezia
Britanii
2. Paris Franța 15. Tokyo Japonia
3. Moscova Rusia 16. Osaka Japonia
4. Istambul Turcia 17. Seul Coreea de Sud
 5. Cairo Egipt 18. Boston Massachusetts
6. Rostov pe Don Rusia 19. New York New York
7. Karachi Pakistan 20. Chicago Illinois
8. Mumbay India 21. Los Angeles California
9. Calcutta India 22. Lima Peru
10. Dacca Bangladesh 23. Rio de Janeiro Brazilia
11. Hong Kong China 24. Sao Paolo Brazilia
12. Bejing China 25. Buenos Aires Argentina
13. Taipei Taiwan 26. Manila Filipine

Megalopolisul reprezintă cel mai mare organism urban (arie urbanizată supradimensională). S-a format prin unirea
teritorială a mai multor aglomeraţii urbane, conurbaţii şi metropole. Reprezentative sunt megalopolisurile: Boswash,
Tokaido, brazilian, al Marilor Lacuri şi de pe coasta Pacificului

LECTURA:

 Boswash este cel mai întins megalopolis (cca 140.000 km2) şi numără aproximativ 40 milioane locuitori (1/8 din
populaţia S.U.A.).Este situat în nord-estul S.U.A., de-a lungul ţărmului Oceanului Atlantic, pe cca 1.000 km lungime.
Cele mai importante (cinci) oraşe (metropole) care intră în compunerea sa sunt: Boston, New York, Philadelphia,
Baltimore şi Washington.La dezvoltarea megalopolisului Boswash au contribuit:  ţărmul propice amenajărilor
portuare;  poziţia geografică avantajoasă, ce permite intense legături cu Europa şi cu interiorul statului;  imigraţia
masivă, care a determinat creşterea rapidă a populaţiei;  resursele naturale din Munţii Appalachi (cărbuni, minereuri
etc.).

 Megalopolisul Tokaido este situat în lungul ţărmului sud-estic al Insulei Honshu (Japonia) şi se întinde pe o axă lungă
de cca 700 km. S-a format prin unirea a trei conurbaţii (Tokyo, Nagoya şi Osaka-Kobe), ocupă o suprafaţă de 70.000 km2
şi concentrează peste 60 milioane locuitori. Înglobează şapte metropole (Tokyo, Kawasaki, Yokohama, Nagoya, Osaka,
Kyoto şi Kobe) şi numeroase oraşe mai mici (Chiba, Hamamatsu, Suzuka ş.a.).
În cadrul său se evidenţiază regiunea industrială Keihin (Tokyo, Kawasaki, Yokohama şi Chiba), în care funcţionează cca
60% din companiile nipone şi în care se realizează aproximativ 25% din volumul producţiei industriale naţionale.

 Megalopolisul brazilian numără peste 40 milioane locuitori, fiind cel mai dinamic din punct de vedere demografic şi
printre cele mai dinamice din punct de vedere economic (cel mai mare nucleu de dezvoltare al Braziliei: cca 60% din
producţia industrială naţională, 70% din forţa de muncă activă în industrie, peste 70% din consumul energetic al ţării).
Cu forma generală de triunghi – cu baza spre litoral (peste 1.000 km) –, megalopolisul brazilian s-a format prin
concentrarea a trei metropole (São Paulo, Rio de Janeiro şi Belo Horizonte) şi a unor oraşe mai mici (Nova Iguaçu,
Santos etc.).Dezvoltarea megalopolisului a avut la bază:
 ariile depresionare şi spaţiile deschise la Oceanul Atlantic;
 fluxul comercial maritim al oraşului Rio de Janeiro;
 cultivarea trestiei de zahăr şi a arborelui de cafea în regiunea oraşului São Paulo;
 resursele subsolului (minereu de fier, aur şi diamante) din regiunea oraşului Belo Horizonte.

 Megalopolisul Marilor Lacuri este situat în zona de graniţă dintre S.U.A. şi Canada, de-a lungul unei axe generale
orientate ENE-VSV (peste 1.500 km lungime) – între Québec (Canada) şi Milwaukee (S.U.A.) – şi numără peste 50
milioane locuitori.Cuprinde:
 zona urbanizată ChiPitts (cu metropolele Chicago, Detroit, Pittsburg, Cleveland şi Milwaukee), din S.U.A., şi
 axa urbană a Canadei Toronto-Ottawa, cu oraşele Toronto, Hamilton, Ottawa, Montreal şi Québec.
Premisa formării sale a constituit-o marile unităţi acvatice: Marile Lacuri şi fluviul Sfântu Laurenţiu. Acestea au asigurat
apa necesară populaţiei şi industriei şi au oferit legături facile între oraşe.

 Megalopolisul de pe coasta Pacificului se întinde pe cca 700 km, între Golful Puget Sound (la nord) şi Golful San
Diego (la sud), în S.U.A. Cuprinde:
 zona urbanizată San˗San (San Francisco˗San Diego);
 zona urbanizată din nord-vestul ţării (oraşele Seattle şi Portland).
În cadrul său se evidenţiază metropolele Seattle, San Francisco, San Jose, Los Angeles şi San Diego, iar evoluţia sa este
remarcabilă.

Alte megalopolisuri sunt: Middlands (Manchester˗Birmingham˗Leeds, în Marea Britanie), Randstadt˗Holland

(Utrecht˗Amsterdam˗Haga˗Rotterdam, în Olanda), Ruhr˗Rhin (Köln˗Dortmund˗Duisburg˗Essen˗Bochum, în Germania) şi
australian (Melbourne˗Sydney˗Adelaide).