CAPITOLUL I.

ANATOMIA PIELII
Pentru a cunoaște mecanismul de acțiune al medicamentelor topice trebuie să ținem seama de
structura și funcțiile pielii.
Pielea este constituita din trei zone distincte suprapuse: epidermul, dermul si hipodermul. În
acestă structură multistratificată se gasesc pori și foliculi piloși, glande sebacee și sudoripare.
Epidermul formeaza un epiteliu pavimentos constituit din 5 straturi principale de celule:
1. Stratul cornos (stratum corneum).
2. Stratul lucid (stratum lucidum) sau transparent.
3. Stratul granulos (stratum granulosum).
4. Stratul spinos (stratum spinosum).
5. Stratul germinativ (stratum germinativum).
Dermul: este stratul cel mai rezistent al pielii, scheletul fibros al pielii. Se compune din două
straturi:
- stratul superficial sau papilar, format din țesut conjunctiv, bogat vascularizat, către exterior
așezat. El conține o rețea de fibre de colagen și elastice, care imprimă pielii elasticitatea.
- stratul reticular sau corionul așezat la interior, este format dintr-o rețea densă de fibre, în care se
află vase, nervi, foliculi piloși, glande sudoripare, fibre musculare netede.
Hipodermul – este numit și țesut adipos subcutanat, este constituit din țesut conjunctiv lax,
infiltrat cu celule grǎsoase, care formeaza stratul adipos al pielii.
 CAPITOLUL II. MEDICAMENTUL – GENERALITĂȚI
2.1. Definiție:
Un medicament este o substanță chimică sau un amestec de substanțe (împreună
cu excipientul sau excipienții, fiind un produs complex) care este utilizat pentru tratamentul
(curativ), prevenirea (profilactic) sau diagnosticarea unei anumite boli. Substanța care este
responsabilă de efectul terapeutic este denumită substanță medicamentoasă sau principiu
activ. Știința care se ocupă cu studiul medicamentelor este denumită farmacologie.
Medicamentele se obțin pornind de la substanțe chimice sau de la produse de origine
vegetală, animală sau umană; acestea sunt transformate în medicamente cu ajutorul unor operații
farmaceutice.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, medicamentul este o substanță sau un produs
destinat sau utilizat pentru studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stări
patologice, în interesul subiectului căruia i se administrează.
Medicamentul are următoarele semnificații: a) orice substanță sau combinație de
substanțe prezentată ca având proprietăți pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau b)
orice substanță sau combinație de substanțe care poate fi folosită sau administrată la om, fie
pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcțiilor fiziologice prin exercitarea unei acțiuni
farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical. Legea
95/2006.
2.2. Căi de administrare:

Testul de intradermoreacție la tuberculină; calea utilizată este cea intradermică (ID)

Pentru a putea fi absorbit în organism, medicamentul trebuie să fie administrat, iar
administrarea este procesul prin care medicamentul ajunge în organism. Administrarea
medicamentelor se realizează prin intermediul formelor farmaceutice. Există mai multe moduri
de clasificare a căilor de administrare, de exemplu: căi enterale (administrare orală), căi
parenterale (administrarea directă în torentul sanguin) și altele căi (intranazal, topic, inhalator,
rectal, etc).
O altă metodă de clasificare a căilor de administrare este:
- căi naturale - calea orală, sublinguală, intrarectală, respiratorie, oculară, intravaginală, uretrală,
cutanată;
- căi artificiale (injectabilă, parenterală), care se poate realiza:
- la nivelul sistemului cardiovascular: intravenoasă, intraarterială, intracardiacă;
- la nivelul seroaselor - calea intraseroasă: intraperitoneală, intrapleurală, intrapericardică,
intraarticulară, intrarahidiană sau subarahnoidiană (LCR), intraventriculară (la nivelul
ventriculilor cerebrali);
- la nivelul țesuturilor:
- calea extravasculară, care poate fi: subcutanată sau intramusculară;
- calea intraosoasă (măduva oaselor spongioase, scurte sau late).
2.3. Forme farmaceutice:

- Forme farmaceutice de uz oral: comprimate, capsule

- Forme farmaceutice de uz parenteral: perfuzie (injectare intravenoasă)

- orală: comprimate, capsule, siropuri, drajeuri, soluții
Comprimatele sunt obținute prin compresie, este o compoziție farmaceutică solidă care
conține o cantitate predeterminată de ingredient activ. Medicamentul  cel mai utilizat pe scară
largă este sub formă de tablete, comprimate. Pacientul nu are nevoie de cunoștințe aprofundate
– se administrează cu un pahar mare de apă. Administrarea este în condiții de siguranță: conțin
un compus activ bine definit, astfel permite o dozare exactă în condiții de siguranță.
Comprimate în organism
Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici
comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea peristaltică a
intestinului – acest proces este dezintegrarea comprimatelor – astfel, substanțele active eliberate
pot fi absorbite de mucoasă.
Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor,
precum și pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au fost dezvoltate comprimate așa-
numite cu eliberarea prelungită (retard),  care se descompun în intestin (intestinosolvent), care
se descompun în stomac (gastrosolvent) și cu eliberare controlată.  Acestea sunt obținute în
general prin metode de acoperire  (cu înveliș enteric care se dizolvă doar în intestin) sau cu alte
metode alternative (tablete matrix sau sisteme de pompe osmotice).
De aceea este foarte important să citim prospectul, pentru că aceste medicamente speciale
dacă le rupem în două sau le mestecăm, se deteriorează conținutul și nu se eliberează în mod
așteptat substanța activă. Prin urmare, în cel mai bun caz, nu se obține efectul dorit. În alte
cazuri, ingredientul activ eliberat mai rapid se absoarbe în cantitate mai mare și într-un timp mai
scurt, astfel pot să apară simptome de supradozaj. Substanța activă dacă se absoarbe în părțile
neadecvate ale sistemului gastro-intestinal (se deteriorează învelișul enteric) poate provoca
leziuni în alte porțiuni ale tractului gastro-intestinal (stomac).
- cutanată: unguente, geluri, creme, soluții
- inhalatorie: soluție, spray
- vaginală: capsule, ovule, unguente
- rectală: supozitoare
- intravenoasă, intramusculară: soluții injectabile.
2.4. Clasificare:
Există diverse criterii prin care se pot clasifica medicamentele. În primul rând, conform
metodei de eliberare, medicamentele se pot elibera pe bază de prescripție medicală sau să nu
necesite o rețetă la eliberare. De asemenea, există o deosebire între substanțele medicamentoase
de dimensiune mică (moleculele „mici”), de obicei de origine sintetică, și substanțele
biofarmaceutice (proteine recombinante, vaccinuri, produse din sânge, anticorpi monoclonali,
etc). Medicamentele se pot clasifica pe baza modului de acțiune, a căii de administrare, a formei
farmaceutice sau a efectelor terapeutice induse. Un sistem foarte des utilizat este sistemul de
clasificare anatomică, terapeutică și chimică, ce atribuite majorității medicamentelor un cod
ATC. Organizația Mondială a Sănătății a publicat o listă a medicamentelor esențiale care nu ar
trebui să lipsească dintr-un sistem medical.
În funcție de aparate și sisteme:
Sistemul nervos central:
- anestezice generale, anestezice locale, sedative 
- hipnotice (benzodiazepine, barbiturice), 
- stimulante psihomotorii, antipsihotice,
- medicația bolii Alzheimer, nootrope, 
- antidepresive, antimaniacale, stabilizatoare ale dispoziției, 
- anxiolitice, antiparkinsoniene, miorelaxante, analgezice opioide
- și antagoniști, tranchilizante, neuroleptice.
Sistemul autacoid:
- histamină și antihistaminice, serotonină, kinine, angiotensină, endotelină
Funcția hormonală:
- glucocorticoizi, mineralocorticoizi, 
- hormoni tiroidieni și antitiroidiene, 
- insulină, antidiabetice, glucagon, 
- hormoni sexuali 
- substanțe anabolizante
Metabolism:
- calciu și fosfați, reglatori ai homeostaziei minerale osoase 
- medicație pentru osteoporoză (bifosfonați, fluor)
Aparatul cardiovascular:
- digitalice și alte inotrop-pozitive, 
- vasodilatatoare pentru insuficiență cardiacă, antiaritmice, antianginoase 
- medicație vasoactivă (vasodilatatoare, vasoconstrictoare)
Aparatul renal:
- diuretice, antidiuretice
Aparatul respirator:
- antiastmatice, antitusive, expectorante
Aparatul digestiv:
- antiulceroase, stimulante ale secrețiilor digestive, 
- prokinetice, antispastice, antivomitive, antidiareice, laxative și purgative,
- medicație pentru boala Crohn
Sitemul circulator:
- antianemice, antitrombotice, hemostatice, hipolipidemiante
Aparatul genital:
- ocitocice, tocolitice, medicație pentru disfuncția erectilă, contraceptive
Sistemul osteoarticular:
- analgezice, antipiretice, antiinflamatoare
- nesteroidiene, antireumatice specifice pentru poliartrită reumatoidă, medicație antigutoasă
Bolile infecțioase:
- chimioterapice: antimicrobiene, antivirale, antifungice, antiparazitare
Boli neoplazice: anticanceroase, imunosupresive
Dermatologie: dermatocorticoizi, topice antiinfecțioase, 
- topice antiseptice, topice keratolitice, topice antiproliferative
Oftalmologie:
- parasimpatomimetice, parasimpatolitice, simpatomimetice, 
- simpatolitice, antiinfecțioase, antiseptice, glucocorticoizi, 
- antiinflamatoare nesteroidiene, antihistaminice, decongestive
Stomatologie:
- antiinfecțioase
Alte clasificări:
- Medicament generic
- Medicament orfan
Eliberare:
Cu prescripție medicală (PRF):
PRF este abrevierea din limba engleză de la Prescription Record Form.
Se eliberează din farmacii doar pe bază de prescripție (rețetă) medicală. În general sunt
medicamente care pot avea efecte adverse severe, mai ales dacă sunt administrate în mod
irațional de către pacient și fără o supraveghere a evoluției bolii de către un medic. Exemplu:
eliberarea propranololului nu este permisă fără prescripție medicală deoarece medicamentul
administrat pentru hipertensiune arterială în doze ridicate poate produce bradicardie. Conform
legislației din domeniul sanitar medicamentele cu prescripție medicală pot fi:
- compensate - un anumit procent din prețul medicamentului este asigurat de la bugetul de stat
(de exemplu medicamentele antineoplazice)
- necompensate - prețul este suportat în întregime de pacient.
Fără prescripție medicală (OTC): OTC este abrevierea din limba engleză de
la Over  The Counter. Se eliberează din farmacii cu sau fără prescripție medicală. Din această
categorie pot fi amintite: vitaminele, mineralele, analgezice ușoare (aspirină).
 CAPITOLUL III. MEDICAMENTE FOLOSITE IN DERMATOLOGIE
Bolile dermatologice pot fi tratate pe cale externa (aplicarea substanlelor pe tegumente
si /sau mucoase - local sau topic) si pe cale interna (sistemic, general). Tratamentul intern poate
fi specific (direct al dermatozei) sau nespecific (al tulburarilor legate sau nu de dermatoza
respectiva).
Principalele forme farmaceutice folosite in dermatologie:
a) unguentele( destinate aplicarii pe piele sau mucoase in scop terapeutic sau de protectie);
-unguente solutii
-unguente emulsii
- unguente suspensii
b) lotiunile sunt utilizate pentru uz extern si se folosesc la umezirea sau spalarea pielii; au efect
calmant si pot contine astringente, antiseptice, antiseboreice si antipruriginoase;
c) pudrele medicamnetoase : au efect protector, usureaza alunecarea si micsoreaza frecarea;
usuca secretiile ;
- au actiune calmanta in procesele inflamatorii fara exudatie ( puroi)
Modul de administrare al medicamentelor:
a) local:
- actioneaza la nivelul epidermului pana la derm ;
- pot determina efecte adverse sistem (glucocorticoizi) sau terapeutice sistemice (nitroglicerina)
-absorbtia este lenta si incompleta;
b) generala:
-cand administrarea topica nu e eficienta;
-indicate in afectiunile dermatologice secundare bolilor sistemice;
Factori ce influenteaza patrunderea percutana:
-suprafata corporala( la copii suprafata este mai mare comparativ cu greutatea→toxicitatea
medicamentolor mai mare)
- hidratarrea creste permeabilitatea;
-leziunile existente cresc permeabilitatea medicamentelor;
I. Medicatia topica antiseptica si antimicrobiana:
-cuprinde o serie de substante active cu actiune antiseptica ca: acidul boric, permanganatul de
potasiu, sulfatul de cupru, suIfatuI de zinc, iodul, cristalul violet, hexaclorofenul; hipocloritul de
sodiu, clorchinaldolul; ( acestea trebuie sa fie blande, putin agresive fata de celulele tinere si de
reparatie).
 - medicamentele cu actiune antimicrobiana: antibiotice si chimioterapice. Acestea se
utilizeaza pentru tratamentul ranilor si al dermatozelor infectate, precum si in acnee (vulgara sau
rozacee).
Administrarea antibioticelor se face pe cale generala:
oxacilina, eritromicina →Impetigo ( vezicule pe piele care se sparg si formeaza crusta galbena
mielicerica – „bube dulci”)
penicilina- in eripel (infectie tegumentara in placard insotita de fen inflamatorii)
tetraciclina , eritromicina- acnee;
- pe cale locala:
- in acnee, dermatoze, plagi infectate: bacitracina, gentamicina, tetraciclina;
Administrarea topica poate da:
reactii toxice in cazul administrarii pe piele denudata: neomicina, gentamcina
fotosensibilizare: tetraciclina
iritatie locala: eritromicina ;
II. Antifungice:
-sunt indicate in micoze, onicomicoze, dermatofitii, ptiriazis
-medicamentele antifungice sunt :Clotrimazol, Econazol, Miconazol, Nystatin, Ketoconazol,
Fluconazol.
III. Antiparazitarele( scabie si pediculoza):
-Lindanul –crema, lotiune, sampon;
- efecte adverse: toxicitate nervoasa, hematopoietica;
-CI: nou-nascuti, epileptice;
Alete medicamente: Crotaminul, Malationul, Sulful(unguent)
IV. Medicatia topica antiinflamatoare - dermatocorticoizii
- Indicatiile lor in dermatologie sunt foarte largi, afectiunile respective
fiind grupate in functie de intensitatea raspunsului favorabil la aplicarea
corticoidului.
- utilizate in Lupus, Penfigus( afectiune autoimuna in care se formeaza bule/vezicule pe intreb
tegumentul)
-Dintre efectele secundare ale corticoterapiei topice mention am atrofia
locala cu telangiectazii ~i/sau purpura, vergeturile, foliculita, miliaria, senzatiile
de arsura, iritare sau usciiciune (care pot fi datorate si excipientului), toleranta
dupa un tratament lung.
se administreaza max 4 saptamani;
Ex: Hidrocortizon, Metilprednisolon, Dexametazona, Triamcinolon;
V. Antihistaminicele:
- indicate in urticarie si alte dermatoze alergice;
- mod de administrare sistemic, po, iv, im;
-Prometazina (Pipolfen), Feniramina, Cloropiramida.
VI.Antipruriginoasele:
- sunt sub forma de unguiente, lotiuni sau creme;
- ex: Mentol, Camfor, Lidocaina.
VII. Keratoliticele:
-medicatia keratoliticii are drept scop decaparea surplusului scuamos sau scuamo-comstos din
diferite dermatoze ca psoriazisul, ihtioza, keratodermiile, lichenificarile diverse. Poate avea ~i
rol exfoliant (tip peeling) in acnee, efelide, cloasma etc.
ex: Acid salicilic( poate da alergii, iritatii)
Ureea ( Elacutan)- keratolitic, inmoaie si lizeaza unghiile;
VIII. Antiseboreicele:
- medicatia topica antiseboreica este folosita pentru tratamentul simptomatic al seboreei.
Aceasta este reprezentata in principal de sulfura de seleniu si zinc piritionul, care au o
eficacitate variabila si pot necesita o terapie concomitenta cu dermatocorticoizi in cazurile
severe.
IX. Medicamente utilizate in tratamentul acneei:
antibioticele utilizate : tetraciclina, eritromicina, doxiciclina, clindamicina;
alte medicamante utilizate sunt: Izotretinoinul (comedolitic, reduce hiperkeratinizarea ductului
folicular si este indicaat in acneea severa);
X. Fotoprotectoarele:
-medicatia topica fotoprotectoare este capabila sa protejeze fata de
efectele nedorite provocate de lumina solara. Eficacitatea diferitelor preparate se exprima prin
factorul de protectie solara SPF (sun protection factor);
- indicat in profilatia arsurilor, imbatranirea pielii, cancerelor cutanate,
fotoalergii;
- administrari topice sau generale;
-ex: Benzofenone, beta-carotenul, Acidul acetilsalicilic.
XI. medicatia folosita in tumorile cutanate:
- Fluorouracilul: citostatic, determina inflamatie, eroziune, necroza apoi vindecare; este indicat
in leziunile preneoplazice /neoplazice; Efecte adverse: durere, prurit, iritatie, hiperpigmentatie;
-Pedofilina : citotoxic; indicat in vegetatiile veneriene, precanceroze, epiteliomatoase;
Ef adverse: ulceratii locale , pigmentatie reziduala; C.I: sarcina;
 CAPITOLUL IV. TIPURI DE MEDICAMENTE DERMATOLOGICE
Pielea este cel mai mare organ al corpului, reprezentand aproximativ 16% din greutatea corpului.
            Invelisul exterior al corpului nu depaseste 1 mm, dar are o structura complexa, avand
rolul de a feri organismul de agentii externi si de a elimina in exterior unii produsi ai organelor
interne.
            Suprafata pielii este de aproximativ 1,5 m 2 si greutatea de circa 3 kg. Este alcatuita din
epiderma (strat de celule care se descuameaza), derma (cu fibre elastice, corpusculi tactili,
capilare si terminatii nervoase care dau sensibilitatea) si hipoderma de sub derma (fibre
conjunctive si tesut gras care asigura alunecarea pielii pe organe ca oase, muschi - aici se
depoziteaza grasimea supraponderalilor). Glandele sudoripare ies prin mici pori la suprafata
pielii.
 Descuamarea epidermei, sudoarea si grasimea alcatuiesc murdaria care apare pe tesaturile
hainelor.
            Pielea ajuta deci excretia, termoreglarea - prin evaporarea sudorii si are o mare
sensibilitate la factori externi (temperatura, intepare, contact etc). Igiena pielii este foarte
importanta pentru functiile ei.
            Anexele pielii sunt: unghiile, parul, glandele sebacee (in derma, la radacina parului) si
glandele sudoripare (in hipoderma, secreta sudoarea care prin aciditate apara de unii microbi).
Bolile de piele reprezinta de cele mai multe ori ,manifestari locale ale unor disfunctii ale
organismului sau uneori apar datorita unor factori externi  mecanici, fizici sau chimici.
Tratamentul se poate administra pe cale generala sau locala.
Formele farmaceutice dermatologice constituie modalitatile de administrare topica a majoritatii
substantelor active folosite in bolile de piele.
Principalele forme farmaceutice dermatologice sunt : unguentele, pastele, cremele, sprayurile,
pudrele, lotiunile.
Unguentele  sunt preparate farmaceutice de consistenta moale, destinate aplicarii pe piele sau
mucoase in scop terapeutic sau de protectie.
• unguente solutii ( pomezi sau unguente propriu-zise) - contin baze liposolubile
• unguente emulsii  (creme) – contin apa peste 10%, baze liposolubile emulsionante sau
hidrosolubile care formeaza geluri coloidale
• unguente suspensii  (paste) – contin pulberi peste 25%
Pudrele medicamentoase (pulberile pentru uz extern)
• efect protector
• usureaza alunecarea si micsoreaza frecarea (avantaj in zonele de flexie)
• usuca secretiile
• actiune calmanta in procesele inflamatorii fara exsudatie
.Lotiunile
• solutii pentru uz extern ce folosesc la umezirea sau spalarea pielii
• au efecte calmante, racoritoare, sicative
• contin antiseptice, astringente, antipruriginoase, antiseboreice etc.
Sprayurile • leziuni inflamatorii acute
• ca si lotiunile se pot aplica si pe zonele paroase
Medicamentele aplicate local, pe piele, pot ramane la nivelul epidermului, pot patrunde percutan
pana la nivelul dermului sau pot sa se absoarba transcutan prin vasele dermice si pot determina
efecte adverse sistemice (ex.glucocorticoizii) sau efecte terapeutice sistemice (ex. nitroglicerina).
Patrunderea percutana si transcutana a medicamentelor este influentata de o serie de factori :
• la copil suprafata pielii  mare comparativ cu greutatea corporala
• in zonele de flexiune capacitatea de patrundere marita
• hidratarea stratului cornos creste permeabilitatea
• marirea circulatiei locale prin frictie, caldura usureaza patrunderea transcutana
• leziunile cutanate det. cresterea permeabilitatii cutanate
• formele farmaceutice dermatologice
Glucocorticoizii au actiune antiinflamatoare si antialergica.
Se administreaza sistemic in dermatoze severe ; lupus eritematos, pemfigus, psoriazis grav.
Rezultate sunt evidente dar de scurta durata.
Tratamentul prelungit cu doze mari determina reactii adverse sistemice, iar oprirea medicatiei
poate determina exacerbari severe.
Administrarea topica are loc in in eczeme atopice si dobandite: psoriasis, lichen plan,
neurodermita. Determina actiune vasoconstrictoare.   Local tratamentul de lunga durata, sub
pansament ocluziv poate determina atrofie dermo-epidermica cu subtierea pielii, cresterea
fragilitatii, purpura, echimoze, hipertricoza, mai ales in cazul glucocorticoizilor moderni.
Pot aparea reactii adverse sistemice in tratament de lunga durata, aplicatii pe suprafata mare de
piele denudata, la sugari.
Se administreaza maxim 4 sapt.
In prezenta infectiilor bacteriene, fungice, virale mascheaza procesul infectios sau ii favorizeaza
raspandirea.
Leziunile infectioase primitive, bacteriene, fungice si virale, tuberculoza cutanata, herpesul, zona
zoster, varicela, constituie contraindicatii.
Glucocorticoizii topici – clasificare:
■ cu intensitate de actiune foarte mica si mica (  in dermatozele cele mai sensibile):
 Hidrocortizon 0,25-2,5%
 Hidrocortizon acetat 0,25-2,5%
 Metilprednisolon acetat 0,25-1%
 Dexametazona 0,04-0,1%
 Triamcinolona acetonid 0,025%
 Fluocinolona acetonid 0,01%
■ moderat activi (in dermatozele de sensibilitate medie):
Hidrocortizon valerat 0,2% sau butirat 0,1%
 Betametazona benzoat 0,025% sau valerat 0,1%
 Triamcinolona acetonid 0,1%
 Fluocinolona acetonid 0,1%
■ cu actiune intensa sau foarte intensa (in dermatozele putin sensibile la glucocorticoizi):
 Betametazona dipropionat 0,05%
 Triamcinolona acetonid 0,5%
 Fluocinolona acetonid 0,5%
 Diflorazona diacetat 0,05%
            In urticarie, dermatoze alergice de tip anafilactic sunt indicate antihistaminice , care
calmeaza pruritul si fac sa dispara eruptia. Se administreaza oral sau parenteral. Efectul sedative
poate contribui la beneficial tratamentului, prin linistirea pacientului.
            Prometazina (romergan)
• derivat de fenotiazina cu actiune de lunga durata (12 ore), puternic sedativ
• D=25 mg/zi, seara
Feniramina si Cloropiramida
• durata de actiune medie (4-6 ore), efect sedativ moderat sau slab
Clemastina (Tavegyl)
• antihistaminic si antiserotoninic
• actiune de lunga durata, efect sedativ slab.
            Local se utilizeaza creme, lotiuni , tincturi.
Antipruriginoasele locale
• unguente, lotiuni sau pudre
Mentol 0,1-2%
Camfor 0,5-2%
Fenol 0,5-2%
Lidocaina 2,5-5%
Preparate cortizonice topice
            Dezinfectantele si antisepticele au rol in prevenirea si combaterea infectiilor.
            Antisepticele folosite in infectiile cutanate trebuie sa fie cat mai putin agresive fata de
piele.
se gasesc sub forma de lotiuni antiseptice si se utilizeaza in procese infectioase cutanate
Perogenul curata plagile, are actiune antiseptica slaba, de scurta durata si  poate avea actiune
iritanta ; in concentratie mare poate produce arsuri , existand risc de embolie
Iodul – are actiune germicida rapida si intensa. Este  un antiseptic pentru piele.
Violetul de gentiana – actiune  fata de bacterii gram –pozitiv si unele ciuperci
Rivanolul –antiseptic local si dezinfectant
Cloramina – dezinfectant cu spectru larg de actiune asupra microorganismelor patogene,
incluzand bacterii Gram pozitive si Gram negative , fungi, levuri, virusi , microbacterii, si
bacterii sporulate.
Clorhexidina - este un antiseptic chimic folosit pentru combaterea agentilor bacterieni; are
proprietati atat bacteriostatice, cat si batericide.
Hexaclorophenul – folosit in tratamentul infectiilor cutanate stafilococice
Fenoseptul - antiseptic organo-mercurial, activ fata de bacterii, virusuri, ciuperci si protozoare;
alantoina si hidrolizatul de colagen, continute in pudra, confera proprietati antiinflamatorii
(slabe), epitelizante si cicatrizante
Bromocet -  recomandat in antisepsia pielii din jurul plagilor
Saprosan - actiunea antibacteriana si antimicotica, util in infectiile cutanate.
Antibioticele si chimioterapicele se folosesc in dermatologie in tratarea dermatozelor  infectioase
primitive, dermatozelor infectate secundar, plagi infectate, acnee.
Administrarea topica este indicata limitat pentru ca determina sensibilizare alergica, rezistenta
bacteriana, reactii toxice in cazul aplicarii pe suprafete extinse de piele.
• cale generala – cel mai frecvent
·       oxacilina
·       eritromicina
·       co-trimoxazolul
·       Benzilpenicilina
·       Tetraciclina
• aplicare  locala :
·       bacitracina
·       polimixina B sulfat  
    gentamicina
·       tetraciclina
·       eritromicina
Penicilinele, streptomocina si sulfamidele nu se aplica local.
Antimicoticele sunt substante active fata de diferite ciuperci patogene, avand un spectru ingust
sau larg. Multe au toxicitate mare si sunt folosite doar local.
Antifungice administrate pe cale generala :
Griseofulvina
Amfotericina B
 Flucitozina
 Ketoconazolul
 Antifungige folosite topic :
·       Nistatina – actioneaza asupra levurilor din genul Candida
·       Amfotericina B
·       Natamicina -  spectru larg: levuri, dermatofiti, Aspergillus, Trichomonas.
·       Miconazol - spectru larg - antifungic cu spectru larg, antibacterian fata de germenii
grampozitivi
·       Clotrimazol - Antimicotic cu spectru larg, activ fata de dermatofiti, Candida si alte levuri,
antitricomonazic, antibacterian activ si fata de diferiti germeni gram-pozitivi.
Ectoparazitidicele
Substante active impotriva scabiei si  a pediculozei
·       Lindan -  Insecticid, larvicid si ascaricid cu actiune rapida si remanenta prin lindan;
antiinflamator, antialergic si antipruriginos prin hidrocortizon, antipruriginos si hipoesteziant
prin benzocaina. Se foloseste in tratamentul Scabiei. Are toxicitate mare.
·       Crotamitonul – medicament care distruge insectele . Este folosit in tratamentul Scabiei
·       Malationul – in pediculoza capului
·       Sulful – paraziticid, fungicid, keratolitic, antiseboreic – in scabie
·       Benzoatul de benzil – scabie
Revulsivele
            Substante care aplicate local produc vasodilatatie cutanata, cresterea temperaturii locale
si ameliorarea proceselor metabolice. Au efecte benefice in mialgii, artragii, nevralgii.            
Se folosesc produsele :
·       Carmol - Revulsiv si analgezic local
·       Revulsin - vasodilatator local prin actiune directa asupra musculaturii netede a vaselor; are
proprietati revulsive, activand circulatia in piele si organele interne si stimuland nespecific
mecanismele de aparare.
·       Saliform - Iritant local cu consecinte revulsive, activeaza circulatia si stimuleaza nespecific
fenomenele de aparare; antireumatic.
Diferite substante inerte din punct de vedere farmacodinamic se folosesc ca protectoare ale
pielii : talcul, amidonul, oxidul de zinc, carbonatul de calciu etc.
Keratoliticele   – administrate topic indeparteaza si inmoaie depozitele scuamoase, reduce
stratul cornos hiperplaziat. Se folosesc : rezorcina, acidul salicylic, sulful precipitat, acidul
acetic.
Substante melanizante – se folosesc in vitiligo si pelada pentru repigmentarea pielii. Ex.
Metoxalen.
Substante demelanizante – se folosesc pentru decolorarea pielii in zonele hiperpigmentate.
 CAPITOLUL V. PATOLOGIA DERMATOLOGICĂ
Principalele leziuni dermatologice sunt:
Macule – leziuni nepalpabile, plate, modificate la culoare, cu diametru sub 1 cm (pistrui).
Petele – leziuni nepalpabile, plate, modificate la culoare, mai mari de 1 cm (de exemplu, în
vitiligo sau cloasmă).
Papule – formaţiuni solide, palpabile, eventual modificate la culoare, sub 1 cm diametru (veruci,
comedoane, nevi).
Noduli – formaţiuni solide, palpabile, de obicei aflate sub piele (eritem nodos, acnee severă).
Tumori – formaţiuni solide, palpabile, proeminente, dar extinse şi sub piele, mai mari de 2 cm
(neoplazii).
Plăci – leziuni palpabile cu diametru mai mare de 1 cm, ridicate sau adâncite raportat la
suprafaţa pielii (psoriazis).
Vezicule – leziuni sub 1 cm, pline de lichid (herpes, dermatită acută alergică de contact).
Bule  – leziuni de peste 1 cm diametru, pline de lichid (pemfigus bulos).
Flictene – nume generic pentru vezicule şi bule.
Pustule –  vezicule care conţin puroi (infecţii bacteriene, foliculită, psoriazis pustular).
Erupţii urticariene – leziuni bombate, edematoase, eritematoase şi pruriginoase
(hipersensibilitate la medicamente, înţepături de insecte, boli autoimune, arsuri solare).
Comedoane – glandă sebacee blocată (acnee).
Chisturi – cavitate închisă, care nu comunică cu exteriorul, cu conţinut fluid.
Abcese – acumulare de puroi în derm sau în straturile subcutanate.
Furuncule  – nodul inflamator la nivelul unui folicul pilos, consecutiv unei foliculite.
Eroziuni – pierderea unei părţi a epidermei.
Excoriaţii  – eroziuni liniare provocate prin scărpinare, frecare sau ciupire.
Ulcere – pierdere de substanţă la nivelul epidermei şi dermei (ulceraţii de decubit).
Fisuri – crăpătură liniară la nivelul epidermei, care poate ajunge şi în derm (tinea pedis).
Atrofie – subţierea pielii, cu aspect uscat şi ridat (expunere cronică la soare, îmbătrânire, lupus
eritematos; după folosirea îndelungată a corticosteroizilor cu potenţă mare).
Cruste – reziduuri uscate de puroi, sânge sau ser apărute la nivelul unei răni, pustule sau flictene.
Lichenificări – îngroşare a pielii, apărută în urma inflamaţiei cronice sau a scărpinatului
(dermatită atopică, dermatită alergică topică).
Noţiuni de formulare a medicamentelor topice folosite în afecţiuni dermatologice
Leziunile dermatologice pot fi acute, subacute sau cronice. Caracteristicile diferite ale
acestor leziuni solicită utilizarea unor forme farmaceutice diferite, adaptate fiecărei situaţii în
parte. Regula generală care se aplică cu succes în alegerea vehiculului preparatului dermatologic
este următoarea: dacă leziunea e uscată, ea trebuie umezită şi hidratată; dacă leziunea e umedă
şi supurează, ea trebuie uscată. Un alt aspect de care trebuie ţinut seama în alegerea formei
farmaceutice este acceptarea de către pacient; din raţiuni cosmetice, mulţi pacienţi folosesc
creme şi geluri pe timpul zilei, care nu lasă pe piele reziduuri grase, inestetice, şi unguente seara.
Leziunile acute inflamatorii pot fi eritematoase, veziculante, edematoase, pruriginoase,
supurative şi însoţite de senzaţie de căldură. Ca regulă generală, cu cât e mai severă leziunea
acută, cu atât mai blândă trebuie să fie terapia iniţială; astfel, o dermatită severă poate fi abordată
iniţial cu mai mult succes cu soluţii apoase diluate aplicate sub formă de comprese sau spălături
decât cu corticosteroizi topici potenţi. Folosirea soluţiilor apoase în leziunile umede se bazează
pe efectul lor de uscare: pe măsură ce se evaporă apa, este antrenată umiditatea excesivă şi de la
nivelul leziunii.
Leziunile subacute sunt mai puţin supurative, formarea de vezicule diminuându-se. Sunt
frecvent acoperite de cruste. Şi ele necesită curăţare şi uscare cu soluţii apoase, dar de durată mai
scurtă decât leziunile acute.
Leziunile cronice sunt caracterizate prin eritem, scarificare, lichenificare, uscăciune şi
prurit. Leziunile uscate, lichenificate sau descuamate sunt cel mai bine abordate cu baze grase şi
ocluzive, care au efect emolient ridicat; uneori, un agent keratolitic este adăugat pentru
macerarea suplimentară a stratului cornos îngroşat(1).
Infecţiile cutanate bacteriene
Infecţiile cutanate bacteriene se datorează frecvent speciilor de bacterii respectiv
Streptococcus şi Staphylococcus (din ce în ce mai frecvent implicat fiind S. aureus meticilino
-rezistent – MRSA, ceea ce face ca infecţia să fie mai greu de tratat). Aceste infecţii se clasifică
în:
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi:
impetigo – infecţie superficială a pielii, manifestată cu flictene şi cruste;
abcese cutanate minore – colecţii de puroi bine localizate, însoţite de edem şi de durere:
abcesele cutanate la nivelul trunchiului, membrelor, axilei sau feţei sunt de regulă produse
de Staphylococcus aureus (posibil MRSA);
abcesele inghinale, vaginale, perirectale sau fesiere pot fi produse de aerobi şi/sau anaerobi de
provenienţă fecală;
furunculele sunt abcese cutanate localizate în jurul unui folicul pilos.
infecţii bacteriene acute ale pielii şi structurilor epiteliale (engl. ABSSSI – Acute Skin and Skin
Structure Infections):
celulita este o infecţie a pielii şi ţesutului subcutanat, provocată de obicei de Streptococcus
pyogenes sau Staphylococcus aureus (frecvent MRSA, mai ales în celulita purulentă, sau în rană
infectată, sau dacă pacientul e colonizat nazal cu MRSA); la pacienţii imunocompromişi,
bacteriile oportuniste pot fi implicate în apariţia celulitei. Zona afectată este dureroasă, caldă,
eritematoasă şi inflamată; nodulii limfatici locali sunt şi ei inflamaţi.
erizipelul este o infecţie mai puţin profundă, implicând dermul superficial, structurile
superficiale limfatice;
abcesele cutanate majore, care au suprafaţă mare şi sunt însoţite de eritem şi induraţie;
rănile infectate.
alte infecţii:
foliculita este o infecţie a foliculului pilos de origine bacteriană (Staphylococcus aureus,
rar Pseudomonas aeruginosa), fungică, virală sau parazitară, agravată de transpiraţie, traumă,
frecare sau aplicarea de materiale ocluzive pe piele. Tratamentul se face local, cu clindamicină.
Tratamentul impetigoului se face cu antibiotice active pe streptococii b-hemolitici şi pe
stafilococii aurii. Formele uşoare se pot trata topic cu mupirocin sau retapamulin (Altargo®, ung.
1%). Tratamentul sistemic se face cu peniciline antistafilococice orale (oxacilină) sau
cefalosporine de generaţia I (cefalexin). Dacă este suspectată prezenţa MRSA, antibioticele
folosite sunt clindamicina, doxiciclina sau asocierea sulfametoxazol-trimetoprim.
Furunculele trebuie drenate prin aplicare de comprese calde sau chirurgical, dacă sunt mari.
Tratamentul sistemic se face cu antibiotice betalactamice (oxacilină, cefalexină) sau cu
doxiciclină ori asocierea sulfametoxazol-trimetoprim dacă e suspectată prezenţa MRSA sau dacă
pacientul este alergic la peniciline.
Tratamentul celulitei se face cu antibiotice (tabelul 1). Pacienţii imunocompromişi au risc mare
de forme grave de celulită, de aceea necesită tratament antibiotic intens. Erizipelul membrelor
inferioare se tratează cu peniciline antistafilococice, iar cel localizat la nivelul feţei sau dacă este
suspectată prezenţa MRSA se tratează cu vancomicină.
Acneea este o afecţiune inflamatorie a unităţii pilosebacee a pielii (folicul pilos şi glande
sebacee adiacente), care afectează majoritatea adolescenţilor, dar poate apărea şi la alte vârste, şi
care poate avea un impact psihologic important asupra persoanei afectate sau poate lăsa cicatrice
sau hiperpigmentări.
Rozaceea este o afecţiune inflamatorie cronică, caracterizată prin înroşirea feţei, telangiectazie,
eritem, papule, pustule şi, în cazuri severe, rinofimă (hipertrofia neregulată şi deformată a
nasului).
Micozele cutanate
Micozele cutanate sunt a doua cea mai frecventă afecţiune dermatologică, după acnee. Infecţiile
superficiale cutanate, în care patogenul rămâne în stratul keratinizat al pielii sau al unghiei, sunt
cunoscute sub numele de tinea. Fungii frecvent implicaţi sunt dermatofiţi
precum Trichophyton, Microsporum şi Epidermophyton. Candida şi alte ciuperci pot fi şi ele
implicate. În funcţie de localizare, există:
- tinea pedis (la nivelul plantei şi în spaţiile interdigitale); se manifestă cu mâncărime, crăpături
ale pielii, descuamări albicioase şi zone îngroşate, cheratinizate; mirosul neplăcut se datorează
suprainfecţiei cu Pseudomonas sau  cu bacteroizi; uneori, mai ales în timpul verii, ia forme
veziculobuloase, care pot determina limfangită şi celulită; forma ulcerativă este foarte dureroasă,
ca urmare a macerării pielii şi formării de ulceraţii care supurează; factori favorizanţi: materiale
ocluzive, traumatisme la nivelul piciorului, folosirea duşurilor publice;
- tinea mannum (la nivelul palmei şi în spaţiile interdigitale); se prezintă cu descuamări
albicioase şi cu zone hiperkeratinizate;
- tinea cruris (la nivel inghinal); se prezintă cu papule şi pustule pe partea internă a coapsei şi în
pliurile cutanate inghinale (de regulă, fără a afecta penisul şi scrotul – deosebire de candidoze);
mai frecventă la bărbaţii tineri; factori favorizanţi: îmbrăcăminte strâmtă, transpiraţie excesivă,
igienă deficitară, temperatură şi umiditate crescute;
- tinea corporis (la nivelul trunchiului şi membrelor); se manifestă cu pete circulare, acoperite de
scuame, bine delimitate, care pot avea în centru o papulă sau o placă ce dispare cu timpul,
modificând culoarea pielii după dispariţie; pruritul poate fi prezent;
- tinea versicolor  (apare în zone cu glande sebacee); de regulă, se manifestă cu depigmentare; îi
afectează mai ales pe tineri; factori de risc: temperatură şi umiditate ridicate, haine strâmte,
imunodeficienţă, malnutriţie, predispoziţie ereditară;
- tinea barbae (afectează zona unde creşte barba);
- tinea capis (la nivelul gâtului şi scalpului); poate progresa spre alopecie inflamatorie; pot
apărea noduli inflamaţi şi descuamare; limfadenopatia cervicală este frecventă;
- tinea unguium (onicomicoza) (la nivelul fanerei şi al patului unghial); unghia devine opacă,
groasă, dură, galbenă sau maronie, friabilă; unghia se poate detaşa de patul unghial; prevalenţa
creşte cu vârsta, iar unghiile de la picioare sunt mai frecvent afectate decât unghiile de la mâini.
Infecţiile fungice cutanate se transmit prin contact direct; după infestare, fungul se
localizează în stratul cornos, determinând îngroşarea keratinocitelor.
Dermatitele
Dermatita atopică este o dermatoză inflamatorie cronică, având mecanism încă incomplet
cunoscut. Hidratarea adecvată a pielii este esenţială în dermatita atopică; pentru aceasta, se aplică
cu largheţe produse emoliente. Corticosteroizii topici, datorită efectelor antiproliferative,
antiinflamatorii şi imunosupresoare, sunt larg folosiţi în gestionarea dermatitei atopice. Dacă
corticosteroizii topici sunt contraindicaţi sau nu sunt toleraţi, se folosesc imunomodulatorii
inhibitori de calcineurină tacrolimus sau pimecrolimus.
Dermatita de contact apare la contactul dintre piele şi o substanţă care declanşează inflamaţie,
eritem şi prurit. Dermatita de contact poate fi de două feluri:
- iritantă; apare chiar de la prima expunere la săpunuri, cosmetice, detergenţi, solvenţi, acizi şi
baze sau plante; nu e rezultatul unui proces imunologic, ci al unei lezări a pielii; simptomele apar
în minute sau ore de la contact;
- alergică; este manifestarea unei reacţii de hipersensibilitate întârziată, de tip IV, care apare la
repetarea contactului cu o substanţă care a produs sensibilizare: rezine, iederă, sumac, metale
(nichel sau aur din bijuterii), latex sau cauciuc, fum de ţigară, anestezice locale (lidocaină,
benzocaină). Sistemul imunitar este implicat, cu formarea limfocitelor T cu memorie; apariţia
simptomelor are loc după ore sau zile de la reexpunere.
Psoriazisul
Psoriazisul este o tulburare genetică, sistemică, inflamatorie, cronică, ce poate fi modificată de
factori de mediu. Poate fi asociat cu alte afecţiuni inflamatorii (artrita psoriazică, boala
inflamatorie intestinală şi boala coronariană). Se caracterizează prin leziuni solzoase,
eritematoase, papule şi plăci adesea pruriginoase.
 CONCLUZII
De cele mai multe ori nu ne gândim că pielea este un organ și nici nu îi dăm prea mare
importanță. O știm acolo, ne uităm la ea, ne supărăm când îmbătrânește, nu ne place dacă se
înroșește sau o simțim uscată, dar cam atât. Pentru că, de cele mai multe ori, pielea indică
perturbări şi la alte niveluri. Subțire cum este, avem senzația că e o foiță care acoperă corpul și
atât. Ei bine, pielea e un organ complex, format din trei straturi: epidermul, dermul și
hipodermul, iar rolul ei este, dincolo de asigurarea unui veștmânt superficial pentru organism,
acela de a ne proteja împotriva pătrunderii agenților patogeni în corp. Pielea este prima barieră în
calea îmbolnăvirilor. Sunt atât de numeroase bolile de la nivelul dermei, că ne-ar fi imposibil
să le enumerăm pe toate. Dar în marea lor majoritate, toate pleacă de la: stres, mediu, sistem
imunitar slăbit, dietă defectuoasă, dezechilibre hormonale. Pentru o piele sănătoasă
hidratarea este esențială, să folosiți creme hidratante, care să ajute pielea să își mențină suplețea
și naturalețea. Adoptați o dietă sănătoasă, bogată în vitamine și minerale. Printre cele mai grave
boli de piele se numără:
Pitiriazis versicolor (Tinea versicolor). Pitiriazisul versicolor este o infecție fungică (micoză) a
tegumentului, care modifică culoarea pielii în zonele afectate de aceasta afecțiune. Simptome:
– pete hiper sau hipo-pigmentate la nivelul pielii (în special pe spate și piept)
– culoarea acestor pete poate varia: alb, roșu, maroniu
– prurit (mâncărime) la nivelul zonelor respective
Psoriazisul. Psoriazisul este o boală cronică dermatologică în care se desfășoară concomitent
procese inflamatorii și proliferative, caracterizată prin leziuni eritematoase sau papulo-
scuamoase cu mare variabilitate în durată, extindere și aspect morfologic. Simptome:
– zone tegumentare roșii (erupții pe piele), cu cruste la suprafață
– cruste subțiri sau îngroșate cu localizare la nivelul scalpului
– prurit (mâncărime), mai ales la nivelul leziunilor cutanate
– modificări la nivelul unghiilor
– inflamarea încheieturilor.
Acneea. Acneea este o boală cauzată de hipersecreția glandelor sebacee, caracterizată prin puncte
negre, puncte albe și coșuri. Tipuri de acnee:
– acneea juvenilă, acneea premenstruală, acneea nodulo-chistică, acneea medicamentoasă
Dermatita. Dermatitele sunt afecțiuni ale pielii caracterizate prin inflamație la nivelul pielii.
Simptome:
– piele uscată, piele roșie, prurit (mâncărime)
– papule (leziuni de culoare roșie, reliefate)
– vezicule (leziuni cu continut lichidian).
 BIBLIOGRAFIE

1. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa - Tehnologie farmaceutică, Volumul 2 - Editura Polirom

Iaşi 2008

2. Aurelia Nicoleta Cristea - Farmacologie general, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti

2004

3. Aurelia Nicoleta Cristea - Tratat de farmacologie, Editura Medicală, Bucureşti 2005

4. Farmacopeea Română ediţia a-X-a, Editura Medicală, Bucureşti 2010

5. Haulica - Fiziologie Umană ediţia a-II-a, Editura Medicală, Bucureşti 2006

6. Agenda Medicală 2006-2007, Editura Medicală, Bucureşti 2006

7. Dumitru Dobrescu, Simona Negres, Victoria Subţirică, Liliana Dobrescu, Ruxandra Popescu -
Memomed 2010, Editura Minesan, Bucureşti 2010

8. Dumitru Lupuleasa, Cornelia Fica, Şipoş Emese - Tehnologie farmaceutică (manual pt.
studenţi şi asistenţi de farmacie), Editura Carol Davilla.