Sunteți pe pagina 1din 29

ANATOM1A OMULUI

~ Despicatura median a a mandibulei apare ca rezultat al lipsei de coalescenta a celor doi muguri mandibulari, drept ~i stang.

Aeeste anomalii fae uneori sa comunice cavitatea bucala cu fosele nazale, deci sa existe a lips a de separare intre calea respiratoare Iili cea digestiva, aspect care ne aminteste de organizarea aparatului de import la unele fiinte din treptele inferioare ale filogenezei.

Exista 0 serie de malformatii congenitale ale fetei care apar mult moo rar: despicatura mediana a buzei superioare, despicatura mediana a buzei inferioare, coloboma, macrostomie (despicatura facials transversala, microstomie asociata cu narina unica (asociatie rara}, despicatura incompleta a buzei superioare si nasului.

Dintii (dentes)

Filogeneza dintilor

Dintii prezentau rnai inainte niste forrnatiuni pieloase sclzoase, care pe marginea orificiuhri bucal sau dezvoltat in asa masura, ca se ridicau deasupra epidermisului ~i au devenit capabili sa insface ~i sa retina hrana, In legature, eu caracterul hranei s-a schimbat ~i forma. dintilor. Forma primara ~i simpla a dintilor e cea coni ca. Dintii conici sunt numerosi ili se fixeaza prin intermediul prinderii de os sau se irnplanteaza in as, sau se situiaza in grosimea tunicii muccase a cavitatii bucaJe ..

La selacieni exista un numiir mare de dinti conici, cateodata uniti in plastine mari plate, identice dupa structura scvamelor placoide a suprafetelor pielii, Marturisire ca, aceste placi sunt derivate ale numerosilor dinti conici, este structura lor interns, unde se vad multiple canale. In cavitatea bucala cand se mi.'jca aparatul maxilar iiii are loc apucarea hranii scvamele placoide sau diferentiat in dintii conici duri, La pestti oscsi in cavitatea bucala exista mal mult de 200 de dinti, irnprastiati pe toata suprafata tunicii mucoase; ei se gasesc chiar ~i in faringe, La amfibii multi din? mid se situeaza pe toata suprafata cavitatii bucale,

La amfibii dintif de forma conica, sunt prins! de suprafata interna si pe marginile maxilarelor, Unii dinti cu radacinile se implanteaza in alveole dentare, La serpii veninosi dint» sunt cu cavitati sau cu santuri, unite cu ducturile glandelor veninoase. Cand ei musca veninul pe canal sau sant se scurge spre rana, Caracteristic pentru reptile este rrurnarul nelimitat de schimbare a dintilor.

La unele vertebrate exista 44 de dinti, localizati in rnaxilare. Fiecare dinte are alveola dentara adancita in os. Dintii s-au difereritiat in incisivi (pentru apucarea ~i taierea hranei}, canini (pentru ruperea hraneilst dint! prernolan :;;i moiari (pentru fararnitarea hranei], La mairnute ~i am nurnarul dintilor s-a redus pana la 32. La rnamifere se coristituie nurnai doua dentitii, indeobste rru au premolari de lapte. Forma coroanei laanirnale e foarte diferita ~i depinde de continutul calitativ al hranei folosite.

Dezvoltarea ontogenetica a dintiIor

Dintii se dezvolta din ectodermul §i mezodermul prirnului arc branhial. Dezvoltarea ontogenetica a dintilor parcurge mai multe etape, ce se desfasoara in cea mai mare parte de-a lungul vietii intrauterine sau incep in aceasta perioada, finalizandu-se dupa nastere, Ultima etapa, cea de eruptie, are lac in mod normal dupa nastere.

Odontogeneza are loc in mai multe faze, dupa cum urmeaza:

1. Cres terea proliferata (proliferare, histodiferen tiere, morfodiferentiere]:

2. Calcificarea;

3. Eruptia dentara.

Omul prezinta doua dentitii, fiind deci difiodoni.

Prima dentitie este raspunzatoare de maturarea elernentelor dentare for-

190

CAPITOLUL IV Aparatul digestiY

mate din prima lama dentara (lama dentara primara). Ea genereaza 32 de dinti: 8 incisivi temporari, 4 canini temporari si 20 de molari (8 ternporari §i 12 permanenti).

A doua dentitie geriereaza 20 de dinti, care provin din a doua lama dentara (lama dentara secundara]: 8 incisivi, 4 canini §i 8 premolari,

Proliferarea

Proliferarea debuteaza in saptamana a 6-a de viata intrauterina, cand celulele bazale din mucoasa stomodeum-ului se multiplica, invaginandu-se In mugurii maxilari, sub forma unei lame epiteliale numita lama bazala eomund sau lama epiieliala primara. Aceasta se dedubleaza in luna a doua in lama uestibulora si lama deniarii primara tepiieliala secundara], Celulele centrale ale lamei vestibulare se vascuolizeaza §i dispar lasand 0 depresiune care formeaza santul vestibular labio-dentar (fig. 80).

Celulele epiteliale din portiunea profunda a larnei dentare primare se multiplica in 20 de zone !ill formeaza mugurii dentari ai celor 20 de dinti ternporari. De pe fata dorsala a acestei lame dentare ia nastere 0 alta lama, care inainteaza posterior in mezenchimul maxilarelor pentru a forma mugurii molarilor permanenti - dintii de completare (la molarul trei, mugurele apare abia la patru ani dupa nastere).

Pe fata interne. a lamei dentare primare apare 0 alta. lama - lama deniara secundara (epiteliala tertiara), din care se formeaza tot prin proliferari ale celulelor epiteliale alti 20 de rnuguri ce vor forma dintii permanent! de inlocuire (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari).

Mugurii primilor molari permanenti se formeaza in luna a patra de viata intrauterine. De-a lungul a 15 luni (din luna a 4-a intrauterine. pana in luna a

10

4

5

2

6

8

7

9

0)

b)

13

11

c)

14

.Fig. 80. Secflune sagitola. prin moldlorul superlorsl inferior in dezYoltare (dupo K. Moore ~i Held):

o] embrion de 6 soptamoni; b) Tnceputul dezvortorn mugurilor denlari 106 soplomcmi; c) lomele epileliole cu mugurii denlori; 1 - buzo svperlooro: 2 - buzo interlooro: 3 . mezenchim; 4 - lorna dentoro: 5· limbo: 6 -lama dentoro: 7- cortHajul primu'lui are branhial (Meckel); 8 . mugure denier; 9 . maxilar infe~or; 10· lama epilelialo primorc: 11 - mugure 01 unui dinte temperer: 12 - lama epilelialo secun-

dora (lorna dentero prlrnoro): 13 - mugure 01 unui dinte permanent; 14 -lama epiteliale tertioro (Iamo dentoro secundoro}.

191

ANATOMIA OMULUI

l Ova extrauterina se formeaza: incisivii (eentrali ~i Iaterali], caninii, premolarii (primi ~i secunzi].

in primul an dupa nastere apar mugurii molarilor secunzi permanenti, in jurul varstei de patru ani se formeaza mugurii molarilor de minte. Asadar, perioada de activitate a lamei dentare incepe in luna a doua intrauterina ~i se continua pana la varsta de 4-5 ani.

Histodiferen tierea

Aceasta perioada debuteaza dupa incheierea proliferarilor celulelor bazale, cand prin multiplicari inegale ale celulelor epiteliale pe fata profunda a mugurelui apare 0 depresiune (la formarea careia participa si mezenchimul]. Faza este eunoscuta sub numele de faza de capsula sau cupa, careia ii urmeaza faza de dopot.

in etapa de histodiferentiere celulele incep sa-s! exercite functiile programate, constand in formarea smaltului, dentinei, radacinii dentare, parodontrului si a gubernaculum-ului deniis (fig. 81).

Formarea smattului

In stadiul de clop at se disting patru straturi de celule epiteliaie:

a} Stratul epiieliai (adamantin) intern este format din celule malte hexagonale cu intensa activitate rnetabolica - ameloblaste. Aceste celule declanseaza diferentierea celulelor mezenchimale din jur in odontoblaste (ce vor forma dentina), osteoblaste (care vor genera tesutul osos alveolar), fibroblaste, cernentoblaste etc. Formarea dentinei determina diferentierea celulelor stratului adamantin intern in ameloblaste care elaboreaza intracelular matricea smaltului, ce se va calcifica dupa parasirea celulei-rnama. Dupa epuizarea functiilor, ameloblaatele degenereaza intr-o masa omogena care va forma cuticula primara a smaltului sau membrana Nasmyth.

b) Stratul iniermediar - constituit din celule scuamoase, este situat intre stratul adamantin intern si reticulul stelat. Stratul interrnediar pare sa joace un rol important in forrnarea smaltului, deoarece el Iipseste in regiunea in care se va dezvolta radacina.

c) Stratul reticului stelai - situat intre precedentele, este format dintr-o retea fibroasa, cu eelule stelate, care secreta un Iichid eu rol trofic ~i protector pentru mugurii dentari,

d} Stratul adamaritiri extern - un singur rand de celule plate care hranesc ameloblastele dupa ee acestea au fost separate de pulpa dentara prin straturile de dentina depuse succesiv,

Formarea dentinei

Dentinogeneza are loc inaintea amelogenezei, pe care 0 conditioneaza. Formarea dentinei debuteaza cu edificarea matricei de colagen (predentina), care ulterior se va calcifica,

Formarea radicinii dentare

La periferia clopotului dentar, celulele epiteliale [stratul epitelial intern unit eu eel extern, se multiplica §i se invagineaza spre interior, catre mezenchim, formand teaca lui Hertwig. Aceasta va initia formarea radacinii,

192

CAPIJOLUL IV Aparatul digesfiv

.smal'

• dentina

papila dentare pulpa dentare

8

13 14

4

2

3

5

9

20

10 12

6

7

5

15

22

23

21

19

Fig .. 81. Reprezentare schemallca a lazelor succeslve de dezvolfare ~rerupfie a unui lnclslv (sectiune sagifaJa, dupCi K. Moore);

oj debutul proliterorii lamei dentare 16 saptomcmi); b) stadiul de mugurs (7 saptomoni): c) stodlulce capsulo 18 saptomcmi) cu debutul formarii organului srncltolul: d) stadiul de elopot '10 soptomani) 01 dintelui temperer ~i de mugure penlru dintele permanent; el degenerorea lomei denlore 114 saptomemi): f) straturile de small ~i dentina 10 28 de sapt6m6ni); g) eruptio incipient6 [sese luni dupo nostere]: h) incisiv temporar complel erupt, incisivul permanent are dejo coroona bine dezvoltoto:

i) sectlune prln dintele in dezvoltere, care evidentlozc strotorlle ameloblostice }i odontoblastice;

1 - lorna den faro; 2 - mezenchim; 3 - mugure dentar; 4 - orgonul smottului; S - papilo dentoro:

6 - mugure 01 unui dinte permanent; 7 - epiteliu adomontin intern; 8 - epiteliu adamanlin extern;

9 - degenerescenta lomei dentme: 10 - reticul stelal; 11 - sac denlor; 12 - pulp6: 13 - os: 14 - leaca lui Hertwig: 15 - epiteliu oral: 16 - odonlobloste: 17 - fibre periodonlale; 18 - 05 alveolar: 19 - dinte permanent: 20 - gingie; 21 - fibre periad.ontale: 22 - coroana cnotornlco: 23 - rod6cina; 24 - orneloblosle: 2S - dentino.: 26 - predentino: 27 - procese odonloblostice: 28 - prisme de smo'[,

La inceput, teaca lui Hertwig prolifereaza orizontal formand diafragma epiteliala, care i§i pastreaza locul fixat in tesutul osos, indicand nivelulla care se va gasi apexuI dintelui complet dezvoltat. Deci pozitia apexului ramane fixa, in

193

ANATOMIA OMULUI

timp ce corcana evolueaza spre suprafata.

Concomitent cu formarea tecii lui Hertwig, din celulele saeului dentar care inconjoara radacina se diferentiaza fibroblaste, osteoblaste ~i eementoblaste. Prin depunerea de cement pe suprafata dentinei radiculare ca si prin formarea si inserarea fibrelor colagene, teaca se perforeaza rezultand aatfel 0 serie de insule epiteliale care persista tot timpul vietii - resturile epiteliale Malassez - eu potential de crestere tumorala,

Formarea perlodontrului

Aparatul de sustinere al dintilor se dezvolta din mezenchimul care incorijoara mugurele - sacul dentar. In masa de mezenchim apar fibroblastele, care vor genera fibrele periodontale, cementoblastele si osteoblastele,

Fonnarea gubernaculum-ului dentis

Gubernaculum dentis este reprezentat de catre coloana de celule epiteliale care leaga mugurii dentari de mucoasa bucala. Coloanele epiteliale cu timpul se atrofiaza transformandu-se intr-un cordon fibres eu un rol important in eruptia dentara, Acest cordon este un ghid in migrarea eruptiva a dintelui,

Morfodifere.n tierea

Morfodiferentierea se caracterizeaza prin aparitia centrilor de crestere a dintilor de la nivelul membranei de jonctiune amelo-dentinara, care dezvolta un numar variabil de cuspizi ~i tubereuli.

Morfodiferentierea debuteaza cu fuzionarea zonelor euspidiene, care nu au 0 crestere proportionala, deoarece nici dimensiunile cuspizilor §i tuberculilor nu sunt cgale, De exemplu, un incisiv central superior are patru centre adamantinogene, care genereaza trei lobuli vestibulari §i cingulum-til, adevarat cuspid hipoplazic,

Calcificarea

Procesul de calcificare [caleifiere] incepe in viata intrauterina §i se terrnina in perioada extrauterina, EI consta in impregnarea cu substante anorganiee a eomponentelor organice din smalt §i dentina,

Depunerile se fae ritmic §i succesiv dinspre profunzime spre suprafata pentru smalt §i dinspre suprafata spre profunzime pentru dentina, progresand apoi spre radacina, Cand coroana este calcificata complet incepe procesul de eruptie.

Procesul de calcificare in cepe in luna a patra intrauterina ~i se incheie dupa ern ptia molarilor secunzi permanenti, la aproximativ 12-14 ani, iar atunci cand erup molarii de minte, la 20-30 de ani. Dentina se mineralizeaza pana Ia 65 %, iar smaltul parra la 96%. Arnbele depuneri se fae interrnitent, eu pauze, ceea ce duee Ia aparitia in cele doua tesuturi a unor linii (striatii], deserise de Owen pentru dentina §i de catre Retzius pentru smalt,

Eruptia dentari

Eruptia dentara este un fenomen de crestere, corelat ell dezvoltarea dintelui, care se desfasoara conform unui tipar genetic. Eruptia reprezinta etapa finala a

194

CAPITOLUL IV Aparatul dlgestlv

odontogenezei, in care dintii formati in grosimea oaselor maxilare, strabat distanta de Ia IocuI unde s-au format pana cand ajung in contact cu antagonistii lor.

Eruptia dentara incepe in momentul cand coroana dentara este compIet forrnata, radacina fiind edificata partial (0 treime pana la maximum jurnatate din lungimea ei]. Ea ar putea fi rezultatul proliferarii pulpei dentare primitive §i a pulsatiilor vaselor acesteia. Concomitent cu deplasarea coroanei are lac §i edificarea treptata a radacinii, care se finalizeaza a data. eu inchiderea apexului (aproximativ la trei ani de la realizarea contaetului eu antagonistii].

Procesul de eruptie dentara incepe la varsta de sase luni prin aparitia primilor dinti ternporari §i se termina la 18-25 de ani [cand erup molarii trei), derulandu-se concomitent cu edificarea radacinilor.

Dintii l§i definitiveaza dimensiunile la 0 varsta cand maxilarele sunt in crestere §i constituie adevarati stimuli pentru dezvoltarea acestora.

In migrarea sa, dintele antreneaza §i sacul folicular care Be rope cand dintele strapunge mucoasa bueala. Sacul coronar se uneste cu mucoasa gingivala formand insertia epiteliala. Sacul folicular periradicular va forma fibrele periodon tale. Acestea, la randul lor reprezinta un stimul constantsi permanent (atat timp cat exista) pentru dezvoltarea sau mentinerea procesului Iosuluil alveolar care se formeaza si dispare odata eu dintele,

De-a lungul filogenezei, eruptia dentara apare pentru intaia oara la reptile a data cu aparitia aparatului de sustinere a dintilor implantati in alveole (dinti teccdonti],

Atat eruptia cat §i tiparul succesiuriii au suferit in cursul filogenezei rnodificari irnpresionante prin transformarea unei inlocuiri nelirnitate intr-una limitata la doua generatii de dinti, temporari ~i permanenti, aspect earacteristic doar marniferelor §i omului.

Eruptia dentara Be desfasoara de-a lungul a trei etape carateristice: preeruptiua (intraosoasd), prefunctionala $ifuncponald.

a) Etapa p.reeruptiva (intraosoasa)

In mometul in care coroana este complet fermata, aceasta l§i incepe miscarea predominant verticala, edificarea radacinii fiind abia inceputa (0 treime pana la maximum 0 jurnatate din lungimea ei).

La ordinea deplasarii stau diferentele dintre viteza de dezvoltare a celulelor din pulpa radiculara prirnara :;;1 viteza de dezvoltare a eelulelor din paradontiul primitiv §i proeesul alveolar. Exista mal multe teorii care cauta sa explice geneza fortelor ce deterrnina eruptia dentara, Dintre acestea amintim teoriile radiculara, pulpara, a createrii diferentiate etc ..

b) Etapa prefuncfionala

In timp ce In etapa preeruptiva rnodificarile procesului alveolar nu au un rol determinant in deplasarea dintilor, in etapa prefunctionala ele tree pe primul loc datorita unor procese de crestere abundenta moo ales Ia nivelul funduhii alveolei. in cursul dezvoltarii procesului alveolar Be dieting doua etape caracteristice: etapa de eruptie a dintilor temporari (§ase luni ~ doi ani si jumatate] §i etapa de eruptie a dintilor permanenti care incepe la sase ani §i se caracterizea-

195

AN.Al0MIA OMIJLln

za prin inchiderea majoritatii suturilor §i incetarea influentei acestora asupra proceselor alveolare care raman dependente exclusiv de eruptia dintilor.

Miscarile dintilor sunt predominant axiale, la care se asociaza deplasari rneziale §i transversale.

c) Etapa functionala

Aceasta etapa este denumita astfel, deoarece dintii intra propriu-zis in functiune , realizand planul de ocluzie. Ascensiunea §i in general, miscarile lor sunt franate de contactele cu antagonietii, pe de-o parte, §i eu vecinii meziali §i 6.\""\:01\ 'P~ d~ alta 'Part"!. Cl:mc:o:ro.\teut are \oc ~i fmalizarea cre~terii radacinii.

Eruptia dintilor temporari

Constituirea dentitiei temporare debuteaza 0 data eu inceputul calcificarii prirnului dinte temporar. Dentitia temporara dureaza pana la eruptia primului dinte permanent. Cele doua momente sunt separate de un interval de aproximativ cinei-sase ani.

Obisrruit, la nastere, mugurii dintilor ternporari se afia in grosimea oasefor maxilare fara ca nici unul dintre ei sa fie prezent in cavitate a bucala (aceasta eventualitate este foarte rarasi este cunoscuta sub numele de dinti natali; dintii natali trebuie diferentiati de cei neonatali, care erup in timpuI primei luni de viata],

Mugurii dintilor temporari nu sunt dispusi (in grosimea oaselor maxilare] asemanator viitoarei arcade dentare datorita diametrelor lor meziodistale rnai mari fata de spatiul disponibil de la acest nivel. Pentru a compensa acest conflict. initial de spatiu, mugurii dintilor ternporari incearca mai multe modalitati de aliniere (plasare). Cele mai pertinente cercetari privind aceste rnodalitati leau efectuat Van Der Linden, Mc Namara ~i Burdi. Ei au descris patru dispozitii (luand in considerare axul mezio-distal]:

La maxilar, incisivii centrali au constant 0 directie perpendiculara pe planul medio-sagital.

Tipul 1: Incisivii laterali sunt paraleli eu centralii, dar in pozitie disto-Iinguala, iar caninii, situati mai distal de laterali, formeaza un unghi de 60° cu pianuI medio-sagital.

Tipul 2: Incisivii laterali sunt meziorotati, iar caninii forrneaza un unghi de 45° cu planul medio-sagital,

Tipul 3: Incisivii laterali plasati distal fata de centrali si in pozitie palatinala, iar caninii sunt inclinati cu 45-60° fata de planul medio-sagital.

Tipu14: Inciaivii laterali ocupa 0 pozitie distala fata de centrali, iar caninii sunt situati in vestibulo-pozitie, aproape paralel cu incisivii laterali.

La mandibula: eaninii realizeaza intotdeauna un unghi de 45° eu planul medio-sagital,

Tipul 1: Incisivii sunt dispusi in "W".

Tipul 2: Incisivii centrali sunt perpendicular! pe planul medio-sagital, iar lateralii se situeaza in pozitie linguala ~i trsor inclinati.

Tipul 3: Incisivii laterali ocupa 0 pozitie linguala fiind usor mai distalizati dedit la tipul precedent.

196

CAPITOLUL IV Aparalul dlgestlv

Tipul 4: Incisivii au 0 dispozitie in "W", insa incisivii laterali se afia intr-o pozitie Iinguaiizata fata de canini.

Cronologia eruptiet dintilor temporari

Durata dezvoltarii unui dinte temporar de la debutul calcificarii coronare pana la edificarea totala a radacinii este de circa 20-25 luni. Toti dintii temporari i~i ineep caldficarea inainte de nastere, in lunile 3-6 de viata intrauterine.

La nastere toate coroanele dintilor temporari sunt edificate, eruptia lor intinzandu-se intre luna a sasea (cand erup incisivii centrali inferiori] §i luna a 30-a [cand erup molarii secunzi).

Secventa eruptiei dintilor temporari a dat nastere la numeroase controverse in literatura de specialitate. Ei erup cate un grup pe semestru, dintii inferiori devansand pe cei superiori eu exceptia incisivilor laterali, De remarcat ca primii molari temporari apar inaintea caninilor, perrnitand in juruI varstei de 18 luni un calaj al ocluziei dintilor temporari.

Incisivii temporari nu-si fac aparitia mtr-o succesiune constanta.

In jurul varstei de doi ani, dintii temporari isi termina eruptia, arcadele ternporare i§i exercita functiile timp de patru ani, pana la aparitia primului dinte permanent, cand incepe constituirea arcadelor mixte.

In literatura de specialitate sunt descrise 0 serie de variatii normale ale eruptiei dintilor temporari care s-ar datora unor factori diferiti dintre care amintim: sexul, varsta mamei, greutatea la nastere, momentul nasterii etc.

Secventa maturarii dintilor temporari dupii Logan si Kronfeld, modificatii

in 1960 de catre Schour, este urmatcarea:

Incisivii centrali inferiori 6 luni 1 /2 Incisivii Iaterali inferiori 7 luni Incisivii cen trali superiori 7 Iuni 1 /2 Ineisivii Iaterali superiori 8 luni Molarii primi 12-161uni

Caninii 16~20 luni

Molarii secunzi 20-30 Iuni

La varsta de un an arcul incisiv este format §i primul molar este erupt. in eruptia sa el lasa spatiu Iiber pentru canin. Acest spatiu se completeazii sase luni mal tarziu. Arcada temporara atinge parametrii definitivi prin eruptia celui de-a! doilea molar, la doi ani ~i jumiitate - trei ani. La aceasta varsta dintii ternporari realizeaza contacte proximale. Intre 4-5 ani apar tremele si diastemele datorita cresterii rapide a maxilarelor, timp in care mugurii dintilor fro ruali permanenii (care ocupa 0 pozitie spre oral) se apropie de frontalii temporari.

Trebuie subliniat faptul ca dintii temporari (spre deosebire de cei permanenti] nu au axe diferite de implantare. Ei prezinta 0 implantare aproape vertic alao Incisivii sunt mai vestibularizati, iar in zonele de sprijin nu se observii curba lui von Spee §i nici eurba lui Wilson. In sfarsit trebuie de mentionat §i faptul eii fetele ocluzale ale dintilor temporari nu adopta dispozitia helicoid ala.

inlocuirea dintilor temporari

Pierderea fiziologica a dintilor temporari este precedatii de reducerea treptata a radacinii acestora (rizaliza fiziologica), care incepe deja la 1-2 ani dupii terminarea cresterii acestor radacini.

197

ANATOMIA OMUtUi

~. A A A

";'\, . : ,! -. '\. .

i'e!.' , .' .. ~ ..

".," '." - ~ ".' \;.~' Li, i.

Fig .. 82. Oentitie decidua

Fenomenul de rizaliza a dintilor temporari recunoaste in etiologia sa doi factori: mezenchimal $i pulpar. Mecanismul rizalizei este foarte complex. In final, rizaliza permite deplasarea mugurilor dintilor de inlocuire (in numar de 20) spre mucoasa bucala concomitent cu pierderea spontana a dintilor temporari, Asadar, prima dentitie cuprinde 20 dinti temporari sau de lapte (dentes decidui s. lactel), care includ 8 incisivi, 4 cnaini si 8 molari, ultimul ocupand Iocul prmeolarilor

din dentitia definitiva (fig. 82, 83).

Eruptia dintilor permanentf

Primordiul constituirii dentatiei permanente este reprezentat de debutul calcificarii primului dinte permanent. Acest moment este separat de eel al eruptiei ultimului dinte permanent de un interval de aproximativ 20 de ani.

Dintii definitivi (dentes permanentes] provin Ia fel din lamelele dentare. La a 5-a luna de dezvoltare intrauterina posterior de germenii (centrii de crestere) dintilor temporari sau de lapte se formeaza organul smaltului al dintilor incisivi, canini §i premolari, in acelasi timp placile dentare cresc inapoi, unde pe marginile lor se pune temelia organelor smaltului molarilor, Urmatoarele etape de formare sunt identice cu cele descrise pentru dintii temporari; germenii dintilor permanenti ee afla impreuna eu dintii temporari intr-o alveola dentara.

Mugurii dintilor permanenti sunt situati in cripte osoase din grosimea oaselor maxilare. Ei sunt dispusi spre oral fata de dintii temporari ocupand pozitii care le perrnite 0 concentrare cat mai mare.

Incisivul central superior permanent se afla intr-o palato-pozitie fata de radacinile centralului §i lateralului temporar. Premolarii nu intampina un conflict de spatiu, deoarece diametrul lor mezio-distal este mai mic decat eel al molarilor temporari, Molarii permanenti ocupa 0 pozitie distala fata de molarul secund temporar, zona dispunerii lor depinzand de dezvoltarea sagitala a proceselor alveolate.

Perioada de formare a unui dinte permanent este cuprinsa intre 6-12 ani, Eruptia unui incisiv permanent incepe la aproximativ 9 ani de la debutul formarii acestuia. Caninul ~i premolarii erup dupa aproxirnativ 12 ani de la inceputul formarii, iar molarul al doilea la 13-14 ani. Cu exceptia molarilor prirni permanenti a carer calcificare poate incepe la nastere, toti ceilalti dinti perrnanenti isi incep caleificarea dupa nastere. Cel de at treilea molar (zis :;:i "maseaua de minte") apare ultimul intre 19-30 de ani.

In literatura de specialitate se vizeaza diferite aspecte ale tennenului de eruptie dentara.

a) Eruptie actioa primara.

Consta in deplasarea efectiva a dintelui in directie a cluzala , Aceasta deplasare se face progresiv, fiind stimulata cu edificarea radacinii. Cand dintele atinge planul de ocluzie, coroana clinica este egala cu coroana anatomica, iar insertia

198

CAPITOLUL IV Aparatul dlgesflv

epiteliald se plaseaza La niuelul coletului anatomic. Pe masura ce dintele participa Ia functiile ADM (aparatului dento-maxilar) apare §i procesul de uzura,

b) Erupiia activd secundard fj1ziologicd).

Cu toate ca procesul de uzura scurteaza lent §i progresiv coroanele dintilor, DVa (dimensiunea verticala de oduzie) ramane nemodificata, deoareee dintele sufera un proces de erupiie actiua lenia p.roportionala cu uzura, cunoscut sub numele de eruptie activd secundara. Asadar, eruptia activa secundara tinde sa compenseze reducerea inaltirnii coroanei clinice. Cand acest proces se desfasoara in limite fiziologice, lungimea radacinii c1inice nu se scurteazd, deoarece au loc depuneri succesiue de cement periapical.

c} Eruptia actioa secundara accelerata (patologicd).

Cand dintele pierde contactul eu antagonistii [prin leziuni coronare, tratamente incorecte sau extractia acestora) asistam la 0 erup{ie actiVd secundard accelerata, care se integreaza in sfera patologicului.

d) Eruptia pasioa.

In perioada de involutie a paradontiului marginal, asistam la deplasarea spre apical a insertiei epiteliale §i a gingiei margin ale cu denudarea consecutiva a radacinilor dentare. 1n aceste situatii, coroana clinica creste In dauna radacinii clinice. Fenomenul este cunoscut sub numele de eruptie pasiva,

e) Erupiia continua.

Eruptia continua este un concept care sustine ca eruptia dentara continua toata viata, chiar §i dupa ce dintele ajunge in contact Cll antagonistii. Acest concept reprezinta de fapt 0 sinteza intre notiunile de eruptie activa [primara §i secundara] si cea de eruptie pasiva,

1) Eruptia precoce. Notiunea de eruptie

precoce vizeaza atat dintii temporari, cat si pe cei permanenti, in primul caz, primul dinte temporar poate erupe Ia sfarsitul lunii a treia, In cadrul eruptiei preeoce un rol aparte il ocupa din{ii naiali [prezenti la nastere], in cazul dintilor permanenti se vorbeste despre eruptie precoce cand primii dmti apar la sfareitul varstei de 4 ani. Prezenta sau eruptia unor asemenea dinti este cunoscuta sub numele de dentia praecox.

rig. 83. Oenll!la (ansambluJ Ie un copil de 6 ani

I . dinle canin temporar; 2 - dinle molar permanent; 3 ·dinte motor decidual.

2

3

199

ANATOMIA OMULUI

B

7

6

5

3

Fig. 84. Dlntii permanenti:

incisivll- 1, 2; canlnl ·3: premolar! - 4, 5; molar! - 6. 7, 8.

2

g) Eruptia iniarziata (ta rdi vii).

Notiunea se utilizeaza cand prirnul dinte temporar erupe dupa varsta de 13 luni sau cand primul dinte permanent erupe dupa varsta de sapte ani. Prezenta sau eruptia unor dinti poarta numele de

fI ~

dentia tarda.

Dintii permanenti, in numar de 32 sunt: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolarisi 12 molari, repartizati uniform pe cele doua arcade dentare (fig. 84, 85).

De-a lungul ontogenezei pot surveni 0 serie de perturbari care produc modificari de forma, nurnar, volum ~i structura ale dintilor.

Tulburarile etapei de proliferare pot conduce la formarea de chisturi foliculare, dinti, tuberculi §1 radacini supranumerare, dinti geminati, fuzionati sau concrescenti, anodontie, cresteri tumorale (odontoame, adamantinoame).

2

3

10

9

200

Ciiteva anomalii congenitale ale dintilor

(fig. 86, 86a, 86b1 86c)

Geminaiia este anomalia prin care un dinte tinde sa se subimparta in doua formatiuni, mal mult sau mai putin bine exprimate (fig. 86, e).

Fuziunea deniara consta in unirea a doi sau mal multi dinti vecini, norrnali sau supranurnerari, in cursul formam %i dezvoltarii mugurilor (fig. 86, d).

Flg.8S. Denli!ie 10 adult (anscmblu)

1 - dinte canin superior; 2 . dinle premolar superior; 3 . slnusul maxilar;

4 - dintele molar III superior; 5 - canalul mand.ibular; 6 - dinlele molar III inferior; 7 - dinlele molar II inferior; 8 - dintele molar I inferior; 9 - dintii premolcrl lnterion: 10 - dintele canin interior.

CAPITOLULIV Aporatul dlgestlv

fig. 86. Anomalii congenltale ale dintllor

oj rneziodens: b) suprotcto ocluzolo cu proerninenje sferice: c) diviziune anormal6

a rQd6cinii; d) fuziune denton']: e) geminalie dentorc: f) concrescento dentoro: g) incisiv lateral (In bob de maz6re): h) dinti Hutchinson; i) perle ~i losete multiple.

b) c)

Concrescerua reprezinta unirea a doi dint]. doar prin cement, fiind de obicei consecinta unor factori de rnicroiritatie, care declanseaza 0 hiperproductie de cement (fig. 86, f).

In etapa de histcdiferentiere pot surveni perturbari care sa impiedice diferentierea unor celule sau sa indues diferentieri incomplete favorizand Instalarea deniinoqenezei imperfecte sau a amelogenezei imperfecie. De asemenea, si In aceasta etapa pot apare odontoame 'ill adamantinoame.

In etapa de morfodiferentiere pot apare dinii conici asernanatori dintilor homodonti, diniii Hutchinson (incisivi ovalari :=;i globulosi, eu axul longitudinal convergent spre linia mediana §i eu margine a incizala In serniluna: apar in sifilisul congenital), diniii Mulbeny [cu fata ocluzala In fagure de miere), microdoniia §i macrodontia.

In etapa de apozitie calcara tulburarile se manifesta sub forma de hipopiazit de smelt sau dentine, perle de emali, distrofii deniare.

o anomalie frecventa este considerata prezenta dintelui incisiv suplimentar sau celui de al patrulea dinte molar. Destul de des se Intalneste lipsa dintelui trei molar, care erupe eu multa intarziere, dupa 18 ani. Cateodata "maseaua de minte" erupe dupa 30-40 de ani. Daca al treilea molar indeobste Iipseste, al doitea e slab dezvaltat; are trei tuberculi in loc de patru 'ill 0 coroana mica.

Unii dint! nu-s situati pe linia apofizei alveolate, ci in partea linguala sau bucala a arcului alveolar defect usor de reparat prin metode ortopedice In perioada eruptiei dintilor.

Anomalii in plasarea diniilor. Dintii vecini pot sa se schimbe cu locul: dintele poate fi situat in afara limitelor arcadei dentare - mai aproape de palatul dur sau vestibulul bueal. Uneori dintii pot erupe in cavitatea nazala, pe palatul dur, in sinus rnaxilaris.

Anomaliile numerice ale diniilor: pot lipsi incisivii laterali superiori, premolarii secunzi. Anomaliile conformaiiei coroanei sau radacinii: se intalnesc radacini alungite §i scurte §i radacini incurbate sub diferite unghiuri. La molari se observa uneori un numar exeesiv de rad acini , precum :=,;i anomalii ale cavitatii pulpare.

d)

e)

f)

, ,

g)

I)

1"1)

201

ANAlOMIAOMUWI

Fig. 860. RodCiclnl dentaTe - varlanle morfologice ~I anomaJii.

Fig. B6b. Anomalii ale lnclslvulul lateral supeior.

oj - rad.acina filiforma recurbotc accentuat spre distal; b) - forma ovoidolc cu cingulum proeminet; c) - caniniform: d) - cuneiform: e). I) . cingulum hipertrofiat ~i ~anj profund pe lola proxirnclo rociculoro (dupo e MQhlereiter. TM. E Dejonge-Cohen)

202

Fig. 86c. Anomalii ale ca,vltCitii pulpare lc molcrul Irel supertor,

CAPITOLUL IV Aparatul dlg.esliv

Generaliti'ti despre dinti ,i organele dentare (fig. 87)

Din\ii (dentes) sunt organe dure, de culoare alba, implantate in alveolele maxilarelor, care participa activ la desfasurarea tuturor functiilor pe care Ie executa acest aparat (masticatie, articularea cuvintelor etc.]. Dispusi pe doua randuri, constrtuie arcade dentare. In gura inchisa arcada maxilara se suprapune de obicei peste cealalta, mandibulara, realizand ceea ce se nurneste "muscatura individuals", sau ocluzia dentara,

De obicei, fiecare dinte prezinta trei parti: coroana, gatul §i radacina, Co~ roana denta.ri (corona dentis) este partea extraalveolara a dintelui, vizibila in cavitate a bucala §i acoperita de srnalt. In timp, datorita contactelor interdentare §i impactelor dento-alimentare coroanele sufera modificari dimensionale §i morfologice datorate fenornenului de uzura, Uneori procesele mentionate pot fi insotite §i de descoperirea partiala sau totala a dentinei,

Se cunosc mai multe notiuni pentru terrnenul de coroana: coroane naturale (pentru naturali) ~i coroane artificiale (pentru dintii confectionati in Iaborator]. La un dinte extras portiunea acoperita de srnalt constitute coroano. anatomica. La un dinte functional implantat in alveola partea vizibila in cavitatea bucala reprezinta coroana clinica (corona clinica). Aceasta poate fi egala, mai mare sau mai mica dedit cea anatornica in functie de nivelul insertiei epiteliale. In cazul unei insertii epiteliale situate la nivelul coletului anatomic spunem ca cele doua sunt egale. Cand insertia este retrasa spre apex si are lac dezvelirea partiala a radacinii acoperita de cement, coroana clinica este mai mare decat cea anatomica, Situatia inversa, cand gingia se insera deasupra coletului anatomic corespunde unei coroane clinice mai mid decat cea anatomica,

Forma coroanelor dentare poate fi asemanata cu diferite corpuri geometriee: pirarnide, prisme, cuburi.

Coroanele prezinta mai multe fete. Acestea sunt denumite dupa directia lor de orientare. Diruii froniali prezinta patru fete axiale (vestibulard, orala, meziaia ~i distald) §i a margine incizald, iar diruii laterali [premolarii §i molarii), cinci fete (patru axiale §i una oc1uzala). Limita mai mult sau mai putin evidenta ce rnarcheaza intalnirea dintre doua fete axiale coronare se numeste linie de trariziiie.

Fetele coroanelor dentare sunt in rna- 9 joritatea lor convexe, cele concave sau plane fiind mai rare.

Relieful coronar este format din relief pozitiv ~i negativ. La randul sau, relieful pozitiv este reprezentat de cuspizi, tuberculi, create de srnalt, iar eel negativ de santuri, fisuri, depresiuni, fosete.

Cuspizii [cuapis dentis) reprezinta extremitatea lib era a unui lob dentar ~j sunt

FIg. 87. Siruciura unui premolar.

1 . sma I!; 2 - dentine: 3 - covitcteo dintelui; 4 - cement; 5" conalul rodocinii dintelui; 6 - oriflciul v6rfului dintelui; 7" rcdoclno dintelui; 8 - colul dintelui; 9 - coroona dintelui.

203

8

2

4

7

5

ANATOMIA OMULUI

proerninente pirarnidale care se proiecteaza pe fetele ocluzale ale dintilor laterali §i pe marginea incizala a caninilor. Cuspizii reprezinta centre adamantinogene care se dezvolta in grupuri de-a lungul ontogenezei.

In functie de situarea lor pe fete le o cluzale , cuspizii sunt vestibulari ,;;i orali (palatinali sau linguali), meziali sau distali. De obicei, la dintii ce prezinta mai mult de doi cuspizi, pentru norninalizarea sau precizarea pozitiei lor este necesara cornbinarea terrnenilor "mezial" sau "distal" cu vestibular" sau "oral" (pal atinal , lingual). De exemplu, molarul prim superior permanent are patru cuspizi: mezio-vestibular (MV), disto-vestibular (DV), mezio-palatinal (MP) ,;;i disto-palatinal (DP).

Tuberculii-dentari sunt formatiuni mamelonate care apar pe fetele vestibulare sau orale molarilor temporari sau permanenti, avand sernnificatia de lobi supranumerari. Ei reprezinta muguri dentari redusi in cursul filogenezei, aparitia lor in dentatiile omului actual putand fi considerate drept fenoroene atavice.

Tubercuiul Carabelli este situat pe fetele palatinale (rnezial] al primilor molari superiori permanent! (50-60% din cazuri) ,;;i ale molarilor temporari secunzi superiori (80%). Mai rar poate apare si la molarii doi ei trei superiori permanenti, Structura paramolara (descrisa de Bolk) reprezinta a proeminenta dispusa mezio-vestibulo-ocluzal, at&t la molarii temparari, cat :;;i la cei permanenti (cand apare). Cand varful acestei structuri este bine definit, se numeste tuberculum paramolare. Daca aceasta apare la molarii doi sau trei superiori sau inferior! (permanenti], este asimilat ca tuberculul Bolk: Aeeasta se poate asocia cu radacini supranumerare (rudiment are sau complet formate), pre cum :;;i cu malforrnatii ale camerei pulpare.

Tuberculum molare, este situat mezio-vestibulo-cervical, la molarii temporari prirni maxilari !ill mandibulari, fiind cunoscutsi sub denumirea de iuberculul Zuckerkandl.

De mentionat ca denumirile ce se atribuie tuberculilor sextum :;;i intermedium situati uneori pe fata ocluzala a molarilor unu sau trei inferiori este improprie, ei fiind in realitate cuspizi supranumerari,

Cinqulum-ul este proeminenta prezenta pe fata orala a incisivilor si caninilor. Unii autori (Firu] il considera cuspid palatinal sau lingual hipotrofiat In cursul filogenezei. Latrou Il defineste ca tubercul gingival sau tubercul cingular.

Crestele de smalt, Pe suprafetele ocluzale (inclusiv pe cuspizi), se intalnesc 0 serie de proeminente de smalt alungite, cunascute sub numele de creste. La dintii urnani se deosebesc mai multe tipuri de creste: creste marginale, creste cuspidiene .:;;i creste ocluzale.

A) Crestele marginale (crista marqinalis] sunt proeminente liniare care se pot observa pe fetele orale ale dintilor frontali (cu precadere la maxilar) :;;1 pe fetele ocluzale ale premolarilor si molarilor, Ele delimiteaza mezial si distal fetele orale ale dintilor frontali :;;i fetele oc1uzale ale premolarilor si molarilor, La dintii Iaterali crestele margin ale prezinta 0 muchie care separa doua versante: unul acluzal (central) care apartine fetei ocluzale interne si altul proximal (periferic) orientat spre dintele vecin, apartinand fetei ocluzale externe.

BJ Crestele cuspidiene,. dupa cum Ie spune si numele, apartin cuspizilor ':;;1 sunt de doua tipuri:

I) Crestele sagitale sau mezio-distale, dispuse in sens mezio-distal, Ele de-

204

CA.PlTOLUL IV A.paratul digestiv

limiteaza vestibular ~i oral fetele ocluzale interne de cele externe. Aceste creste prezinta doua segmente care se intalnesc la nivelul viirfului cuspiduIui: unul mezial ~i altul distal, dispuse angulat eu deschiderea spre cervical.

2) Creste ociuzo-vestibulare (pentru cuspizii vestibulari) §i creste ocluzo-oraie [pentru cuspizii orali). Ele pornesc de pe versantul oc1uzal al cuspidului, intersecteazii creasta sagitala in varful acestuia §i se termina pierdut pe versantul vestibular, respeetiv oral al cuspizilor. Aeeste create sunt alcatuite din doua segmente: ocluzal, cunoscut sub numele de creastd esentiaia [triunghiulara, crista triungularis) ~i vestibular (respectiv oral). Creasta esentiala imparte versantul ocluzal al cuspidului in doria pante: meziala ~i distala.

C) Crestele ocluzale rezulta din succesiunea segmentelor oc1uzale [crestelor esentiale) ale crestelor ocluzo-vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aeeste creste pot fi transversale sau oblice.

1) Crestele transversale sunt dispuse in sens vestibule-oral, fiind perpendieulare pe erestele sagitale. Ele rezulta din unirea a doua ereste esentiale de la doi cuspizi situati fata in fata. Sunt caracteristice premolarilor inferiori la care adancimea santului intercuspidian este foarte mica.

2) Crestele oblice unesc doi cuspizi diametral opusi, fiind situate pe fetele ocluzale ale molarilor superiori. Aceste ereste unesc cuspidul mezio-palatinal cu eel disto-vestibular. Sunt intalnite mai ales la molarul secund superior temporar ~i molarul prim superior permanent. Pot apare ~i la molarii doi ~i trei superiori permanenti,

3) Crestele accesorii au un gabarit mai mie comparativ eu preeedentele, fiind dispuse de 0 parte ~i de alta a crestelor esentiale. Pentru fiecare cuspid al dintilor laterali, in general, exista doua creste accesorii. Embriologic, crestele aceesorii ar putea fi considerate extrernitatile oc1uzale ale lobulilor de crestele ai lobului.

Ejanturile sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe diferite fete ale coroanelor dentare care iau nastere, In general, la unirea a doua suprafete convexe,

~anturi1e prezente pe fetele ocluzale sunt principale ~i secundare. Santurile situate pe fete Ie axiale ale coroanelor sunt cunoscute sub numele de santuri de descarcare.

Saniurile principale (intercuspidiene) sunt denumite ~anturi centrale daca directia lor principala este mezio-distala §i separa cuspizii vestibulari de cei orali, iar daca directia lor principala este vestibulo-orala ~i separa cuspizii meziali de cei distali, atunci li se atribuie numele de saniuri periferice,

$anturile secundare (accesorii) sunt situate pe versantele cuspidiene interne. Aceste santuri sunt situate de 0 parte ~i de alta a crestelor esentiale separandu-le de crestele aecesorii si delimitiind trei lobi de crestere: unul central §i doi laterali,

$anturile de descarcare coboara de pe fetele ocluzale pe cele axale, Ele favorizeaza seurgerea salivei pe fetele vestibulare, orale sau proximate.

Depresiunile sunt elemente de relief negativ sub forma unor adiincituri aIungite abia schitate mai ales pe fetele vestibulare ale incisivilor, caninilor si chiar a premolarilor, marcand delimitarea lobulilor de crestere.

Fisurile sunt adanciri lineare, inguste, extrem de profunde, situate in

205

ANATOMIA OMULUI

grosimea srnaltufui, care uneori ajung pana la TAD. Ele reprezinta locul de ccalescenta a lobilor dentari. In fisuri raman cantonate resturi epiteliale din organul adamantin care nu au rnai avut forta de a produce calcificarea matricei de smalt.

Fosele sunt prezentate doar pe fetele ocluzale §i au aspectul unor depresiuni punctiforme in smalt. Exista doua tipuri de fose:

a) Jose centrale iau nastere la intersectia a doua santuri principale (central §i periferic);

b) Jose marginale (proximale) se formeaza in locul in care un sant principal central intalneste 0 creasta marginala.

Fosetele se aitueaza exclusiv pe fetele vestibulare §i orale. Ele sunt depresiuni mai mult sau mai putin exprimate. Incisivii superiori prezinta adeseori 0 foseta situata la jonctiunea cingulum-ului cu zona concava a fetei palatinale §i cunoscuta sub numele de foramen caecum. Alte exemple in acest sens sunt fosetele situate aproxirnativ la jumatatea inaltimii fetelor vestibulare ale molarilor primi permanents superiori si inferiori.

Coletul dentar. Difereritele macroscopice dintre smalt §i cement ca §i delimitarea macroscopica intre cele doua tesuturi permit cu usurinta vizualizarea separarii dintre coroana §i radacina. Zona in care eele doua tesuturi se intalnesc poarta in general numele de colet,

Notnmea de colet dentar (cervix dentis) defineste in general locul de unire a coroanei cu radacina .. .Jonctiunea amelo-cementara (smalt-cement), corespunde morfologie coletului anatomic (jonctiunea coroanei anatomice cu radacina anatomica]. Coletul clinic este marc at de linia de insertie epiteliala. De-a lungul vietii insertia epiteliala se deplaseaza continuu in sens apical.

Linia coletului [cervicala] echivaleaza cu coletul anatomic §i este linia ce marcheaza limita dintre coroana §i radacina, Aceasta linie este sinuoasa §i inconjoara dintele pe fetele axiale,

Radaci.na dentara (radix dentisj. Termenul de radacina dentara se refera in generalla componenta intraalveolara a unui dinte care este acoperita de cement. Rdddcina anatomicd este portiunea dintelui acoperita de cement cupririsa intre apex §i colet la un dinte extras. Rddacina clinica este decelabila radiologic sau pusa in evidenta prin manopere chirurgicale si reprezinta partea intraalveolara a dintelui, cuprinsa intre coletul clinic §i apex.

Numarul radaeinilor variaza in functie de grupul caruia Ii apartine dintele §i varianta morfologica. Dintii care prezinta 0 singura radacina se numesc monoradiculariei sunt reprezentati de incisivi, canini ~i premolari (cu exceptia prernolarului prim superior), iar cei care au mai muite radacini sunt numiti dinti pluriradiculari (premolarul prim superior si molarii). Exista ljd variatii numerice, In sensul ca unii dinti pot prezenta mal multe radacini decat In mod normal (rddacini supranumerare). Aceste cazuri sunt destul de rare dar apar mal frecvent la molarul trei inferior §i superior. Fe sectiune traneversala, conturul unei radacini supranumerare este aproape circular. La un nivel dat, 0 radacina supranumerara poate fi complet sau incomplet separata,

Radacinile dintilor au forme §i dimensiuni variate. In jeneral au aspect de con cu baza situata cervical. Extremitatea libera a radacinii se numeste apex (apex radicis dentis). Aceasta poate avea diferite aspecte: ascutit, rotunjit, in

206

CAPITOlUlIV Aparaful digestiv

croset, in limba de cIopot etc. Ia nivelul apexului se gaseste orificiul apical (foramenul apical, foramen apicis radicis dentalis) strabatut de manunchiul vasculonerves alcatuit dintr-un filet nervos, 0 arteriolasi 0 venula.

Suprafata radacinilor este neteda, iar uneori prezinta santuri, depresiuni sau creste, Radacinile prezinta axul mare in sens cervico-apical, Acesta poate fi angulat spre vestibular, lingual, mezial, distal, torsionat sau in baioneta,

Regiunea unde radacinile se separa, poarta in general nurnele de furcaiie.

Atunci cand exista doua radacini se nurneste bifurcaiie, iar daca sunt trei radacini - trifurcaiie. Spatiul cuprins intre radacinile dintilor pluriradiculari forrneaza ambrazura interradiculara, iar cel dintre coletul anatomic si furcatia radiculara - trunchiul radicular. Gradul de divergenta dintre doua radacini, echivalat eu unghiul dintre axe le longitudinale radiculare in cele doua treimi cervicale, poate fi pozitiv (axele sunt divergente apical), zero (axele sunt paralele) sau negativ (axe le sunt convergente apical).

in functie de nivelulla care se gaseste functia, radacinile pot realiza raporturi diferite:

.... trunehi scurt, radacinile separandu-se aproape de colet urmand a fi divergente, paralele sau convergente;

... dintr-un trunchi se pot forma doua trunchiuri secundare din care se separa cate doua radacini;

... trunchi mie, cu radacini multiple fuzionate;

... pe 0 conformatie de trunehi eu diferite ramificatii pot apare radacini supranurnerare.

Nominalizarea radacinilor se face prin termeni care precizeaza pozitia lor.

Astfel, exista radacini meziale, distale, uestibulare, palatinale, mezio-uestibulare, disio-uestibulare, mezio-iinquale.

Suprafetele tot ale §i dimensiunile radacinilor prezinta 0 importanta clinica deosebita, deoarece de acestea este legata in mare parte stablitatea §i functionalitatea dintelui. Dintii care suporta forte masticatorii mari (molarii §i mai putin premolarii) au implicit si 0 suprafata radiculara mare pentru ca transmiterea presiunilor la nivelul periodontiului sa se faca pe 0 arie cat mai Intinsa in scopul unei dispersari a forte lor .

Configuratia interna a dintilor. in interiorul dintelui, circumscrisa de dentin a , se gaseste cavitatea pulpara (eavitas dentis), in care este cantonata pulpa deniara (pulpa dentis). Morfologia cavitatii pulpare variaza in functie de dinte, imitand in general forma coroanei acestuia insa la un velum de aproximativ patru-cinci ori mai mie. La dintii monoradiculari se intalnesc caoaati pulpare simple, iar la cei pluriradiculari, cauiuui complexe. Portiunea coronara a cavitatii pulpare se numeste camera pulpara (cavitas coronae) !?i contine pulpa coronara (vulpa coronalis). Radacina confine canalul radicular principal (canalis radicis dentis), in care seafla pulpa radiculara canalara (pulpa radiculariss. Canalul radicular principal se deschide prin foramenul apical in parodontiul periapical.

La cauitatile pulpare simple nu exista 0 delimitare precisa intre camera pulpara f,?i canalul radicular. Limita este virtuala fiind data de un plan perpendicular pe axullongitudinal al dintelui care trece prin coletul anatomic. Extremitatea incizala a aces tor cavitati este reprezentata de coarnele pulpare, care corespund ca numar 10 bulilor 10 bului vestibular (in general, trei). Peretii vestibulari, orali,

207

ANATOMIA OMULUI

meziali ~i distali ai acestor cavitati constituie impreuna pereiii axiali.

Caoitatile pulpare complexe sunt intalnite in generalla dintii pluriradiculari, dar pot apare ~i la monoradiculari. Camera pulpara corespunde grosier coroanei si prezinta un planseu radicular (cervical) cu orificiile canalelor radiculare, un plafon coronar [ocluzal] si peretii axiali (vestibular, oral, mezial .si distan. In ansamblu, camera pulpara are un aspect paralelipipedic, cu planseul ~i plafonul accentuat convexe, cu extensii concave in dreptul coarnelor pulpare si orificiilor canalelor radiculare, Peretti axiali sunt, in general, concavi, La dintii laterali, nurnarul coarnelor pulpare corespunde, in general cu nurnarul cuspizilor.

Canale le radiculare care pornesc din camera pulpara se numesc canale principale. Numarul canalelor radiculare principale corespunde, in general, nurnarului radacinilor, dar exist a situatii (de exemplu, primul molar inferior permanent) care prezinta doua asemenea canale in radacina meziala.

Din canalele principale se pot desprinde alte canale care se deschid in spatiul periodontal (canale secundare colaterale, situate in cele doua treimi cervicale] sau canale care se deschid in spatiul periapical si formeaza delta apicald - canale secundare apicale sau tenninale, situate in treimea apicala. Exista ~i canale secundare (accesorii) care se desprind din canalul principal, urmeaza 0 directie apicala f,?i se reintorc in canalul principal. Intre diferitele tipuri de canale radiculare se pot forma anastomoze [punti pulpare). Canalele secundare intraradiculare unesc doua canale radiculare principale din aceeasi radacina.

Aparitia canalelor secundare colaterale este atribuita unor defectiuni din teaca lui Hertwig, in cursul edificarii radacinii, Numarul canalelor secundare diminua in timp datorita proceselor de calcific are pulpara sau depunerilor de dentina secundara, urmate de obUterarea acestora.

Canalele secundare apar cu 0 frecventa mai mare 1a premolarii ~i molarii inferior; - 53,5% respectiv 44,5% (Kirkham), iar incisivii centrali §i laterali inferiori prezinta cea mai redusa rata de canale accesorii. Buch §i Hulen au demonstrat prezenta acestor canale care se deschid in zona furcatiei la molari in 76% din cazuri.

Cand dintii apar pe arc ada apexurile lor sunt larg deschise. in aceasta faza si In prirnii trei ani de eruptie ei sunt denumiti dirui permanerui tineri, dinii imaturi. De remarcat faptul ca ~i dupa ce radacina s-a edificat complet §i atinge Iungimea defmitiva apexul mai ramane deschis 0 perioada de aproximativ 2-3 ani.

In timp, datorita fortelor de presiune ce se exercita asupra dintilor (in medie 30-40 kg/em2), procesele de resorbtie alveolara sunt compensate partial de o apozitie secundara de cement. Rezultatul acestui proces este devierea foramenului principal fata de adevaratul apex. Dupa J. LIngle, aceasta deviere poate atinge in 50% din cazuri distanta de 2 mm. Concomitent, foramenele secundare pot devia cu valori duble fata de foramenul principal (4 mm).

De remarcat este existenta in aceasta zona a unei stricturi apicale (stramtori, constrictie apicala], situata la extremitatea apicala a canalului radicular principal, la 0 distanta de 0,5-0,7 mm de orificiul apical. De asupra acesteia se situeaza conul dentar, iar dedesubtul ei, conul cementar. Imediat sub strictura, intre aceaata §i conul cementar, se descrie 0 zona intermediara de tranzitie (can de tranzitie] unde se gaseste jonctiunea dentino-cementara,

Pe radiografiile dentare se observa insa 0 alta imagine a foramenului api-

208

CAPITOLUL IV Aparatul digesfiv

cal. Imaginea radicgrafica este diferita de realitate, conul cementar suprapunandu-se eu co nul dentinar.

Pe sectiune transversals, can ale Ie radiculare principale prezinta diferite aspecte. In general se descriu doua tipuri de canale: tubulare §i laminare, fieeare dintre ele prezentand variatii.

Camera pulpara §i canale Ie radiculare, pe masura trecerii timpului i§i redue volumul, data rita depunerii de dentina secundara, La tineri, cavitatea pulpara este mai voluminoasa fiind situata aproape de suprafata exterioara a dintelui, iar structura apicala este slab definita, in timp ce la varstnici cavitatea pulpara este mal redusa, iar structura tinde sa se inchida, Modificarile morfologioe care eonduc la micsorarea volumului pulpar se datoreaza:

.... diminuarii inaltimii camerei pulpare, prin depunere de dentina secunclara Ia nivelul plafonului si planseului. Ca atare, eoarnele pulp are se "retracts" §i devin rotunjite la extremitati, iar orificiile canalelor radiculare l§i redue diametrul;

.... diminuarii largimii carnerei pulpare si canalelor radiculare datorita depunerilor de dentina secundara pe peretii axiali. Uneori, se poate ajunge la obliterarea cornpleta a orificiilor si lumenelor canalare.

S-a mai eonstatat ca:

.... din punct de vedere cantitativ depunerea de dentina secundara nu este egala in toate directiile:

.... procesul este mai intens In regiunea cervicala decat in apropierea fetei ocluzale si se desfasoara mai rapid in sens ocluzo-cervical decat in sens orizontal;

.... cresterea medie a grosimii peretilor axiali ai camerei pulpare este de: 0,3- 0,4 mm la premolari; 0,5 mm la incisivi; 1 mm la molari si 1,2 la canini; .... scaderea medie a inaltimii camerei pulpare la un molar este de 1,5 mm. Cand la un adult se remarca existenta unui apex deschis situatia poarta numele de taurodcntie §i are sernnificatie patologica, In acest caz, camera pulpara are 0 dezvoltare considerabila, iar planseul este situat mult spre apical.

Pulpa. Pulpa deniara (pulpa dentist, cantonata in camera pulpara si canalele radiculare, este un tesut conjunctiv lax, specializat, bogat in vase de sange, limfatice, fibre nervoase si celule. Pulpa se deschide in periodontiu prin orificiul apical sau prin canalele radiculare colaterale. Consistenta pulpei este moale si elastica, iar volumul total al pulpei dintilor permanenti este de aproximativ 0,38 ml.

Din punet de vedere topografic §i chiar functional se disting la nivelul pul-

pei trei zone:

a) pulpa coronara (din camera pulpara] - pulpa coronalis;

b) pulp a radiculara (in canalele radiculare] - pulpa radicularis;

c) pulpa apicala (din zona apicala a canalelor radiculare); ea face tranzitia intre pulpa §i periodontiu,

a) Pulpa coronara cantonata in camera pulpara este bogata atat in celule cat si in elemente vasculo-nervoase, ceea ce ii confera un potential de aparare crescut.

b) Pulpa radicularti contine celule mai purine §i este mai slab irigata, Ea are un metabolism mai lent ~i capacitati de aparare mai reduse. Cu timpul, numarul celulelor scade progresiv in favoarea fibrelor.

209

ANATOMIA OMULUI

c) Pulpa apicala este saraca in celule §i bogata in fibre; seamana ca structura foarte mult cu tesutul conjunctiv periodontal.

Pulpa prezinta 0 zona cenirala si 0 zona periferica. Zona centrala este alcatuita din elemente arteriale til venoase mal largi, fibre nervoase, fibroblaste ~i fibre de colagen aflate Intr-o matrice intercelulara de glue ozamino glue ani.

Zona periferica sau zona odonioqena este alcatuita din odontoblaste (la nivelul jonctiunii predentina - pulpal, 0 zona lipsita de celule ~i 0 zona bogata in celule sub care se aft.§. stratul sau plexul neruos parietal. Zona lipsita de celule se mal numeste §i zona lui Wiel sau stratul bazal a lui Weil. In regiunea coamelor pulpare odontoblastele sunt asezate in pahsada, spre deosebire de suprafetele laterale ale pulpei unde apar intr-un singur strat. Celulele pulpare sunt reprezentate de odontoblaste, fibroblaste, eelule Schwarm ce formeaza teaca de mieiina, celuleie endoteliale care captusesc capilarele, venele si arterele, pericitele §i eelulele mezenchimale nediferentiate, Acestea din urma intra in actiune cand este necesara stimularea aparitiei celulelor de tip fibroblastic sau odontoblastic eu formarea dentinei de reparatie. Alte celule sunt macrofagale, Iimfocitele (cu rol de apararea pulpei), eritrocitele, leucocitele, eozinofilele §i bazofilele care se gasesc in vasele sanguine.

Odonioblasteie sunt celule mid si rotunde in stadiile initiale ~i rnari, in forma de coloana (lungimea 35 urn) In cele ulterioare; in pulp a radiculara ele sunt cuboidale, iar in regiunea apicala sunt plate.

Odontoblastele prezinta prelungiri citoplasmatice continute in canaliculele dentin are denumite prelunqiri odontoblastice (procese odontoblastice saufibrele lui Tomes, care se fntind pana la jonctiunea amelodeniinara). Aproape de jonciiunea amelodentinarti prelungirile se divid In mal multe ramuri terminale.

Fibroblastele sunt celulele cele rnai nurneroase ~i se afla in diverse stadii functionale.

in afara de celule pulpa mal contine fibre de colagen si subatanta fundamentala care inconjoara fibrele §i celulele.

VasCI,!!'anzapa pulpei este asigurata de rarnuri ale arterei alveolate superioare l?i inferioare, precum l?i de ramuri ale carotidei externe, Sisternul venos insoteste sisternul arterial. Cand arterele patrund in pulpa prin orificiul apical, peretii lor devin foarte subtiri. In drumullor catre coroana dau o serie de ramuri colaterale care forrneaza un plex periferic, sub zona odontogena. FJuxuJ sangvin este mai rapid in pulpa decat in alte zone ale corpului, iar presrunea sangelui este foarte malta.

Vasele limfatice au pereti subtiri, forma neregulata ~i sunt mai largi decat capilarele, Inerucuia pulpei este asigurata de nervii care patrund prin orificiul apical ~i dau nurneroase rarnuri terminale. Aceste rarnuri terminate, formate din dendrite mielinizate cat ::)i din dendrite ::ii axoni nernielinizati, care forrneaza plexul nervos parietal situat sub zona odontoblastica. In organul pulpar marur acest plex este vizibil nurnai in plafonul ::ii peretii axiali ai camerei pulpare ::ii in cantitate mai mica in canalul radicular. Din stratul parietal, fibrele nervoase tree in zona odontogeria ~i se terrnina printre odontoblaste Gi in canaliculele dentinare. Majoritatea terminatiilor nervoase pulpare sunt in zona odontogeria s! a coroanelor pulpare. presupunandu-se ca ar avea rol in receptioriarea durerii, Terrninatii nervoase se gasesc in adventicie IIi in tunica rnusculara a vase lor de sange din pulpa centrala, avand rol in contracria ~i dilatarea acestora,

In decursul timpului, pulpa sufera unele modificari regresive, fibroase si uneori devine sediul unor calculi. Modificarile regresive se datoreaza imbatranirii organului pulpar, precum §i leziunilor produse de uzura dentara, carie.

Functiile pulpei sunt: .... de rrutritie;

.... dentinogenetica (depunere de dentina secundara sau tertiara]:

210

CAPlTOLUt IV APOTOlul dlgesUv

III> senzitiva;

III> defensiva (de aparare] - procese de calcificare.

Odontonul- organuJ dentar

Cele doua componente (dintii ~i elernentele de atasare) alcatuiesc odonionul. Asadar, prin odonton sau orqanul deniar (organum de nta Ie) se intelege un complex de tesuturi structurate diferit, dar armonizate morfologic si functional pentru a primi, amortiza si trans mite presiunile masticatorii,

Odontonul ornului actual este format din doua componente:

a) - dentara propriu-zisa (odontiul);

b) - de atasare la oasele maxilare (parodoniiul].

In 1953, la un congres desfasurat la Geneva, Ia propunerea lui Weski s-a adoptat urmatoarea clasifieare a odontonului:

ODONTONUL

~ Odontiul

III> tesuturi dure:

- smalt;

- dentina;

- pulpa dentara,

I ... tesuturi moi:

L___.,.. Parodontiul

III> De sustmere:

- cement;

- os alveolar;

- peridontiu;

III> De aeoperire

- gingia.

Morfologia odontonului in varianta de mai sus se definitiveaza la reptilele mai evaluate, cu exceptia cementului, care apare doar Ia mamifere, unde masticatia se diversified multo Odata cu cementul apar §i fibrele periodontale dento-alveolare.

In scopul intelegerii morfologiei functionale a odontonului vorn faee 0 prezentare detaliata a fiecarei eomponente lin parte.

OdontiuJ

Odoniiul este alcatuit din tesuturi dure [smalt, dentinal, care circumscriu pulpa dentara,

Smaliul, de origine ectodermica [epiteliala) este eel mal! dur "tesut" al organismului, acoperind coroana dentara in totalitate. Are 0 grosime neuniforma, stratul eel mai gros aflandu-se la nivelul cuspizilor (2-3 mm), iar cel mai redus la nivelul coletului anatomic.

Smaltul nu contine celule, eeea ce il face ca din punct de vedere histologic sa nu fie considerat un tesut propriu-zis, Spre deosebire de dentina smaltul are o configuratie ~i 0 grosime definitiva cand dintele erupe.

Deniina forrneaza un nueleu corono-radicular, fiind eel mai volurninos tesut dur dentar. Ea contureaza camera pulpara si canalul radicular. Dentina este un tesut care continua sa se formeze toata viata,

Pulpa dentara este un tesut conjunctiv moale, roz, aderent la peretii den-

211

ANATOMIA OMULUI

tinari, care ocupa camera pulpara si canalul radicular. Ea confine substanta fundamental a, celule, fibre, vase sanguine, Iimfaticesi fibre nervoase.

Smaltul

Smaliul (enamelum), eel mal dur "tesut" al organismului (5-8 pe scara Moohs), acopera coroana dentara, avand deci un rol protector !jli aeigurand forma §i eonturul coroanei dentare. Datorita duritatii sale, este capabil sa reziste fortelor generate in cursul masticatiei.

Smaltul se formeaza in cursul amelogenezei, procesul incepand dupa depunerea catorva micrornetri de dentina la nivelul jonctiunii amelo-dentare,

Smaltul este alcatuit in proportie de 96% dintr-o cornpcnenta anorganic a, sub forma de hidroxiapatita (Ca 10 [P0416 [OHI2l si 0 componenta organic a (enamelina), colagen, lipide :;)i citrati, Smaltul mai contine :;)1 apa,

Dupa Jenkins, ponderea gravimetrica (% greutatej si volumetric a (% volum) a apei, fazei organice §i anorganice din srnalt este urrnatoarea:

Componente sma1t Faza anorganic a Faza organica

Apa

% greutate 96,6

0,8

2,6

%volum

90,9 2,0 7,1

Faza anorqanica este alcatuita dintr-un fosfat de calciu cristalizat sub forma de apatita. Apatitele au formula generala Ca\O(PO)6 ~ simplificata uneori la Ca6(P04)3X' In srnalt, cea mai des intalnita forma este hidroxiapatita (X=OH). Ca forma cristalina apatite le apartin sistemului hexagonal. Culoarea srnaltului variaza de Ia alb la alb-cenusiu dar, datorita transluciditatii sale si prezentei dentinei subiacente apare usor galbui,

Faza orqanica a smaltului are 0 pondere foarte mica (circa 1,3%) care variaza in functie de tipul §l varsta dintelui §i de distanta de la suprafata smaltului, Faza organica confine: proteine (sol u bile si insolubile), colagen, lipide §i citra ti,

Grosimea smaltului este minima in regiunea cervicala jsi este maxima (aproximativ 2,5 mm) pe varful cuspizilor sau marginea incizala. Smaltul este alcatuit din celule specifice - prisrne de enamelina, care se intind de la jonctiunea amelo-dentinara fJAD) la suprafata externa. Fiecare prisma este fermata de patru ameloblaste.

Pe sectiune transversala [perpendiculara pe axul longitudinal) prismele au forma de gaura de cheie sau coada de peste, mult mai frecventa decat eea de potcoava, Corpul prismei (eu 0 latime de 5 ]..lID) este orientat spre oc1uzal, iar coada (cu 0 latirne de 1 pm) spre cervical. Lungimea unei prisme este de aproximativ 9 pm. Smaltul este alcatuit din prisme dispuse radiar pe suprafata dentinei (aproximativ 5 milioane la un incisiv §i 12 milioane la un molar) unite tntre ele printr-o substanta interprismatica,

Directia prismelor este verticals pe suprafata ocluzala, oblica in santuri §i pe fete Ie laterale §i aproape orizontala la colet. Traiectullor este usor ondulat.

Prismele constituie unitatea arhitectonica de baza a smaltului §i sunt for-

212

CAPITOLUL IV AparatuJ dlgesHv

mate din cristale de hidroxiapatita. Acestea au 0 forma de banda, ac sau hexagonala cu 0 lungime de 300-10000 A (in medie 6000 A) §i 0 latime de 400-1200 A (in medie 500 A~.

Fiecare prisma contine cristale, Cristalele din caput prismei aunt orientate dupa axul lung al prismei. Prismele sunt aproape perpendiculare pe JAD §i se curbeaza usor catre varful cuspidului. De asemenea, sunt perpendiculare pe suprafata smaltului in regiunea cervicala,

Fiecare prisma se intrepatrunde cu vecina sa, capul uneia fiind lipit de gatul celei din dreapta sau din stanga .. La exterior prismele prezinta un strat ce contine mai multa substanta organica denumit teaca prismei. Grupurile de prisme se inclina Ia dreapta sau la stanga intr-un unghi trsor diferit decat al grupurilor de prisrne adiacente, ceea ce ar putea eonferi smaltului rezistenta la actiunea fortelor de masticatie, Schimbarea directiei prismelor de srnalt este raspunzatoare de aparitia benzilor descrise de Hunter si Schreger. Benzi luminoase alterneaza cu benzi intunecate atunci cand 0 sectiune Iongitudinala este privita in lumina oblica reflectata. Aceste benzi se intind pe aproximativ 0 jurnatate din grosimea smaltului.

In perioada de edificare a smaltului toate prismele se forrneaza printr-o rata apozitionala zilnica de 4 J-llTI.. Aceste depuneri Titmice apar ca Iinii intunecate :;;1 sunt denumite linii de crestere sau stria pile lui Retzius. In sectiunea transversala a coroanei, aceste linii apar ca cercuri concentrice. Se pare ca striatiile lui Retzius contin mai putine cristale §i deci sunt HnH hipocalcificate.

o parte a smaltului dintilor temporari se formeaza atat inainte cat si dupa nastere, Datorita schimbarii bruste a mediului §i a nutritiei la nastere, in smalt apare 0 linie mai pronuntata denumita Zinia. neonaiala.

Srnaltul din interiorul acestei Iinii reprezinta smaltul format inainte de nastere, acesta fiind mai alb §i cu mai putine defecte decat smaltul format dupa nastere, care se ail:a la exteriorul Iiniei neonatale. Linia neonatala este prezentata Ia toti dintii a carer coroana este la nastere intr-un anumit stadiu de calcificare.

In timpul formam smaltului sau in timpul exercitarii functiei dintilor, pot apare unele defecte in smalt: microlamele, lamele, spatii hipocalcificate §i fisuri,

Smaltul este strabatut in diferite grade de catre ioni si substante din mediul bucal. Astfel, straturile superficiale de srnalt (circa 30 J-llTI.) sunt mai dure ~i mai greu solubile. Ele contin de 5-10 ori mai multe fluoruri, mai mult zinc si plumb :;;10 cantitate mai mica de apa.

In regiunea cervical a a coroanelor dentare la dintii permanenti, jonctiunea amelo-cernentara, JAC (dintre smalt §i cement), se face in zona coletului anatomic. Se cunosc trei tipuri de jonctiune smalt-cement.

a) cementul (embriologie se formeaza mai tarziu decat smaltul) acopera smaltul cervical (60-65%);

b) smaltul se intalneste cap la cap eu cementul (30%);

e) intre smart §i cement ramane un hiatus {spatiu] unde dentina vine in contact cu mediul bucal (5-10%).

S-a afinnat la inceput di smaltul este eel mai dur tesut al organismului,

213

ANATOMIA OMULUI

dar nu toti dintii au smaltul la fel de dur, mill mult duritatea lui variaza in diferite regiuni ale aceluiasi dinte. Aceasta datorita orientarii prismelor, diferentelor regionale de calcificare, precum §i distributiei unor ioni rnetalici.

Dentina

In jurul cavitatii pulpare §i canalelor radiculare, atat la nivelul coroanei cat §i la nivelul radacinii se afia un tesut dur, continuu, care poartii numele de deniirui.

Dentina este eel mai voluminos tesut dur al dintelui (80 % din volumul saul fund acoperita de smalt (la nivelul coroanei) §i de cement (la nivelul radacinii], Dentina are in compozitia sa apa, faza organica §i faza anorganic a [dupa .Jenkins):

Componente de.ntina Faza anorganic a

Faza organica

Apa

% greutate 70 18,9 11,1

% voIum

48,1 28,6 23,3

Faza orqanica este reprezentata de: eolagen, lipide, mucopolizaharide, glicoproteine, peptide, proteine.

Faza anorqanica este constituita din apatite (in principal hidroxiapatita). Dentina prezinta din punet de vedere microscopic 0 structura neomogena, fiind fermata dintr-un sistem de canaiicule care 0 strabat radiar dinspre camera pulpara spre periferie ~i dintr-o substanta fundamentala, intercanaliculara [perieanaliculara), mineralizata, mill putin dura decat smaltul, Canalieulele comunica intre ele prin canalicule secundare. Canalieulele au un traiect ondulat, se ingusteaza Ia periferie si sunt mai numeroase in dentina coronara, Cu varsta, diametrul Iumenului canalicular scade, Canaliculele sunt strabatute de prelunqiriie odontoblastelor descrise de Tomes, care le-a etichetat incorect drept fibre, Odontoblastele (dentinoblaste) sunt celule pulpare dispuse in palisada Ia periferia pulpei, Functia lor principala este dentinogeneza. Exista mill multe tipuri de dentina: predentina, deniirui primara (dentina de invelis si dentina globulara], depusa In timpul odontogenezei, deniina secundara care se depune in tot cursul vietii ~i contribuie la diminuarea volumului camerei pulp are ~i canaIului radicular :;i dentina tertiara (de iritatie], care apare sub actiunea diferitilor factori, de obicei patologici. Intre prelungirile adontoblastelor si peretii canaliculelar exista limfa dentara, Dentinogeneza are loc inaintea form ani smaltului si cuprinde doua faze: formarea rnatricei de colagen §i depunerea fazei anorganice in matrice,

Matricea fermata initial de catre odontoblastele aflate la periferia pulpei nu este mineralizata §i se numeste predeniirui (matrice dentinara nemineralizatal. Structural este similara osteoidului. Odontoblastele secreta proteine Ia partea apicala a celulei si de-a lungul prelungirilor celulare aflate in canaliculele dentinare, Calcific are a apare prin depunerea de cristale pe suprafata §i interiorul fibrelor de colagen, Zilnic se depune 0 cantitate de predentina, iar cea fermata in zona anterioara se mineralizeaza ~i devine dentina matura,

In timpul perioadei de dezvoltare a coroanei .!}i de eruptie a dintilor, zilnic

214

CAPlTO.LUL IV Aparatul dlgestlv

se formeaza aproximativ 4 urn de dentina. Dupa ce dintele atinge planul de oc1uzie :;;i devine functional, rata de depunere a dentinei descreste la aproximativ 1 uru/zi. Aceste depuneri zilnice sunt vizibile microscopic sub forma unor linii de crestere denumite liniile lui von Ebner, dupa numele celui care le-a descris,

Dentina este alcatuita din 70% substanta anorganica sub forma de cristale hidroxiapatita, 18-20% substanta organica sub forma de colagen :;;i mid cantitati de proteine liIi 10-11% apa, Este mai putin dura decat smaltul, dar este rnai dura ca osul sau cementul. Are a culoare galbuie, iar radiografic apare rnai radiotransparenta decat smaltul si mai radioopaca decat pulpa. Dentina, usor elastica, permite impactul masticator fani fracturarea smaltului,

Dentina primara alcatuita din dentina de invelis, dentine. globulara :;;i dentina primara (in proportie de 80%); la nivelul acesteia fibrele de colagen sunt mai mid in diametru !?i cu rnai multe defecte decat in dentina de invelis.

Deniina de inuelis are a grosime de 150 pm si este situata la nivelulJAD.

Fibrele de eolagen continute au un diametru de 0,1-0,2 um, spre deosebire de fibrele de colagen din restu! dentinei primare care au un diametru de 50-200 urn, Dentina de invelis este mai putin mineralizata si are mai putine defecte.

Deniina globularii prezinta defecte de mineralizare, deoarece calcosferitele globulare nu au fuzionat eorect. Aceasta dentin a contine suprafete rnai putin mineralizate intre calcosferite. Acestea sunt cunoscute sub numele de spaiii inierqlobulare. Canaliculele dentin are tree fara intrerupere prin aceste zone, indicand un defect de mineralizare §i nu in forrnarea matricei, Dentina globulara apare mai ales in cazul deficientei de vitamin a D.

Dentina primara este caracterizata de continuitatea canaliculelor dentinare de la JAD la pulpa si de liniile de crestere care indica 0 depunere ritmica zilnica de aproximativ 4 pm. Dentina primara se formeaza pana cand dintele atinge planul de ocluzie ~i i~i in cepe functia, dupa care debuteazii forrnarea de dentina secundara.

Deniina secundarii se edifica mai lent dedit cea primara printr-o depunere ritmica zilnica de aproximativ 1 pm, Se pare ca aceasta incetinire a procesului de depunere a dentinei impiedica obliterarea pulpei. La molari, dentina secundara se depune mai mult pe plafonul :;;i planseul camerei pulpare decat pe peretii axiali, rezultand astfel 0 protectie a coarnelor pulpare.

Dentina teriiarii (de iritatie, reactive. sau de reparatie) se formeazii in locurile in care sunt activate odontoblastele datorita proceselor de uzura dentara, cariilor sau procedeelor restaurative.

Dentina tertiara poate fi depusa rapid rezultand a dentina neregulata, cu canalicule rare si accentuat ondulate ~i cu posibile incluzii de celule (odontoblaste, fibroblaste, celule ale sangelui] sau se depune lent, realizand 0 dentina mai regulata, asemanatoare dentinei prim are sau secundare. Cu timpul, structura dentinei tertiare seamana tot mai mult cu a osului, de aceea rnai este numita §i osteodentina, Dentina tertiara nu trebuie confundata eu dentina sclerotica ce reprezinta a dentinii preexistenta alterata structural.

Predeniina reprezinta banda de dentin a nou fermata la jonctiunea dentina-pulpa, care inca nu s-a mineralizat. Poate avea 0 grosime de 4 pm in tirnpul formarii dentinei primare ~i de 1-1,5 ]..lll1 in timpul formarii dentinei secundare. Mineralizarea acestei benz! incepe la jonctiunea dentina-predentina §i deoarece

215

ANATOMIA OMULUI

predentina se transforrna in dentina, se formeaza 0 noua banda de predentina,

o alta clasificare a dentinei este in functie de localizarea ei fata de canaliculele dentinare. Canaliculele dentinare pornesc in unghi drept fata de JAD adapostind prelungirile odontoblastelor. Raportul dintre suprafata JAD:;;i suprafata pulpara este de 5/1. Deci, canaliculele sunt mai rare la nivelul JAD §i In plus, au un diametru rnai mic (Lpm] dedit la nivelul jonctiunii pulpo-dentare (3-4 urn). Raportul dintre numarul canaliculelor de la nivelul JAD si cele de la nivelul jonctiunii pulpo-dentare este de 4/1.

Cercetarile au dernonstrat ca exista rnai multe canalicule In dentina eoronara decat in cea radiculara. Aceste canalicule trimit ramificatii colaterale (microeanalicule sau microtubuli), care pomesc in unghi drept din canaliculul principal §i se pot termina fie in canaliculul principal adiacent fie in dentina intercanaliculara. Aceste microcanalicule contin ramificatiile proceselor odontoblastice.

Asadar, in functie de Iocalizare fata de aceste canalicule, dentina poate fi pericanaliculara inconjurand canaliculele dentinare §i dentina intercanaliculara localizata intre canaliculele dentinare sau, mai exact, intre zonele de dentina pericanaliculara,

Deniina pericanaliculara [intracanaliculara, peritubulara) este prezenta In tot volumul dentinei, eu exceptia dentinei din vecinatatea pulpei. Dentina pericanaliculara este eu aproxirnativ 40% mai mineralizata decat dentina intercanaIiculara. in unele zone poate oblitera complet canaliculele dentinare, de exemplu in apropierea JAD, acoperind eoarnele pulpare, si in radacina, Dentina in care canaliculele sunt cornplet obliterate se numeste deniina sclerotica sau transparenia. Ea creste cantitativ cu varsta f,ii se pare ca dezvoltarea ei reprezinta un mecanism de protectie a pulpei, scazand permeabilitatea §i prevenind iritatea acesteia in zonele de uzura, fractura sau carie a smaltului,

Deniina iniercanaliculara este alcatuita dintr-o matrice organica de colagen tip I §i cristale de hidroxiapatita. Este mai putin mineralizata decat dentina pericanaliculara §i sufera mai putine schimbari in decursul vietii.

La nivelul radacinii, imediat sub cement, se afla a zona de dentina granulara numita stratul granular al lui Tomes, care se intinde de la JAC (jonctiunea amelo-cernentara) 1a apexul radacinii, Se pare ca geneza acestuia se datoreaza coaleseentei portiunilor terminate al canaliculelor dentinare.

.Jonctiuriea amelo-dentinara are mai multe caracteristici:

.. prezinta creste care maresc suprafata de contact dintre smalt si dentina; .. prezinta terrninatiile canaliculelor dentinare (fisurile);

.. ramificatii ale canaliculelor dentinare.

Dentina prezinta 0 oarecare permeabilitate, cresterea acesteia datoranduse mai multor factori, prin care forma conica a canaliculelor dentinare, sisternul de ramificatii colaterale, dispozitia prelungirilor odontoblastelor ceea ce duce la aparitiavzoneior moarte".

In cursul vietii, dentina sufera modificari determinate de procesele de uzura den tara, carii ~i sectionare a canaliculelor dentinare. Aceste modificari se manifesta sub forma unor zone moarte, zone de scleroza §i dentina tertiara sau de reparatie,

216

CAPITOLULIV Aparatul digesflv

Cementul

Cementul radicular (cementum) este un tesut mezenchimal calcific at care acopera dentina radacinii anatomice cu exceptia orifieiului (foramenului) apical. Este de culoare alb-galbuie, si spre deosebire de smalt nu eate lucios. Microscopic exista doua tipuri: primar (acelular) si secundar (celular], Distributia celor doua tipuri de cement este variabila: jumatatea cervicala a r.iidacinii este mai bogata in cement acelular iar cea apicala in cement celular, Cementul celular se depune la suprafata celui acelular, care are 0 grosime de 10 pm. Grosimea stratului de cement in jumatatea cervicala a radacinii variaza Intre 15 §i 60 urn iar in treimea apicala si in zona furcatiilor 150-200 pm, Cementul acopera intreaga suprafata a radacinii §i are douii functii importanie: inchiderea canaliculelor dentinare si fixarea fibrelor periadoritale pe suprafata sa. in 60-65% din cazuri cementul acopera srnaltul pe a zona redusa, in 30% din cazuri se intalneste cap la cap eu smaltul ~i in 10-15% din cazuri iritre cement si smalt ramane un hiatus.

tn formarea cementului sunt implicate celulele stratului epitelial intern care stimuleaza formarea dentinei radiculare §i apoi a stratului de cement intermediar pe suprafata radacinii in fibrele periodontale. Cemenioblastele, care se diferentiaza din fibroblastele spatiului periodontal, incep sa formeze cement de-a lungul suprafetei radiculare prin depunerea uriei matrici de colagen care apoi se mineralizeaza.

Matricea cementoida se formeaza similar cu formarea osului din osteoid §i a dentinei din predentina, Unele cementoblaste se incorporeaza In cementul format injurul lor §i devin cernentocite.

Cementocitele din profunzimea cementului sunt poliganale §i au mai putine organite. De asemenea in profunzime ele dispar treptat avand drept rezultat aparitia lacunelor.

Cementul este depus in timpul dezvoltarii ~i prezinta Iinii de crestere similare eu cele din as, dentina si smart. El confine 0 cantitate mai mica de minerale decat osul sau dentina ~i deci este mai putin dUL

Apozitia de cement se face predominant in regiunea apicala contribuind astfel la mecanismul compensator de eruptie dentara continua, consecutiv proeesului de uzura, Remodelarea alveolei se face prin neoapozitie de cement §'i neoformare de as. Principala functie a cementului este asigurarea ancorarii fibre lor periodontale.

Nutritia cementului se face predominant dinspre spatiul periodontal ~i mai putin dinspre pulpa,

Cementul dentar se deosebeste de tesutul osos fiindca in timp ce osul se restructureaza continuu toata viata (procese de apozitie - resorbtie) in cement resorbtiile sunt mult mai rare. Adaptarea lui la functii se face doar prin apozitie de tesut nou format. Aceste aspecte au 0 mare importanta clinica (in ortodontie] uncle schimbarea pozitiei unui dinte se face pe seama tesutului osos cu 0 rezistenta mai mica.

Matricea organics a cementului este alcatuita din colagen ~i condroitin - sulfat iar cornponenta mineral a este hidroxiapaiiia.

El este depus de stratul inferior al celulelor epiteliale ale tecii radiculare sub forma unei foite subtiri, Unii autori utilizeaza pentru acest strat termenul

217

ANATOMIA OMULUI

de strat cemenioid: Cementul primar este alcatuit dintr-o proteina (enamelina) spre deosebire de cemeniul celular care este alcatuit din colagen. Acest strat este similar stratului de smalt aprismatic de pe suprafata coronara a dintelui. Deoarece se calcifica pe 0 distanta mai mare decat cernentul celular sau dentina, are o consistenta rnai dura.

Dupa formarea completa a stratului de cement acelular inoepe forrnarea cementului celular sau secundar de catre cementoblastele diferentiate din ftbroblastele spatiului periodontal. Aceasta are 0 grosime de 15-60 urn in regiunea cervicala si de 150-200 pm in regiunea apicala,

Cemeniul celularcontine celule numite cementocite, care se afla in lacunele din interiorul cementului, Ele se afla In numar mai mare in regiunea apicala, Unele dintre aceste celule au prelungiri care sunt situate in canalicule ~i vin in contact cu cementocitele adiacente. Celulele din apropierea suprafetei au organite precum: aparat Golgi, reticul endoplasmatic rugos, mitocondrii etc.

Cementul celular contine fibre de colagen. Manunchiurile de fibre necalcificate de la suprafata cementului sunt asociate cu functia de fixare a fibrelor periodontale si sunt denumite fibre exirinseci ale cemeniului.

Cementul celular seamana structural cu osul dar spre deosebire de acesta nu contine vase de sange, nervi, canale haversiene sau Volkmann care la tesutul osos reprezinta canalele de nutritie, Cementul celular este lipsit de sensibiiiiate ~i are 0 capacitate mai mare de a rezista resorbtiei decat osul. Desi mai multe vase de sange se afla in apropierea suprafetei cementului, nici unul nu patrunde in cement.

Cu varsta, suprafetele relativ netede ale cernentului devin mai neregulate daterita calcificarii unor manunchiuri de fibre periodontale in locul fixarii lor in cement. Acest proces are loc mai ales aproape de zona apicala, La varste inaintate, depunerea continua a cementului in zona apicala poate obtura orificiul apical. Resorbtia cementului este 0 caracteristica a imbatranirii lui. Dupa inceperea acestui proces, cernentul se poate depune ell. defecte, form and linii de depunere inversate ceea ce ar sugera finalizarea procesului de resorbtie .;;i incepurui procesului de apozitie,

Suprafata cementului apare perforata datorita numeroaselor fibre periodontale perforante care se insera pe intreaga suprafata a radacinii, Manunchiurile de fibre de colagen ale cementului sunt mai numeroase decat cele ale osului alveolar propriu-zis, dar, atat pe dinte cat ~i pe suprafata osului stabilindu-se un nivel similar de fixare. 0 caracteristica a suprafetei cementului este capacitatea de resorbtie. Aceasta particularitate a resorbtiei .;;i a apozitiei este de 0 importanta clinica deosebita deoarece permite mobilizarea dintilor fara pierderea invelisurui protector al radacinii. UnB cercetatori sustin ca un factor autoinvaziv din cement contribuie la rezistenta sa, altii cred ca rezistenta se datoreaza absentei vascularizatiei cernentului. 0 alta cauza poate fi legata de distributia fibrelor periodontale perforante pe suprafata cernentului. Cementul se va resorbi asemanator dentinei in timpul inlocuirii dintilor temporari. In acest caz resorbtia radacinii (rizaliza fiziologica) este considerata un proces normal, fiziologic, datorita eruptiei dintilor permanenti, Suprafete de resorbtie se pot obtine .;;i ca rezultat a1 deplasarii dintilor sau al ocluziei traurnatice.

In cementul imbatranit pot apare cementiculi, care, asemanator denticulilor, pot fi liberi, atasati sau inchisi. Au 0 forma rotunda sau ovalara si pot apare si 1a 0 persoana tanara dupa 0 trauma locala,

218