Δe

6.2.1.2. Determinarea experimentală a relaţiei λ = f (Re, )

D

Fig. 2

Domeniile de valabilitate a
relaţiilor de calcul pentru λ

Fig. 1

Diagrama lui Nikuradse la scară logaritmică

Încercările experimentale au condus la obţinerea unui grafic unde se pot distinge 5
tipuri de relaţii de calcul pentru λ.

corespunde zonei în care mişcarea este laminară

V ⋅D
( Re = < 2320 ) şi este reprezentat de dreapta HP, iar
Tipul I de relaţii ν
λ=f1(Re) se calculează cu formula lui Hagen-Poiseuille:
64
λ= , (1)
Re

corespunde zonei de trecere de la regimul laminar la regimul

Tipul II de relaţii
turbulent de curgere, pentru care λ=f2(Re).

corespunde zonei în care mişcarea este turbulentă în

conducte hidraulic netede (regim prepătratic) - influenţa
rugozităţii este insensibilă λ=f3(Re), pentru care:
8
D 7
Tipul III de relaţii 2320<Re<27 ( ) , (2)
2 Δe
unde Δe este rugozitatea echivalentă a suprafeţei interioare a
peretelui conductei.
Este reprezentat de dreapta B, iar λ se calculează cu formula lui
Blasius:
0,3164 1
λ= = . (3)
0,25 4 100 ⋅ Re
Re
 corespunde zonei în care mişcarea este turbulentă de tranziţie
⎛ Δe ⎞
- influenţa rugozităţii este sensibilă λ = f4 ⎜ Re, ⎟ , pentru care:
⎝ D ⎠
8
D 191,2 D
27( )7 < Re < ⋅ (4)
Tipul IV de relaţii 2Δ e λ 2Δ e
Este reprezentat de porţiunile de curbă CW cuprinse între
dreapta B şi linia de separaţie K, iar λ se calculează cu formula
lui Colebrook-White:
1 Δ 2,51 1
= −2 ⋅ lg( e + ⋅ ), (5)
λ 3,71D Re λ0
Δ e 68 0,25
în care: λ 0 = 0,11( + ) . (6)
D Re

corespunde zonei în care mişcarea este turbulentă în

conducte hidraulic rugoase (regim pătratic) - influenţa
Δe
rugozităţii este exclusivă λ = f5 ( ) , pentru care:
D
Tipul V de relaţii 191,2 D
Re > ⋅ , (7)
λ 2Δ e
Este reprezentat de dreptele N, iar λ se calculează cu formula
lui Nikuradse:
1 D
= 1,74 + 2 lg , (8)
λ 2Δe

Observaţie: Intervalul uzual de valori pentru λ este 0,02 ÷ 0,04.

6.2.2. Calculul căderii de presiune în rezistenţele hidraulice locale

sunt disipări bruşte ale energiilor specifice de
Pierderile de sarcină locale hl presiune cauzate de modificarea structurii câmpului
vitezelor în rezistenţele hidraulice locale.

rezistenţe hidraulice locale fixe.

Clasificarea rezistenţelor hidraulice locale:
rezistenţe hidraulice locale variabile.

Căderea de presiune în rezistenţele hidraulice locale: Δp = γ hl (9)

unde pierderea de sarcină locală este dată de:

V2
Formula lui Weissbach hl = ξ l , (10)
2g

în care:
V este viteza medie în aval de rezistenţa hidraulică locală,
ξl este coeficientul de rezistenţă hidraulică locală (se determină experimental),
ξl = f(natura rezistenţei, regimul de curgere).
 1. Calculul coeficientul de rezistenţă hidraulică locală la creşterea bruscă de
secţiune

Ecuaţia lui Bernoulli între secţiunile I şi II este:

p1 V 21 p2 V 2
+ α1 = + α 2 2 + hr 1− 2 (11)
γ 2g γ 2g
Presupunând că α1 = α2 ≅ 1 rezultă:
p1 − p2 V12 − V22
hl = + (12)
γ 2g
Se aplică teorema cantităţii de mişcare
(în zona vârtejurilor presiunea este tot p1):

ρQ (V2 − V1 ) = p1 A1 + p1(A2 − A1 ) − p2 A2 (13)

echivalentă cu:
ρ A2 V2 (V2 − V1 ) = A2 (p1 − p2 ) . (14)
Se împarte la γ şi rezultă:
p1 − p2 V
= 2 (V2 − V1 ) (15)
γ g
Fig. 3 Se ţine seama în relaţia (12) de relaţia
Creştere bruscă de secţiune
(15) care devine:

Formula lui Borda şi Carnot: hl =

(V1 − V2 )2 (16)
2g

Din ecuaţia de continuitate:

V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 = cst. (17)
rezultă:
A
V1 = V2 2 . (18)
A1
Se introduce în relaţia (16) şi conduce la expresia:
2 2
V ⎛A ⎞
hl = 2 ⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ , (19)
2g ⎝ A1 ⎠
unde:
2
⎛A ⎞
ξ l = ⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ . (20)
⎝ A1 ⎠
Asemănător:
A
V2 = V1 1 , (21)
A2
care introdusă în relaţia (16) conduce la expresia:
2
V12 ⎛ A1 ⎞
hl = ⎜1 − ⎟ , (22)
2g ⎜⎝ A2 ⎟⎠
unde:
2
⎛ A ⎞
ξ l = ⎜⎜1 − 1 ⎟⎟ . (23)
⎝ A2 ⎠
Observaţie
În marea majoritate a cazurilor ξ l se determină experimental iar valorile sunt date tabelar.
2. Intrare într-un rezervor:
V12
- intrare fără racord: ξ l = 1 ⇒ hl = (V2 ≅ 0).
2g
V12
- intrare cu racord: ξ l = (0,5 ÷ 1) ⇒ hl = ξ l (V2 ≅ 0).
2g
3. Ieşire dintr-un rezervor în conductă
V22
ξ l = 1 ÷ 2,8 şi hl = ξ l
2g
4. Îngustare bruscă a secţiunii
⎛1 ⎞
2 V22
ξ l = ⎜ − 1⎟ ⇒ hl = ξ l (V1 ≅ 0).
⎝ε ⎠ 2g
5. Îngustare treptată de secţiune (confuzor)
V22
ξ l = 0,005 ÷ 0,060 ⇒ hl = ξ l (V1 ≅ 0).
2g
6. Creştere treptată de secţiune (difuzor)
V12
hl = ξ l (V2 ≅ 0).
2g
A
În principiu ξ l = n
(A este o constantă numerică) Dacă Re > 105 ⇒ ξ l ≠ f(Re)
Re

6.2.3. Calculul căderii de presiune într-un circuit hidraulic.

La consumator se impune valoarea presiunii pC. Rezultă condiţia psursă > pconsumator
echivalentă cu:
ps = pc + Δpr , (24)
în care:
Δpr = γ hr . (25)
Pierderea de sarcină totală din circuit este:
m n
hr = ∑ hi i + ∑ hl j . (26)
i =1 j =1
V2 V2
unde: hi = ξ i iar hl = ξ l . În general:
2g 2g
n Vk2 ⎛ n ⎞
hr 1− n = ∑ hr k = ∑ ⎜⎜ ξ i k + ∑ ξ l ⎟⎟ . (27)
k =1 k =1 2g ⎝ k ⎠
În relaţia (27):
n este numărul de tronsoane,
ξ ik este coeficientul pierderilor de sarcină liniare pe tronsonul k,
∑ ξ l este suma coeficienţilor pierderilor de sarcină locale pe tronsonul k.
k

6.3. Mişcarea permanentă a fluidelor prin conducte

este un ansamblu de elemente tubulare montate după un traseu bine
Conducta determinat ce serveşte la conducerea şi distribuirea fluidelor la locul
de consum
 6.3.1. Clasificarea conductelor
conducte sub presiune (forţate) unde mişcarea are loc
datorită diferenţei de presiune între intrare şi ieşire.
1. D. p. v hidraulic

conducte de egală presiune unde mişcarea are loc

datorită diferenţei de nivel între intrare şi ieşire.

l
conducte lungi la care = 200 ÷ 400 iar hi >>hl (hl ≅0).
d
2. . D. p. v geometric

conducte scurte unde hl >>hi (hi ≠0).

hl se consideră cu 10% mai mari decât hi.

conducte metalice: fontă, oţel, alamă, Pb, Cu etc.

3. După materialul conductei
conducte nemetalice: materiale plastice, cauciuc,
sticlă, beton etc.

conducte pentru lichide: apă, ulei, ţiţei, benzină, acizi

4. După natura fluidului
conducte pentru gaze: aer, abur, gaz metan etc.

conducte simple (monofilare).

5. După complexitate
ramificate (deschise).
reţele de conducte.

inelare (închise).

6.3.2. Pantă energetică

Pentru o conductă de lungime L şi secţiune A ecuaţia energiei între secţiunile 1şi 2:

p1 V12 p2 V22
z1 + + α1 = z2 + + α2 + hr 1−2 , (28)
γ 2g γ 2g
sau:
⎛ p⎞ ⎛ p⎞ V22 − V12
H = H p1 − H p2 = ⎜⎜ z + ⎟⎟ − ⎜⎜ z + ⎟⎟ = + hr 1− 2 , (29)
⎝ γ ⎠1 ⎝ γ ⎠2 2g
 unde H este diferenţa de potenţial hidraulic (potenţial hidraulic, sarcina energetică
a sistemului sub presiune).

cantitatea de energie necesară pentru învingerea

Panta energetică rezistenţelor hidraulice şi variaţia energiei cinetice.

Rezultă:
H hr
Je = = V =V . (30)
L L 1 2
Se observă că Je = J h (panta energetică compensează panta hidraulică)
Je este o energie introdusă în sistem,
J h este un lucru mecanic rezistent.

Dacă V1 = V2 din relaţia (29) rezultă:

⎛ p − p2 ⎞ Δp
H = (z1 − z2 ) + ⎜⎜ 1 ⎟⎟ = Δz + , (31)
⎝ γ ⎠ γ
iar panta energetică devine:
H Δz 1 Δp
Je = = + ⋅ , (32)
L L γ L
în care:
Δz
Jg = este panta geodezică (panta energetică creată de diferenţa de nivel),
L
1 Δp
Jp = ⋅ este panta piezometrică (panta energetică creată de diferenţa de
γ L
presiune).
Relaţia (32) devine:
Je = J g + J p . (33)

Cazuri particulare:

1. Conducte sub presiune:

a) conductă orizontală: pentru care z1 = z2 ⇒ Δz = 0 şi deci: Je = J p .

b) conductă care coboară: pentru care z1 > z2 ⇒ Δz > 0 şi deci:

Je = J g + J p .

c) conductă care urcă: pentru care z1 < z2 ⇒ Δz < 0 şi deci:

Je = J g + J p .
Pentru ca fluidul să poată urca trebuie ca J p >> J g .

2. Conducte de egală presiune pentru care:

p1 = p2 ⇒ Δp = 0 şi deci: Je = J g .