Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova 

I.P. Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

REFERAT
La disciplina: Teoria economică
Titlul: Șomajul în RM în anii 2000-2010

A elaborat: Cereteu Dumitru

Grupa: FA1807 G
Anul: II
A verificat: Bugenko Galina
Data predării: 22.03.2020
 Chișinău, 2020
1 POPULAȚIA ECONOMIC ACTIVĂ , OCUPAREA ŞI ŞOMAJUL
Ancheta Forței de Muncă (AFM) este o cercetare continuă realizată în gospodării. Ea este
organizată  de Biroul Național de Statistică  începând cu anul 1998. Rezultatele cercetării
permit gruparea populației în trei categorii distincte: ocupați,  şomeri  şi economic inactivi,
precum  şi descrierea detaliată  a acestor categorii. Datele oferite de cercetare oferă informații
despre principalele tendințe de pe piața forței de muncă: rata de participare a populației la
activitatea economică; structura ocupării pe activități economice  şi ocupații; orele lucrate;
rata  şomajului etc. Aceste date pot fi utilizate la dezvoltarea, managementul şi evaluarea
politicilor de ocupare a forței de muncă.
1.1 OBIECTIVELE ANCHETEI
Ancheta Forței de Muncă  a fost creată  ca răspuns la necesitatea de a obține periodic
(trimestrial) indicatori calitativi ai pieței forței de muncă. La începutul perioadei de tranziție a
apărut o cerere mare de date care să  descrie  şi să  explice modificările cauzate de trecerea de
la un sistem economic la altul. Ancheta asupra forței de muncă  în gospodării are ca obiectiv
principal, pe de o parte, măsurarea populației active (ocupate şi în şomaj) şi a populației
inactive, iar pe de altă  parte, determinarea structurilor acestor categorii, precum  şi a
tendințelor lor de evoluție.
1.2 Șomajul, definiții
Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-sociale şi şomajul dovedesc cum
funcţionează piaţa muncii într-o perioadă sau un moment dat. Şomajul este o stare
negativă a populaţiei active disponibile, care nu găseşte locuri de muncă, din cauza
dereglării relaţiei dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia
populaţiei ca sursă a ofertei de muncă. În condiţiile contemporane, şomajul este considerat
ca populaţia aptă de muncă la activităţile utile desfăşurate în societate şi care este în
căutarea unui loc de muncă. Ea poate fi exprimată în 2 modele:
a) ca ocupare absolută – prin numărul persoanelor, care participă la activităţile utile
societăţii.
b) ocuparea relativă – prin rata ocupări (Ro)
În ultimele decenii creşterea şomajului influenţează substanţial asupra PNB, de aceea analiştii
acordă o deosebită atenţie corelaţiei dintre creşterea economică şi şomaj.

1.3 Cauzele şi formele şomajului.

Şomajul reprezintă o stare a pieţi muncii caracterizată printr-o ofertă a forţei de muncă mai
mare decît cererea la ea.

2
 Rata şomajului determină ponderea şomerilor în număr total a persoanelor apte de muncă.
S
∗100 %
RŞ = PA
PA = PAO +S – forţa de muncă.
Formele şomajului:
a) Şomajul fricţional – temporar, benevol pentru persoanele respective nu e necesar
recalificare pentru a se angaja la un nou loc de muncă. Poate fi cauzat de schimbările
intereselor profesionale, a locului de trai.
b) Şomajul structural – e cauzat de modificările structurale în economie şi ca urmare în
structura cereri din forţa de muncă. Afectează persoanele profesiile cărora devin învechite şi
mai puţin solicitate.
c) Şomajul ciclic – cauzat de procesele ciclice care se desfăşoară în economie. În perioada de
recesiune şomajul ciclic completează şomajul fricţional şi cel structural, iar în perioada de
expansiune el lipseşte.
d) şomajul natural este acel nivel al şomajului pentru care preţurile se stabilizează şi corespunde
potenţialului economiei naţionale pe o anumită perioadă. Şomajul natural include numai şomaj
fricţional şi şomaj structural, ceea ce înseamnă că la nivelul potenţial al PNB şomajul ciclic este
zero.
La o rată înaltă a şomajului economia se află în faza de recesiune şi viceversă la o rată
înaltă de creştere economia se condiţionează o scădere a şomajului un dezechilibru al pieţei
muncii naţionale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi oferta globală de
muncă.
Din punct de vedere al cauzelor care generează şomajul distingem următoarele forme de
şomaj:
e) şomajul voluntar se mai numeşte şi şomaj clasic şi apare chiar în condiţiile în care
piaţa muncii se află în echilibru.
f) şomajul involuntar. Explicaţia acestui şomaj se află în rigiditatea salariilor, stabilite
după cum se ştie prin negocieri colective, care se revizuiesc destul de rar. Rigiditatea
salariilor are şi alte explicaţii pe lângă negociere, cum ar fi aceea că schimbarea salariilor
poate fi costisitoare pentru firme. 0 altă explicaţie se află în faptul că, de multe ori, firmele
nu micşorează salariul atunci când creşte oferta de muncă, deoarece ele plătesc muncitorii
în funcţie de productivitatea muncii.
1.4 Indicatorii şomajului:
1) rata şomajului Rs= numărul şomerilor /populaţia economică activă* 100%;
Rş = Ş / PA * 100%
3
2) rata ocupării Ro= populaţia ocupată /populaţia economică activă* 100%;
Populaţia economică activă = numărul şomerilor + populaţia ocupată. PA = Ş + PO
Şomajul mai poate fi caracterizat după:
a)frecvenţa;
b)durata;
c)distribuţia;
1.5 Efectele șomajului
Costul social al şomajului reprezintă efortul total pe care-l suportă persoanele, grupele de
persoane, economia şi societatea afectate de acest fenomen complex.
Efectele şomajului sunt uşor de dedus de fiecare dintre noi, motiv pentru care nu vom insista
prea mult asupra lor. Foarte pe scurt, cele mai importante efecte economice şi sociale ale
şomajului sunt:
a).Reducerea PIB, determinată de faptul că cei care nu lucrează nici nu aduc, astfel încât
timpul de muncă al acestora este iremediabil.
b) Creşterea cheltuielilor cu protecţia socială. Cu cât şomajul este mai îndelungat şi
afectează mai mulţi salariaţi, cu atât transferurile sociale vor fi mai mari şi vor greva bugetul
public.
c)Reducerea eficienţei forţei de muncă, datorită pierderii experienţiei celor deveniţi şomeri,
mai ales dacă şomajul este de lungă durată.
d)Reducerea veniturilor individuale ale salariaţilor concediaţi, care antrenează o reducere a
consumului acestora şi o extindere a sărăciei.
e).Efecte sociale generale: creşterea criminalităţii, sinuciderilor, cerşetorilor etc.
Referitor la măsurile de protecţie a şomerilor, cea mai cunoscută este îndemnizaţia de
şomaj, care are şi meritul de a acţiona ca un stabilizator automat în economie, în sensul că
frânează reducerea bruscă a cererii agregate şi micşorează pierderile de venit naţional.
Mai importantă decât protecţia şomerilor este diminuarea șomajului, iar principalele
căi sunt:
a) Stimularea cererii agregate, în condiţiile în care oferta agregată poate să crească.
Există însă pericolul inflaţiei, măsura putând fi aplicată mai ales în condiţii de deflaţie.
b) Reforma pieţei muncii în sensul asigurării unei mai mari flexibilităţi a salariului.
c) Reducerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se propune
limitarea perioadei de acordare a ajutorului-de şomaj; impunerea unor cursuri obligatorii
pentru şomeri, a obligativităţii acestora de a efectua munci publice ş.a.m.d.
d) O atenţie mai mare acordată educaţiei şi pregătirii profesionale în concordanţa
cu cerinţele de muncă viitoare.
4
2. Șomajul, statistică și categorii.
În anul 2010, repartizarea populaţiei, după participarea la activitatea economică, se
structurează în următoarele categorii:

În anul 2010 populaţia economic activă (populaţia ocupată plus şomerii) a Republicii

Moldova a constituit circa 1235,4 mii persoane, fiind în scădere faţă de anul precedent (-
2,4%). Această descreştere se datorează diminuării cu 41 mii a numărului persoanelor
ocupate. Ponderea bărbaţilor în cadrul persoanelor active a depăşit-o puţin pe cea a femeilor
(51,0% şi 49,0%). Deosebiri mai semnificative s-au înregistrat în distribuţia pe medii.
Ponderea populaţiei rurale a fost mai mare faţă de cea a populaţiei urbane (51,8% şi, respectiv
48,2%).

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active de 15 ani şi

peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste) a constituit 41,6%, atingând valori mai
înalte în rândul populaţiei masculine – 45,0%, în comparaţie cu rata pentru femei – 38,6%. În
rândul populaţiei urbane rata de activitate a atins 47,2%, în comparaţie cu rata de activitate în
rândul populaţiei rurale – 37,5%. Cea mai înaltă rată de activitate (61,4%) s-a înregistrat în
categoria de vârstă 45-54 ani.

5
Rata de participare a populaţiei în vârstă de muncă (conform legislaţiei în vigoare) -16-
56/61 ani - a înregistrat valoarea de 49,0%. Pentru grupa de vârstă 15-56/61 - 48,0%. Rata de
activitate a populaţiei în vârstă de 15-64 ani (vârstă de muncă conform UE) a fost de 46,5%.
Acest indicator s-a micşorat cu 1,1 p.p. faţă de anul 2009

Populaţia ocupată a constituit circa 1143,4 mii persoane, fiind în descreştere (-3,5%) faţă de
2009. Repartiţia pe sexe relevă că ponderea bărbaţilor a fost practic egală cu cea a femeilor
(50,1%, respectiv 49,9%). Mediului rural i-au revenit 52,9% din totalul populaţiei ocupate şi
celui urban – 47,1%.

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de

15 ani şi peste faţă de populaţia totală din aceeaşi categorie de vârstă) a fost de 38,5%, fiind
mai mică (-1,5 p.p.) faţă de valoarea anului precedent. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (40,9%)
în comparaţie cu femeile - 36,4%. În distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a fost de
42,7% în mediul urban şi 35,4% în mediul rural. Cea mai înaltă rată de ocupare (58,4%) s-a
înregistrat la persoanele de 45-54 ani.

6
Numărul şomerilor în sens BIM a fost de 92 mii, fiind în creştere cu 11 mii faţă de anul
precedent. Şomajul afectează într-o proporţie mai mare bărbaţii - 62,3% şi persoanele din
mediul urban – 62,4%. La momentul cercetării urmau o formă de instruire doar 2,9% din
totalul şomerilor. Este necesar de menţionat că din rândul şomerilor 73,7% au fost persoane
cu experienţă în muncă. Durata medie a şomajului a fost de 13 luni, în comparaţie cu 14 luni
în 2009. Cota şomerilor ce se aflau în şomaj de lungă durată (şomaj de 1 an şi mai mult) a
constituit 30,8%. Din aceştia 15,3% erau tineri (15-24 ani). Ponderea persoanelor ce se aflau
în şomaj de foarte lungă durată (24 luni şi mai mult) au constituit 12,8% din numărul total al
şomerilor. Circa 40% din totalul şomerilor s-au declarat capul  gospodăriei.

Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat

valoarea de 7,4%, fiind în creştere cu 1,0 p.p. faţă de anul precedent. S-au înregistrat
disparităţi semnificative între rata şomajului la bărbaţi – 9,1% şi la femei – 5,7%; în mediul
urban – 9,6% faţă de mediul rural - 5,4%.

2.1 Evoluţia ratei şomajului

7
Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 17,8%, cu 2,4 p.p. mai mare faţă de
anul 2009. Deosebirile pe sexe a ratei şomajului la tineri sunt notabile: 20,0% la bărbaţi si
15% - la femei. Ponderea şomerilor tineri în total şomeri, în comparaţie cu anul precedent, a
rămas aceeaşi - 27,8%.

Incidenţa şomajului cu durata de 6 luni şi peste în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-
24 ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de
vârstă) a alcătuit 38,5%, mai ridicată faţă de anul 2009 cu 5,7 p.p.

2.2 Distribuţia populaţiei inactive de 15 ani şi peste pe categorii de inactivitate, sexe şi

medii, (%)

Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem două
categorii importante: persoane descurajate şi persoane care au fost declarate de către
gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru. Ponderea persoanelor
descurajate în a mai căuta un loc de muncă a constituit 1,7% în populaţia inactivă de 15 ani şi
peste. Numărul persoanelor declarate plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru a fost
de circa 311 mii persoane, ceea ce constituie 17,9% în populaţia inactivă de 15 ani şi peste.
Bărbaţii au constituit 63,7%. Persoanelor plecate din localităţile rurale le-a revenit 70,9%.

Raportul de dependenţă economică (RDE), exprimat prin numărul persoanelor neocupate

(inactive sau în şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate a fost de 2117 ‰. Cele mai înalte
valori au fost înregistrate la femei (2245 ‰) şi în mediul rural - 2449 ‰.

Indicatori lunari AFM

Evoluţia principalilor indicatori ai pieţei forţei de muncă are un caracter sezonier pronunţat,
explicat în cea mai mare parte de ciclul de producţie agricol.

8
Rata de ocupare înregistrează cele mai mari valori (între 41,0% şi  42,8%) în perioada aprilie-
septembrie, când se desfăşoară cea mai mare parte a lucrărilor agricole. Cele mai mici valori
se observă iarna, în special în lunile decembrie - ianuarie, când rata scade sub 35%.

Ratele şomajului şi sub-ocupării evoluează în sens opus, cele mai mici valori fiind înregistrate
în lunile iunie-octombrie (între 6,0% şi  6,9%), atunci când activitatea agricolă este intensă.

9
 Concluzii
Șomajul, cu regret, este unul dintre componentele care caracterizează economia aflată în
tranziție. Acest fenomen nou pentru țări este spațiul post-sovietic este generat, în linii mari,
de două circumstanțe: în primul rând, de scăderea considerabilă a ritmul activității economice
(din prima jumătate a anilor 90), iar în al doilea rând - de criză stabilă în economie, urmată de
anumite modificări structurale în industrie (reducerea sectorului de stat și procedurile de
falimentare a întreprinderilor), în agricultură (reformă funciară și formarea unor tipuri noi de
întreprinderi agricole), în sfera serviciilor - orientarea deplină spre sectorul privat, în primul
rând, a antreprenoriatului mic și mijlociu.
În rezultatul acestor procese complexe și complicate, în schimbul "încadrării depline în
câmpul muncii", pe care o oferea economia planificată, s-a afirmat piața forțelor de muncă,
bazată pe solicitare și ofertă, pe concurență.
Informația despre şomaj, livrată de statistica de stat, este bazată, pe de o parte, pe registrele
Serviciului încadrării în câmpul muncii al Ministerului Muncii și asistenței sociale, iar pe de
alta, pe rezultatele cercetărilor oficiale (în baza Anchetei forței de muncă, Investigațiilor
bugetului gospodăriei individuale), efectuate periodic de către Departamentul de statistică și
sociologie (DSS) în conformitate cu metodologia BIM.
La fel precum în alte state aflate în stare de tranziție economică, în Republica Moldova
numărul șomerilor înregistrați oficial este relativ mic: circa 10 mii în 1993 şi 34 mii – în 2000
(0,7% şi 1,9% din numărul total al populației economic active).
Începând cu 1998, DSS cercetează nivelul şomajului în conformitate cu metodologia BIM.
Pentru anul 2000 s-a stabilit numărul de 140 mii de şomeri, sau 8,5% din populația economic
activă.De rând cu evaluările oficiale ale nivelului şomajului, în Republica Moldova există alte
aprecieri ale proporțiilor acestui fenomen, mult mai largi. Este vorba de cota populației, care-
şi asigură o "autoprotecție" prin intermediul încadrării autonome într-o activitate economică,
dispune de anumite câștiguri periodice sau se află formal în listele celor încadrați într-o
activitate economică, dar nu primeşte salarii sau este impusă să se afle în concediu câte 2-3
luni, "în concediu din inițiativa administrației", sau alte forme. Pentru Republica Moldova,
10
unde jumătate din populație locuiește în mediul rural, nu este mai puțin actual nici fenomenul
şomajului latent în agricultură. În plus – migrația în masă a persoanelor în căutarea unui loc
de muncă, a unui câștig după hotarele țării.
Ținând cont de toate aceste circumstanțe, devine clar că şomajul în Republica Moldova
(variind oficial de la 2% la 8,5%, sau 14-20% în conformitate cu informația neoficială) este o
chestiune dificilă şi complexă, care afectează nu doar economia, ci și starea psihică a
individului, familiei, localităților.
Bibliografie

https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=3355&parent=0

http://www.cisr-md.org/pdf/0111%20Sondaj%20sociologic%20-%20Somajul%20In
%20Modova.pdf

Literatura de specialitate.

11