TEMĂ Dați definiția nuvelei,prezentați acțiunea nuvelei mai sus

menționate pe momentele subiectului și prezentați două scene relevante

pentru tema și viziunea despre lume dând și citate din text.

Nuvela este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni medii, cu un singur fir
narativ, cu un conflict unic, concentrat cu personaje putine dar bine individualizate
asupra carora autorul isi concentreaza toata atentia.

Ioan Slavici este preocupat de eroi prinsi in vartejul unor conflicte fara iesire. Conflictul
exterior intre lumea porcarilor si cea a autoritatii este dublat de conflicte interioare
sustinute de Ghita si de Ana. Ghita oscileaza intre lege si fascinatia banului, iar Ana intre
devotamentul fata de camin si atractia pentru Lica.

Incipitul apare sub forma unui dialog intre Ghita si batrana soacra, careia ii cere sfatul
inaintea luarii marii decizii. Prin urmare generic, batrana devine reprezentanta unei lumi
care isi duce viata dupa legi statornice “ omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e
vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Prin toate datele ei biografice
( este sotia unui cantaret de strana, participa la slujbe), ea apare in stransa legatura cu
sacrul. Cuvintele ei au functie oraculara anticipand schimbarea norocului si sfarsitul
tragic.
Expozitiunea cuprinde descrierea morii situate la rascruce de drumuri, in singuratate,
Cateva detalii descriptive anunta intamplarile tragice care vor urma (pustietatea corbii,
cele cinci cruci). Prima intalnire cu Lica tulbura echilibrul din viata carciumarului si
constituie intriga. Desfasurarea actiunii urmareste procesul de transformare a lui Ghita,
etapele complicitatii si ale infruntarii dintre protagonist si antagonist. De
asemenea,cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile
de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si
angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepeprocesul de instrainare a
lui Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu maizambeste ca inainte, iar pe sotia
lui o cam batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru
ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii
Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se
obisnuiasca cu raul. El isiindeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele
lui si ajunge sa fieimplicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil.
Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul ca jura stramb
la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste
sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i
dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atins la sarbatorile Pastelui cand Ghita hotaraste sa-l dea in
vileag pe Lica, folosind-o pe Ana drept momeala. Deznodamantul prezinta sfarsitul
tragic al celor trei personaje implicate in conflict. Pintea este puternic impresionat de
faptul că Ghiţă îşi sacrificase nevasta pentru a-l prinde pe Lică: „Tare om eşti tu, Ghiţă .
Şi eu îl urăsc pe Lică; dar n-aş fi putut să-mi arunc o nevastă ca a ta drept momeală în
cursa cu care vreau să-l prind”. Ajunşi în apropierea satului, Pintea, împreună cu Marţi şi
cu încă doi jandarmi, îl văd pe Lică plecând în goana calului de la han şi pornesc în
urmărirea lui.
Ghiţă se îndreaptă spre Moara cu noroc cu gândul să-şi încheie socotelile cu nevastă-sa.
Când în han au năvălit Lică şi Răuţ, „Ana era întinsă la pământ şi cu pieptul plin de
sânge cald, iară Ghiţă o ţinea sub genunchi şi apăsa cuţitul mai adânc spre inima ei”.
Răuţ îşi descarcă pistolul în ceafa lui Ghiţă, care „căzu fără să mai poată afla cine l-a
împuşcat”. Sămădăul dă ordine tovarăşilor săi să găsească banii cârciumarului, apoi să
dea foc hanului.

Lică încearcă să fugă, dar calul era obosit de atâta alergătură şi atunci se hotărăşte să
treacă râul înot, dar acesta se umflase de la ploaie. Simţindu-se sleit de puteri, Lică ar
vrea să se târască până la Moara cu noroc, unde ar fi trebuit să se afle calul lui Ghiţă, să-
l ia şi să-şi piardă urma. Pintea îl zăreşte însă la lumina focului pus la han şi strigă atât
de tare „încât răsună toată valea”. Auzindu-i glasul, Lică „îşi ţinti ochii la un stejar uscat
ce stetea la depărtare de vreo cincizeci de paşi, scrâşni din dinţi, apoi îşi încorda toate
puterile şi se repezi înainte”. Pintea îl găsi „cu capul sfărâmat la tulpina stejarului” şi, ca
să nu afle nimeni că-i scăpase din nou, de data aceasta definitiv, îi împinse trupul în
valurile râului.

Alaturi de vorbele batranei “Simteam eu ca n-are sa iasa bine, insa asa le-a fost dat.
Apoi lua copiii si pleca mai departe” finalul ilustreaza conceptia fatalista a personajului
si totodata ideea ca viata continua nestingherita indiferent de dramele individuale. .
Victime inocente, batrana si copii pleaca mai departe, semn ca viata isi urmeaza cursul,
indiferenta la dramele individuale.

O scena semnificativa in nuvela este prima aparitie a lui Lica, personajul malefic care
va schimba destinul familiei. In primul rand, aceasta scena anticipeaza transformarea
Anei, care atunci cand il vede pe Samadau incremeneste de teama, dar si de fascinatie.
In al doilea rand, dialogul tensionat cu Ghita evidentiaza vulnerabilitatea carciumarului
in fata puterii de dominare a lui Lica. Acesta ii vorbeste ca un stapan cerandu-i sa-i
spuna cine trece pe la moara si ii impune rolul de sluga, fara sa-i dea dreptul la raspuns.
Presimtind pericolul, Ghita isi ia de la inceput, toate masurile de precautie ” isi cumpara
arme si caini, isi ia un argat.” Treptat insa, ispita banului rastoarna echilibrul launtric al
personajului care cade prada lacomiei si intra in cardasie cu porcarul. Dorinta de a se
imbogati il face sa se instraineze de familie, de comunitate si de normele ei morale, iar
in final, de sine insusi.
Mai intai se indeparteaza de Ana, ascunzandu-i adevarul despre natura relatiilor dintre el
si Lica, fie din dorinta de a-si proteja familia, fie pentru ca nu poate sa-si accepte
umilinta. Ghita isi pierde buna dispozitie, devine ursuz, nu mai zambeste ca mai inainte,
ci rade in hohote stranii, cand se mai joaca ii lasa Anei urme vinete pe maini, ia decizii
care o sperie ( aparent un personaj slab conturat, ea capata profunzime, gratie unei fine
analize psihologice care-i surprinde toate metamorfozele). In ipostaza ei “cuminte”, de
sotie iubitoare, supusa si copilaroasa, Ana nu se cunoaste inca pe sine. Pierdea increderii
in Ghita, lipsa comunicarii intre ea si sotul ei o expune puterii de seductie a Samadaului.
Lica reprezinta o forta diabolica pentru cei cu care vine in contact. Obiectele care il
insotesc (biciul, cutitul, serparul) simbolizeaza puterea dar si fascinatia pe care o
exercita asupra celorlalti. In ochii Anei “prea tinere, prea asezate”, Lica reprezinta viata
aventuroasa si de aceea va trezi in sufletul ei o pasiune devastatoare, asa incat dragostea
fata de Ghita se transforma in dispret, Dezlantuirea ei pasionala in scena dansului il
tulbura pe Ghita, dar acesta isi disimuleaza gelozia, pentru a nu aparea drept om cu
slabiciuni in fata dusmanului. Ana resimte dureros instrainarea de sotul ei, se simte
abandonata, isi numeste barbatul “muiere imbracata in straie barbatesti” si ii cedeaza lui
Lica.

O alta scena semnficativa se petrece in noaptea Pastelui cand Ghita se hotaraste sa-l
dea in vileag pe porcar, folosind-o pe Ana drept momeala. El paraseste moara pentru a-i
chema pe jandarmi, dar cand isi intelefe fapta si se intoarce, constata innebunit ca
Samadaul deja plecase, lasand-o pe Ana pangarita definitiv. Gesturile si actiunile eroului
par a se succede cu incetinitorul: pe deplin linistit, lepadat de orice furie sau ura, Ghita
isi face cruce, intra in han pentru a-si incheia socotelile. Uciderea Anei, infaptuita cu
blandete si reculegere, este un ultim gest de iubire, o sinucidere comuna si salvatoare.
Mai intai o linisteste, ii alunga frica rostind acea fraza incarcata cu duiosie: “Am sa te
ucid ca pe copilul meu”. Pentru prima data, dupa mult timp, gestul ucigas este invaluit in
tandretea protectoare prin care Ghita isi manifestase iubirea pentru Ana, in vremurile
fericite. Apoi, carciumarul este ucid de Raut, iar Samadaul se mai apleaca odata asupra
Anei muribunde care mai apuca sa-i zgarie fata inainte de a muri.