Tema si viziunea despre lume in opera „Moara cu noroc”

(Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este autor moralist, un
fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi a marturisit, aplica in opera sa
principalele virtuti morale  precum sinceritatea, bunacredinta, cinstea, iubirea de
adevar. Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral,
pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericirea prin iubire de oameni, iar pentru orice
abatere de la aceste principii exista sanciuni. )
Nuvela „Moara cu noroc” a debutat in volumul „Nuvele din popor” in 1881 si s-a bucurat
de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un moment de suferinta in evolutia
prozei romanesti, mai ales ca autorul s-a inspirat din piata poporului si ne-a infatisat ceea ce
este, ceea ce gandeste si ceea ce simte in partea cea mai aleasa a firii lui etnice.
Realismul este un curent literar aparut in secolul XIX ce are ca principiu de baza
reflectarea realitatii in datele ei esentiale, opunandu-se idealizarii si a fanteziei. Acesta se
caracterizeaza prin obiectivitate, veridicitate, a stilul sobru, impersonal, prezenta tipologiilor
umane ce are ca scop valorificarea documentara a epocii. „Moara cu noroc” este o nuvela
realista datorita firului narativ central, a constructiei epice riguroase, a conflictului centrat si a
numarului de personaje redus prin intermediul temei familiei si a dorintei de inavutire,
obiectivitatii perspectivei narative, includerii personajelor tipice pentru o categorie sociala –
asemenea lui Ghita ce reprezinta tipul omului sarac dornic de progres; verosimiliatii prezentand
veridic o societate ardeleneasca din a doua jumatate a selolului XIX; tehnicii detaliului
semnificativ in descriere cat si a portretizarii. Este, de asemenea, o nuvela psihologica deoarece
infatiseaza framantarile protagonistului ce traieste un conflict interior, moral, iar analiza se
realizeaza prin tehnici de investigare psihologica precum monologul interior, stilul indirect liber,
scene dialogate insotite de notatia gesticii si a mimicii.
Relatia incipit-final se bazeaza pe simetrie deoarece textul se deschide cu vorbele
batranei – mama Anei – ce reprezinta, la nivel simbolic, viziunea autorului asupra lumii,
eprimand o morala de factura populara „Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba,
nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Batrana, un alter ego al autorului, nu are un
nume in nuvela, ci este o voce supranaturala individuala, o voce a colectivitatii rurale, un
sombol al intelepciunii si al experientei de viata are rol in conturarea perspectivei religioase a
viziunii despre lume: este pus in lumina paradoxul unde saracia reprezinta fericirea, pe cand
bogatia nefericirea. Finalul este reprezentat, de asemenea, de cuvintele batranei ce pune
sfarsitul tragic al Anei si a lui Ghita oe seama destinului: „Simteam eu ca n-are sa iasa bine... Asa
le-a fost data!” si simbolizeaza intelepciunea si cumpatarea, ea fiind purtatoarea mesajului
nuvelei.
Ghita, cizmar sarac dintr-un umil sat transilvanean, este indemnat de aspiratia fireasca a
omului spre bunastare materiala, iar din dorinta de a deveni stapan, arendeaza o carciuma si
hanul din locul numic „Moara cu noroc” situat in apropiere de Ineu.
Expozitiunea este redata de situatia prospera a barbatului ce schimba infatisarea locului.
Aparitia lui Lica Samadaul, stapanul de temut al acelor locuri care, hot si ucigas, ii impune
carciumarului sa-i devina complice. In prima instanta, Ghita refuza, dar treptat intra in
mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui acestuia. Se lasa manipulat de Samadau ce
ii intuieste slabiciunea sa in fata banilor. Protagonistul ajunge sa se instraineze fata de propria
sotie si de intreaga familie, traind intre dorinta de inavutire si teama fata de Lica, iar din acest
motiv isi achizitioneaza doua pistoale, isi face rost de caini si isi angazeaza o sluga credincioasa.
Dorinta de bani curgandu-i in vene, cauta adevarul din spatele antagonistului, neputand a
renunta la gandul de imbogatire, depune marturie falsa la proces, dar, in ciuda acestui fapt, Lica
este gasit nevinovat. In perioada Pastelui, batrana pleaca cu copiii la niste rufe, iar Ghita, manat
de gelozie, isi ucide sotia, considerand ca onoarea i-a fost patata. Punctul culminant este
reprezentat de plecarea batranei cu copiii la niste rude in perioada Pastelui si mania ce l-a
determinat pe Ghita sa-si ucida sotia. Acesta condus de gandul ca Ana il inseala cu Lica, decide
sa-i intinda o capcana acestuia si sa-l prinda infaptuind adulterul. Situatia insa se complica, astfel
femeia este ucisa de propriul sot, cel din urma are aceeasi soarta, iar Lica, pentru a nu fi prins
pentru faradelegile sale, prefera sa se sinucida.
Tema nuvelei este reprezentata de ban, mai precis consecintele nefaste ale patimii
banului. Intr-un plan mai profund, aceasta tema se impleteste cu cea a destinului, ce
simbolizeaza viziunea despre lume a scriitoului, una realist-moralizatoare