B.

PROBLEME REZOLVATE

1. Demonstraţi că cercurile C1 şi C2 de ecuaţii C1 : (x + 2)2 + (y + 3)2 = 42 ,

respectiv C2 : (x − 3)2 + (y + 3)2 = 32 sunt ortogonale.
Soluţie: Trebuie să arătăm că unghiul dintre cele două cercuri este drept,
adică: cele două cercuri sunt secante şi tangentele duse la cele două cercuri
(ı̂n fiecare din cele două puncte de intersecţie) sunt perpendiculare.
Să determinăm coordonatele punctelor de intersecţie a celor două cercuri.
Căutăm acele puncte P (x, y) ale căror coordonate verifică ecuaţiile ambelor
cercuri, adică rezolvăm sistemul

(x + 2)2 + (y + 3)2 = 42
(x − 3)2 + (y + 3)2 = 32 .

Prin scădere obţinem ecuaţia 10x = 12 (este ecuaţia dreptei determinate de

cele două puncte de intersecţie a cercurilor, aşa numita axă radicală a celor
două cercuri). Găsim că x = 56 . Revenind la ecuaţia unuia din cele două
cercuri obţinem
y1 = − 27 , y = − 53 , deci cele două puncte de intersecţie
5
2
sunt A 65 , −
275
şi B 56 , − 35 . Panta tangentei ı̂n A la cercul C1 este m1 =
F0 , − 5
6 27
− x0 65
, unde F (x, y) = (x + 2)2 + (y + 3)2 − 42 (ecuaţia implicită a
Fy 5 , − 275
cercului C1 este F (x, y) = 0). Cum Fx0 (x, y) = 2(x + 2), Fy0 (x, y) = 2(y + 3),
2 56 + 2


4
m1 = − 27

=− .
2 −5 +3 3
G0x 65 , − 27


Panta tangentei ı̂n A la cercul C2 este m2 = − 0 6 5

, unde G(x, y) =
Gy 5 , − 275
(x−3)2 +(y +3)2 −32 (ecuaţia implicită a cercului C2 este G(x, y) = 0).
Cum
6
2 5 −3 3
G0x (x, y) = 2(x − 3), G0y (x, y) = 2(y + 3), rezultă că m2 = − 27

= .
2 −5 +3 4
Cum m1 · m2 = −1, cele două tangente sunt perpendiculare.
Analog se arată că tangentele ı̂n B la cele două cercuri sunt perpendiculare,
lucru care rezultă şi din simetria faţă de linia centrelor.
Observaţie: Cercul C1 are centrul ı̂n punctul O1 (−2, −3) şi raza R1 = 4, iar
cercul C2 are centrul ı̂n O2 (3, −3) şi raza R2 = 3. Atunci AO1 = BO1 = R1 =
4, AO2 = BO2 = R2 = 3, iar O1 O2 = 5. Cum 32 + 42 = 52 , triunghiurile
O1 AO2 şi O1 BO2 sunt dreptunghice, prin urmare tangenta ı̂n A la C1 este
dreapta AO2 , tangenta ı̂n A la C2 este dreapta AO1 , ori am văzut cu reciproca
teoremei lui Pitagora că cele două drepte sunt perpendiculare. La fel şi ı̂n
punctul B: tangentele BO2 la C1 şi BO1 la C2 sunt perpendiculare.

1
2. Demonstraţi că fiecare din conicele de mai jos este degenerată şi reprezentaţi-
o grafic:
a) Γ1 : x2 − 4xy + 4y 2 + 6x − 12y + 9 = 0
b) Γ2 : x2 − 4xy + 4y 2 + 6x − 12y + 8 = 0
c) Γ3 : x2 − 4xy + 4y 2 + 6x − 12y + 10 = 0
d) Γ4 : x2 − y 2 = 0
e) Γ5 : 3x2 − 5xy + 2y 2 − 11x + 6y − 20 = 0
f) Γ6 : −x2 + xy + 6x − 4y − 8 = 0.
Soluţie:
a) Cu notaţiile introduse ı̂n partea de teorie, avem a11 = 1 (coeficientul lui
x2 ), a12 = −2 (jumătate din coeficientul lui xy), a22 = 4 (coeficientul lui
y 2 ), a13 = 3 (jumătate din coeficientul lu x), a23 = −6 (jumătate
 din coe-

a11 a12 a13 
 
ficientul lui y), a33 = 9 (termenul liber). Calculăm ∆ := a12 a22 a23  =
a13 a23 a33 
 
 1 −2 3 
 
−2 4 −6 = 0, deci conica este degenerată. Pentru a o putea reprezenta
 
 3 −6 9 
grafic, explicităm y ı̂n funcţie
p de x (rezolvând ecuaţia de gradul II ı̂n vari-
4x + 12 ± (4x + 12)2 − 16(x2 + 6x + 9) x+3
abila y): y1,2 = = (ecuaţiile
8 2
a două drepte confundate).
   
a11 a12 a13   1 −2 3 
   
b) Calculăm ∆ := a12 a22 a23  = −2 4 −6 = 0, deci conica este de-
a13 a23 a33   3 −6 8 
generată. Explicităm
p y ı̂n funcţie de x:
4x + 12 ± (4x + 12)2 − 16(x2 + 6x + 8) x+3±1
y1,2 = = . Aşadar obţi-
8 2
1
nem două drepte paralele,
 de ecuaţii
  y = 2 x + 1, respectiv
 y = 12 x + 2.
a11 a12 a13   1 −2 3 
   
c) Calculăm ∆ := a12 a22 a23  = −2 4 −6 = 0, deci conica este de-
a13 a23 a33   3 −6 10 
generată. Încercând să rezolvăm ecuaţia de gradul II care care să-l dea pe y
ı̂n funcţie de x constatăm că aceasta are discriminantul negativ, prin urmare
avem de a face cu două drepte imaginare (coordonatele niciunui punct din
plan nu verifică ecuaţia conicei).
d) Se vede şi fără a calcula ∆ că ecuaţia conicei revine la (y − x)(y + x) = 0,
adică la reuniunea dreptelor (secante) y = x şi y = −x.
  
a11 a12 a13   3 − 52 − 11
 
   5 2 
e) Calculăm ∆ := a12 a22 a23  =  − 2 2 3  = 0, deci conica e de-
  
a13 a23 a33  − 11 3 −20
2

2
 generată.
Explicitând y ı̂n funcţie de x obţinem că Γ5 este reuniunea dreptelor de ecuaţii
y = x − 5 şi y = 32 x + 3 (iarăşi, o reuniune
 de două drepte secante).
  1
a11 a12 a13  −1 2 3 

   1
f) ∆ := a12 a22 a23  =  2 0 −2 = 0, deci conica e degenerată.

a13 a23 a33   3 −2 −8
Încercând să explicităm y ı̂n funcţie de x nu mai avem ecuaţie de gradul II,
ci y(x − 4) = x2 − 6x + 8, adică y(x − 4) = (x − 2)(x − 4), de unde x = 4 sau
y = x − 2, aşadar conica este reuniunea a două drepte secante.

Odată determinatĕ ecuaţiile dreptelor a căror reuniune sunt conicele Γi , i =

1, 2, 3, 4, 5, reprezentarea lor grafică nu mai prezintă interes; o lăsăm ı̂n seama
cititorilor.

3. Stabiliţi tipurile conicelor definite de ecuaţiile:

a) x2 + 4xy + 5y 2 + 6x + 8y + 9 = 0
b) 4x2 + 4xy + y 2 + 2x + 2y + 2 = 0
c) x2 + 2xy + y 2 − 4x − 4y − 4 = 0
d) 2x2 + 4xy + y 2 − 2x = 0.

Soluţie:    
a11 a12 a13  1 2 3
   
a) ∆ := a12 a22 a23  = 2 5 4 = −4 6= 0, deci conica e nedegenerată.
a13 a23 a33  3 4 9
   
a11 a12  1 2
δ =  =  = 1 > 0, deci această conică este o elipsă.
a12 a22  2 5
   
a11 a12 a13  4 2 1
   
b) ∆ := a12 a22 a23  = 2 1 1 = −1 6= 0, deci conica e nedegenerată.
a13 a23 a33  1 1 2
   
a11 a12  4 2
δ=   =   = 0, deci această conică este o parabolă.
a12 a22  2 1
   
a11 a12 a13   1
   1 −2 

c) ∆ := a12 a22 a23  =  1 1 2  = 0, deci conica e degenerată.
a13 a23 a33  −2 −2 −4
   
a11 a12 a13   2 2 −1
   
d) ∆ := a12 a22 a23  =  2 1 0  = −1 6= 0, deci conica e nedegenera-
a13 a23 a33  −1 0 0 

3
 tă.    
a11 a12  2 2
δ =  =  = −2 < 0, deci această conică este o hiperbolă.
a12 a22  2 1

4. Ce devin ecuaţiile conicelor Γ1 , Γ2 , Γ3 , Γ4 ı̂n reperul R = O0 (1, 2) , i, j ,



unde

(a) Γ1 : x2 + y 2 − 2x − 4y − 1 = 0,
(b) Γ2 : 2x2 − y 2 − 4x + 4y = 0,
(c) Γ3 : x2 + xy − y 2 − 4x + 3y + 8 = 0,
(d) Γ4 : x2 + 4y 2 − 2x + 3y − 4 = 0?

Soluţie:
Această schimbare de reper este o translaţie de vector v = i + 2j. Putem face
oricând o asemenea schimbare de reper, dar la conicele cu centru (elipsă şi
hiperbolă) se face o asemenea schimbare pentru ca centrul conicei să coincidă
cu originea reperului. Efectul este că ı̂n ecuaţia conicei ı̂n noul reper nu mai
apar termeni de gradul I.
Efectuăm aşadar schimbarea de variabile
 0
x =x−1
y0 = y − 2

ceea ce ı̂nseamnă să ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia conicei x = x0 + 1, y = y 0 + 2.

(a) x2 +y 2 −2x−4y −1 = 0 ⇔ (x0 +1)2 +(y 0 +2)2 −2(x0 +1)−4(y 0 +2)−1 =

0 ⇔ (x0 )2 + ((y 0 )2 − 6 = 0
(b) 2x2 − y 2 − 4x + 4y = 0 ⇔ 2(x0 + 1)2 − (y 0 + 2)2 − 4(x0 + 1) + 4(y 0 + 2) =
0 ⇔ 2(x0 )2 − ((y 0 )2 + 2 = 0
(c) x2 + xy − y 2 − 4x + 3y + 8 = 0 ⇔ (x0 + 1)2 + (x0 + 1)(y 0 + 2) − (y 0 +
2)2 − 4(x0 + 1) + 3(y 0 + 2) + 8 = 0 ⇔ (x0 )2 − x0 y 0 − (y 0 )2 + 9 = 0
(d) x2 +4y 2 −2x+3y−4 = 0 ⇔ (x0 +1)2 +4(y 0 +2)2 −2(x0 +1)+3(y 0 +2)−4 =
0 ⇔ (x0 )2 + 4((y 0 )2 + 19y 0 + 17 = 0 Această conică este una cu centru
(elipsă), dar centrul nu este O0 (1, 2), astfel ı̂ncât această translaţie nu
,,ne scapă” de termenii de gradul I (am rămas cu 19y 0 ). Observaţi şi
că, indiferent dacă translaţia făcută este cea menită să aducă centrul
ı̂n origine sau o alta, ea nu influenţează coeficienţii părţii de gradul II;
aceştia rămân neschimbaţi.

5. Care sunt ecuaţiile conicelor descrise mai jos (ı̂n reperul canonic) după o
rotaţie de unghi θ?

4
 √
(a) x2 + 2xy + y 2 + 2 (x − y) = 0, θ = 45◦
(b) 6x2 − 4xy + 9y 2 − 4x − 32y − 6 = 0, θ = arctg 21

Soluţie: O rotaţie de unghi θ (măsurat ı̂n sens trigonometric) este o schimbare

de variabilă de forma
 0
x = x cos θ + y sin θ
y 0 = −x sin θ + y cos θ

Explicitând x, y ı̂n funcţie de x0 , y 0 obţinem

x = x0 cos θ − y 0 sin θ


y = x0 sin θ + y 0 cos θ
√ √
2 0 0 2 0 0
(a) În acest caz, relaţiile de mai sus devin x = (x −y ) şi y = (x +y ).
2 2
Înlocuind ı̂n ecuaţia conicei obţinem
√ !2 √ ! √ ! √ !2
2 0 2 2 2
(x − y 0 ) +2 (x0 − y 0 ) (x0 + y 0 ) + (x0 + y 0 ) +
2 2 2 2
√ √ !
√ 2 0 2
2 (x − y 0 ) − (x0 + y 0 ) = 0 adică 2(x0 )2 − 2y 0 = 0, sau, mai
2 2
0 0 2
simplu, y = (x ) .
 π π 1 2
(b) Cum θ ∈ − , , rezultă că sin θ = √ , cos θ = √ . Schimbarea
2 2 5 5
1 1
de variabile se face cu x0 = √ (2x + y), x0 = √ (−x + 2y). Deducem
5 5
1 1
de aici că x = √ (2x0 − y 0 ), y = √ (x0 + 2y 0 ). Înlocuind ı̂n ecuaţia
5 5 √ 0
0 2 0 2
conicei
√ obţinem după efectuarea calculelor 5(x ) + 10(y ) − 8 5x −
12 5 y 0 − 6 = 0.
Observaţie: În general, rotaţia se face pentru ,,a scăpa” de termenii de
forma ,,xy”. În exemplele de mai sus, unghiul de rotaţie a fost ales astfel
ı̂ncât, după schimbarea de variabile, să nu mai avem termeni cu x0 y 0 .

6. Reduceţi la forma canonică conica de ecuaţie x2 −8xy +7y 2 +6x−6y +9 = 0.

Soluţie:  
 1 −4 3   
   1 −4 
Avem ∆ =  −4 7 −3  = −81 şi δ =   = −9.
 3 −3 9  −4 7 

Cum ∆ 6= 0, conica este nedegenerată; δ < 0 ı̂nseamnă că avem de a face cu

5
o hiperbolă.

1. Rotaţia  
1 −4
Considerând matricea A = , se determină valorile proprii ale lui
−4 9
A găsindu-se λ1 = −1 şi λ2 = 9.
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ1 = −1 este format din

2x − 4y = 0
soluţiile sistemului adică este S−1 = {(2a, a) | a ∈ R} =
−4x + 8y = 0
Span{v1 = (2, 1)}. O bază ı̂n acest subspaţiu este formată din vectorul v1 .
√ √
Ortonormăm această bază: cum kv1 k = 22 + 12 = 5, găsim B1 = {e1 =
√1 (2, 1)}.
5
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii λ2 = 9 este format din

−8x − 4y = 0
soluţiile sistemului adică este S9 = {(b, −2b) | b ∈ R} =
−4x − 2y = 0
Span{v2 = (1, −2)}. O bază ı̂n acest subspaţiu este formată din vectorul
p √
v2 . Ortonormăm această bază: cum kv2 k = 12 + (−2)2 = 5, găsim
B2 = {e2 = √15 (1, −2)}.
Matricea de trecere de la baza canonică la baza ortonormată B = B1 ∪ B2
 
1 2 1
formată din vectori proprii este T = √ . Însă det T = −1, ori
5 1 −2
pentru a obţine un reper drept trebuie ca det T = 1. Avem două soluţii: fie
schimbăm semnul unuia dintre vectorii e1 şi e2 (adică semnul elementelor de
pe una din coloanele lui T ), fie schimbăm ı̂ntre ele coloanele lui T .
 
1 1 2
Dacă alegem cea de-a doua variantă, cu T = √ se face schim-
5 −2 1
   0 
x x
barea de reper (rotaţia) =T adică
y y0

√1 (x0 + 2y 0 )
(
x= 5
(∗)
y= √1
5
(−2x0 + y 0 )

Înlocuind ı̂n ecuaţia din enunţ obţinem

18 6
9(x0 )2 − (y 0 )2 + √ x0 + √ y 0 + 9 = 0 (1).
5 5

2. Translaţia. Relaţia de mai sus se scrie echivalent

6

2
2
9 (x0 )2 + √25 x0 + 15 − (y 0 )2 − √65 y 0 + 95 + 9 − 59 + 9
5
= 0, adica̧
 2  2
9 x0 + √15 − y 0 − √35 + 9 = 0.
X = x0 + √15
(
Efectuăm translaţia (∗∗)
Y = y 0 − √35 .

În variabilele X, Y ecuaţia (1) devine 9X 2 − Y 2 + 9 = 0.

3. Reprezentarea grafică.
Centrul hiperbolei este originea noului reper: C(X = 0, Y = 0), adică
 
folosind succesiv relaţiile (∗∗) şi (∗), C x0 = − √15 , y 0 = √35 şi deci C(x =
1, y = 1).
Inversând (transpunând!) matricea transformării T de la (∗) sau explicitând
x0 , y 0 ı̂n funcţie de x, y din (∗), obţinem
x0 = √15 (x − 2y) şi y 0 = √15 (2x + y) (∗ ∗ ∗).
Axele noului reper sunt:
CX : Y = 0 adică, via (∗∗) şi (∗ ∗ ∗), y 0 = √35 sau, din (∗ ∗ ∗), 2x + y − 3 = 0
şi
CY : X = 0 adică, via (∗∗) şi (∗∗∗), x0 = − √15 sau, din (∗∗∗), x−2y +1 = 0.
Semiaxele (CX şi (CY sunt caracterizate de X > 0 respectiv Y > 0, adică de
x0 > − √15 respectiv y 0 > √35 , deci de 2x + y − 3 > 0, respectiv x − 2y + 1 > 0.
În sistemul de axe XCY se reprezintă grafic hiperbola.
Câteva elemente ajutătoare: asimptotele hiperbolei au ecuaţiile Y = ±3X,
iar intersecţiile cu axele noi sunt A(X = 0, Y = −3) şi B(X = 0, Y = 3).

 x(t) = 2t2 + t3
7. Să se găsească punctele de pe curba y(t) = 3t2 + t3 , t ∈ R ı̂n care tan-
z(t) = 4t2 + t3

genta este paralelă cu planul de ecuaţie 2x + 3y − 4z − 5 = 0.
Soluţie: Direcţia tangentei
la curbă ı̂n punctul M (t) este dată de vectorul
r0 (t) = x0 (t), y 0 (t), z 0 (t) = (4t + 3t2 , 6t + 3t2 , 8t + 3t2 ), t 6= 0 (punctul
M (t = 0) este punct singular, derivata lui r fiind vectorul nul). Pentru ca
această tangentă să fie paralelă cu planul de ecuaţie 2x + 3y − 4z − 5 = 0
este necesar (dar nu şi suficient! de ce?) ca vectorul director al tangen-
tei, (4t + 3t2 , 6t + 3t2 , 8t + 3t2 ), să fie ortogonal pe vectorul normal la plan,
N (2, 3, −4), adică produsul scalar r0 (t) · N să fie 0. Din 2(4t + 3t2 ) + 3(6t +
3t2 ) − 4(8t + 3t2 ) = 0 şi condiţia t 6= 0 rezultă t = 2. Prin urmare punctul
căutat este A(t = 2), adică A(16, 20, 24). Totuşi, dacă punctul A se află
ı̂n planul de ecuaţie 2x + 3y − 4z − 5 = 0, atunci nu există niciun punct

7
cu proprietatea cerută ı̂n enunţ. Însă coordonatele lui A nu verifică ecuaţia
2x + 3y − 4z − 5 = 0, deci tangenta este ı̂ntr-adevăr paralelă cu planul (şi nu
inclusă ı̂n acesta).