fenomenul aducand dupa sine o serie de probleme datorate unui ritm alert, fortat

si irational.

In Romania, industrializarea a inceput la mijlocul secolului al XIX-lea (intarziere

de aproape un secol fata de statele din Europa de Vest), procesul desfasurandu-se
ulterior lent si accelerandu-se in timpul regimului comunist, timp in care noul statut al
Romaniei s-a schimbat in cel al unei tari industriale, acest lucru aducand dupa sine o
lunga serie de probleme.

Principala cauza a acestor probleme a constituit-o chiar ritmul alert in care

aceasta industrializare a evoluat, fiind lipsita de ratiune si cumpatare. Nevoia de o mana
de lucru care sa sustina imensul efort al industrializarii a dus la dislocarea unei mari
parti a fortei de munca, mai exact la urbanizarea fortata.

Cuvinte cheie: Industrializare, patrimoniu, economie, istoric, diagnostic,  tactici de

regenerare urbana, impact.

In the second half of the 19th century, the industrial activities reach the
territory of today’s Romania, leading the country towards a huge
economic growth, which will lead to an evolution that had never been
seen before (Giurescu, 2009, pp.337-338).
Liviu Chelcea notes that before 1880 there was little industry in
Bucharest, and before 1850 it was inexistent, only after 1890 factories
started to multiply and by 1930 their numbers were in the hundreds
(Liviu Chelcea, 2008, pp.101).
Un alt moment important este cel al perioadei comuniste în care se
implementează o politică de dezvoltare intensivă a industriei
desfăşurată pe două planuri: intensificarea zonelor de exploatare
minieră deja existente, prospectarea, identificarea şi exploatarea unor
perimetre miniere noi (bazinul Motru-Rovinari), precum şi construirea
unor numeroase centre industriale de producţie mari (de tipul coloşilor
industriali) sau centre industriale mai mici transformate peste noapte
din centre rurale în oraşe „prospere” şi moderne necesare pentru
implementarea procesului de emanciparea a ţării. Desigur efectele în
plan economic şi urbanistic s-au reflectat în mod evident în peisajele
urbane create artificial şi forţat.
In Romania industrial activities increase at the same time as the
development of rail transport, the discovery of new resources and the
advance in technology which will always reach this country later than in
Western Europe (Giurescu, 2009, pp.316-338). In Bucharest during this
time the food industry and rail transport experience a large growth,
which give an increase to the growth of trade. (Chelcea, pp.102, 2008).
During this period, namely the second half of the 19th century and the
first half of the 20th century, in Bucharest are created the main
industrial complexes, which will see activity in this field of work long
after their creation, and some of them will be known C. BÎȚĂ
internationally.
The industrial buildings which at the end of the 19th century and at the beginning of the 20th century
represented just simple and normal buildings in which the people worked in, became very valuable, and
a part of the heritage, because with the passing of time, everything that was once considered normal
becomes an attraction for a society continuously changing, and everything representing innovation
becomes a historic vestige which represents just a stage in the endless evolution of humanity. (Evans,
2005; Loures, 2008; Gavrilidis et al. 2011; Cizler, 2012; Merciu et al. 2012; Blagojevic and Tufegdzic,
2015; Ilkovicova and Meziani, 2016). All that being said, industrial buildings from that period, despite
being built mostly from bricks and iron, without a lot of architectural details, in the present are valuable
(Ilkovic and Ilkovicova, 2016) because they show the way in which buildings were made in a time when
industries were reaching into town and needed a lot of space and inexpensive building materials.

The immense machines from the beginnings of industry in Romania are important in the present as
historic remains which show its evolution, while also being important tools to educate future
generations about the history of the production economy is created. (Timothy D. 2007 quoted by P.F.
Xie, 2015)

In general the industrial heritage is defined as: “The industrial heritage sites link the contemporary world
to the work of the past, and they are the authentic documents of the progress of civilization” (Clark, J.,
2013 quoted by Bellakova, 2016).

In general the industrial heritage is defined as: “The industrial heritage sites link the contemporary world
to the work of the past, and they are the authentic documents of the progress of civilization” (Clark, J.,
2013 quoted by Bellakova, 2016).
II.2.Consecinte dezindustrializarii nationale
Dezvoltarea rapida a industriilor avea sa se incheie odată cu sfârșitul secolului XX, moment ce a
reprezentat, mai ales în țările est europene, o schimbare din punct de vedere economic, cat si o
schimbare de natura socio-culturală, determinand astfel multiple transformari asupra peisajul arhitectural
contemporan.

Procesul de dezindustrializare, reprezintă conform,………., un proces prin care o ţară sau o

regiune trece de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informaţiei
Expansiunea sectorului industrial, avea să reprezinte atât punctul de plecare cât și de finalitate a
procesului de dezvoltarea, inovația tehnologică continua, determinând o învechire a practicilor și tehnicilor
existente, în vederea implementării unor noi sisteme, mult mai eficiente, de coordonare și eficientizare a
proceselor de producție. Astfel, toate aceste lucruri, au determinat o reducere considerabila a numărului
de angajati, o devalorificare a utilajelor ……….

Pe plan local, acest proces s-a manifestat pe o perioadă lungă de timp, fiind puternic accentuat
chiar si in zilele noastre, lăsând în urmă zone vaste de terenuri abandonate sau pline de ruine.

Arhitectura industrială este o mărturie a dezvoltării tehncii și tehnologiei, și a schimbărilor majore

produse de era industrial în structurile sociale, economice și culturale ale civilizației occidentale. 1

În ceea ce privește latura socială, dezindustrializarea a determinat multiple modificări, atât la

nivel de oraș cât și la nivel de individ. Poate cea mai importantă

Printr-o urbanizare fortată a micilor localități care detineau resurse exploatabile si prin migratia
din mediul rural catre mediul urban, in cazul industriilor asezate in oras, s-au produs tranformari. Implicit,
a fost afectata densitatea oraselor si procesul a atras dupa sine o colonizare rapida a zonelor industrial.
Intr-un timp foarte scurt, comunitatile bine inchegate au fost puse in situatia de a vconvietui cu grupuri
mari de populatie Venita din alte zone si cu noul ansamblu industrial care dominqa vecinatatile familiar
ale oraselor.

La nivel economic,

La nivel cultural,

Cu toate acestea, implementarea unei noi forme de guvernare, și anume cea comunistă, avea să
determine distrugerea unor sisteme de valori bine implementate la nivel national, fiind afectate în mod
profund elementele de imagine şi identificare a reperelor. 2, marcând în mod negative identitatea
orașului. În cee ace privește preocuparea pentru domeniul industrial, aceasta a luat amploare în timpul
dicatuturii comuniste, urmând ca anul 1989, să reprezinte un moment critic a peisajului industrial, mai ales
cel Bucureștean, fiind un moment ce marchează începutul unei noi ere de schimbări radicale, făcându-se
trecerea de la o economie centralizată de tip socialist la o economie de piață, retrocedari sau privatizari
masive

Astfel, la momentul actual, se pot observa, rămășițe ale procesului de industrializare, rămășițe ce
sunt păstrate la nivelul fondului construit existent, dar care se află într-o puternică stare de incetitudine.

1
LAKATOȘ, Andrei Eugen, Spațiile cu valență culturală în contextul conversiei funcționale a patrimoniului industrial,
Ed. Universitară Ion Mincu, 2003, p.13
2
Multe dintre fostele spaţii industriale au căpătat altă destinaţie în prezent, din mijloace de producţie
devenind magazine, depozite sau birouri.

Schimbarea dinamicii a condus la destructurarea orașului din punct devedere social , economic și
ambiental.

Încă de la momentul de început, în ceea ce privește conturarea unor direcții, de natură

industrială, a orașului, acesta avea să capete o nouă valență, în cee ace avea să însemne un exemplu, un
element reprezentativ, dorindu-se crearea unei capitale moderne, în pas cu noile tendințe și viziuni de
dezvoltare mondiale.

Dezindustrializarea ca metodă de recuperare a trecutului 

Pe lângă alte procese urbane, dezindustrializarea Bucureştiului reprezintă una din tendinţele
majore ale istoriei recente a oraşului, zonele industriale fiind răspândite atât în zonele centrale, cât şi pe
fostele „platforme” industriale încercuite de mari cartiere rezidenţiale

Fostele unități industriale sunt încă prezent în oraș prin arhitectura specific și elemente care se referă la
funcțiile lor.

Asa cum industrializarea a fost generatorul fondului construer, dezindustrializarea este motorul
care a furnizat patrimonial industrial.

Tendinţele actuale sunt acelea de eliminare a industriilor concentrate în interiorul oraşului, sau cel puţin
de mutare a lor la periferie, de-a lungul şoselelor şi autostrăzilor. Acest proces a dus la
refuncţionalizarea unor spaţii (servicii, clădiri de birouri), dar a lăsat în urmă un număr mare de terenuri
virane, maidane industriale , spaţii „indecise”, clădiri industriale şi structuri „fără funcţiune” şi fără o
utilitate evidentă.

În același timp, articolul la dispoziție atrage atenția asupra importanța moștenirii care ne amintește de o
etapă esențială în evoluția noastră și rolul important pe care l-ar putea juca aceste complexe în turism
dacă ar fi transformat în atracții culturale.
Mirea D. (2012), Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în
starea mediului municipiului Bucureşti-Rezumatul tezei de doctorat, Bucuresti

 Chelcea L. (2009), O antropologie a dezindustrializarii, Urbanismul2009 (3septembrie):

70-75.

Andrei R. (2013), Argumente pentru conversia cladirilor industriale, Arhitectura2013

(Nr.4): 130-133

Tarbujaru D. (2008), Conversia constructiilor industriale, Revista Constructiilor2008

(37mai): 110-111

Ioan A., Otoiu A.N., Chelcea L., Simion G. (2007), Kombinat. Ruine industriale ale epocii
de aur, Bucuresti, Igloo, Bucure

Bîță, C. 2017. The revitalization of Bucharest’s center surrounding areas by reconverting the industrial
heritage, Romania. Cinq Continents 7 (16): 192-225

Chelcea L. (2008), Bucureştiul postindustrial. Memorie, dezindustrializare şi regenerare urbană .

Editura Polirom, Bucureşti

Vintilă, M. (2003), Evoluţia geografică a unui oraş-Bucureşti. Editura Paideia, Bucureşti

Florentina-Cristina MERCIU , George-Laurenţiu MERCIU, Daniela STOIAN, PATRIMONIUL ARHITECTURAL

INDUSTRIAL ROMÂNESC – TRECUT ŞI PREZENT, Urbanism. Arhitectură. Construcţii • Vol. 3 • Nr. 3 • 2012

Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial şi Consultantul de Specialitate

ICOMOS-Consiuliul Internaţional pentru Monumente şi Situri, (2003), Carta Patrimoniului Industrial,
Moscova, www.mnatec.cat/ticcih/pdf/TICCIH_Charter _Romania.pdf

Covatariu D., Diaconu A. C. (2011), Conservarea şi restaurarea monumentelor istorice: unele obiective şi
principii (probleme inginereşti la monumente), Urbanism

DAPP E. Thomas, EHMER Philipp, JUST Tovias - Cultural and creative industries - Growth potential in
specificsegments, Deutsche Bank Research, Aprilie 2011, p.29

ArhitecturaIndustrială Urbană De la Geometrie Fizică la valoare Arhitecturală, Anca Oțoiu, 

Procesul de gentrificare

II.3. Aparitia si evolutia și semnificația conceptului de patrimoniu arhitectural industrial

Asa cum industrializarea a reprezentat generatorul fondului construit, dezindustrializarea este

motorul care a furnizat patrimonial industrial.
 Astfel, aceste mărturii, ale unei istorii locale, reprezintă o adevărată resursă

Pe plan Mondial, patrimonial industrial își face apariția în a doua jumătate a secolului XX, în
Anglia, prin definirea și implementarea termenului de arheologie industrial, știință ce avea ca scop
cercetarea urmelor lăsate de către revoluția industrială, urme precum,   fabrici, cu toate infrastructurile
ei, căi ferate, poduri, gări, cartiere muncitoreşti, hale comerciale, lucrări care nu numai că au modificat
teritoriul, dar au condiţionat din ce în ce mai profund viaţa colectivităţii. 3 Astfel, această știință dorește
să descopere vestigii representative ale perioadei industriale, luand astfel naștere noțiunea de
patrimoniului industrial.

Conform Comitetului Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial (TICCIH) şi

Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri (ICOMOS), termenul de patrimoniu industrial,  este
constituit din mărturii ale culturii industriale care au semnificaţie istorică, tehnologică, socială,
arhitecturală şi ştiinţifică. Aceste mărturii pot fi clădiri, maşini şi instalaţii, laboratoare, mori şi fabrici,
mine şi situri pentru procesare şi rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă şi
folosită, structuri şi infrastructuri de transport, precum şi locuri folosite pentru activităţi sociale legate de
industrie cum ar fi locuinţe, lăcaşe de cult, clădiri pentru educaţie, etc. 4

La nivelul țării noastre, patrimonial industrial este alcătuit dintr-o multitudine de mărturii
istorice , ce datează încă de la sfârșitul secolului XVII, până la începutul secolului XX, subliniind astfel o
istorie locală, un mod de gândire și acțiune în vederea alinierii la ideologiile europene ale vremii.

Gardieni ai trecutului, siturile industrial, pietre unghiulare în istoria umanităţii, ce marchează

dubla putere a umanității de distrugere și de creare care generează atât daune, cât și progres. Ele
întruchipează speranţa la o viaţă mai bună şi puterea tot mai mare asupra materiei. Astfel în ultimii 30
de ani conştientizarea importanţei patrimoniului industrial a crescut. Noua disciplină a arheologiei
industriale pune în evidenţă artefacte ale spaţiilor de lucru, cărora li s-a acordat mai puţină atenţie decât
spaţiilor de locuire sau arhitecturii civile 5.

Identificarea potențialului patrimoniului arhitectural industrial

Valoarea socio culturală a siturilor industriale este dată pe de o parte de faptul că aceste situri cu
personalitatereprezintă puncte de reper, landmark-uri în contextul urbanşi pe de altă parte,
siturile industriale reprezintă mărturii a unei etape importante din istoria oraşului.
Siturile industriale, poziționate în general la periferie, atunci când au fost realizate, au ajuns acum să fie
centrale, datorită extinderii limitelor oraşului. Tocmai de aceea, indirect a crescut şi valoarea lor
economică şi în acelaşi timp potențialul de exploatare. Unul din avantajele siturilor industriale este dat
de faptul că acestea ocupă parcele mari, parcele ce, prin conversie funcțională pot sustine programe
majore de arhitecturăşi totodată clădirile industriale oferă, în general hale de mari dimensiuni, oferă
posibilitatea de adaptare facilă a multor programe de arhitectură.

3
http://www.cimec.ro/patrimoniuIndustrial/ProtectiaPIN/0%20arheologia%20industriala.htm
4
Carta Patrimoniului Industrial, 2003).

5
Conform Cartei patrimoniului industrial TICCIH din 2003 patrimoniul industrial trebuie
indentificat, inventariat şi cercetat[11]. Acestea sunt cele trei direcții principale pe baza cărora
trebuie să se planifice strategii şi politici publice menite să protejeze patrimoniul industrial.
Scopul păstrării patrimoniului industrial este dat pe de o parte de rațiuni ce țin de identificare cu
trecutul, patrimoniul industrial marcând o etapă din evoluția oraşului, etapă care ar trebui
păstratăşi planificată pentru viitor, astfel încât acest patrimoniu să fie accesibil şi generațiilor
viitoare.

Patrimoniul industrial trebuie identificat si inventariat.Carta patrimoniului industrial TICCIH din

2013 încurajează utilizarea de resurse moderne de inventariere şi acces la informații, cum ar fi
stocarea computerizatăşi accesul online, permanent la informații. Astfel valoarea şi necesitatea
păstrării patrimoniului industrial poate deveni un subiect de discuție şi interes pentru societatea
civilă. Totodată inventarierea acestor situri ce constituie patrimoniul industrial trebuie să fie bine
documentată, cu planuri, fotografii, care să fie arhivate pentru a fi un suport pentru cercetări
ulterioare.

Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 consideră investigația arheologică ca

principală metodă de cercetare.Totodată se recomandă ca siturile industriale să fie evaluate din
punct de vedere al importanței , ca principale criterii de evaluare [12] fiind definite conceptele de
peisaj, loc, sit, tipologii de clădiri şi structuri, maşini şi procese tehnologice. Se
recomandă colaborarea internațională atât în vederea inventarierii patrimoniului industrial şi
totodată standardizarea criteriilor [13]de evaluare a patrimoniului industrial.

Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 subliniază impactul major pe care

industrializarea a avut-o asupra civilizațieişi recomandăînceperea demersurilor de recunoaştere a
acestei importanțe prin listarea anumitor situri industriale în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Inițierea unor politici publice menite să protejeze patrimoniul industrial sunt şi ele necesare astfel
încat să se reducă riscurile de degradare se pot realiza prin crearea unuicadru legal de protejare şi
reutilizare a siturilor industriale.
In general the industrial heritage is defined as: “The industrial heritage sites link the contemporary world
to the work of the past, and they are the authentic documents of the progress of civilization” (Clark, J.,
2013 quoted by Bellakova, 2016).

Antrepozite

n prezent găzduieşte diferite activităţi de industrie creativă (design urban, activităţi comerciale,
advertising). Clădirea construită în 1898 este declarată monument istoric datorită vechimii sale şi a
arhitecturii remarcabile. Până nu demult clădirea prezenta un grad avansat de degradare în urma unui
incendiu şi a unui abandon de 16 ani (Cercleux şi Merciu, 2010). Aceasta a fost conservată în urma unui
îndelungat şi costisitor proces de restaurare desfăşurat în cadrul proiectului Ark. Acest proces a
presupus şi refacerea arhitecturii iniţiale prin recuperarea elementelor definitorii de arhitectură
industrială, fiind astfel transformată într-o zonă de birouri pentru companii de creaţie, un spaţiu public
dedicat expoziţiilor şi o piaţă pentru industriile creative (Cercleux şi Merciu, 2010).

Odata cu trecerea timpului spațiile industriale au migrat de la condiția lor perferică la cea

de terenintravilan

ocupând astăzi suprafețe importante în cadrul orașului care cer să fie reutilizate. Siturile

industriale

dețin avantajul de a putea fi ușor reintegrate în structura orașului și reconectate la viațaacestuia. Ele pot
genera noi comunității care ar distruge bariele impuse acum de aceste spații abandonate