Facultatea TRANSPORTURI

Departamentul Telecomenzi şi Electronică în Transporturi

PROIECT SISTEME DE DIRIJARE

A TRAFICULUI FEROVIAR

Profesor indrumator: Student:

Ș.l.dr.ing. Gheorghiu Andrei Badiu Maria Alexandra

Grupa:8413

-2016-2017-
 Cuprins
PROIECT SISTEME DE DIRIJARE .................................................................................... 1
A TRAFICULUI FEROVIAR................................................................................................. 1
Tema proiecului .......................................................................................................................... 3
Introducere ................................................................................................................................. 4
Schema bloc ................................................................................................................................ 6
Detecţia materialului rulant ....................................................................................................... 8
Senzorii infraroşu ...........................................................................................................................8
Receptor IR.................................................................................................................................. 10
Transmiţătoarele şi receptoarele radio cu modulaţie de frecvenţă ........................................... 11
Descrierea funcţionării................................................................................................................ 12
Alimentarea echipamentelor ...................................................................................................... 13
Descrierea microcontrolerului ATmegal6 ................................................................................ 15
Interfaţa elementelor de execuţie cu microcontrolerul .......................................................... 15
Interfaţa pentru comanda semnalizării luminoase ..................................................................... 16
Interfaţa pentru comanda motorului de barieră ........................................................................ 19
Interfaţa pentru comanda semnalizării acustice ........................................................................ 20
Blocul de alimentare al echipamentelor ..................................................................................... 22
Interfata pentru detectarea defectiunilor la bariera .................................................................. 23
Interfața pentru comunicare bloc decizie-opertor ..................................................................... 24
Interfata pentru comunicare operator-mecanic......................................................................... 28
Schema logica de programare .................................................................................................. 30
Schema electrica ....................................................................................................................... 37
Modelarea fiabilităţii instalaţiei ............................................................................................... 39
Generalităţi ................................................................................................................................. 39
Definirea noţiunii şi a indicatorilor de fiabilitate ........................................................................ 39
Bibliografie:............................................................................................................................... 43

2
Tema proiecului

Să se proiecteze un sistem de acționare a barierei la trecerea la nivel cu calea ferată.

Sistemul va conține atât calea de comandă, cât și cea de contrl. Sunt obligatorii următoarele:
 Comandă barieră: automată, prin interfatare cu blocul de linii automat sau de la un
operator;
 Verificare funcționare bariere: orice defecțiune se semnalizează la operator și se
anunță și la mecanicul de la locomotivă;
 Evitarea răspunsurilor false și analizarea răspunsurilor eronate;
 Se vor analiza aspectele care țin de fiabilitatea sistemului realizat;
 Soluțiile alese trebuie justificate, se vor prezenta avantaje si dezavantaje

Elemente de proiectare:
 nn=5
 np=5
 ng=17
 no=15
 vmin=50km/h
 vmax=160km/h
 Ltren= 25 vagoane
 Uretea=17 V
 Uop=12 V
 Dist. Bariera st/dr=20 km

3
Introducere

În prezent, accidentele de la trecerile la nivel automate sunt din ce în ce mai frecvente.

Capitolul de faţă propune o soluţie pentru modul de operare al trecerilor la nivel. Soluţia
presupune detecţia automată a materialului rulant prin intermediul unor senzori. Aceştia
lucrează în domeniul de unde infraroşii, formând "bariere" peste calea ferată. în momentul în
care un vehicul feroviar trece prin dreptul senzorilor, barierele IR sunt obturate şi astfel se
realizează detecţia acestuia. Schema de principiu a instalaţiei este prezentată în figura 1.
Apropierea materialului rulant de secţiunea barierei este detectată cu ajutorul a patru
senzori (SI, S2, S3, S4) plasaţi de o parte şi de alta a căii ferate. Pentru sensul X-Y de
deplasare a trenului, acesta este detectat de senzorii SI şi S2, iar pentru sensul opus de
senzorii S3 şi S4. Deschiderea barierei se produce imediat după ce vehiculul feroviar
părăseşte intersecţia cu drumul rutier, fapt detectat de senzorii S5 (pentru sensul Y-X) şi S6
(pentru sensul X-Y).
Senzorii S1 S4 sunt plasaţi la o distanţă de 3 km de trecerea la nivel pentru a se putea
asigura intervalul de timp de siguranţă de minim 30 secunde (intervalul de la închiderea
completă a barierei până la ajungerea trenului în dreptul trecerii la nivel), în timp ce S5 şi S6
la doar 10 m (se asigură reluarea rapidă a circulaţiei rutiere după eliberarea trecerii).

Figura 1 - Schema de principiu a instalaţiei

Exemplu:

V=160 km/h; d=3 km ( distanta de la senzori la bariera);

t=d/v= 3/160=0,018 h= 67,5 s ( timpul necesar pentru inchiderea circulatiei rutiere, pana la
sosirea trenului)

t=67,5 s (8s + 29,5s eliberare cale ferata + 30s actionare bariera in cond. de siguranta)

4
 Presupunând că trenul circulă cu o viteză maximă de 160 km/h, el va parcurge spaţiul
de 3 km într-un timp de 67,5s. Acest timp este suficient pentru a se comanda punerea în
funcţiune a instalaţiei (se ia în considerare şi intervalul de 8 secunde dintre începerea
semnalizării luminoase şi coborârea barierelor), fără a se neglija însă intervalul de siguranţă
precizat anterior.
În momentul detecţiei trenului la oricare din cele două capete, conducătorii de autovehicule
rutiere sunt avertizaţi de semnalele luminoase roşii care clipesc alternativ. Această
semnalizare esţe declanşată de trecerea trenului prin dreptul primului senzor, la trei kilometri
de barieră. în plus, pentru o avertizare completă, se conectează o sonerie şi din acest moment
circulaţia rutieră este interzisă. După 8 secunde, microcontrolerul comandă închiderea barierei
prin intermediul unui circuit cu relee care controlează un motor. Pe cumpenele barierei sunt
montate două unităţi luminoase roşii clipitoare pentru a întări caracterul restrictiv, precum şi
pentru a asigura o mai bună vizibilitate a zonei trecerii la nivel pe timp de noapte. Acestea
sunt aprinse o dată cu acţionarea motorului barierei.

Trenul are 25 de vagoane; un vagon are lungimea de 26.8 m. In consecinta, trenul va

avea lungimea de 731m (cu locomotiva si dist intre vagoane).

L. tren=25*26.8+41(dist v)+20(locom.)=731 m

Daca trenul va circula prin dreptul intersectiei cu drumul rutier, cu viteza maxima,
bariera va fi coborata pentru 16,44 s.

t=0.731/160=0.004 h=16.44s

Daca trenul va circula prin dreptul itersectiei cu drumul rutier, cu viteza minima(in
cazul unor restrictii de viteza), bariera va fi coborata pentru 52,63 s.

t=0.731/50=0,014 h=52,63s

5
Schema bloc

Fig. 2 Schema bloc a instalatiei

Schema bloc a instalaţiei este reprezentată în figura 2. Aceasta cuprinde următoarele

blocuri funcţionale principale:
 Bloc detecție tren-intrare/iesire: - are rolul de a detecta vehiculele feroviare care se
găsesc în apropierea trecerii la nivel şi de a comunica informaţia către blocul de
decizie si actionare prin unde radio. În acest scop, ele sunt echipate cu senzori IR (câte
două perechi pentru fiecare sens) conectaţi la transmiţătoare radio (Ei, E2).
 Bloc decizie si acționare: este compus din microcontrolerul ATmegal6, circuitele de
recepţie radio (Ri, R2) şi interfeţele de comandă a elementelor de execuţie (becurile de
semnalizare, sirenele electronice şi motoarele care acţionează semibarierele).
 Detective autovehicule pe cale: detecția se va face cu ajutorul unor perechi de senzori
IR. Acestia vor fi amplasati astfel incat sa fie detectate autovehiculele de pe ambele
sensuri de circulatie rutiera.
 Bloc acționare barieră: în momentul în care senzorii detectează material rulant pe
calea ferată, comunică informația catre blocul de acționare barieră, iar aceasta începe
procesul de coborâre a barierei.
 Detecție defectiuni: detecție defecțiuni barieră (ridicare/coborâre)-cu un sensor de
greutate amplasat pe catargul barierei; defecțiuni semnale luminoase( voltmetru
amplasat in paralel cu becurile);defectiuni semnale acustice( microfon pentru
interceptarea difuzorului);

6
  Comandă operator/mecanic: orice defecțiune detectată se trensmite pentru a se lua cea
mai buna decizie si evitarea oricărui posibil răspuns eronat/fals.

 Echipamentul din barieră - este alcătuit din circuitele de execuţie pentru:

• semnalizarea luminoasă de pe indicatorul rutier;
• semnalizarea luminoasă de pe cumpenele semibarierelor;
• semnalizarea acustică;
• închiderea cumpenelor semibarierelor.
Instalaţia foloseşte tensiunea disponibilă în sistemul energetic naţional
(230Vc.a./50Hz), care este redresată şi stabilizată de blocurile de alimentare (BA) pentru a
obţine tensiunile de:
• 5 v c.c. (blocul de decizie si acționare);
• ±12 V c.c. (echipamentul din barieră)

7
Detecţia materialului rulant

Senzorii infraroşu

Sesizarea prezenţei de material rulant în apropierea trecerii la nivel se realizează

cu ajutorul unor senzori care emit/recepţionează radiaţie în domeniul infraroşu.
Razele infraroşii se întind între partea vizibilă şi microunde ale spectrului
electromagnetic (figura 3). Razele infraroşii au o gamă a lungimii de undă care se
întinde de la lumina roşie până la lumina violetă, astfel:
• IR-A: 700 nm - 1400 nm - scurte, aproape de lumina vizibilă;
• IR-B: 1400 nm - 3000 nm - medii;
• IR-C: 3000 nm - 10000 nm - lungi.

Fig.3. Spectrul electromagnetic

În aplicaţiile de transmisie cu IR se foloseşte domeniul cuprins între 750 nm şi 950

nm. Infraroşul este utilizat în sisteme cu rază mică de acţiune, în care costul şi complexitatea
semnalului procesat de receptor trebuie să fie minimizate. In cazul de faţă, senzorii sunt
plasaţi în mediu deschis, astfel încât trebuie să se ţină cont de perturbaţiile cauzate de lumina
naturală sau cea incandescentă (produsă de semnalele din lungul căii ferate). Conexiunea cu
infraroşu întrebuinţează niveluri de transmitere a puterii optice relativ înalte şi operează cu un
interval relativ limitat în ceea ce priveşte valorile lungimilor de undă.
Emiţătoarele şi receptoarele IR sunt montate pe stâlpi a căror amplasare şi înălţime au
o importanţă deosebită pentru buna funcţionare a sistemului. Trebuie amintit faptul că

8
materialul rulant al căilor ferate se compune din mai multe tipuri de vagoane, fiecare având
caracteristici constructive diferite. Dintre aceste tipuri, o atenţie specială se acordă vagoanelor
platformă, având suprastructura formată dintr-o platformă continuă realizată de obicei din
material lemnos. Ele se situează la limita inferioară din punct de vedere al înălţimii, valoarea
acesteia regăsindu-se în altitudinea stâlpilor (aproximativ 1 m).
De asemenea, se ţine cont şi de spaţiul liber dintre vagoane, aspect prezent mai ales
la trenurile de marfa. Presupunând că emiţătorul şi receptorul IR sunt plasaţi unul în faţa
celuilalt (bariera IR este perpendiculară pe şine), la trecerea materialului rulant prin dreptul
senzorilor aceştia detectează alternativ cale ocupată/liberă. Acest lucru conduce la o situaţie
de incertitudine în ceea ce priveşte închiderea circulaţiei rutiere pe trecerea la nivel şi este
inadmisibil. Soluţia este reprezentată de plasarea perechilor de senzori astfel încât unghiul
dintre barierea IR şi calea ferată să fie de aproximativ 45°.
Emiţătorul IR constă dintr-o diodă tip TSAL6200. Aceasta este o diodă emiţătoare în
infraroşu de înaltă eficienţă care foloseşte tehnologia GaAlAs (Galiu-Aluminiu-Arsenic). în
comparaţie cu diodele GaAs (Galiu-Arsenic), aceste emiţătoare produc o radiaţie mult mai
puternică raportat la aceeaşi lungime de undă. Pentru arseniura de galiu, AsGa, X este 900
nm. Adăugînd aluminiu, AlxGai-xAs, lungimea de undă poate fi micşorată pînă la 780 nm.
Tensiunile directe la curent mic sunt aproximativ egale cu cele corespunzătoare tehnologiei
standard, aşa încât aceste diode înlocuiesc cu succes vechile emiţătoare.
Caracteristici principale:
• putere foarte mare a radiaţiei;
• fiabilitate mare;
• tensiune directă mică;
• convenabilă pentru operarea în curenţi mari de impuls;
• capsulă standard T-1% (diametru 5 mm);
• unghiul de jumătate de intensitate de ±17°;
• lungime de undă maximă 940 nm.
Aplicaţiile includ unităţi de control la distanţă cu cerinţe ridicate de putere, sisteme
de transmisiune "free-air", detectoare de fum.

9
Receptor IR

Funcţia de receptor IR este asigurată de circuitul TSOP2230WE1. Acesta suportă

majoritatea codurilor de transmisiune, având frecvenţa purtătoare de 30 kHz. Caracteristicile
sale principale sunt:
• detector şi preamplificator într-o singură capsulă;
• filtru intern pentru frecvenţa PCM (Pulse-Code Modulation);
• ecranare îmbunătăţită împotriva perturbaţiilor câmpului electric;
• compatibil TTL şi CMOS;
• consum de energie redus;
• protecţie împotriva luminii naturale;

Schema bloc este următoarea:

Fig.4. Receptor IR

Circuitul este realizat astfel încât impulsurile nedorite de la ieșire cauzate de zgomote
sau semnale perturbatoare să fie evitate. în acest scop, sunt folosite un filtru trece-bandă, un
integrator şi un etaj de control automat al câştigului (AGC - Automatic Gain Control).
Reperele după care se disting datele de semnale perturbatoare sunt: frecvenţa purtătoare,
lungimea şirului de biţi şi ciclul de lucru. Semnalul de date trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
• frecvenţa purtătoare trebuie să fie apropiată de frecvenţa centrală a filtrului trece-
bandă (30 kHz);
• lungimea şirului de biţi trebuie să fie de 10 cicluri/tren de impulsuri sau mai mare;
• după fiecare tren de impulsuri care este între 10 şi 70 de cicluri un decalaj în timp de
cel puţin 14 cicluri este necesar;

10
 • pentru fiecare tren de impulsuri mai lung de 1,8 ms un decalaj de timp corespunzător
este necesar la un anumit moment al fluxului de date; acesta trebuie să fie de cel puţin
4 ori mai lung decât trenul de impulsuri;
• până la 800 trenuri de impulsuri scurte pe secundă por fi recepţionate continuu.

Atunci când un semnal perturbator afectează circuitul, acesta poate recepţiona în

continuare semnalul de date. Totuşi, sensibilitatea este redusă la un nivel la care să nu apară
impulsuri neaşteptate. Câteva exemple de perturbaţii blocate de receptorul IR sunt:
• lumina solară, precum şi cea produsă de becurile cu incandescenţă;
• semnale continue la orice frecvenţă;
• semnale produse de lămpile cu fiuorescenţă cu modulaţie înaltă sau joasă.

Transmiţătoarele şi receptoarele radio cu modulaţie de frecvenţă

Funcţiile de transmisie şi recepţie radio sunt implementate cu ajutorul circuitelor

integrate TX1, respectiv RX1. Acestea sunt circuite pentru transmisie şi recepţie radio în
domeniul frecvenţelor foarte înalte, atingând viteze de până la 10 kbps.

Caracteristici principale:
 frecvenţe standard: 173,225 MHz şi 173,250MHz;
 alte frecvenţe disponibile (în funcţie de cerinţe): de la 151,300 MHz la 173,250 MHz;
conforme cu standardele radio ETSIEN 300 220-3 şi ETSI EN 301 489-3;
 viteze până la 10 kbps cu 25 kHz distanţă între canale;
 rază de acţiune de până la 10 km

Modulele TX1 şi RX1 combină ecranarea eficientă cu filtrarea internă pentru a

minimiza radiaţiile parazite. Acestea sunt adecvate pentru legături fără fir unu la unu sau
multi-nod cu viteze mici unde este nevoie de o rază de acţiune mărită. Printre aplicaţiile
acestor circuite se numără: sisteme de siguranţă în interiorul clădirilor, monitorizarea unor
procese industriale de la distanţă şi reţele de date.

11
 Caracteristici ale transmiţătorului (TX1):
 modulaţie NBFM (Narrow Band Frequency Modulation - modulaţie de frecvenţă cu
bandă îngustă) la 10 kbps;
 poate opera între 2,2 V şi 12 V, la un curent de 9,5 mA;
 conţine un regulator pentru o stabilitate îmbunătăţită şi rejecţia zgomotului cauzat de
sursă;
 randament al puterii foarte bun;
 facilitate de activare circuit.

Caracteristici ale receptorului (RX1):

 poate opera între 2,7 V şi 12 V, la un curent de 12 mA;
 conţine un regulator pentru o stabilitate îmbunătăţită şi rejecţia zgomotului cauzat de
sursă;
 sensibilitate de -116 dBm;
 indicaţia de putere a semnalului primit în gama >80 dB;
 facilitate de activare circuit;
 pierderi ale oscilatorului local mai mici de -60 dBm.

Descrierea funcţionării

Pentru a se cunoaşte direcţia din care soseşte trenul (capătul X sau Y), sunt utilizate
două perechi transmiţător-receptor care lucrează pe frecvenţe diferite. Astfel, în capătul X se
montează perechea TX1-151.300-10/RX1-151.300-10 lucrând pe frecvenţa de 151,300 MHz,
în timp ce în capătul Y este implementată perechea TX1-173.200-10/RX1-173.200-10 care
utilizează frecvenţa de 173,200 MHz. în ceea ce priveşte senzorii din barieră (aceştia
detectează eliberarea secţiunii barierei de către tren), conectarea lor la microcontroler se face
direct, nefiind necesare alte circuite auxiliare.

12
Alimentarea echipamentelor

Schemele de alimentare pentru echipamentul de detecţie, precum şi pentru restul

instalaţiei, se construiesc pe baza unor circuite integrate specializate în stabilizarea de
tensiune. Circuitele integrate, împachetate în capsule cu număr redus de terminale, conţin
practic toate blocurile necesare unui stabilizator: elementul regulator serie (ERS), sursa de
tensiune de referinţă, amplificatorul de eroare tensiune (AEU), circuit de limitare a
curentului de ieşire şi circuit de limitare a temperaturii chip-ului. Sursa de 5 V (curent
continuu) este asigurată de stabilizatorul de tensiune reglabilă LM117 (figura 5). Acest
circuit integrat este un stabilizator de tensiune pozitivă şi poate debita un curent de până la
1,5 A. Toleranţa tensiunii de ieşire este garantată la valoarea de 1%, producătorul
asigurând și protecție la scrtcircuit.

Fig. 5. LM 117

13
 Schema completă a echipamentului de la emisie este prezentată în figura 6. Instalaţia
cuprinde cei patru senzori IR din cele două capete, precum şi sursa de alimentare cu tensiune
stabilizată(3V curent continuu).

Fig. 6. Schema de la emisie (senzorii de la distanță)

14
Descrierea microcontrolerului ATmegal6

ATmegal6 este un microcontroler CMOS de 8 biţi de mică putere bazat pe arhitectura RISC
AVR îmbunătăţită. Dispune de un set de 131 instrucţiuni şi 32 de registre de uz general. Cele 32 de
registre sunt direct adresabile de Unitatea Logică Aritmetică (ALU), permiţând accesarea a două
registre independente într-o singură instrucţiune.

Interfaţa elementelor de execuţie cu microcontrolerul

Releul este un dispozitiv electromecanic care transformă un semnal electric într-o

mişcare mecanică. Este o componentă cu rol de comutare, fiind format din:
 un electromagnet cu o armătură fixă pe care se bobinează înfăşurările;
 armătură mobilă, care pune în mişcare contactele;
 set de contacte electrice.
Aceste dispozitive sunt utilizate pentru a comanda circuite care au nevoie de
curenţi mari cu ajutorul unor circuite de comandă care operează la curenţi mult mai mici.
Releele sunt de douătipuri:normal dezexcitate(căzute) şi normal excitate (atrase). Schema
prezentată în figura 4.14 foloseşte un releu normal căzut. Atunci când ieşirea microcontrolerului
este în stare "high", tranzistorul se deschide şi releul este alimentat între +12V şi masă. Aceasta
înseamnă că prin bobină circulă un curent electric şi va fi produs un câmp magnetic care mişcă
armătura pentru a închide un set de contacte. Când alimentarea nu mai este prezentă, cade fluxul
magnetic din bobină şi se produce o tensiune înaltă. Această tensiune poate defecta tranzistorul
de comandă şi de aceea este conectată o diodă de protecţie de-a lungul bobinei pentru a
scurtcircuita vârfurile de tensiune. Rezistenţa de 10k are rolul de a limita curentul dat de
pinul microcontrolerului în baza tranzistorului.

Fig. 7. Circuitul prin care se comanda un releu cu ajutorul microcontrolerului

15
 Releul folosit in acest proiect este FTR-K1 0012

Interfaţa pentru comanda semnalizării luminoase

Circuitul, prezentat în figura de mai jos este simplu şi eficient, constând doar din două
tranzistoare, două condensatoare şi patru rezistenţe. Din aceste considerente, consumul de energie
este redus. Frecvenţa de clipire a lămpilor este controlată de rezistenţele R 2 şi R3. Cele două
tranzistoare formează un multivibrator astabil.
Multivibratoarele sunt generatoare de semnal dreptunghiular. Ele se mai numesc şi circuite
basculante astabile deoarece ieşirea lor nu are o stare stabilă. Ea comută cu o anumită
periodicitate între două nivele, maxim şi minim, de obicei între o valoare apropiată de tensiunea
de alimentare şi respectiv 0 V.
La cuplarea tensiunii de alimentare ambele tranzistoare au tendinţa de a intra în saturaţie
datorită curentului de bază asigurat prin rezistenţele R 2, respectiv R3. Dar, deoarece în practică
parametrii tranzistoarelor nu sunt niciodată perfect identici, unul dintre ei, fie acesta Qi, intră mai
repede în saturaţie. Prin urmare, tensiunea din colectorul lui Qi scade brusc la 0 V. Acest impuls
trece prin Ci şi se aplică în baza lui Q2. în consecinţă, tranzistorul Q2 se blochează. Dar, după o
perioadă de timp dată de valorile R3 şi Ci, condensatorul Ci se încarcă prin R3. Când tensiunea pe
condensator atinge o valoare de 0.6 - 0.7 V, tranzistorul Q2 se deschide şi intră rapid în saturaţie.

16
 Fig. 8. Circuitul pentru comanda semnalizării luminoase

Caracteristici tranz 2N3904:

17
 Caderea tensiunii pe colectorul lui Q2 de la +12V la 0V determina prin C2 aplicarea
unui impuls care coboara la zero potentialul bazei lui Qi, blocandu-l.
Dupa un timp dat de valorile R2,C2, condensatorul din baza lui Qi se incarca si Qi se
deschide din nou, ceea ce duce la blocarea lui Q2 s.a.m.d., intrarea in conductie a unui
tranzistor determina blocarea celuilalt.
Rezistentele R1 si R4 controleaza curentul care trece prin filamentele celor doua
becuri,considerand ca acestea se alimenteaza la 12V/20W.
P=U*I
P=20W; U=12 V
I=P/U; => I=1.66 A
Astfel, rezultă valoarea rezistenţelor Ri şi R4 ca fiind:
U=R*I
R=U/I => R=12/1.66=7.22 Ω (8 Ω- valoare catalog)
Frecvenţa de clipire a lămpilor este determinată de valorile condensatoarelor Ci şi C2,
respectiv de rezistenţele R2, R3 astfel:
 se calculează timpul de blocare al unui tranzistor, folosind următoarea
formulă:
t = 0,69 *C2*R2 = 0,69 * 10 * 10-6 * 73 * 103 = 0,5[s]
 se calculează perioada totală ca fiind:
T tot = 2*t = 2*0,5 = l[s]
 se determină frecvenţa:
f=1/T =>F=1 Hz

Circuitul se închide prin contactul de releu A3, prin care se comandă punerea în
funcţiune a semnalizării rutiere.
Tensiunea inversă bază-emitor a celor două tranzistoare este doar 6 V, ceea ce
înseamnă că alimentarea la 12 V poate distruge aceste componente. în acest scop, se introduc
în circuit diodele Dj şi D2.Schema este identică pentru becurile de pe cumpene, cu deosebirea
că acestea sunt de tipul 12 V/6 W. Voltmetrele sunt conectate in paralel cu becurile de pe
cumpene pentru a determina o eventuala defectiune.
Fiabilitatea componentelor: becurile de pe cumpene au un rol foarte important.
Defectarea acestora se poate produce din cauza numarului finit de ore de functionare. Odata
atins acest prag, acestea vor inceta sa mai functioneze, necesitand inlocuirea acestora.

18
Interfaţa pentru comanda motorului de barieră

Bariera este operată automat prin intermediul unui motor de curent continuu alimentat
dintr-o sursă stabilizată.
Motorul de curent continuu a fost inventat în 1873 de Zenobe Gramme prin
conectarea unui generator de curent continuu la un generator asemănător. Astfel, a putut
observa că maşina se roteşte, realizând conversia energiei electrice absorbite de la generator.
Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici şi bobinele polare concentrate care
creează câmpul magnetic de excitaţie. Pe axul motorului este situat un colector ce schimbă
sensul curentului prin înfăşurarea rotorică astfel încât câmpul magnetic de excitaţie să exercite
în permanenta o forta fata de rotor.

Fig. 9. Circuitul de comandă a motorului

Inchiderea şi deschiderea cumpenei instalaţiei se realizează prin schimbarea sensului

de rotaţie al motorului. în acest scop, se utilizează două relee electromagnetice care conţin un
electromagnet şi o armătură mobilă. Iniţial, motorul este oprit (poziţia contactelor este cea din
figura 4.17). Pentru a închide bariera, se comandă alimentarea releului Ai, ceea ce conduce la
atragerea acestuia. Ca urmare, contactul acestui releu (notat identic) îşi schimbă poziţia şi
conectează potenţialul pozitiv (+12 V) la borna 1 a motorului, care este acum alimentat pe
circuitul:
+12 V – A1, 1 - motor - A2 -12 V

19
 După închiderea completă a barierei contactul CIB (contact închidere barieră) închide
circuitul între 5 V şi masă. Această tensiune este aplicată pe un pin al microcontrolerului, care
comandă decuplarea alimentării.
Deschiderea cumpenelor se produce imediat ce trenul eliberează trecerea la nivel prin
alimentarea releului A2, ceea ce duce la conectarea prin contactul propriu a potenţialului
pozitiv pe borna2 a motorului.Acesta este alimentat prin circuitul: +12 V-A2-motor- A1 –12V,
fapt ce determina rotirea in sens invers fata de prima situatie. In mod similar, cand bariera a
ajuns in pozitie vertical(deschisa) contactul CDB(contact deschidere bariera) determina
decuplarea alimentarii.

Fiabilitatea componenetelor: in ceea ce priveste functionarea motorului barierei, acesta

va inceta sa mai functioneze in momentul in care gradul de uzura al echipamentelor este
foarte ridicat. Pentru evitarea acestui inconvenient se fac revizii saptamanale.

Interfaţa pentru comanda semnalizării acustice

Acest montaj (figura de mai jos) foloseşte un difuzor pentru a-i avertiza pe
conducătorii de vehicule rutiere în legătură cu închiderea circulaţiei. Cuplarea alimentării se
face prin intermediul contactului de releu A4. Schema este formată dintr-un vibrator astabil
realizat cu două tranzistoare complementare (Q14 şi Q15) a cărui frecvenţă este modulată cu
ajutorul unui oscilator de relaxare realizat cu un tranzistor unijoncţiune (Q13).
Frecvenţa impulsurilor generate de astabil este aproximativ 1 kHz, putând fi
modificată din condensatorul C14. Tranzistorul Q14 (npn cu Si) poate fi oricare din tipurile
BC107, BC108, BC109, BC171, BC172, BC173. Sursa sonoră este un difuzor cu impedanţa
de 8 Q.
Oscilatorul de relaxare cu TUJ produce o tensiune în dinţi de fierăstrău pe
condensatorul C13 cu o frecvenţă în jur de 2 Hz. Această tensiune este aplicată prin R32 pe
baza lui Q14, producând modulaţia în frecvenţă. Ca urmare, se obţine în difuzor un sunet
asemănător cu cel produs de o sirenă.

20
 .

Fig. 10. Circuitul sirenei de avertizare

Ua= 6 V; U0=12 V; => t=100*103*10*10-6* 0.69=0.69

Uc=6 V. (C13)

Microfon

Microfonul determina o eventuala defectiune la sirena instalatiei de avertizare

acustica.In momentul instalarii s-au luat in calcul eventualele distorsionari ale semnalului si a
fost setat un anumit prag.

Microfonul folosit: Microfon MEMS - INMP401 (ADMP401)

Aceasta placa de dimensiuni mici are incorporat

microfonul MEM ADMP401. Unul dintre avantajele acestei
placi este modul de amplasare al microfonului in interiorul unei
carcase. Asta inseamna ca placa se poate fixa astfel incat doar
microfonul sa iasa dintr-o carcasa.

21
 Amplificatorul pe placa are un castig de 67. Iesire AUD a amplificatorului va genera
jumatate din Vcc (Vcc/2) atunci cand nici un sunet nu este receptionat. Amplificatorul
produce o iesire varf la varf de aproximativ 200mV atunci cand microfonul se afla la un brat
lungime si receptioneaza un volum normal al conversatiei. Deci iesire AUD poate fi usor
conectata la convertorul ADC al unui microcontroller sau placii Arduino.

Specificatii:

 -3dB roll off la 100Hz si 15kHz

 Tensiune de alimentare: 1.5 - 3.3VDC
 Putere la iesire: 40mW
 SNR de -62dBA

Fig.11 Schema electrica a microfonului

Blocul de alimentare al echipamentelor

Sursa de 12 V/ 24 V necesară pentru alimentarea becurilor de semnalizare (12 V) şi

a motoarelor barierei (între +12 V şi -12 V) foloseşte circuitele integrate LM7812
(stabilizator de tensiune pozitivă ), respectiv LM7912 (stabilizator de tensiune negativă).
Schema prezentată în figura 12 mai conţine două redresoare monofazate dublă alternanţă
(puntea formată din 4 diode), condensatoarele de filtraj Cn, Cig şi condensatoarele de
decuplare pe ieşire C19, C20, respectiv C21, C22.

22
 Fig. 12. Sursa 12V

Interfata pentru detectarea defectiunilor la bariera

Senzor IR

Pentru aceasta interfata s-a optat pentru un Kit 2

senzori IR linie digital QTR-1RC pentru a detecta
eventualele autovehicule stationate pe calea ferata.

Schema electrica:

Fig.13 Schema electrica a senzorului IR

23
Senzor de greutate

Instalatia de ridicare/coborare a semicumpenei se poate defecta,de asemenea. Pentru a

preveni acesta situatie, s-a montat un sensor de greutate pe catargul semicumpenei. In
momentul in care aceasta este coborata, greutatea ei este receptata de acest sensor, care va
transmite la microcontroller informatia ca bariera a fost coborata. In sens contrar, trimite
informatia ca bariera nu a fost coborata.

Schema electrica:

Fig.14 Schema electrica a senzorului de greutate

Interfața pentru comunicare bloc decizie-opertor

Comunicarea se realizeaza cu ajutorul fibrei optice multimod. Existand semnale

diferite, atat pe intrarea in microcontroller, cat si pe iesirea acestuia, vom avea nevoie de un
media convertor.

Fig.15 Schema bloc media concertor

24
 Fibrele optice sunt folosite pe scară largă în domeniul telecomunicațiilor, unde permit
transmisii pe distanțe mai mari și la lărgimi de bandă mai mari decât alte medii de
comunicație. Fibrele sunt utilizate în locul cablurilor de metal deoarece semnalul este
transmis cu pierderi mai mici, și deoarece sunt imune la interferențe electromagnetice.
Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicații și rețele deoarece este
flexibilă și poate fi strânsă în cabluri. Este deosebit de avantajoasă pentru comunicații pe
distanțe mari, deoarece lumina se propagă prin fibră cu atenuare mică în comparație cu
cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea de distanțe mari cu doar câteva repetoare. În
plus, semnalele luminoase propagate în fibră pe fiecare canal pot fi modulate la viteze de până
la 111 gigabiți pe secundă. Fiecare fibră poate transmite mai multe canale independente,
fiecare folosind o altă lungime de undă a luminii (multiplexare cu diviziune a lungimii de
undă).

Un miez de fibra multimodala transmite mai multe moduri simultan (pentru

simplificare - fascicule cu aceeasi lungime de unda). Propagarea acestor fascicule creeaza o
dispersie modala, care scade semnificativ distanta si viteza maxima de transmisie. Mai
simplu, semnalul se extinde in timp deoarece viteza de propagare a sa nu este aceeasi pentru
fiecare fascicul in parte, acestea parcurgand distante diferite intre transmitator si receptor,
rezultand in unghiuri diferite de reflectie.

Distanta dintre bariera si operator este de 20 km. In consecinta, vom folosi 9

repetitoare de semnal, deoarece raza de transmisie este de 2 km.

Instiintarea operatorului

Blocul de decizie, in cazul unei defectiuni va trimite un mesaj pe displayul

operatorului. Dupa ce mesajul a fost primit, operatorul trebuie sa apese un buton pentru a
confirma receptionarea acestuia. In caz contrar, buzzer-ul va emite un semnal de alarma.

Diplay LCD

Pentru afişarea caracterelor alfanumerice (consacrate sau definite de utilizator),

utilizarea dispozitivelor de afişare cu cristale lichide (LCD) în format matricial este modul cel
mai comod şi mai răspândit. Fiind o aplicaţie complexă, managementul datelor afişate trebuie
asigurat de un microsistem (cu microprocesor sau microcontroler).

În lucrarea de faţă se va folosi un afişaj LCD tip L2432 (Seiko), ce permite afişarea
caracterelor alfanumerice în format matricial 5x7, pe două linii, cu câte 24 de caractere pe
linie.

25
 Dispozitivul de afişare se conectează la microsistemul pe care îl deserveşte prin
intermediul magistralei de date DB0~7 (bilaterală, se pot scrie/citi date în/din controlerul
dispozitivului de afişare) şi prin intermediul a trei linii de control, astfel:

- RS - selecţie registru (Register Selection). Semnalul de pe această linie selectează

tipul registrului intern din controlerul dispozitivului de afişare (registru de date sau registru de
instrucţiuni); 2

- R/W - citeşte/scrie (Read/Write). Semnalul de pe această line precizează dacă

operaţiunea cu registrele interne ale dispozitivului de afişare este scriere sau citire;

- E - autorizare (Enable). Semnalul de pe această linie activează sau dezactivează

conectarea controlerului dispozitivului de afişare la microsistem (pentru transmiterea de date
sau de instrucţiuni).

Pentru alimentarea dispozitivului de afişare sunt prevăzute două linii: VDD (conectată
la o tensiune cu voloarea tipică 5 V) şi VSS
(conectată la masă – GND).

Mai există o linie notată VLC -

tensiune de comandă cristale lichide (Liquid
crystal driving voltage). Tensiunea pe această
linie variază între 0 şi VDD. Funcţie de
valoarea acestei tensiuni, se va controla
contrastul afişajului. Dacă linia este lăsată în
aer (neconectată), pe afişaj nu apare niciun
caracter, chiar dacă toate celelate condiţii de
programare şi semnal sunt corect îndeplinite.

26
 Controlerul dispozitivului de afişare realizează secvenţele de semnale necesare
controlului panoului cu matricile de afişare de tip 5x7 puncte, conform poziţiilor pe care
trebuie scrise informaţiile.

Pe display se vor afisa mesajele cu defectiuni la sistemul de semnalizare si inchidere al

barierei.

Modulul RFID
Identificare prin frecvenţă radio (Radio-Frequency
Identification sau RFID) este o metodă de identificare
automată care se bazează pe stocarea şi regăsirea datelor
la distanţă, folosind dispozitive numite etichete RFID (
tag RFID) şi transmiţătoare RFID. Tehnologia necesită o
cooperare a unui aparat cititor de RFID cu eticheta RFID.
O etichetă RFID este un obiect mic sau foarte mic (sub 1
mm x 1 mm) care poate fi aplicat sau încorporat într-un
produs, animal, sau chiar persoană, cu scopul de identificare şi urmărire, folosind undele
radio. Unele etichete pot fi citite de la mulţi metri depărtare, chiar mult peste 50 m, iar
eticheta se poate afla şi în afara razei de vedere a cititorului.

Cele mai multe etichete (tag-uri) RFID conţin cel puţin două părţi,ca in figura :

• un circuit integrat pentru stocarea şi prelucrarea de informaţii,

modulare şi demodulare a unui semnal de radio-frecvenţă (RF), şi alte
funcţii speciale (transponder RFID);

• o antenă pentru recepţionarea şi transmiterea de semnale radio.

Schema electrica:

Fig.16 Schema electrica modul RFID

27
Interfata pentru comunicare operator-mecanic

In cazul unei defectiuni la instalatia de avertizare, se vor afisa mesaje pe lcd.

Mecanicul are obligatia de a apasa butonul dedicat pentru a confirma citirea mesajului,altfel
se va activa automat buzzer-ul.

Butonul folosit: Brick

F
ig. 17 Conectarea unui push-buton

a) arată un buton conectat la pinul PB0 al µC. La apăsarea butonului, intrarea PD0 va
fi legată la masă, deci va fi în starea logică “0”. Acest mod de legare este incorect deoarece
atunci când butonul nu este apăsat intrarea se află într-o stare nedefinită (ca și cum ar fi lăsată
în aer), ea nefiind conectată nici la masă, nici la Vcc. Această stare se numește stare de
impedanță mărită și nu poate fi citită de către circuitele interne ale µC deoarece un bit dintr-un
registru poate să ia doar valorile 0 sau 1. În practică, citirea unei intrări în stare de impedanță
mărită va produce un rezultat de 1 sau 0 în funcție de condițiile de mediu. Spre exemplu, dacă
apropiem degetul de acea intrare, citirea va fi 1, iar, daca îndepărtăm degetul, citirea va fi 0.

b) arată modul corect de conectare al butonului, folosind o rezistență de pull-up între

pinul de intrare și Vcc. Această rezistență are rolul de a aduce intrarea în starea “1” logic
atunci când butonul este liber prin “ridicarea” potențialului liniei la Vcc. Alternativ, se poate
folosi o rezistență de pull-down (conectată la masă), caz în care intrarea este ținută in starea
logică “0” cât timpul butonul nu este apăsat.

28
Buzzer-ul folosit: Passive Buzzer Module

Fig.18 Conectarea unui buzzer

Un buzzer este un dispozitiv electronic, capabil să producă sunet. Acesta poate fi

mecanic, electromecanic sau piezoelectric. Se folosesc de regulă în sisteme de alarmă, ceasuri
sau ca feedback sonor pentru anumite acțiuni.

Pentru a putea emite un sunet folosind un buzzer, este nevoie de un semnal electric
oscilant. Tonul emis variază în funcție de frecvența semnalului electric.

29
Schema logica de programare

Descrierea algoritmilor intr-un limbaj natural prezintă o serie de inconveniente care se

reflectă negativ asupra caracteristicilor acestora. De aceea a fost necesară introducerea unor
limbaje pentru descrierea algoritmilor care să permită o prezentare simplă, intr-o formă apropiată
de limbajul natural, dar în acelaşi timp având o structură apropiată de cea a limbajelor de
programare.
Schemele logice constituie un asemenea limbaj de descriere a algoritmilor, uşor de
învăţat, uşor de transpus într-un limbaj de programare. în continuare va fi prezentată organigrama
(schema logică de programare) pe baza căreia se va implementa programul în asamblare pentru
realizarea funcţiilor cerute.
Sistemul funcţionează într-un ciclu permanent pentru a detecta materialul rulant din
apropierea trecerii la nivel. în momentul în care se detectează un tren venind dintr-un anumit sens
(X sau Y), se asigură semnalizarea specifică pentru conducătorii auto. Se testează permanent
prezenţa unui alt vehicul feroviar pe sensul opus şi, în acelaşi timp, eliberarea trecerii de către
primul vehicul detectat. Oprirea semnalizării se produce doar atunci când toţi senzorii transmit
"0" logic la microcontroler (nu există niciun tren în apropierea trecerii la nivel).

30
Schema functionala bloc de decizie:

32
Schema logica bloc decizie:

33
Schema functionala bloc defectiuni:

Schema logica bloc defectiuni:

34
Schema functionala Operator:

Schema logica Operator:

35
Schema functionala Mecanic:

Schema logica Mecanic:

36
Schema electrica

BLOCUL DE DECIZIE:

PUPITRU OPERATOR:

37
PUPITRU MECANIC:

38
Modelarea fiabilităţii instalaţiei

Generalităţi

Instalaţia de comandă-control-semnalizare a trecerilor la nivel prezentată în lucrarea de

faţă face parte din categoria sistemelor cu mare răspundere funcţională, având implicaţii esenţiale
în realizarea siguranţei traficului feroviar şi rutier. La realizarea acestor sisteme sunt abordate
două moduri de lucru complementare: evitarea defectării şi toleranţa la defectări.
Evitarea defectării, realizată încă din faza de proiectare a instalaţiei, presupune eliminarea
sau cel puţin limitarea funcţionării anormale, prin utilizarea de componente cu fiabilitate ridicată,
alegerea unor regimuri de lucru cu solicitare redusă a componentelor etc. Cu toate acestea,
experienţa a demonstrat că defectările apar inevitabil, fie din cauza solicitărilor sistemului, fie din
cauza îmbătrânirii în timp a componentelor.
Toleranţa la defectări este o caracteristică structurală a sistemului care, prin arhitectura
configurată, face posibilă funcţionarea sa, chiar în condiţiile apariţiei unor defecte. Realizarea
toleranţei la defectări este posibilă prin multiplicarea componentei hardware şi/sau software, astfel
încât funcţiile sistemului să nu fie afectate; în plus, este necesar ca detectarea şi localizarea
defectelor să fie afişată unui operator uman.

Definirea noţiunii şi a indicatorilor de fiabilitate

Modelul matematic al fiabilităţii.

Reprezentarea proceselor de defectare şi evaluarea fiabilităţii sistemului se realizează
utilizând metodele statisticii matematice şi teoriei probabilităţilor.
Fiabilitatea sau siguranţa în funcţionare reprezintă probabilitatea ca un produs să
îndeplinească fară întrerupere o funcţie precizată, în condiţii date,
pentru o anumită perioadă de timp. La abordarea analizei fiabilităţii
unui sistem tehnic oarecare trebuie să se ţină seama de etapele de
desfăşurare a analizei, etape ce sunt precizate prin structura din
figura , unde s-au notat cu:
S - sistemul analizat fiabilistic;
Mf- modelul funcţional;
MF - modelul de fiabilitate;
DF - date de fiabilitate
Fs-fiabilitatea sistemului analizat. Fig Analiza fiabilitatii
.

39
 Pentru a analiza dinamica oricărui astfel de sistem, este necesar să se considere toate
stările implicate din punct de vedere funcţional. Această considerare conduce la noţiunea de
răspuns funcţional: stare de sistem, la nivel macroscopic, definită prin mărimi specifice sau
parametri funcţionali.
Această necesitate conduce la considerarea răspunsului sistemului,definit prin starea
acestuia când se efectuează o anumită comandă (se cere realizarea uneia sau mai multor
funcţii). Acest răspuns poate fi precizat prin intermediul unor caracteristici funcţionale: durată,
deplasare, stare a unui element, amplitudinea, frecvenţa sau faza unui semnal etc.
Din punct de vedere funcţional, pentru toate răspunsurile posibile ale unui astfel de
sistem, se poate face următoarea clasificare generală:
• Răspunsuri corecte (în concordanţă cu procesul):
- răspunsul ideal (I) este un răspuns optim, având o funcţie de transfer egală cu unitatea;
- răspunsul perfect (P) are o funcţie de transfer subunitară, însă cu valori ce se găsesc în
domeniul de eroare specific măsurării sau controlului în sistem;
- răspunsul admisibil (A) are, de asemenea, o funcţie de transfer subunitară, dar nu mai
mică decât limita admisibilă pentru o funcţionare considerată corectă.
• Răspunsuri necorecte (în neconcordanţă cu procesul):
- răspunsul eronat (E) are, de asemenea, o funcţie de transfer subunitară, cu valori ce se
găsesc sub limita ce corespunde unei funcţionări corecte, fară a crea posibilitatea apariţiei unor
evenimente grave în proces;
- răspunsul fals (F) se deosebeşte de răspunsul eronat numai prin faptul că poate crea
posibilitatea apariţiei unor evenimente grave în proces (apariţia lui trebuie evitată).

Pentru realizarea cu maximă eficienţă a funcţiilor de protecţie, în cadrul sistemelor cu

mare răspundere funcţională, când este posibil în mod raţional, răspunsurile false sunt
transformate în răspunsuri eronate.
Pe durata de existenţă a oricărei componente, în timpul funcţionării echipamentului
care o include, are loc un proces de uzură datorat, în primul rând, proceselor fizice şi chimice
care determină, inevitabil, o variaţie a parametrilor funcţionali. Aceste procese au loc şi în
timpul când echipamentul nu funcţionează propriu-zis, fiind în regim de aşteptare; deteriorarea
este permanentă, chiar şi în condiţii de depozitare sau conservare, evident, cu intensitate mai
mică decât pe durata funcţionării.

40
 Prin urmare, deteriorarea componentelor se produce inevitabil, în general, cu viteze de
variaţie diferite, din momentul ieşirii lor din procesul de fabricaţie până în momentul în care
devin inutilizabile; toată această durată de existenţă, prin analogie cu organismele vii, se
numeşte durată de viaţă.
În condiţii reale de utilizare, componentele din structura echipamentelor sunt supuse
unui ansamblu de solicitări. Pentru componentele electrice şi electronice, ale echipamentelor
pentru dirijarea circulaţiei şi navigaţiei, principalele tipuri de solicitări sunt electrice, termice şi
mecanice (şocuri, vibraţii etc.). Prin urmare, solicitarea reală este complexă şi constă în
aplicarea unor energii, dintre care cel puţin una este utilă în regimul de funcţionare a
echipamentului respectiv.
Dar, în afară de energii, componentele sunt supuse şi unor influenţe ale materialelor
care există în mediul ambiant: aer, vapori de apă, substanţe corozive etc. Prin pătrunderea
acestora în masa componentelor se pot produce modificări ale unor proprietăţi fizice utile; ca
şi în cazul energiilor, aceste solicitări se manifestă printr-un proces de uzură (deteriorare).

Defectarea componentelor

Echipamentele de dirijare a circulaţiei/navigaţiei fac parte din categoria cu mare

răspundere fiincţională; aceasta impune tratarea fiabilităţii lor (din punct de vedere funcţional)
pe durata normală de viaţă.

Valorile nominale pentru fiecare tip de componentă a echipamentului (rezistor, diodă,

tranzistor, circuit integrat etc.), se obţin îndeosebi prin:

• încercări de fiabilitate (normale sau accelerate);

• date statistice privind comportarea în exploatare (pentru componentele respective);

• echivalări valorice de parametru prin similitudine fizică între componente cu date

fiabiliste cunoscute (de generaţie tehnologică mai veche sau mai des întâlnite în practică) şi
componente mai puţin cunoscute pentru care, în literatura de specialitate, nu se găsesc date
suficiente.

Valoarea relativ ridicată a intensităţii de defectare se explică prin faptul că la aplicarea

sarcinii, elementele cu rezistenţă iniţială scăzută se defectează. Aceste defectări iniţiale sunt
determinate, îndeosebi, de greşelile de fabricaţie şi au drept cauze principale utilizarea unor

41
materii prime (semifabricate) necorespunzătoare, sau încălcarea regulilor tehnologice. Astfel,
defecţiunile ascunse scapă controlului final de uzină, dar nu intârzie să se manifeste într-un
timp relativ scurt, de regulă sub forma unor deteriorări bruşte şi totale din cauze interne.

Majoritatea defectărilor sunt bruşte (instantanee) şi se datorează unor cauze externe

(modificări bruşte ale condiţiilor de sarcină sau de ambianţă). Defectările au un caracter
întâmplător, însă sunt mai rare, iar intensitatea lor este practic constantă.

Calculul estimativ de fiabilitate

Pentru calculul de fiabilitate se utilizează tabelul de mai jos, care redă limitele
domeniilor de valori pentru intensitatea (rata de defectare) nominală (Xo). Pentru conexiuni
clasice cu conductoare metalice, monofilare sau liţate, se consideră că intensitatea de defectare
este practic nulă; influenţa lor fiabilistă este inclusă prin capete la suduri cu fludor, conectori
etc.

42
Bibliografie:
1. http://wild-bohemian.com/electronics/flasher.html

2.loan Buciuman - Echipamente şi sisteme pentru controlul deplasării vehiculelor feroviare,

volumul 1, Editura Studia, Cluj-Napoca, 2008

3.Iulian Bădescu - Microprocesoare, Editura Politehnica Bucureşti, 2002

4.Manualul de utilizare al microcontrolerului ATmegal6

5.Platforme de laborator – Microcontrolere

6.Echipamente de dirijare a traficului feroviar: indrumar pentru activitati de laborator-Minea

Marius

7. www.alldatasheet.com

8.http://ro.wikipedia.

43
38