Sunteți pe pagina 1din 4

Chirila Andrei Ionut,MD,An V,Gr.

Preparea dintilor in vederea fatetarii prin tehnica


directa si indirecta

Introducere
Dentistica restaurativă modernă nu poate fi separată de reabilitarea estetică
dentară. Importanţa pe care pacienţii o acordă astăzi aspectului estetic al
tratamentului stomatologic a determinat dezvoltarea fără precedent a
materialelor de restaurare fizionomice. Materialele moderne permit reproducerea
aspectului ţesuturilor dentare iar introducerea sistemelor adezive amelo-
dentinare face posibilă reabilitarea odontală cu minimum de instrumentare a
ţesuturilor dentare sănătoase. Utilizarea acestor materiale a depăşit tratamentul
leziunilor carioase dentare şi s-a extins în direcţia stomatologiei estetice, care nu
mai este astfel doar apanajul proteticii dentare. Faţetele dentare reprezintă
reconstituiri ale suprafeţelor vestibulare dentare care pot fi realizate direct în
cabinetul stomatologic sau cu ajutorul unui laborator de tehnică dentară.
Aceste reconstituiri implică strict faţa vestibulară a dintelui şi urmăresc în primul
rând realizarea armoniei estetice dentare, care depinde atât de caracteristici
individuale dentare (culoare, formă, textură, transluciditate, fluorescenţă)
precum şi de caracteristici de poziţie (direcţia implantării, zonele de contact
proximal, ambrazuri, simetrie).

Indicaţii şi limite
Indicaţiile faţetărilor directe sunt identice cu cele ale faţetărilor realizate prin
tehnica indirectă:
-dinţi cu modificări de culoare rezistente la tehnicile de albire;
- dinţi cu defecte de suprafaţă;
- dinţi cu malpoziţii minore;
- închiderea de treme, diasteme
- remodelarea coronară a dinţilor (dinţi nanici, conoizi, cu recesiune
parodontală caninii pacienţilor cu agenezie de incisiv lateral);
-fracturi dentare;
- leziuni carioase extinse.
Contraindicaţiile sunt determinate în primul rând de limitele materialelor
utilizate (rezistenţă mecanică relativ redusă, contracţie de priză care induce
riscul defectelor marginale):
- parafuncţii;
- malocluzie;
- igiena deficitară.
Situaţiile care necesită preparări extinse şi accentuate constitue o
contraindicaţie relativă datorită riscului de a compromite vitalitatea pulpară.

Avantajele şi dezavantajele faţetării directe cu materiale compozite


Faţetarea directă prezintă o serie de avantaje faţă de metoda indirectă:
- preparare minim invazivă; spre deosebire de faţetarea directă care impune o
preparare globală de minimum 0,5 - 1mm profunzime cu margini bine definite,
faţetarea directă nu necesită preparări cu anumite caracteristici geometrice sau
dimensionale;
- preţ de cost scăzut prin excluderea amprentării, a etapelor de laborator şi prin
utilizarea compozitelor directe;
- adaptare corectă marginală şi risc de colorare marginală mai scăzut prin
eliminarea utilizării cimentului care este mai susceptibil la coroziune şi
colorare;
- posibilităţi simple de modificare în cabinet prin îndepărtare şi adăugare de
material;
- posibilităţi simple de reparare în cabinet, fără intervenţia laboratorului;
- număr redus de şedinţe de tratament.
Dezavantajele metodei reprezintă consecinţa rezistenţei mai scăzute a
răşinilor compozite directe, a porozităţii lor crescute care face faţetele mai
susceptibile la fractură, respectiv colorare în suprafaţă. Timpul de lucru
prelungit in cabinet poate fi considerat de asemenea un dezavantaj atât pentru
medic cât şi pentru pacient.

Etapele faţetării directe


Etapele faţetării directe sunt foarte asemănătoare cu cele ale restaurării cu
materiale compozite :
alegerea culorii;
- izolarea;
- prepararea cavităţii;
- aplicarea sistemului adeziv;
- restaurarea prin tehnica stratificată;
- finisarea şi lustruirea.
Prepararea suprafeţei vestibulare a dintelui se realizează cu freze diamantate
efilate sau flacără iar grosimea de smalţ excizată este dictată în priml rând de
necesităţile de remodelare coronară. Limitele proximale ale preparaţie sunt
plasate în zonele care nu sunt accesibile vederii directe. Marginile preparaţiei
sunt bizotate plan sau concav în funcţie de necesităţi. Restaurarea feţei
vestibulare se face utilizând mai multe straturi de material pe principiul dirijării
de culoare şi transluciditate pentru a obţine un rezultat estetic optim. Uneori
este necesară mascarea culorii dentinei prin aplicarea unor materiale flow de tip
opac. Faţetarea se utilizează de multe ori pentru a remodela coroana dentară.
Dirijarea de culoare, modelarea şi textura suprafeţei materialului pot fi
utilizate pentru a crea iluzii optice care ameliorează rezultatul estetic. Combinarea
tehnicilor de restaurare coronară şi faţetarea directă cu materiale compozite
reprezintă soluţia cea mai conservatoare de tratament atunci când leziunile
odontale sunt asociate cu alte tipuri de anomalii (de formă, poziţie sau culoare).
Etapele faţetării indirecte
Tehnica indirecta de fatetare este o alternativa ce presupune un model realizat dupa
o amprenta prealabila cu un silicon cu o priza rapida si pe care medicul realizeaza
fateta din compozit fotopolimerizabil si apoi o aplica in acceasi sedinta pe dinte
prin cimentare.Aceasta metoda cere mai mult timp de lucru decat fatetarea directa
dar este un procedeu mai simplu pentru practician.
Fateta poate fi realizata si in laborator, de catre tehnicianul dentar pe un model de
lucru efectuat dupa o amprenta si apoi trimisa pentru cimentare in cabinet.Are
avantajul ca are o contractie de priza mai mica a materialului compozit,ea facandu-
se in afara cavitatii bucale dar necesita doua sedinta de lucru si, datorita
interventiei laboratorului, este mai costisitoare.

Concluzii
Faţetarea cu răşini compozite directe reprezintă o alternativă viabilă a faţetării
indirecte, având avantajele unei preparări mai conservatoare, a unui preţ de cost
mai scăzut şi a posibilităţii de reparaţie simple. Această tehică presupune însă un
timp de lucru prelungit în cabinet şi necesită nu numai o tehnică riguroasă ci şi
simţ artistic din partea medicului dentist. Faţetarea directă poate fi utilizată în
asociere cu tehnicile de restaurare cu materiale compozite în cazul dinţilor
care prezintă atât leziuni odontale coronare cât şi anomalii de formă, poziţie sau
culoare. Durabilitatea funcţională limitată este compensată de caracterul mai
conservator al acestui tratament.

S-ar putea să vă placă și