Managementul firmei

Managementul firmei se bazeaza pe stiinta managementului, stiinta ce a fost creata ca

urmare a experientei a specialistilor din intreaga lume determinata de practica sociala.
Managementul firmei presupune actiunea de coordonare a resurselor umane ,fizice,informational
si financiar necesare realizarii scopului firmei.
Managementul firmei este un proces de obtinere si combinare a tuturor resurselor firmei in
vederea obtinerii de produse sau servicii cerute de un anumit segment al pietei .
Definitie : Managementul firmei sta in studierea produselor si relatiilor de management in
vederea determinarii principiilor ce guverneaza crearea de sisteme, metode ,tehnici si modalitati
de conducere pentru obtinerea ,mentinerea si cresterea competitatii elementelor specifice stiintei
managementului sunt relatiile si procesele de management .
Ca urmare ,esenta managementului firmei o reprezinta studiul relatiilor si procesele de
management.
In urma acestui studiu se determina esenta fiecaruia ,se determina modalitatile principale ce
determina realitatea scopului final acordand o importanta scazuta aspectelor mai putin
importante in realitatea scopului firmei.
Un rol major il are pe baza experientei personale a fiecarui manager, conceperea de sisteme
,tehnici, metode si proceduri de management pentru firma ca sistem dar si pentru fiecare din
componentele sale importante.
Caracteristic pentru managementul firmei este situarea in centrul atentiei activitatea
managementului , a omului ,a angajatului atat d.p.v al sistemului de management cat si prin
prisma obiectivelor ce ii revin direct propotional obiectivele individuale si resursele financiare.
Managementul ce se aplica in cadrul firmei este componenta cea mai importanta in conditiile
economiei de piata functionale.
Aceasta importanta este determinata de 2 cauze:
 firma reprezinta veriga de baza a oricarei economii nationale ce determina valori de
intrebuitare si valori produselor si serviciilor create ce implica un numar mare de
populatie indiferent de nivelul de dezvoltare a tarii din care provine ;
 cristalizarea stiintei managementului ce are ca obiect firma, influenta directa asupra
populatiei active dintr-o tara.
Managementul firmei este o disciplina economica de sinteza ,caracterul economiei provenit din
necesitatea cresterii competitivitatii economice.
Managementul firmei are un caracter multidisciplinar datorita inglobarii cunostintelor
economice, sociologice,psihologice, juridice,statistice ce sunt utile intr-o maniera specifica
reflectata de cunostintele pe care le-a dobandit fiecare manager.
Ultimile 2 decenii au marcat aparitia unei tendinte denumita ecomanagement determinata de
reevaluarea calitatii,introducerea si respectarea naturii astfel incat rezultatele firmei sa nu
genereze efecte manageriale in mediul inconjurator.

1
 Principiile generale ale managementului firmei

La baza conceperii si exercitarii managementului firmei se afla un ansamblu de principii

ce au determinat ………..socio-economica ,tehnico-materiala si umane .
Principiile generale exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului precum si
fundamentele teoretice .
Pentru modelarea de ansamblu a termenilor de management alcatuiesc impreuna un sistem
indispensabil pentru manageri ,pentru personalul de specialitate implicit in managementul
activitatii .
Principiile se refera la subdiviziune sau la componente majore ale managementului .
1-Principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei
si caracteristicile esentiale si ale mediului ei ambiant .
Acest sistem reflecta caracterul deschis si dinamica firmelor .
Acest principiu presupune functionalitatea si competitivitatea ce determina o permanenta
corelare , adaptare si perfectionare a sistemului de management la situatia existenta efectiv in
firma ,la cultura organizationala si la contextul socio-economic in care isi desfasoara activitatile .
La baza acestui principiu se afla asa denumita „lege a lui Ashley ” a varietatii necesare
potrivit careia o organizatie trebuie sa fie capabila sa genereze orientarea la mediul in schimbare
pentru a-si mentine stabilitatea interna .
Aplicarea acestui principiu presupune 2 aspecte majore :
_ asigurarea unei concordante cat mai depline intre parametrii sistemului de management ;
_ caracteristicile organizatiei firmei ;
Realizarea acestei concordante la un nivel de management cat mai inalt ,nivel necesar
fnctionarii firmei pentru eficienta sistemului de management ,pentru eficienta firmei respective .
2-Principiul managementului participativ
Acest principiu se refera la implicarea resurselor umane ale firmei .Presupune exercitarea
celei mai importante si complexe relatii de management in cadrul firmei ce este necesar sa se
bazeze pe implicarea de manageri ,de specialisti ,de reprezentanti ai proprietarilor si actionarilor
apeland la un sistem modern de conducere si realizand un nou tip de cultura organizationala .
Elementele care impun si determina necesitatea existentei managementului participativ sunt
complexitatea si dinamismul in cresterea activitatii in cadrul firmei ,fluiditatea ( inconsegventa )
unor componente majore ale mediului ambiant ,dinamica evolutiei stiintifice ,tehnice ,comerciale
si organizatorice ,nivelul cresterii de pregatire a personalului si mai ales internationalizarea
activitatii economice .
Participarea persoanelor la derularea proceselor si relatiilor de management este necesara
sa se realizeze diferentiat cu un plus de intensitate la nivelul firmelor mijlocii si mari ce necesita
un personal cu o pregatire superioara .
In firmele mijlocii si mari cu activitate competitiva exista tendinta de participare la
procesul de management si au reprezentanti ai actionarilor .
In unele cazuri acesti reprezentanti pot fi nu numai ai actionarilor si ai sindicatelor
,furnizorilor si chiar ai autoritatilor locale .

2
 3-Principiul motivarii tuturor factorilor implicati
Functionarea si profitabilitatea activitatilor fiecarei firme depind direct de interesele
factorilor implicati determinand decisiv da natura si forma de proprietate ,de modalitatile prin
care se utilizeaza parghii economice si de alta natura printre care un rol important il detine
motivarea .
In ultimii ani, stiinta si practica manageriala se bazeaza pe sheakt-colderi prin care se
identifica atat organisme cat si categorii de persoane cu interese majore in desfasurarea si
rezultatele activitatii firmei . De acesti strict-colderi trebuie sa tina cont managerul pentru ca
acestia au un important rol asupra performantelor firmei .
Motivarea ca principiu de management al firmei arata necesitatea utilizarii stimulentelor si
sanctiunilor materiale si morale de catre factorii decizionali ,asigurand o indeletnicire
armonioasa a tuturor factorilor implicati ,ce genereaza performante superioare a firmei .
Subevaluarea unei categorii de interese determina mai devreme sau mai tarziu un conflict
de interese cu alti factori implicati .
Concret, acest principiu determina modalitatea de impartire a profitului ,modului de
constituire si utilizare a profitului ,salarizarea personalului ,modalitatile de provare de personal
,stabilirea masurii si modalitatii de impartire a dividentelor ,comisioanelor,premiile care sa ii
determine pe cei implicati sa aiba maximul de motivatie .
Motivarea puternica a celor implicati in activitatea motivatiei corelata cu aportul
managerului la eficienta firmei trebuie sa determine managementul firmei .
4-Principiul eficacitatii si eficientei
Prezinta un rol determinant pentru o firma pentru dezvoltarea acesteia la performantele
obtinute .
Dimensionarea ,structurarea si compilarea tuturor relatiilor de management trebuie sa aiba
in vedere maximizarea efectelor economico-sociale cuantificabile si necuantificabile in vederea
obtinerii unei competitivitati ridicate .
Exprima nevoia activitatii firmei prin sistemul de management astfel incat sa determine
competitivitatea si prin urmare supravietuirea firmei .
Prin eficacitate desemnam indeplinirea obiectivelor dimensionate si prin eficienta
desemnarii prin activitatea proprie a unor venituri superioare celor desemnate .
O firma poate fi eficace dar nu si eficienta sau invers .
Concretizarea acestui principiu implica utilizarea unui instrumentar liber de management
,economic, juridic, tehnic si sociologic ce se bazeaza pe studiul permanent al realizarilor .
Un rol decisiv in realizarea eficacitatii si eficientei il au proprietarii si reprezentantii lor
.Acesti reprezentanti trebuie sa fie parte activa in derularea proceselor de management .
Cunoasterea si insusirea principiilor de management sunt esentiale pentru toti cei implicati
direct sau indirect in activitatea firmei .
La fel de important este utilizarea acestor principii astfel incat sa se valorifice la nivel
maxim potentialul firmei .

3
 Evolutia managementului pe plan mondial si in Romania

Unul dintre cele mai interesante momente in istoria managementului este reliefat de faptul
ca daca arta si activitatea de management este veche de milenii ,stiinta managementului este
foarte recenta , foarte tanara
Practic, activitatea de management a inceput in forme simple inca din Comuna Primitiva
din perioada constituirii primei structuri comerciale si economice in timp ce stiinta
managementului a aparut in ultimul secol al mileniului 2 .
Trecerea de la un sistem la altul a determinat nu numai un nivel cantitativ al activitatii
productive ci si o noua activitate de management cu caracter functional si social din ce in ce mai
bun .
Incepand cu modalitatile de conducere simpla din Comuna Primitiva au aparut forme de
conducere din ce in ce mai dezvoltate trecand prin diferite etape ale necesitatilor omenesti .
Acumularile cele mai mari de cunostinte informative au inceput in secolele XVIII si XIX
si s-au dezvoltat determinand aparitia stiintei manageriale incepand cu secolul XX.
Chiar incepand cu perioada feudala si capitalism au existat domenii care s-au constituit in
adevarate studii de management .
Asa a fost „Cartea de administratie si tratatul de ceremonii ” ( Imparatul Constantin al-
XVII-lea al Bizantului ) ,”Cetatea virtutii ” ( de catre arabi ), „ Utopia ” ( Thomas
Morus ) ,”Testamentul tatalui catre fiul sau ” ( Ivan Kosowkev ) .
In urma diverselor abordari ale stiintelor managementului au aparut asa zisele scoli :
1- scoala clasica traditionalista ( Henry Fayol );
2- scoala comportista ( conceputa in secolul XIX ) ;
3- scoala cantitativa ( Hoffman ) ;
4- scoala sistematica ( reprezinta o sinteza a celor 3 scoli precedente ) ;
In ceea ce priveste Romania ,ea se inscrie pentru tarile cu preocupari teoretice si
pragmatice ale managementului firmei .
Primele momente in realizarea scolii romanesti de management au fost in perioadele
premergatoare ale primului Razboi Mondial .
Primul sistem utilizat in Romania a fost sistemul de management a lui Taylor care s-a
aplicat la Pitesti la „Tesatoria romaneasca de bumbac ”.
In 25.01.1916 s-a tinut primul curs de management al firmei de catre profesorul Virgil
Maghearu .
In acest curs se studia rolul si importanta managementului intreprinderii /firmei ca obiect
de studiu , raporturile intre teoria managementului si practica din Romania ,organizarea averii
intreprinderii stabilirea valorii firmei ,inclusiv bilantul ,etc .
Inca din 1916 s-a dorit formarea unui spirit de întreprinzator romanesc care a fost practic
primul curs prin care a inceput studiul stiintific al managementului .

4
 Dupa 1966 cand a avut loc pentru o scurta durata o anumita deschidere a Romaniei spre
Occident se intreprind mai multe actiuni atat in planul cercetarii stiintifice si invatamantului in
domeniul managementului cat si in domeniul practicii manageriale .
Aceasta deschidere a Romaniei catre Occident a determinat aparitia unor institute ce se
ocupau de pregatirea cadrelor dar si aparitia unor cursuri in universitatile economice ce
pregateau diverse categorii de manageri .Unul dintre aceste institute a fost C.P.C.A care a
insemnat Centrul de Perfectionare a Cadrelor din Administratie .
Dupa aceasta perioada de deschidere a urmat o perioada de incetare a contractelor pe care
Romania le avea cu Occidentul incepand cu sfarsitul anilor ’70 , perioada ce a determinat
incetinirea sau chiar stoparea dezvoltarii managementului .Aceasta limitare a deschiderii
Romaniei spre Vest a determinat aparitia unor crize majore in economia romaneasca ca urmare a
ignorarii noilor cunostinte de management .
D.p.v al invatamantului ,cercetarea stiintifica si practica pana in 1989 a determinat o
crestere a volumului cunostintelor de management in plan teoretic ,acestea fiind marcate de
ideile comuniste si mai putin pe folosirea unor concepte obiective .
Practica managementului a fost puternic influentata de sistemul economic comunist in care
elementele politice si administrative erau mai importante decat cele economice .
Diferenta intre teoria si practica manageriala era foarte mare ca urmare a sistemului
comunist de valori in forma sa cea mai acuta , varianta ceausista .
Anul 1990 a marcat inceputul unor schimbari radicale .Incepand din acest an invatamantul
si cercetarea stiintifica de management s-a debarasat de toate limitarile specific comuniste .
Criza de autoritate a statului si criza de autoritate a managerului au avut loc pe fonduri unei
crize economice si de mentalitate ce au determinat prelungirea unor stari economice negative in
economia romaneasca .
Motivatia cea mai puternica a fost cea determinata de managerii intreprinderilor mici si
mijlocii in cea mai mare parte intreprinzatorii particulari .Motivatia puternica a acestora pentru
actiune si obtinerea de profit s-a materializat in stiluri de management .