Sunteți pe pagina 1din 26

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

UNIVERSITATEA
TITU MAIORESCU
BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

A XII-a S E S I U N E
ŞTIINŢIFICĂ
A
CADRELOR DIDACTICE
ŞI A STUDENŢILOR

16 MAI 2009
INFORMAŢII GENERALE
Lucrările Sesiunii Ştiinţifice a cadrelor didactice şi a studenţilor se vor
desfăşura pe sesiuni, în amfiteatrele Universităţii Titu Maiorescu din Calea
Văcăreşti nr. 187, Bucureşti, începând cu ora 1000 .

Timpul de prezentare al fiecărei lucrări, inclusiv iconografia, este de 6 -


10 minute.

Amfiteatrele sunt prevăzute cu laptop şi aparatură video: retroproiector,


videoproiector.

COMITETULDE ORGANIZARE

PREŞEDINTE DE ONOARE:

Prof. Univ. Dr. Iosif R. Urs – Rector al Universităţii Titu Maiorescu

PREŞEDINTE:

Prof. Univ. Dr. Florin Dan Ungureanu - Decan al Facultăţii de


Medicină
MEMBRI:

1. Prof. Univ. Dr. Petru Armean – Prodecan al Facultăţii de Medicină

2. Conf. Dr. Adriana Bădulescu – Prodecan al Facultăţii de Medicină

3. Şef Lucr. Drd. Tudor Hârşovescu - Secretar ştiinţific

2
MEMBRII COMISIILOR DE COORDONARE,
PE SECŢIUNI

I. ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

Preşedinte:

Prof. Univ. Dr. Petru Armean

Membrii:

1. Prof. Univ. Dr. Andrei Firică


2. Şef Lucr. Dr. Minerva Ghinescu
3. Şef Lucr. Drd. Tudor Hârşovescu
4. Şef Lucr. Drd. Benoni Ţiganiuc

II. MEDICINĂ

Preşedinte:

Prof. Univ. Dr. Florin Dan Ungureanu

Membrii:

1. Prof. Univ. Dr. Elena Moldoveanu


2. Prof. Univ. Dr. Florina Alexandra Opriş
3. Prof. Univ. Dr. Olga Dorobăţ
4. Prof. Univ. Dr. Dorel Augustin Manu
5. Conf. Dr. Adriana Bădulescu
6. Conf. Dr. Ioan Dumitru Vasinca
7. Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin
8. Şef Lucr. Dr. Angela Sopa

3
CUPRINS

SECŢIUNEA I
ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ
1. CERCETAREA ÎN NURSING – ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE ………….…... pag. 9
Autor: Şef lucrări dr. Minerva Ghinescu
Disciplina: Nursing

2. METODE MODERNE ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL FRACTURILOR


TROHANTERIENE …………………………………………………………………………...……………………………... pag. 10
Autor: Gabriela Dumitrescu (anul IV)
Coordonatori: Prof. univ. dr. A. Firică, dr. A. Bădilă
Disciplina: Ortopedie

3. ISTORIA NURSINGULUI …………………………………………………………………………………………… pag. 10


Autori: Antoaneta Gabriela Cristea Marinescu, Nicoleta Tutunaru Deliu, Elena Stela Trandafir
Platon (anul III)
Coordonator: As. Marina Cucu
Disciplina: Nursing

4. FLORENCE NIGHTINGALE (1820 - 1910) - FONDATOAREA NURSINGULUI


MODERN ……………………………………………………………………………………………………………………..……… pag. 11
Autori: Florentina Delcă Bealcu, Vasilica Duţa Chiţoi, Valeria Mirăuţă (anul III)
Coordonator: As. Marina Cucu
Disciplina: Nursing

5. VIRGINIA HENDERSON (1897 - 1996) ……………………………………………………………………... pag. 11


Autori: Florenţa Vasilescu Petcu, Florentina Delcă Bealcu, Cristina Duminică Stoican (anul III)
Coordonator: As. Marina Cucu
Disciplina: Nursing

6. PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI M.S. CU DIABET ZAHARAT INSULINO –


NECESITANT DEZECHILIBRAT ………………………………………………………………………………….. pag. 12
Autori: Elena Dumitrache Ştefan, Carmen Iuliana Niculae (anul III)
Coordonator: As. Marina Cucu
Disciplina: Nursing

7. TEORII ŞI MODELE ÎN NURSING ………………………………………………………………..................... pag. 12


Autori: Iuliana Neacşu, Mihaela Dan, Felicia Carmen Cloşcă Mihăiţă (anul II)
Coordonator: Şef lucrări dr. Minerva Ghinescu
Disciplina: Nursing

8. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PROCESUL DE NURSING, ÎN VEDEREA


UNUI ACT MEDICAL DE CALITATE ………………………………………………………………………….. pag. 13
Autori: Felicia Carmen Cloşca Mihăiță, Mihaela Dan, Ligia Gheorghe Popa, Emilia Andronache
Fulga, Iuliana Neacşu (anul II)
Coordonator: Şef lucrări dr. Minerva Ghinescu
Disciplina: Nursing

4
9. EVOLUŢIA NURSINGULUI ÎN 2 STATE: CANADA, APARŢINÂND COMENWELTH
ŞI ROMÂNIA, APARŢINÂND UNIUNII EUROPENE ……………………………………………….... pag. 13
Autori: A. C. Scorţanu, Elena Manuela Căpruciu (anul I)
Coordonator: As. Marina Cucu
Disciplina: Nursing

SECŢIUNEA II
MEDICINĂ

DISCIPLINE PRECLINICE

10. NOI PERSPECTIVE ÎN BIOFIZICA SISTEMULUI AUTOIMUN: PROTEINELE


ŞOCULUI TERMIC – HSP- PROTEINE DE AUTOAPĂRARE ………………………................. pag. 14
Autori: Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves (anul I), B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu,
Ana Maria Radu, C. Vintilescu (anul II)
Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă
Disciplina: Biofizică

11. CARACTERIZAREA REOLOGICĂ A CARTILAJELOR ARTICULARE ………... pag. 14


Autori: C. L. Vintilescu, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu (anul II),
Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves (anul I)
Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă
Disciplina: Biofizică

12. „CELE 5 LEGI BIOLOGICE ALE NOII MEDICINE" - GERMAN NEW MEDICINE®
GNM - NOUA MEDICINĂ GERMANĂ ………………………………………………………………………..... pag. 14
Autori: Ana Oliveira Silva Alves, Diana Ivașcu (anul I), B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu,
Ana Maria Radu, C. Vintilescu (anul II)
Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă
Disciplina: Biofizică

13. CELULELE DENDRITICE – SANTINELELE IMUNITĂŢII ŞI TOLERANŢEI.


ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ……………………………………………………………………………….... pag. 15
Autori: B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu, C. L. Vintilescu (anul II),
Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves (anul I)
Coordonatori: Prof. univ. dr. Florina Opriş, as. univ. M. Cojoacă
Disciplina: Biofizică

14. ASPECTE ALE HERNIEI DIAFRAGMATICE CONGENITALE ……………………….. pag. 16


Autor: D. A. Condruz (anul II), Elena Ciucă, Irina Crudu, Adela Maria Dănălache (anul I)
Coordonator: As. univ. drd. B. Balmeş
Disciplina: Anatomie şi Embriologie

15. STUDIUL ANATOMO-IMAGISTIC AL ORBITEI CICLOPICE ……………………….... pag. 16


Autori: Maria Marinescu, S. Ioniţă, M. V. Ion (anul I)
Coordonator: As. univ. C. Istode
Disciplina: Anatomie şi Embriologie

5
16. ASPECTE ALE MALFORMAŢIILOR FETALE ALE TUBULUI DIGESTIVE .... pag. 16
Autori: O. Wahba, Irina Codruţa Muntean (anul II)
Coordonator: Şef lucrări drd. T. Hârşovescu
Disciplina: Anatomie şi Embriologie

17. MALFORMAŢII CARDIO-VASCULARE COMPLEXE ÎN TRISOMIA 13 ……..... pag. 17


Autori: Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu (anul I)
Coordonator: Şef lucrări drd. T. Hârşovescu
Disciplina: Anatomie şi Embriologie
18. LIPOPROTEINELE CU DENSITATE MARE (HDL) - ROL PROTECTOR ÎN
AFECŢIUNILE CARDIOVASCULARE ……………………………………………………………………….... pag. 17
Autor: Ana Oliveira Silva Alves (anul I)
Coordonator: Prof. univ. dr. Elena Moldoveanu
Disciplina: Biochimie

19. PROTEINA PRIONICĂ, PRIONUL ŞI BOLILE NEURODEGENERATIVE …….. pag. 17


Autor: Georgiana Cătălui (anul I)
Coordonatori: Prof. univ. dr. Elena Moldoveanu, Conf. univ. dr. M. Cojocaru
Disciplinele: Biochimie şi Imunologie

20. STUDIUL INFLUENŢEI AFECTIVITĂŢII POZITIVE ASUPRA STILULUI DE


VIAŢĂ ………………………………………………………………………………………………………………………………….. pag. 18
Autori: Alexandra Vasile, Iulia Dinisov (anul I)
Coordonator: Prof. univ. dr. M. Aniţei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Univ.
Bucureşti
Disciplina: Psihologie

21. EPIDERMODYSPLASIA VERRUCIFORMIS (LEWANDOWSKY - LUTZ


SYNDROME) …………….………………………………………………………………………………………………………... pag. 18
Autor: Adela Maria Dănălache (anul I)
Coordonator: As. univ. Mirela Radu
Disciplina: Engleză

22. HEAVENLY DNA ……………………………………………………………………………………………………….... pag. 19


Autori: Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu (anul I)
Coordonator: As. univ.Mirela Radu
Disciplina: Engleză

23. THE HUMAN HEART ……………………………………………………………………………………………….... pag. 19


Autori: Mihaela Marinescu, Ionela Coţovan (anul I)
Coordonator: As. univ. Mirela Radu
Disciplina: Engleză

24. NITRIC OXID SINTAZA (NOS): CARACTERIZARE ŞI DIRECŢII TERAPEUTICE


LEGATE DE INHIBITORII NOS ……………………………………………………………………………………. pag. 20
Autor: Silvia Ologeanu (anul III)
Coordonator: Şef lucrări dr. Simona Bengea
Disciplina: Farmacologie

25. ASPECTE ALE REACŢIEI STROMALE ÎN CARCINOAMELE MAMARE ……. pag. 20


Autori: Dana Irina Petrea (anul III), dr. Raluca Surghie, dr. C. Cocoşilă
Coordonator: Şef lucrări dr. F. Pop
Disciplina: Morfopatologie

6
DISCIPLINE CLINICE

26. ABORDUL PACIENTULUI CU TRAUMATISM ABDOMINAL ………………………..... pag. 21


Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V)
Coordonator: As. univ. A. Gâdea
Disciplina: Chirurgie Generală

27. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL AL CAVITĂŢII


RESTANTE HEPATICE POSTHIDATICE ŞI AL ABCESELOR HEPATICE PE CALE
LAPAROSCOPICĂ ……………………………………………………………………………………………………………. pag. 21
Autor: Elena Sărdărescu (anul V)
Coordonator: Prof. univ. dr. F. D. Ungureanu
Disciplina: Chirurgie Generală
28. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL PRIN TRANSPOZIŢIA
LIGAMENTULUI ROTUND DETAŞAT DE FICAT ŞI REIMPLANTAT PE TRANŞA
HEPATICĂ A ABCESELOR SAU A CAVITAŢILOR RESTANTE HEPATICE
POSTHIDATICE ………………………………………………………………………………………………………………... pag. 22
Autor: Cătălina Buzăianu (anul V)
Coordonator: Prof. univ. dr. F. D. Ungureanu
Disciplina: Chirurgie Generală

29. ANALIZA IMUNOHISTOCHIMICĂ A CONSTELAŢIEI ANTIGENICE TUMORALE


ŞI STROMALE DIN CARCINOAMELE NASO-FARINGIENE ……………………………….... pag. 23
Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V)
Coordonator: As. univ. H. Mocanu
Disciplina: O.R.L.

30. ROLUL OCT ÎN MANAGEMENTUL GLAUCOMULUI …………………………………….... pag. 23


Autori: Conf. univ. dr. I. D. Vasinca, dr. Adriana Furtună, dr. R. Pescaru
Disciplina: Oftalmologie

31. EFICACITATEA BEVACIZUMAB (AVASTIN) ÎN EDEMUL MACULAR DIN


PAPILOFLEBITĂ …………………………………………………………………………………………………………….... pag. 24
Autori: Conf. univ. dr. I. D. Vasinca, dr. Tatiana Florescu
Disciplina: Oftalmologie

32. CORELAŢIA DINTRE GROSIMEA STRATULUI FIBRELOR NERVOASE


RETINIENE MĂSURATĂ CU STRATUS OCT ŞI SENSIBILITATEA RETINIANĂ
MĂSURATĂ CU PERIMETRUL STATIC OCTOPUS ……………………………………………….... pag. 24
Autori: Conf. univ. dr. I. D. Vasinca, dr. Dana Vasinca, dr. Adriana Furtună, dr. R. Pescaru
Disciplina: Oftalmologie

33. NOŢIUNI DE BIOTERORISM …………………………………………………………………………………... pag. 24


Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V)
Coordonator: As. univ. G. R. Pandelea-Dobrovicescu
Disciplina: Medicină Internă

7
34. MANAGEMENTUL PACIENŢILOR DIABETICI CU PATOLOGIE CARDIO-
VASCULARĂ ASOCIATĂ ……………………………………………………………………………………………...... pag. 25
Autor: Diana Gabriela Dendrinos (anul V)
Coordonator: As. univ. G. R. Pandelea-Dobrovicescu
Disciplina: Medicină Internă

35. BENEFICIILE ASOCIERII TERAPIEI ENZIMATICE ÎN TRATAMENTUL


AFECŢIUNILOR TRAUMATICE ............................................................................................................................... pag. 25
Autori: As. univ. Daniela Cristovescu, dr. R. Popescu
Disciplina: Medicină de Familie şi Nursing Comunitar

36. RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ ÎN SERVICIUL DE URGENŢĂ


PRESPITALICESC ..................................................................................................................................................................... pag. 26
Autor: A. Moruz (anul III)
Coordonatori: As. univ. R. V. Coltuc, As. univ. Ioana Ruxandra Albu
Disciplina: Medicină Internă

37. PARTICULARITĂŢI CLINICE ŞI TERAPEUTICE ALE PACIENTULUI CU


OCLUZIE INTESTINALĂ ................................................................................................................................................... pag. 26
Autor: Irina Voicheci (anul IV)
Coordonator: Conf. univ. dr. Adriana Bădulescu
Disciplina: Semiologie chirurgicală

_______________________________________________________________________________

8
_______________________________________________________________________________
PROGRAM

1000 - 1015 DESCHIDEREA SESIUNII ŞTIINŢIFICE

1015 – 1445 PREZENTAREA LUCRARILOR PE CELE


DOUĂ SECŢIUNI

1445 – 1500 PAUZĂ

1500 – 1530 ÎNCHIDEREA SESIUNII ŞTIINŢIFICE

_______________________________________________________________________________

REZUMATE

1. CERCETAREA ÎN NURSING – ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE

Minerva Ghinescu

Cercetarea ştiinţifică este o formă de investigare bazată pe raţionament sistematic, necesară


în toate compartimentele activităţii umane, o manieră ştiinţifică de cunoaștere caracterizată prin
autocorectare, specifică îngrijirii pacientului. Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa
clinică şi dovezile ştiinţifice presupune mai mult: informare continuă, cunoaşterea raţionamentelor
ce stau la baza activităţii zilnice având drept rezultat îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate.
Cercetarea în nursing are anumite caracteristici care o diferenţiază de alte domenii; este o cercetare
a aspectelor activităţii profesionale în strânsă legătură cu sarcinile, atribuţiile şi responsabilităţile
asistentelor medicale cu studii superioare, având drept obiectiv îmbunătăţirea cunoştinţelor şi
adoptarea unei atitudini academice. Toate acestea se vor reflecta în atingerea unui standard înalt de
profesionalism în serviciile de nursing.
Dezvoltarea profesională, clinică şi dezvoltarea în plan personal sunt motive ce ar trebui să
stea la baza înţelegerii şi aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice.
Ce reprezintă cercetarea pentru nursing?
- constituie baza de selectare a cunoştinţelor transmise de educatorul/ formatorul în nursing
- este un model cadru pentru procesul de nursing
- este un impuls şi o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri, protocoale)
- este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce reconstituie
realitatea.
Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care cercetătorul / autorul îl
vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea, tipul lotului de studiu, mijloacele
de cercetare, colectare, prelucrare şi analiză a datelor .
Cea mai practică clasificare a metodelor de cercetare:
- Studiu descriptiv
- Studiu experimental
a. grup experimental şi de control
b. variabile independente şi dependente
c. trial randomizat de control

9
- Studiu participativ / de acțiune
Studiile pot fi deasemenea:
- studiile cantitative
- studiile calitative
- studiile mixte (cantitative şi calitative)
Mijloacele de cercetare în nursing includ: chestionare, înregistrări audio şi video, interviul
(structurat, semistructurat şi nestructurat ), tehnici de observaţie (comportamentală sau fiziologică,
directă sau indirectă; pasivă - nonparticipativă sau activă – participativă)
Modelul de cercetare caută să scoată în evidenţă idei / ipoteze, ducând la formarea viziunii
şi a scopului global.
Funcţia atribuită modelului de cercetare este de a:
- genera ipoteze
- da directive pentru dezvoltarea cercetării
- ghida (orienta) culegerea datelor
Având în vedere apariţia unor cerinţe crescute privind informaţiile, profesorii de nursing
orientează studenţii să-şi însuşească metodele de studiu, folosirea gândirii, căile de selectare a
informaţiilor, să aplice cunoştinţele în practică şi deasemenea să formuleze ipoteze pentru viitoare
studii de cercetare.
În concluzie, cercetarea în nursing este utilă pentru înţelegerea conceptelor, modelelor
specifice nursingului, a mediului de acţiune şi complexitatea situaţiilor de nursing în practica
profesională.
Cuvinte cheie: cercetare, dezvoltare profesională, dezvoltare personală, raţionament ştiinţific,
metode de cercetare.

2. METODE MODERNE ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL FRACTURILOR


TROHANTERIENE

A. Firică, A. Bădilă, Gabriela Dumitrescu

Tratamentul fracturilor trohanteriene este orientat, în primul rând, de biomecanica fracturii.


Pentru rezolvarea chirurgicală a acestor fracturi se folosesc metode cu focar închis - tije Ender, tije
Gamma şi metode cu focar deschis – DHS, lama-placă, şurub-placă sau hemiartroplastii.
Analizând complicaţiile tardive ale metodelor cel mai des utilizate, remarcăm
superioritatea DHS-ului. Astfel, reluarea sprijinului complet sau parţial, frecvența mică a calusului
vicios, a pseudartrozei sau scurtării membrului, arată un raport cost-eficienţă superior decât în
cazul tijelor Ender sau lamelor-placă. Reluarea sprijinului parţial se realizează după doar două zile
în DHS, cinci zile pentru lama-placă şi şapte zile pentru tijele Ender, în timp ce sprijinul complet
se reia în două săptămâni pentru DHS.
În concluzie, rezultatele osteosintezei DHS sunt net superioare prin scurtează durata de
spitalizare şi mobilizarea mult mai rapidă, ceea ce duce la recuperarea şi reintegrarea socială şi
profesională rapidă.
Cuvinte cheie: fracturi trohanteriene, osteosinteză, DHS.

3. ISTORIA NURSINGULUI

Marina Cucu, Antoaneta Gabriela Cristea Marinescu, Nicoleta Tutunaru Deliu,


Elena Stela Trandafir Platon

Nursingul este o ştiinţă şi tot o dată o artă,iar pentru a practica această profesie este nevoie
de empatie şi multă dăruire faţă de oamenii bolnavi.
De a lungul istoriei nursingului au existat trei etape:
 prima etapă - bazată pe vraci şi autoîngrijire
10
 a doua etapă - spiritualitatea creştină
 a treia etapă - începutul structurării profesiei de nursing şi principiile de îngrijire.
Bazele profesiei de asistent medical şi al procesului de îngrijire au fost elaborate de
Florence Nightingale, Virginia Henderson, Mary Secole şi alţi înaintaşi.
În concluzie, nursingul s-a dovedit a fi o profesie bazată pe un sistem propriu de cunoştinţe
ce dispune de concepte şi teorii specifice în îngrijirea bolnavului. Această profesie este:
 autonomă (chiar dacă multe din rolurile sale sunt delegate)
 de sine stătătoare,
 cu funcţii şi responsabilităţi proprii, pentru a face faţă tuturor problemelor şi
cerinţelor.
Cuvinte cheie: istorie, îngrijire, nursing, Virginia Henderson

4. FLORENCE NIGHTINGALE (1820 - 1910) - FONDATOAREA NURSINGULUI


MODERN

Marina Cucu, Florentina Delcă Bealcu, Vasilica Duţa Chiţoi, Valeria Mirăuţă

Lucrarea reprezintă un omagiu adus celor care, alături de medici şi alt personal sanitar,
alină suferinţa şi luptă pentru sănătatea pacienţilor - asistentele medicale.
F. Nightingale, născută într-o familie bogată de englezi la 12 mai 1820 în Florenţa - Italia,
a avut o educaţie complexă, a călătorit mult luând contact cu idei noi, în concordanţă cu dorinţele
sale: îngrijirea bolnavilor. Studiile îi aduc notorietate şi autoritate în reformarea nursingului. În
timpul războiului din Crimeea (1854), a dat dovadă de extraordinară capacitate de organizare, iar
în 1860 înfiinţează prima şcoală laică de nursing “Şcoala St. Thomas”. Toate acestea fac din
Florence Nightingale fondatoarea nursingului modern, impunându-l ca pe o profesie autonomă,
convingând opinia publică că acesta constituie o artă, ridicată la rangul de profesie respectată,
practicată de persoane calificate, care tot timpul îşi îmbogăţesc cunoştinţele, iar reuşita
profesională se bazează pe munca în echipă şi eliminarea individualismului. Moare în 1910, iar
ziua ei de naştere,12 mai, este declarată Ziua Internaţională a Nursingului.
În concluzie, mesajul transmis peste timp de Florence Nightingale: „prioritatea îngrijirilor
acordate de nurse este ajutorul pe care acesta îl garantează unei persoane văzută în toată
complexitatea ei, pentru a-i menţine şi recupera sănătatea atunci când aceasta nu poate să o facă
singură” rămâne de o vibrantă actualitate.
Cuvinte cheie: Florence Nightingale, nursing, şcoală laică, asistentă medicală

5. VIRGINIA HENDERSON (1897 - 1996)

Marina Cucu, Florenţa Vasilescu Petcu, Florentina Delcă Bealcu, Cristina Duminică Stoican

Un model conceptual pentru o profesie reprezintă o imagine mentală a profesiei, o


concepţie a ceea ce ar putea sau ar trebui să fie. În contextul activităţii din domeniul medical, se
impune găsirea unor criterii operaţionale pentru măsurarea calităţii vieţii pacienţilor.
Printre modelele existente, modulul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului,
sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe atingerea independenţei şi satisfacerea acestor
nevoi . Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira;
2. a se alimenta şi hidrata;
3. a elimina;
4. a se mişca, a păstra o bună postură;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;

11
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
12. a se realiza;
13. a se recreea;
14. a învăţa.
În concluzie, a fi nursă înseamnă: să nu fi niciodată supărat; să fi deseori frustrată; să fi
înconjurată de probleme; să ai atât de multe de făcut şi atât de puţin timp; să porţi o
responsabilitate foarte mare şi să ai foarte puţină autoritate; să intri în vieţile oamenilor şi să
marchezi o diferenţa. Unii te vor binecuvânta, alţii te vor blestema. Vei vedea oameni în starea lor
cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună. Vei vedea viaţa începând şi sfârşindu-se. Vei
experimenta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare. Vei plânge mult. Vei râde mult. Vei şti
ce înseamnă să fi om şi să fi uman.
Cuvinte cheie: nursing, nevoi fundamentale ale pacientului, Virginia Henderson, calitatea vieţii

6. PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI M.S. CU DIABET ZAHARAT INSULINO –


NECESITANT DEZECHILIBRAT

Marina Cucu, Elena Dumitrache Ştefan, Carmen Iuliana Niculae

Modelul elaborat de Virginia Henderson, îi ajută pe asistenţii medicali să se apropie şi să


cunoască mai bine pe beneficiarii îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete
şi continue.
Etapele procesului de nursing sunt:
1. Culegerea de date
2. Analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostic de îngrijire)
3. Planificarea îngrijirilor (obiective)
4. Implementarea planului de îngrijire
5. Evaluarea
Lucrarea este prezentarea unui caz clinic: un pacient cu diabet zaharat de tip I. Pentru a
putea concepe planul de nursing pentru pacient, am început cu interviul, obţinând date referitoare
la apariţia primelor semne şi simptome ale bolii, motivele internării, dacă mai prezintă şi alte boli
asociate, antecedentele heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.
În urma aplicării planului de îngrijire, pacientul:
 a participat la propria îngrijire
 a beneficiat de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi
 a conştientizat importanţa cuvenită bolii, a respectării dietei şi tratamentului.
Cuvinte cheie: procesul de nursing, Virginia Henderson, asistent medical, îngrijiri individualizate

7. TEORII ŞI MODELE ÎN NURSING

Minerva Ghinescu, Iuliana Neacşu, Mihaela Dan, Felicia Carmen Cloşcă Mihăiţă

În domeniul îngrijirii bolnavului, fie că este vorba de model sau teorie, se iau în discuţie
aceleaşi concepte şi anume:
• Fiinţa umană
• Mediul înconjurător
• Sănătate / boală
Teoreticienii nursingului au definiţii proprii ale fiecăruia dintre aceste concepte. Structura
ştiinţei arată că teoriile sunt instrumente intelectuale; cadrele conceptuale sunt divizate deliberat
pentru cercetare sau experiment (Ernest Nagel 1961). Dacă nursingul este o ştiinţă, atunci nursele
12
ar trebui să fie conştiente asupra caracteristicilor ştiinţei care promovează metode de dezvoltare ale
bagajului sistematic de cunoştinţe în nursing.
În concluzie, teoriile şi modelele sunt utile pentru a ajuta la înţelegerea omului, a mediului
lui şi complexitatea situaţiilor de nursing în practica profesională.
Cuvinte cheie: nursing, teorie, model, practică profesională

8. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PROCESUL DE NURSING, ÎN VEDEREA


UNUI ACT MEDICAL DE CALITATE

Minerva Ghinescu, Felicia Carmen Cloşca Mihăiță, Mihaela Dan, Ligia Gheorghe Popa,
Emilia Andronache Fulga, Iuliana Neacşu

Lucrarea doreşte să creeze o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă proces de nursing,


fiind un real îndreptar privind unele tehnici practicate în trecut şi înlocuirea lor cu un nou concept,
în folosul realizării unui act medical de calitate .
Lucrarea prezintă în linii generale ceea ce ar trebui practicat de către asistentul medical,
urmărind modelul conceptual al Virginiei Henderson pentru îngrijirea pacienţilor cu diverse
afecţiuni.
În concluzie, practicarea profesională a nursingului medical solicită în permanenţă o
atitudine pozitivă pentru perfecţionare, informare şi performanţă în însuşirea noilor metode de
îngrijire.
Cuvinte cheie: nursing, practică profesională, Virginia Henderson

9. EVOLUŢIA NURSINGULUI ÎN 2 STATE: CANADA, APARŢINÂND COMENWELTH


ŞI ROMÂNIA, APARŢINÂND UNIUNII EUROPENE

Marina Cucu, A. C. Scorţanu, Elena Manuela Căpruciu

Lucrarea prezintă comparativ evoluţia nursingului în cele două state: Canada şi România.
Istoricul apariţiei nursingului: Canada - această prestaţie a fost practicată pentru prima dată
de către şamanii amerindieni. În perioada de la cucerirea acestui areal de către francezi împreună
cu imperiul britanic şi până în 1890, nursingul a fost practicat în stil empiric, neorganizat de sine
stătător. Romania - în acest areal, nursingul a fost practicat încă din vechime aproape organizat
(spre exemplu, conform unor cercetări, celebrul gânditor găsit la localitatea Hamangia ar fi primul
material didactic pentru presupunctură cu mult înainte de apariţia acestei în Extremul Orient,
dovedind inteligenţa strămoşilor noştri). În epocile ce urmează se înregistrează o evoluţie sinuoasă,
având în feudalism ca principală zonă mănăstirile, unde se organizează celebrele bolniţe. În cea
de-a doua jumătate a secolului XIX, prin apariţia Crucii Roşii, se pun bazele nursingului empiric şi
la noi.
Evoluţia după 1890: Canada este caracterizată de celebra şcoală de la Toronto cu istoricul
dezvoltării sale din 1890 până în anii noştri, iar evoluţiile posibile ulterioare sunt dictate de
adaptarea nursingului la piaţa serviciilor sanitare în dinamică socială. România se caracterizează
prin apariţia şcolilor de pe lângă facultăţile de medicină şi principalele spitale şi evoluţia acestora
în timpul dinastiei de Hohenzollern, până la apariţia comunismului. După evenimentele din 22-12-
1989, nursingul cunoaşte o organizare în dinamică. Posibilele perspective ulterioare.
În concluzie, Canada şi România sunt exemple de cum este bine şi cum ar fi să fie bine,
lucrarea prezentând speranţe şi concluzii pertinente asupra evoluţiilor benefice pentru ţara noastră.
Cuvinte cheie: nursing, practică profesională, evoluţie istorică, România, Canada

_______________________________________________________________________________

13
10. NOI PERSPECTIVE ÎN BIOFIZICA SISTEMULUI AUTOIMUN: PROTEINELE
ŞOCULUI TERMIC – HSP- PROTEINE DE AUTOAPĂRARE

Florina Opriş, M. Cojoacă, Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves, B. Furtună,
Mihaela Cosmina Niculescu, Ana Maria Radu, C. L. Vintilescu

Uitând un preparat din glandă salivară de Drosophila în apropierea unui radiator,


geneticianul Feruccio Ritossa descoperea în 1962 o categorie de proteine uimitoare în celulele
acestei glande. S-a demonstrat ulterior că factorul declanșator apariției acestor proteine este
căldura, fapt pentru care au fost denumite proteinele socului termic, Heat Shock Protein, acronim
HSP şi asemenea proteine se pot găsi în toate celulele, de la bacterii la vertebrate, inclusiv la om.
HSP sunt produse în diverse situații de stres, cum ar fi prezenţa alcoolului, a metalelor
grele, privarea de oxigen sau din contră, oxigenarea prea intensă, inflamații, cancer etc., cu scopul
protejării altor proteine în curs de sintetizare, rolul lor fiind vital şi universal.
Lucrarea prezentă îşi propune să prezinte HSP, mecanismele de acțiune ale HSP şi rolul lor
esențial în sinteza proteinelor intracelulare şi în stimularea sistemelor autoimune naturale,
perspectivele terapeutice şi în imunoterapie, dar şi efectele secundare în cazul stimulării artificiale
a creșterii concentrației HSP intracelulare şi riscurile apariției unor reacții autoimune, prin
confundarea HSP exogen cu HSP endogen.
Cuvinte cheie: proteinele şocului termic (HSP), stres, imunoterapie, reacţie autoimună

11. CARACTERIZAREA REOLOGICĂ A CARTILAJELOR ARTICULARE

Florina Opriş, M. Cojoacă, C. L. Vintilescu, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu,


Ana-Maria Radu, Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves

În bolile reumatice degenerative organul afectat primar este cartilajul articular. O dată cu
înaintarea în vârstă, începând de la 30 de ani, ca o manifestare a proceselor de îmbătrânire apar
modificări calitative la nivelul cartilajelor. Ca rezultat, scade rezistenţa cartilajelor, acestea se
decolorează, se fisurează, din cartilaj se elimină mici fragmente în cavitatea sinovială, apare
inflamația secundară a membranei sinoviale. Combinația dintre degenerescenţa cartilaginoasă şi
inflamarea sinoviala i-a determinat pe autorii americani să numească acest grup de afecțiuni
osteoartrite, acromin OA, când comportarea reologică a cartilajelor şi a lichidului sinovial este
grav perturbată prin diminuarea condițiilor locale de funcționare tribologică a cartilajelor.
Prezenta lucrare îşi propune analizarea comportării tribologice a cartilajului articular, a
proprietăţilor sale mecanice şi fizico-chimice prin studii de dinamică articulară, care permit
determinarea valorilor solicitărilor globale impuse de mecanismul articular în timpul mersului.
Aceste date globale sunt utilizate într-o serie de modele analitice (cinematice sau elemente finite)
pentru regăsirea parametrilor locali ai mecanismului articular, în vederea realizării de noi soluții
pentru ameliorarea afecțiunilor osteoartritice, inclusiv a lichidelor sinoviale de substituție, soluții
de acid hialuronic cu diverse greutăţi moleculare, care pot reproduce proprietățile reologice ale
lichidului sinovial.
Cuvinte cheie: cartilaje articulare, reologie, osteoartrită, model analitic

12. "CELE 5 LEGI BIOLOGICE ALE NOII MEDICINE" - GERMAN NEW MEDICINE®
GNM - NOUA MEDICINĂ GERMANĂ

Florina Opriş, M. Cojoacă, Ana Oliveira Silva Alves, Diana Ivașcu, B. Furtună,
Mihaela Cosmina Niculescu, Ana Maria Radu, C. L. Vintilescu

Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, Dr. Ryke
Geerd Hamer, internist şef la clinica oncologică a Universităţii din Munchen, Germania, a analizat
14
tomografiile pacienților săi şi le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit că
orice boală, nu numai cancerul, este controlată de o zonă din creier ce ii corespunde în mod
specific şi este legată, în mod particular, de un conflict şoc perfect identificabil. Rezultatul
cercetărilor sale, începute încă din 1978, se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează
legătura biologică dintre psihic şi creier şi corelația cu organele şi țesuturile întregului organism
uman.
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicini", datorită
faptului că aceste legi biologice valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă
asupra înțelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii.
Scopul lucrării este de a prezenta “Noua Medicină Germană®”, un set de descoperiri şi
principii care pune la baza apariţiei şi evoluţiei bolilor: 1) principiile universale biologice; 2)
interacţiunea dintre cele 3 niveluri ale fiinţei umane: psihic, creier şi organe.
Noua Medicină Germană este o ştiinţă a naturii, bazată pe 5 legi biologice care sunt
aplicabile fiecărei boli a oamenilor sau mamiferelor; corpul este privit ca un întreg, în care psihicul
este integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este
calculatorul principal al tuturor funcţiilor comportamentale, ariilor de conflict şi organelor
corespunzătoare acestora.
Cuvinte cheie: Noua Medicină Germană, legi biologice, apariţia bolilor, evoluţia bolilor, Ryke
Geerd Hamer

13. CELULELE DENDRITICE – SANTINELELE IMUNITĂŢII ŞI TOLERANŢEI.


ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Florina Opriş, M. Cojoacă, B. Furtună, Mihaela Cosmina Niculescu, Ana-Maria Radu,


C. L. Vintilescu, Diana Ivașcu, Ana Oliveira Silva Alves

Deși prima celulă dendritică a fost descrisă încă din 1868 de Langerhans pe secțiuni de
epiderm, timp de decenii, rolul lor a fost subiect de controversă, iar de-abia în 1973, un grup de
cercetători de la Universitatea Rockefeller, conduși de Steinman şi Cohn, au descris celule cu
morfologie similară la nivelul ganglionilor limfatici, splinei şi a unor regiuni nonlimfatice. Ei au
publicat primele lucrări cu privire la caracterele structurale şi funcționale ale acestor celule
dendritice, acronim CD şi de atunci interesul faţă de ele a sporit progresiv.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta analitic cunoștințele actuale asupra CD, care au
fost puse în evidenţă în multe organe, cu excepția creierului şi a epiteliului central cornean.
CD sunt prezente mai ales în țesuturile care formează interfața cu exteriorul (pielea,
mucoasele, ganglionii limfatici), constituind adevărate celule “santinelă”, ele putând fi clasificate
după locul de rezidenţă, în funcție de morfologia şi caracterele lor generale, morfologia acestor
celule reflectând perfect binecunoscuta paradigmă, care spune că structura reflectă funcția, iar
aceste prelungiri dendritice rețin Ag sau complexele imune mult timp şi favorizează contactele cu
alte celule.
Proprietățile biologice impresionante ale acestor celule şi posibilitatea de a le obține relativ
ușor din precursori, a deschis calea folosirii CD ca mijloc terapeutic în manipularea răspunsului
imun.
CD sunt candidatele ideale pentru imunoterapie şi pot fi folosite atât pentru stimularea
răspunsului imun în boli ca SIDA sau neoplazii (s-au obținut rezultate bune în imunoterapia
antitumorală), precum şi în supresia răspunsului imun, în bolile autoimune (prin blocarea
costimulării) sau rejetul de grefă.
Cuvinte cheie: celula dendritică, imunitate, toleranţă imunitară, imunoterapie

15
14. ASPECTE ALE HERNIEI DIAFRAGMATICE CONGENITALE

B. Balmeş, D. A. Condruz, Elena Ciucă, Irina Crudu, Adela Maria Dănălache

În funcţie de gradele ei şi de malformaţiile asociate, hernia diafragmatică congenitală


(HDC) reprezintă o patologie cu expresie clinică variată, compatibilă sau nu cu supravieţuirea.
Diagnosticul este complex – genetic, imagistic – iar tratamentul include tehnici de chirurgie fetală
sau pediatrică precum şi un algoritm aparte de terapie postoperatorie.
Lucrarea de faţă prezintă aspectele morfologice ale unui un caz de HDC în cadrul
sindromului Patau (trisomie 13), furnizând interpretarea lor embriologică. Cazul fost studiat prin
disecţie, tomografie computerizată şi metode specifice de diagnostic genetic.
Principala malformaţie abdominală în acest caz de sindrom Patau nu este reprezentată de
defectul parietal anterior (descris în cele mai multe cazuri) HDC, ceea ce a determinat hernierea
masivă a viscerelor abdominale în cavitatea toracică
Cuvinte cheie: trisomie 13, malformaţii diafragmatice, malformaţii digestive, defect de
coalescenţă

15. STUDIUL ANATOMO-IMAGISTIC AL ORBITEI CICLOPICE

C. Istode, Maria Marinescu, S. Ioniţă, M. V. Ion

Scop: reconstrucţia imagistică 3D a malformaţiilor orbitale permite buna înţelegere a


acestora.
Material şi metodă: pentru realizarea studiului am utilizat un făt de sex feminin, vârstă
gestaţională 7 luni, căruia, pe lângă disecţie, i-am efectuat un examen CT
Rezultate: reconstrucţia 3D evidenţiază malformaţii osoase severe. Porţiunea frontalului
dezvoltată din condrocraniul primitiv şi etmoidul sunt absente iar aripile mari ale sfenoidului se
unesc median şi anterior, formând marginea supraorbitară împreună cu cei doi centrii de osificare
ai scuamei frontale. Fosele nazale sunt absente. Podeaua orbitei ciclopice este reprezentată de o
placă osoasă unică rezultată prin fuzionarea celor două maxilare, care nu prezintă corp sau proces
frontal. Oasele zigomatice sunt normal dezvoltate, la fel şi mandibula. Fisurile orbitale superioare
şi canalele optice sunt absente, în timp ce fisura orbitală inferioară este lărgită dar normal
delimitată. Studiul cariotipului fetal evidenţiază trisomie 13
Concluzii: studiul anatomo-imagistic al regiunii fronto-orbito-maxilare evidenţiază
asocierea ciclopiei cu holoprozencefalia, ceea ce determină aspecte particulare ale fuzionării
mugurilor faciali. Conformaţia normală a etajului inferior al feţei se datorează migrării corecte a
celulelor crestelor neurale rombencefalice, cu formarea nervului mandibular şi a mugurelui
mandibular al arcului I faringian.
Cuvinte cheie: trisomie 13, ciclopie, holoprozencefalie

16. ASPECTE ALE MALFORMAŢIILOR FETALE ALE TUBULUI DIGESTIVE

T. Hârşovescu, O. Wahba, Irina Codruţa Muntean

Scop: Am considerat utilă prezentarea unor malformaţii majore ale tubului digestiv.
Material şi metodă: Disecţia unui făt de sex feminin, vârstă gestaţională 6 luni, a evidenţiat
următoarele:
Rezultate: Fătul prezintă laparoschizis şi evisceraţie, la exterior aflându-se: stomac, ficat,
intestin subţire şi rinichi. Datorită defectului dezvoltării braţului ascendent al ansei ombilicale nu
s-au format spaţiile peritoneale, iar cecul şi colonul ascendent nu s-au dezvoltat. Metenteronul
hipoplazic are aspectul unui conduct rectiliniu, cu lumen îngustat şi pereţi subţiri. Segmentul
terminal al metenteronului, vezica urinară şi aparatul genital sunt normal dezvoltate. Malformaţiile
16
digestive sunt însoţite de malformaţii ale metanefrosului: rinichi situaţi intraperitoneal, la
exteriorul corpului, iar lipsa rotaţiei rinichilor determină orientarea posterioară a hilului renal. Prin
disecţie am evidenţiat dezvoltarea unui „mezou” al rinichiului. Fătul prezintă craniostenoză şi
scolioză. Profilul genetic nu evidenţiază anomalii cromozomiale majore.
Concluzii: Avortul a fost cauzat de asocierea malformaţiilor digestive grave cu celelalte
malformaţii prezentate. Malformaţia jumătăţii distale a tubului digestiv este însoţită de agenezia
sistemului nervos enteric la acest nivel, probabil cauzată de un defect de migrare a celulelor
crestelor neurale, ipoteză susţinută şi de lipsa evidenţierii arterei mezenterice inferioare la nivelul
mezoului dorsal.
Cuvinte cheie: malformaţii digestive, laparoschizis, creste neurale

17. MALFORMAŢII CARDIO-VASCULARE COMPLEXE ÎN TRISOMIA 13

T. Hârşovescu, Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu

Scop: prezentarea unor malformaţii cardio-vasculare foarte rare.


Material şi metodă: disecţia unui făt de sex feminin cu vârstă gestaţională 7 luni, la care
examenul genetic a pus în evidenţă trisomie 13.
Rezultate: fătul prezintă cord uniatrial şi univentricular; arc aortic pe dreapta, emergenţă
separată a arterelor subclavie şi carotidă comună dreaptă, stenoza vaselor pulmonare, absenţa
venelor jugulare interne, persistenţa venei cave superioare stângi, formarea ambelor vene cave
superioare prin unirea venei subclavii cu vena jugulară externă.
Concluzii: defectele de septare ale cordului şi malformaţiile arteriale sunt determinate de
anomalii de migrare şi evoluţie ale celulelor crestelor neurale din extremitatea cefalică. Lipsa
involuţiei cornului stâng al sinusului venos prin absenţa septării atriului primitiv explică prezenţa
venei cave superioare duble.
Cuvinte cheie: cord uniatrial şi univentricular, anomalii ale arcurilor aortice, venă cavă superioară
dublă, creste neurale, trisomie 13

18. LIPOPROTEINELE CU DENSITATE MARE (HDL) - ROL PROTECTOR ÎN


AFECŢIUNILE CARDIOVASCULARE

Elena Moldoveanu, Ana Oliveira Silva Alves

HDL (lipoproteine cu densitate mare) reprezintă un factor de risc independent pentru


afecţiunile cardiovasculare, concentraţia lor plasmatică corelându-se invers cu riscul.
HDL sunt molecule complexe care induc o multitudine de semnale intracelulare datorate
diferitelor componente ale lor. HDL sunt implicate în transportul invers al colesterolului,
protejează celulele endoteliale de apoptoză, activează nitric oxid sintaza şi cresc producţia de NO,
au activitate antioxidantă deoarece conţin paraoxonază, enzimă care protejează LDL de oxidare,
(LDL oxidat fiind compuși cu activitate proinflamatoare şi proaterogenă) şi neutralizează
lipopolizaharidele produse de bacterii.
Cuvinte cheie: HDL, colesterol, nitric oxid sintaza, NO, boli cardio-vasculare

19. PROTEINA PRIONICĂ, PRIONUL ŞI BOLILE NEURODEGENERATIVE

Elena Moldoveanu, M. Cojocaru, Georgiana Cătălui

Encefalopatiile spongiforme transmisibile, sau bolile prionice, reprezintă un grup de boli


asociate cu o pliere anormală a proteinei prionice. Proteina prionică este o glicoproteină exprimată
în sistemul nervos, ţesuturi limfatice şi joncţiuni neuromusculare, cu structură exclusiv de α-helix.
17
Prin modificarea conformaţiei, trece în forma patogenă – prionul – formă cu un procent mai redus
de α-helix şi, în plus, cu structură β. Prionii, fiind lipsiţi de genom, diferă de toate categoriile de
agenţi infecţioşi cunoscuţi până în prezent, prin faptul că nu conţin nici un tip de acid nucleic.
Rezistenţa la proteoliză a prionului îi conferă rezistenţa la procesul de digestie şi îi permite
absorbţia intestinală, conferindu-i rolul de agent patogen. Afecţiunile prionice reprezintă un grup
eterogen de boli neurodegenerative, care au o caracteristica comuna şi anume prezenta leziunilor
cerebrale, produse prin degenerescenţa vacuolară a neuronilor. Interesul crescut faţă de aceste
afecţiuni este datorat unor particularităţi legate de structură, modul de transmitere şi patologia
indusă, intra- sau interspecific, de către prion. În concluzie, bolile prionice reprezintă un domeniu
puţin cunoscut din punct de vedere biologic şi medical, fiind necesare numeroase cercetări pentru
stabilirea cauzelor şi a mecanismului care determină apariţia acestor boli.
Cuvinte cheie: prioni, agenţi infecţioşi, boli neurodegenerative

20. STUDIUL INFLUENŢEI AFECTIVITĂŢII POZITIVE ASUPRA STILULUI DE


VIAŢĂ

M. Aniţei, Alexandra Vasile, Iulia Dinisov

Conform teoriilor funcţionale ale emoţiilor, acestea contribuie la explicarea anumitor


informaţii legate de temperamentul unei persoane. Studiul utilizează un eşantion de subiecţi supuşi
unor stări afective menite să afecteze sau nu comportamentul acestora. Studiul realizat va
demonstra dacă un anumit tip de sentimente pozitive poate dovedi un anumit tip de comportament.
Cercetarea este bazată pe faptul că noţiunea de afectivitate pozitivă relevă două genuri: aspectul
plăcut şi implicarea pozitivă.
Rezultate: se va stabili nivelul de aderare la anumite valori. Predicţia este că aspectul plăcut
ar trebui să fie legat pozitiv de valori hedonice, activităţi hedonice . Sentimentul implicării pozitive
ar trebui să fie corelat pozitiv cu valori ale orientării de dezvoltare, care corespund unui stil de
viaţă .
Concluzii: studiul demonstrează faptul că subiecţii care au un aspect plăcut au şi valori
hedonice (valori legate de viaţă plăcută, aprobare socială), în schimb cei care au implicare
pozitivă, nu au valori orientate pe dezvoltare .
Cuvinte cheie: activitate hedonică, aspect plăcut, afectivitate pozitivă sau negativă, implicare
pozitivă.

21. EPIDERMODYSPLASIA VERRUCIFORMIS (LEWANDOWSKY - LUTZ


SYNDROME)

Mirela Radu, Adela Maria Dănălache

Lewandowsky-Lutz Syndrome is a recessive genetic, autosomal disease extremely rare,


associated with a high risk of skin cancer. It is characterized by abnormal high sensitivity to
Human Papilloma Viruses of skin. Uncontrolled results of HPV infections leads to the apparition
of scaly macules and papules, especially on hands and feet. It is often associated with HPV types 5
and 8, which are found in 80% of normal population as an asymptomatic infection, although other
types can contribute as well.
The genetic cause it is given by an inactive mutation on EVER1 and EVER2 genes which
are located adjacent to one and other on chromosome 17. It is unknown the precise function of this
genes, but they play a role in regulating the distribution in zinc in the cell-nucleus. It was shown
that zinc is a necessary co-factor for many viral proteins, and that the activity of EVER1/EVER2
complex appears to restrict the access of viral proteins to cellular zinc stores, limiting their growth.
Characteristics of clinical diagnosis are lifelong eruptions of pytiriasis, warts and
development of coetaneous carcinomas. Patients present red-brown scaly macules on the face,
18
neck and body, seborrheic keratosis lesions and pinkish-red papules on the hands upper and lower
extremities and face.
The goal of our study was to inform regarding to its rarity, gravity and complexity of the
disease.
Key words: Lewandowsky-Lutz Syndrome, Human Papilloma Viruses (HPV), genetic mutation
disease

22. HEAVENLY DNA

Mirela Radu, Violeta Ceauşu, Elena Claudia Baicu

Introduction: Mitochondria have their own DNA, which remains unaffected by other
genetic exchanges, because is being inherited down the maternal line. The only way for mtDNA to
alter is by natural mutations. MtDNA was used in 1987 to discover the famous “Mitochondrial
Eve”, indicating that all women have descended from a single woman.
Purpose & methods: Lately, the techniques of DNA sequencing and the calibration of the
molecular clock have been improving dramatically. The purpose of this paper is to review the
status of the “Mitochondrial Eve”, based on internet research.
Results: “Mitochondrial Eve” is already a scientifically-proven theory, what is still being
under discussion is how long ago Eve lived. Phylogenetic trees have been established by
measuring mutation rates in mtDNA and extrapolating back to the age of a common ancestor.
Evolutionists claim that the accepted rate is one mutation every 300 to 600 generations (6,000 to
12,000 years); they use evolutionary assumptions about the timing of events, based on their
interpretation of the fossil record. Creationists claim that the mtDNA mutation rate is as high as
one every 25 to 40 generations, or one every 1,200 years. These assumptions have been checked
out against the real world.
Conclusions: Good news from genetic research: Eve is indeed the „mother of all living”
and she lived about 7500 years ago.
Key words: mtDNA, mitochondrial Eve, mutation rates

23. THE HUMAN HEART

Mirela Radu, Mihaela Marinescu, Ionela Coţovan

The heart is a muscular organ in all vertebrates responsible for pumping blood through the
blood vessels by repeated, rhythmic contractions, or a similar structure in annelids, mollusks, and
arthropods. The term cardiac means “related to the heart” and came from Greek “kardia”.
The purpose of our work is to prevent and to make known by man the important things
about the heart and its diseases. The heart of a vertebrate consists of a cardiac muscle, an
involuntary muscle tissue, which is found only within this organ. The average human heart,
beating at 72 beats per minute, will beat approximately 2.5 billion times during a lifetime. It
weighs on average 300 g in females and 350 g in males. The heart has 4 chambers. The upper
chambers are called the left and right atria, and the lower chambers are called the left and right
ventricles. The heart valves are: the tricuspid valve, the pulmonary valve, the mitral valve, and the
aortic valve.
In conclusion, the dense body of the human being is a wonderfully constructed
instrument, composed of numerous cells. From these cells remarkable organs have been formed by
the evolutionary needs of the indwelling Spirit.
“Keep your heart with all diligence, for out of it spring the issues of life” (Proverbs)
Key words: heart, valves, atriums, cardiovascular disease, heart attack

19
24. NITRIC OXID SINTAZA (NOS): CARACTERIZARE ŞI DIRECŢII TERAPEUTICE
LEGATE DE INHIBITORII NOS

Simona Bengea, Silvia Ologeanu

Nitric oxid sintazele (NOS) sunt responsabile de formarea enzimatică a oxidului nitric
(NO), gazul diatomic implicat într-o varietate de evenimente celulare la nivelul neuronilor,
muşchilor scheletici şi celulelor endoteliale, precum şi în producerea de specii de oxigen reactive
răspunzătoare pentru peroxidarea lipidelor sau a tiolilor, injuria ADN-ului şi apoptoza neuronală.
Obiectivul acestei lucrări constă în prezentarea succintă a unor caracteristici ale enzimelor
NOS, a inhibitorilor farmacologi ai NOS, respectiv implicaţiile terapeutice aflate în faza de testare
preclinică iar unele chiar implicate în cercetarea clinică.
Există 3 izoforme de NOS genetic determinate care împart o similaritate structurală
importantă.
Inhibitorii NOS sunt larg folosiţi în cercetarea experimentală, pe modele animale (modele
de inflamație, de ischemie cerebrala), situându-se însă sub investigaţie pentru aplicaţiile clinice.
Noile direcţii de cercetare bazate pe modele enzimatice cristalografice sunt capabile să genereze
inhibitori cu specificitate pe o anumită izoformă NOS.
Lucrarea de faţă încearcă să treacă în revistă principalele direcţii terapeutice în care
inhibitorii NOS şi-au dovedit eficacitatea în cercetarea preclinică.
Cuvinte cheie: oxid nitric (NO), nitric oxid sintaze (NOS), inhibitori NOS

25. ASPECTE ALE REACŢIEI STROMALE ÎN CARCINOAMELE MAMARE

F. Pop, Dana Irina Petrea, Raluca Surghie, C. Cocoşilă

Reacţia stromală intra şi peritumorală modelează creşterea tumorală în carcinoame.


Studiul îşi propune să analizeze o serie de parametrii ai reacţiei stromale în carcinoamele
mamare, pe un lot de paciente operate în perioada 01.01.2008 – 15.03.2009, în Secţia de Chirurgie
a Spitalului de Urgenţă “Prof. Dr. D. Gerota” Bucureşti.
Materialul patologic a fost reprezentat de 40 de piese de sectorectomie sau de mastectomie
totală cu evidare ganglionară axilară în bloc. Investigaţia histopatologică de rutină, prin
prelucrarea pieselor prin incluzionare la parafină a urmărit tipul histopatologic şi prezenţa de
metastaze pentru încadrarea în clasificarea pTNM a fiecărui caz. Gradul de diferenţiere histologic
a fost apreciat conform cu sistemul Scarff-Bloom-Richardson.
Rezultate: parametrii stromali urmăriţi au fost:
- infiltratul inflamator intra şi peritumoral;
- procesele de angiogeneză;
- proliferarea miofibroblastică intra şi peritumorală;
Intensitatea expresiei acestor parametrii a fost notată cu valori de la 0 la 3.
Concluziile preliminare ale cercetării indică următoarele corelaţii:
- Infiltratul inflamator intratumoral nu se corelează cu intensitatea proceselor de
angiogeneză şi gradul de proliferare a MFB.
- Infiltratul inflamator peritumoral se corelează cu densitatea vasculară intra şi
peritumorală precum şi cu gradul de proliferare a MFB.
- Proliferarea intratumorală plexiformă a MFB se asociază cu o angiogeneză bogată
intratumoral atât în carcinoamele ductale invazive cât şi în cele lobulare.
- Nu se observă o corelaţie între gradul de diferenţiere al tumorii şi parametrii
stromali urmăriți.

20
Ne propunem ca aceste date preliminare să le corelăm cu aspectele imunohistochimice ale
statusului endocrin (expresie receptori estrogeni/progesteroni), al expresiei c-erb-B2 şi al factorilor
de proliferare nucleară.
Cuvinte cheie: reacţie stromală, angiogeneză, infiltrat inflamator intratumoral,infiltrat inflamator
peritumoral, MFB.

_______________________________________________________________________________

26. ABORDUL PACIENTULUI CU TRAUMATISM ABDOMINAL

A. Gâdea, Diana Gabriela Dendrinos

Traumatismul abdominal se întâlneşte frecvent în serviciile de chirurgie şi este inclus de


obicei în tabloul clinic al politraumatismelor, ca urmare a accidentelor rutiere,agresiunilor sau a
dezastrelor naturale. Indiferent de natura agentului traumatic,viscerele cavităţii peritoneale nu sunt
interesate cu aceeaşi frecvență.
Tabloul clinic al pacientului traumatizat poate fi necaracteristic datorită leziunilor
asociate,iar şocul primar reflex poate induce erori de diagnostic,mascând uneori semne importante
ale unei leziuni viscerale.
Investigaţiile de urgenţă pentru depistarea leziunilor sunt lavajul peritoneal diagnostic,
ecografia, examenul CT, care împreună cu laparotomia sunt metode ce permit diagnosticarea şi
atunci când este posibil,tratarea leziunii.
Tratamentul iniţial al pacienţilor traumatizaţi constă în evaluare primară, reechilibrare,
evaluare secundară, evaluare diagnostică şi îngrijire. Este necesar să se acorde o cât mai mare
importanţă acestei patologii,datorită creşterii exponenţiale a cauzelor acesteia şi nu în ultimul rând
datorită complexităţii sale din punct de vedere diagnostic şi al tratamentului.
Cuvinte cheie: traumatism, lavaj peritoneal diagnostic, agent traumatic

27. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL AL CAVITĂŢII


RESTANTE HEPATICE POSTHIDATICE ŞI AL ABCESELOR HEPATICE PE CALE
LAPAROSCOPICĂ

F. D. Ungureanu, Elena Sărdărescu

Scopul lucrării: chistul hidatic hepatic, frecvent contaminat şi infectat, reprezintă de fapt un
abces parazitar, astfel încât tratamentul chirurgical, rămâne soluţia cea mai credibilă şi sigură.
Drenajul transligamentar extraperitoneal al cavităţii restante posthidatice hepatice şi al abceselor
hepatice pe cale laparoscopică, este caracterizat prin aceea că a fost păstrat principiul metodei
executat pe cale clasică dar realizarea montajului a fost executată pe cale laparoscopică. Ne
propunem să prezentam detaliile tehnice ale metodei precum şi avantajele ce decurg din abordul
pe cale laparoscopică.
Material şi metodă: se discută metoda drenajului extern al cavităţii restante posthidatice
hepatice şi al abceselor hepatice de diferite etiologii, prin intermediul ligamentului rotund, pe un
traiect strict extraperitoneal, tehnică imaginată şi aplicată pentru prima dată de D. Burlui, în anul
1968. Tehnica este simplă, fără riscuri sau complicaţii, astfel încât poate fi aplicată pentru orice
localizare hepatică a parazitului, în special pentru segmentele centrale, situaţie în care metoda este
superioară unor alte procedee care implică vreun sacrificiu de parenchim hepatic sau pierderi
biliare în cavitatea peritoneală.
Rezultate: în luna decembrie 2001, s-a reușit pentru prima oara realizarea unei noi variante
a acestui procedeu, respectiv abordul laparoscopic al drenajului transomfalic extraperitoneal al
cavităţii restante posthidatice hepatice, cazuistica noastră întrunind la ora actuală un număr de
cinci cazuri, toate cu evoluţie satisfăcătoare.
21
Concluzii: calea laparoscopică adaugă acestei metode o serie de avantaje care derivă din
avantajele proprii chirurgiei laparoscopice, care se adaugă în plus faţă de evitarea oricăror
complicaţii peritoneale datorate principiului metodei. Examenele radiologice, CT şi ecografia de
control, confirmă absenţa complicaţiilor peritoneale şi reducţia până la fibroza totală a cavităţii
restante posthidatice, după aproximativ două luni de la intervenţie, moment în care drenajul poate
fi suprimat.
Cuvinte cheie: drenaj hepatic transligamentar extraperitoneal laparoscopic

28. DRENAJUL TRANSLIGAMENTAR EXTRAPERITONEAL PRIN TRANSPOZIŢIA


LIGAMENTULUI ROTUND DETAŞAT DE FICAT ŞI REIMPLANTAT PE TRANŞA
HEPATICĂ A ABCESELOR SAU A CAVITAŢILOR RESTANTE HEPATICE
POSTHIDATICE

F. D. Ungureanu, Cătălina Buzăianu

Lucrarea de faţă îşi propune să descrie detaliile tehnice ale drenajului transligamentar
extraperitoneal prin transpoziția ligamentului rotund detaşat de ficat şi reimplantat pe tranşa
hepatică, metodă folosită cu succes în tratamentul chirurgical al abceselor hepatice sau a cavităţilor
restante hepatice posthidatice. Vom sublinia prin cazuistica prezentată avantajele de necontestat
ale metodei care, în opinia noastră, este net superioară altor metode descrise în literatura de
specialitate.
Material şi metodă: cazuistica constă într-un lot de 48 pacienți operaţi de Prof. Univ. Dr.
Ungureanu Dan cu o statistică completă publicată în “Proceedings of the Eurosurgery 2002”,
Lisbon (Portugalia), în iunie 2002. Cu această ocazie au fost publicate pentru prima dată, printre
alte tehnici ale acestei metode şi varianta drenajului transligamentar prin intermediul ligamentului
rotund detaşat de ficat şi reimplantat pe tranşa hepatică de incizia a chistului sau a abcesului,
variantă a procedeului clasic imaginat de D. Burlui.
Rezultate: este binecunoscut drenajul de tip extraperitoneal transomfalic şi apoi
transligamentar, imaginat de D. Burlui cu ample posibilităţi de utilizare în chirurgia hepatobiliară.
În chistul hidatic hepatic, drenajul cavităţii restante în maniera transligamentară este posibil pentru
majoritatea sediilor intrahepatice ale parazitului, mai puţin utilizată fiind pentru localizările
periferice de la nivelul segmentelor laterale ale ficatului drept sau pentru localizările de la nivelul
lobului hepatic stâng. Varianta tehnică pe care o prezentăm face posibil drenajul transligamentar
extraperitoneal şi în situațiile în care ligamentul rotund a fost sacrificat cu ocazia unei intervenţii
anterioare sau atunci când prelungirea inciziei subcostale drepte spre hipocondrul stâng necesita
secţionarea ligamentului rotund chiar la nivelul inserției hepatice ale acestuia. După chistotomie şi
evacuarea chistului sau a abcesului, drenajul cavităţii restante este realizat prin intermediul
aceluiaşi ligament rotund, al cărui capăt liber este ventuzat etanş la tranşa de chistotomie.
Această transpoziţie va permite exteriorizarea tuburilor de dren la fel ca şi în aceeași
manieră originală transligamentară şi bineînțeles extraperitoneală, care însă beneficiază de un
ligament rotund normal inserat.
Concluzii:
1. Cea mai importantă calitate a sa, şi anume traiectul complet extraperitoneal, este
conservată, deşi capătul liber al ligamentului rotund este reimplantat pe tranşa hepatică.
2. Capătul cranial liber al ligamentului rotund poate fi reinserat oriunde pe marginea
anterioară a ficatului sau la nivelul segmentelor anterioare ale ficatului drept sau stâng permițând
în acest fel abordarea unor multiple localizări ale chistelor hidatice sau ale abceselor hepatice.
3. În acest fel sunt evitate pierderile de bilă sau de lichid în cavitatea peritoneală, fiind
excluse complicaţiile peritoneale pe care le-ar implica într-o oarecare proporţie orice alt tip de
drenaj sau procedeu.
4. Deşi simplu de executat tehnic, procedeul implică cu necesitate etanşeitatea perfectă a
montajului, obligatorie pentru evitarea complicaţiilor peritoneale.

22
5. Evoluţia postoperatorie a cazurilor prezentate se suprapune în mod identic cu evoluţia
cazurilor operate prin tehnica clasică, confirmată de repetatele controale radiologice cu substanța
de contrast a cavităţii restante.
6. Acest artificiu tehnic, vine să completeze tehnica clasică atunci când din diferite motive
integritatea ligamentului rotund este compromisă, dar mai ales în situaţiile în care topografia
abcesului, complicațiile locale sau generale şi starea generală a pacientului nu permite a altă
tehnică de amploare mai mare, fiind indicată o intervenţie simplă şi eficienţă de drenaj.
Cuvinte cheie: drenaj hepatic, transpoziţie ligament rotund

29. ANALIZA IMUNOHISTOCHIMICĂ A CONSTELAŢIEI ANTIGENICE TUMORALE


ŞI STROMALE DIN CARCINOAMELE NASO-FARINGIENE

H. Mocanu, Diana Gabriela Dendrinos

Studiul a fost efectuat pe un număr de 53 pacienţi diagnosticaţi şi trataţi în Clinica ORL a


Spitalului Sfânta Maria cu carcinoame de nasofaringe. S-a urmărit evidenţierea constelaţiei
antigenice tumorale, a elementelor stromale peritumorale implicate în interrelaţia tumoră-stromă
precum şi evaluarea imunohistochimică a factorilor de proliferare şi prognostic în vederea
evaluării agresivității şi dinamicii comportamentului tumoral. S-au efectuat identificarea şi analiza
expresiei virusului Epstein-Barr în carcinomul nasofaringian prin metode imunohistochimice şi de
biologie moleculară.
Datele rezultate pot fi folosite în practica curentă pentru un management mai eficient al
carcinoamelor de nasofaringe în ceea ce priveşte indicaţiile tratamentului chimioterapic – alegerea
mai eficientă a chimioterapicului în cazul pacienţilor cu testele pozitive pentru MRP corelate cu
transcriptul EBER şi LMP pozitive.
De asemenea se evidenţiază posibilitatea de a interpreta un prognostic nefavorabil în
cazurile care prezintă supraexpresia factorului nuclear de transcripţie NF-KB.
Cuvinte cheie: carcinom nasofaringian, virus Epstein-Barr, imunohistochimie

30. ROLUL OCT ÎN MANAGEMENTUL GLAUCOMULUI

I. D. Vasinca, Adriana Furtună, R. Pescaru

Scop: lucrarea își propune să aducă în atenţia oftalmologilor rolul pe care OCT-ul, o
metodă modernă de investigaţie, îl are în managementul pacienţilor cu glaucom şi modul în care
aceasta poate fi integrată în practica medicală.
Material şi metoda: lucrarea prezintă principiul de funcţionare al aparatului, protocoalele
de scanare şi de analiză a datelor şi modul în care acestea pot fi folosite pentru a obţine
informaţiile dorite pentru fiecare pacient
Rezultate: OCT-ul permite diagnosticul precoce al glaucomului (stadiul preperimetric),
urmărirea eficienţei tratamentului la pacienţii glaucomatoşi, urmărirea pacienţilor cu hipertensiune
oculară aflaţi în observaţie, fără tratament.
Concluzii: OCT este o tehnică modernă, neinvazivă, rapidă, foarte utilă în managementul
pacienţilor cu glaucom.
Cuvinte cheie: OCT, glaucom, RNFL

23
31. EFICACITATEA BEVACIZUMAB (AVASTIN) ÎN EDEMUL MACULAR DIN
PAPILOFLEBITĂ

I. D. Vasinca, Tatiana Florescu

Raportăm cazul unui pacient în vârstă de 33 de ani, diagnosticat cu papiloflebită în urma


examenului ocular de specialitate.
Examenul paraclinic indică valori crescute ale homocisteinei, pacientul fiind diagnosticat ca fiind
MTHFR (Methylene-Tetra-Hydro-Folate-Reductaza) homozigot. Evoluţia pacientului la o lună de la
diagnostic indică scăderea acuităţii vizuale şi edem macular persistent. Se decide tratamentul intravitreean
cu Avastin, cu evoluţie extrem de favorabilă, prin îmbunătățirea acuităţii vizuale şi scăderea edemului
macular.
Cuvinte cheie: edem macular, papiloflebită, Bevacizumab, Avastin, MTHFR

32. CORELAŢIA DINTRE GROSIMEA STRATULUI FIBRELOR NERVOASE


RETINIENE MĂSURATĂ CU STRATUS OCT ŞI SENSIBILITATEA RETINIANĂ
MĂSURATĂ CU PERIMETRUL STATIC OCTOPUS

I. D. Vasinca, Dana Vasinca, Adriana Furtună, R. Pescaru

Scopul lucrării: evidenţierea unei corelaţii dintre grosimea RNFL măsurată cu Status OCT
şi sensibilitatea retiniană măsurată cu perimetrul static computerizat Octopus.
Material şi metodă: am efectuat un studiu retrospectiv a 83 de pacienţii suspecţi de
glaucom (161 de ochi) şi am obţinut două grupuri de date:
 unul reprezentat de MS (mean sensitivity) şi MD (mean deviation) măsurate cu
perimetrul Octopus
 altul reprezentat de grosimea RNFL (şi variaţiile de la valorile normale) măsurate
cu Stratus OCT
Am aplicat analiza corelaţiei statistice Pearson (+1 reprezintă o corelaţie puternic pozitivă
şi -1 reprezintă o corelaţie puternic negativa).
Rezultate: comparând MD în general (fie pozitivă, fie negativă) în cadranele supero-
temporal, infero-temporal, infero-nazal, supero-nazal şi respectiv variaţiile grosimii RNFL am
descoperit o uşoara corelaţie pozitivă (0.346 Pearson Correlation Coefficient, p<0.02) dintre
sectorul supero-temporal pe câmpul vizual şi infero-nazal pe OCT. Comparând scăderea în
sensibilitate şi subţierea RNFL am găsit o corelaţie pozitivă (0.619, p<0.02) supero-temporal şi o
uşoară corelaţie (0.392, p<0.02) supero-nazal.
Concluzii: nu am descoperit o corelaţie semnificativă statistic între variaţiile MD şi
variaţiile grosimii RNFL în general, dar am găsit o corelaţie pozitivă între MD pozitivă în
sectoarele superioare şi scăderea grosimii RNFL în partea inferioară a rim-ului.
Cuvinte cheie: Stratus OCT – Optical Coherence Tomography, Perimetru computerizat Octopus,
RNFL – retinal nerve fibre layer, MS – mean sensitivity, MD – mean deviation

33. NOŢIUNI DE BIOTERORISM

G. R. Pandelea-Dobrovicescu, Diana Gabriela Dendrinos

Există peste 400 de agenţi etiologici potenţiali ce pot fi utilizaţi ca arme biologice, iar
avantajul major al acestora este că se pot distribui în mod clandestin, sunt uşor de ascuns şi dificil
de detectat.

24
În această prezentare se urmăreşte identificarea unor microorganisme ce pot fi utilizate ca
arme biologice. Aceşti agenţi au fost împărțiți în 3 categorii (A, B, C), în funcţie de potenţialul lor
de impact asupra sănătății publice.
Agenţii de categorie A au cel mai sever potenţial,cum ar fi Bacillus anthracis, Yersinia
pestis, Filovirusuri şi Arenavirusuri. Agenţii de categorie B sunt consideraţi cu potenţial mai
scăzut, din aceştia făcând parte Coxiella burnetii, Alfavirusuri, unele toxine. Agenţii de categorie
C sunt aceia care, odată cu creşterea performanţelor tehnologice, ar putea deveni viitoare
ameninţări.
Personalul medical trebuie să recunoască tipul bolii şi indiciile ce sugerează eliberarea unei
arme biologice, ceea ce adesea este destul de dificil de realizat, datorită simptomatologiei
necaracteristice. De asemenea, trebuie să asigure tratamentul imediat după stabilirea
diagnosticului, precum şi să scadă riscul de contaminare a populaţiei prin informare şi profilaxie,
atunci când este cazul.
Cuvinte cheie: armă biologică, bioterorism, sănătate publică

34. MANAGEMENTUL PACIENŢILOR DIABETICI CU PATOLOGIE CARDIO-


VASCULARĂ ASOCIATĂ

G. R. Pandelea-Dobrovicescu, Diana Gabriela Dendrinos

Unele studii au stabilit că pacienţii cu diabet zaharat (indiferent de tipul de DZ, sex sau
vârstă) care necesită tratament pentru scăderea glicemiei au risc deosebit de crescut de a dezvolta
patologie cardiovasculară. De asemenea, s-a stabilit că pacienţii diabetici sunt mai predispuşi la
infarct miocardic iar terapia are rezultate mai slabe comparativ cu persoanele non-diabetice. Rata
de reinfarctizare, precum şi morbiditatea şi mortalitatea sunt mai crescute post infarct miocardic la
diabetici, mortalitatea la un an fiind de aproape 50 %.
Diabetul zaharat tip 2 este prezent la 10-30% din pacienţii cu infarct miocardic şi, datorită
dublării incidenţei diabetului pe viitor, reprezintă o problemă majoră de sănătate publică.
Datorită stării protrombotice şi procoagulante cu care se asociază diabetul, despre care se
crede că ar contribui la incidenţa crescută şi prognosticul mai prost după infarct miocardic, ar
trebui instituit un tratament de prevenire a patologiei cardiovasculare, considerată principala cauză
de deces la pacienţii diabetici.
Cuvinte cheie: diabet zaharat, patologie cardiovasculară, infarct miocardic

35. BENEFICIILE ASOCIERII TERAPIEI ENZIMATICE ÎN TRATAMENTUL


AFECŢIUNILOR TRAUMATICE

Daniela Cristovescu, R. Popescu

Scop: lucrarea prezintă eficacitatea asocierii terapiei enzimatice la tratamentele specifice


afecțiunilor traumatice:tratamente sistemice (analgezice, antiinflamatorii, decontracturante,
protectoare articulare, etc.), tratamente locale (comprese şi unguente) sau fizioterapie, precum şi
beneficiile acestei asocieri.
Material şi metode: s-a realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 38 de pacienți. Acestora,
în funcție de traumatismul suferit, li s-a aplicat un tratament specific sistemic şi local, constantă în
tratarea acestor pacienți fiind însă asocierea terapiei enzimatice la tratamentul de bază.
Rezultate: s-a urmărit în primul rând durata de refacere a pacientului şi s-a constat o
scădere a numărului de zile de recuperare. De asemenea, datorita scăderii fibrozării la locul
traumatismului prin acțiunea terapiei enzimatice, sechelele ce apăreau la un interval de timp mai
scurt sau mai lung de la momentul injuriei sunt mai rare (constatare realizata prin urmărirea
pacientului).
25
Concluzii: asocierea terapiei enzimatice la terapia clasică a afecțiunilor traumatice reduce
timpul necesar recuperării şi eventualele afecțiuni sechelare.
Cuvinte cheie: traumatism, terapie enzimatică, beneficiu, recuperare, sechele

36. RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARĂ ÎN SERVICIUL DE URGENŢĂ


PRESPITALICESC

R. V. Coltuc, Ioana Ruxandra Albu, A. Moruz

Lucrarea încearcă să sublinieze importanţa tratării stopului cardio-respirator (SCR) în loc


public şi necesitatea continuă de perfecționare a personalului care lucrează în serviciile de urgenţă
pentru salvarea câtor mai multor vieţii .
Sindromul coronarian acut este o situație ameninţătoare de viaţă prin riscul imediat pe care
îl conferă (blocarea directă a vascularizaţiei miocardului) şi prin complicaţiile ulteriore (tulburări
de ritm maligne care apar în prima oră de la producerea infarctului, ruptura de cord, anevrismul
ventricular).
În lucrarea de faţă se prezintă un sindrom coronarian acut complicat cu stop cardio-
respirator prin tahicardie ventriculară fără puls şi tratamentul de urgenţă în faza de prespitalizare a
acestuia. Este important atât tratamentul infarctului miocardic acut cu ajutorul tromboliticelor, dar
şi prevenirea şi tratarea eventualelor complicaţii amenințătoare de viaţă, ştiind că majoritatea
deceselor din sindromul coronarian acut apar în faza de prespitalizare, în principal prin aritmii
maligne. Manevrele de resuscitare trebuie aplicate cât mai devreme în cursul evoluţiei SCR şi
trebuie însoțite de o medicație corespunzătoare aflate în dotarea ambulanţelor de tip B1, B2, C1,
C2. De aceea trebuie subliniat faptul că un personal medical de urgenţă calificat e crucial pentru
creşterea supravieţuirii pacienţilor care suferă un sindrom coronarian acut.
E cunoscut faptul că bolile cardio-vasculare au o incidenţă foarte mare în România,
ocupând primul loc ca rată de mortalitate.
Cuvinte cheie: stop cardio-respirator, sindrom coronarian acut, tahicardie ventriculară, tromboliză,
servicii medicale de urgenţă

37. PARTICULARITĂŢI CLINICE ŞI TERAPEUTICE ALE PACIENTULUI CU


OCLUZIE INTESTINALĂ

Adriana Bădulescu, Irina Voicheci

Lucrarea îşi propune prezentarea tabloului clinic şi a atitudinii terapeutice nuanţat în


funcţie de particularităţile etiopatogenice întâlnite la pacientul cu ocluzie intestinală.
Diagnosticul ocluziei intestinale cuprinde uneori semne şi simptome nespecifice şi de o
natură foarte variabilă, asociindu-se frecvent cu întârzierea diagnosticului şi, implicit cu
descoperirea bolii într-un stadiu avansat; fapt care te obligă la abord terapeutic foarte variat – de la
un tratament conservator până la o intervenţie chirurgicală agresivă pe un teren biologic foarte
precar.
Cuvinte cheie: ocluzie intestinală, particularităţi clinice, abord terapeutic conservator, intervenţie
chirurgicală paleativă, intervenţie chirurgicală curativă

26