Cursul 3.

Elaborarea
lucrării de dizertaţie (disertaţie)

1. Consideraţii generale
2. Calendarul elaborării lucrării de dizertaţie
3. Alegerea temei pentru lucrarea de dizertaţie
4. Dimensiunea lucrării de dizertaţie
5. Structura lucrării de dizertaţie
6. Nota originală, personală a lucrării de dizertaţie
7. Bibliografia şi alte surse de documentare
8. Stil şi tehnoredactare
9. Prezentarea lucrării de dizertaţie
 1. Consideraţii generale

Prin lucrarea de dizertaţie studentul dovedeşte că poate analiza şi

interpreta într‑o manieră profesionistă un fenomen economic sau o latură
a activităţii la nivel micro- sau macroeconomic şi poate formula o serie de
soluţii pentru perfecţionarea activităţii într‑un anumit domeniu.
Lucrarea de dizertaţie trebuie să ateste faptul că autorul
stăpâneşte problemele teoretice şi practice ale domeniului abordat, că are
capacitate de analiză şi sinteză şi dovedeşte personalitate și originalitate
în privinţa aspectelor abordate.
• Lucrarea de licență – prezintă informația cunoscută prezentată din
perspectiva studentului,
• Lucrarea de dizertația - prezintă în totalitate opinia studentului.
• Lucrarea de licență – accentul se pune pe partea de studiu.
• Lucrarea de dizertația - accentul se pune pe partea de cercetare.
 2. Calendarul elaborării lucrării de dizertaţie

● Până la sfârșitul sem. II/anul I se publică tematica luxrărilor de disertație.

● Până la sfârșitul sesiunii de vară/anul I studenții își vor depune la decanate
cererea pentru alegerea temei lucrării de disertație; se acceptă și propuneri
individuale pentru tema lucrrii de disertație (argumentate).
● Până la începutul anului II (1 oct.) decanatele fac publică lista cu temele pentru
lucrărea de disertație repartizate studenților.
● În semestrul I al anului II are loc documentarea pentru elaborarea lucrării de
disertație și elaborarea capitolului/capitolelor introductive (studiul literaturii
de profil). Evaluarea acestor activități se face prin colocviu, organizat înaintea
sesiunii de iarnă a anului II.
● În semestrul al II-lea al anului II are loc realizarea cercetării propriu-zise și
elaborarea capitolelor definitorii ale lucrării și a concluziilor lucrării. Evaluarea
acestor activități se face prin colocviu, organizat înaintea sesiunii de vară a anului II.
● Promovarea studiilor de master și prezentarea la examenul de disertație este
condiționată de promovarea celor două colocvii organizate pentru evaluarea lucrării
de disertație (în sesiunile normale sau în sesiunea de restanțe).
3. Alegerea temei pentru lucrarea de dizertaţie
• se recomandă alegerea unor teme care să contribuie la soluţionarea unor
situaţii economico-financiare la nivel micro- şi macroeconomic şi la
creşterea competitivităţii în contextul social-economic actual.
• se recomandă alegerea unor teme care abordează în mod prioritar
problemele zonei în care funcţionează fiecare facultate, în mod deosebit,
ale judeţelor şi municipiilor în care îşi desfăşoară activitatea.
• fiind rodul unei cercetări ştiinţifice în care fiecare student trebuie să aibă
propria viziune asupra fenomenului/procesului abordat.
• Alegerea temei este recomandat să se facă având în vedere;
- fie eventualele realizări de la cercurile ştiinţifice studenţeşti (comunicări
susținute),
- fie pe baza aprofundării unor aspecte care se studiază la o anumită
disciplină,
- fie prin abordarea unor teme cu caracter interdisciplinar şi
pluridisciplinar.
• În alegerea temei, un rol semnificativ îl deţine atracţia şi înclinaţia studentului
către un anumit domeniu, în consens cu aspiraţiile sale viitoare.
 4. Dimensiunea lucrării de dizertaţie

 Pentru tratarea completă şi convingătoare a temei alese se

recomandă 40-50 pagini pentru lucrarea de dizertaţie.
 Numărul de pagini se referă la conţinutul propriu‑zis, fără
anexe.
Trebuie avut în vedere că valoarea lucrării nu va fi
apreciată în funcţie de numărul de pagini pe care se
desfăşoară.
● Se va evita, pe cât posibil, supradimensionarea
lucrării, la care se ajunge, de regulă, prin inserarea
unor detalii nesemnificative, a unor cifre "de
umplutură" etc., elemente fără relevanţă pentru
ideile care urmează a fi susţinută.
● De asemenea, nu este indicată nici
subdimensionarea lucrării, rezultată din
"expedierea telegrafică" a unor idei, absenţa
 5. Structura lucrării de dizertaţie (I)
A. Indiferent de domeniul abordat, lucrările de licenţă sau dizertaţie vor conţine:
● o parte generală sumară, în care se va prezenta importanţa domeniului şi
stadiul actual al cercetării în problema respectivă (abordare teoretică a
subiectului);
● o parte care va trata aspectele practice, concrete ale temei alese (abordarea
metodologică și practică).
B. În funcţie de aria şi complexitatea problemelor tratate, lucrarea poate fi
structurată în trei-patru capitole, dar acest barem nu este obligatoriu, ci
recomandabil.
C. Delimitarea pe capitole trebuie să aibă la bază un anumit criteriu, bine ales,
potrivit specificului fiecărei teme. Alcătuirea capitolelor va urmări să asigure, de
pildă, delimitarea cât mai riguroasă:
 fie între diferite perioade,
 fie între situaţiile existente şi contribuţia personală a autorului (pe bază de
studii şi cercetări proprii cu privire la perfecţionarea unui fenomen, situaţie
sau concept),
 fie între componentele de bază ale domeniului cercetat,
 criteriile utilizate în structurarea lucrării pe capitole şi subcapitole pot fi diferite în
funcţie de specificul lucrării şi de modul de realizare a cercetării ştiinţifice.
D. În structurarea pe capitole, cât şi în interiorul fiecărui capitol se va urmări o
succesiune logică a expunerii diferitelor aspecte ale subiectului.
E. Un capitol se detaliază pe două – trei sau mai multe subcapitole.
F. De obicei, se începe cu partea conceptuală – metodologică, eventual istorică, apoi
se prezintă aspectele analitice ilustrate cu rezultate concrete.
G. Oricare ar fi criteriul folosit, trebuie avută în vedere asigurarea unui anumit echilibru
 5. Structura lucrării de dizertaţie (II)
H. Introducerea şi încheierea. Deşi ocupă un spaţiu restrâns (ca număr de pagini) în
economic lucrării de diplomă, aceste două subdiviziuni, care încadrează conţinutul propriu-
zis al lucrării, nu trebuie tratate drept accesorii nesemnificative sau elemente "de decor".
Introducerea (1-2 pagini) se va axa pe precizarea temei, motivația alegerii ei, poziţionarea
ei în cadrul teoriei şi practicii economice, actualitatea şi importanţa temei pentru domeniul în
cauză, ca şi pentru economie/societate în ansamblu.
Încheierea. Lucrarea se finalizează cu o parte rezervată concluziilor și a eventualelor
propuneri. Este o parte de sinteză sumară (3-5 pagini) a demersului autorului, o reluare a
principalelor contribuții ale autorului și lucrării, a realizărilor particulare ale autorului, ale
observațiilor proprii, ale adevărurilor constate de cercetare şi la o apreciere a perspectivei
abordării problemei respective.

Partea rezervată concluziilor finale ale lucrării poate fi realizată:

 Fie printr-un paragraf, fără să fie numerotat ca și capitol și cu titlul ”Concluzii” sau
”Concluzii și propuneri”;
 Fie ca și capitol final (numerotat și având un titlu, ca și celelalte capitole, eventual cu o
precizare, între paranteze, ”concluzii„). Titlul capitolului final, rezervat concluziilor va fi
intitulat în aşa fel, încât să sugereze conţinutul demersului proiectat de autor; ca de
exemplu: "Program privind ...", "Proiect de ...", "Perspectivele ...", Căi de ..." etc.

Atenție. Concluziile sau/şi propunerile autorului trebuie să fie plasate (distribuite):

- atât în capitolele în care se tratează problemele respective, dar și
- sintetic, în final lucrării (încheierea acesteia, intitulată "Concluzii" sau "Concluzii şi
propuneri" sau altefel, așa cum s-a aratăt mai sus.
 5. Structura lucrării de dizertaţie (III)
O structură posibilă a unei lucrări de licenţă/masterat ar putea fi următoarea:
- Cuprinsul lucrării (cu paginile capitolelor, subacapitolelor etc.) - 1 pagină;
- Introducere / Cuvânt înainte (despre problematica abordată, motivația alegerii,
importanţa temei, actualitatea sa etc.) - 1-2 pagini.
- Capitolul I – Stadiul actual al cunoaşterii (în domeniul abordat şi direcţiile de cercetare
ştiinţifică pentru imbogățirea cunoașterii, realităţi, puncte de vedere) - 8 – 10 pagini;
- Capitolul II – Analiza detaliată a problematicii temei alese (şi evidenţierea unor aspecte
care pot fi soluţionate prin contribuţia cercetării efectuate de student) - 10 – 15 pagini;
- Capitolul III – Studiul de caz propriu-zis (partea cea mai consistentă a lucrării,
conţinând datele culese şi prelucrate referitoare la tema aleasă) - 15-20 pagini;
- Concluzii şi Propuneri (se reiau succint idei originale şi observaţii din capitolele lucrării și
se pot formula noi soluţii, fundamentate pe baza cercetările studentului) - 3 – 5 pagini.
- ANEXE – dacă este cazul.
- BIBLIOGRAFIE.
NOTĂ: Această structură este una ipotetică, posibilă, dar nu obligatorie; structura fiecărei
lucrări va ţine seama de specificul temei alese şi trebuie să rezulte din conlucrarea
studentului cu coordonatorul ştiinţific.
6. Nota originală, personală a lucrării de dizertaţie-I
1. Scopul cercetării științifice constă în producerea de cunoaștere nouă. Dar ce
înseamnă noutatea cunoașterii? Dar originalitatea acesteia?
2. Noutatea și originalitatea se suprapun în mare parte, dar nu în totalitate.
De exemplu, dacă refacem un studiu deja publicat și obținem aceleași
rezultate, cunoașterea pe care am obținut-o este nouă, dar nu este originală. În
cazul unui studiu replicat, am dobândit un grad mai mare de încredere în
rezultatele primului studiu, ceea ce este o cunoaștere nouă. Totuși, nu este o
cunoaștere semnificativ diferită de ceea ce știam deja.
3. Replicarea studiilor anterioare este foarte valoroasă pentru știință, dar
sistematic descurajată de accentul pus pe originalitate.
4. Originalitatea poate fi confundată cu noutatea tematică.
Desigur, dacă studiem un subiect care nu a mai fost abordat înainte, rezultatele
vor fi noi și originale. Totuși, căutarea perpetuă a unor teme nemaivăzute
conduce la nișarea demersurilor științifice și la ignorarea unor probleme vechi
și mult dezbătutute, dar importante.
5. Orice subiect este de interes pentru comunitatea științifică, valoarea cercetării
constând în capacitatea de a contribui la înțelegerea curentă a lumii.
6. Cunoașterea științifică apare într-o comunitate științifică, de regulă definită prin
disciplina de studiu.
Cunoașterea poate fi și inter-disciplinară, combinând teorii sau metode din
diferite discipline. În orice caz, noutatea cunoașterii este o valoare stabilită în
raport cu cunoașterea existentă deja în cadrul unei discipline.
7. Pe scurt, o cercetare științifică își atinge scopul dacă îi face pe autori și pe
cititorii rapoartelor să afle ceva ce nu este deja cunoscut în comunitatea știintifică
interesată de disciplina respectivă.
6. Nota originală, personală a lucrării de dizertaţie-II
➢ Originalitatea realizărilor are în vedere:
● Prezentarea unor observații personale empirice sau științifice;
● Elaborarea unor anchete sau sondaje;
● Aplicarea unor modele sau teorii la anumite cazuri concrete din realitate;
● Prelucrarea personală a unui material statistic (prin tabele, stabilirea unor corelaţii
semnificative, prezentarea unor evoluţii şi tendinţe importante, elaborarea de grafice
construite de student pe baza informaţiilor culese);
● folosirea unor surse bibliografice ca argument pentru susţinerea unei poziţii personale ori
desprinderea unor concluzii personale din analiza unui material faptic;
● efectuarea unor comparaţii între teoriile (poziţiile) diferiţilor autori;
● evaluarea (caracterizarea) unor teorii, poziţii, realităţi;
● compararea rezultatelor proprii obţinute în perioada efectuării cercetării cu cele
publicate în diferite lucrări de specialitate;
● subscrierea argumentată la diferite teorii sau aprecieri sau critica justificată a
acestora;
● delimitarea sau formularea de rezerve, acolo unde este cazul.

 Poziţia personală, originală a autorului trebuie reflectată atât pe parcursul lucrării,

dar cu deosebire în concluziile şi propunerile finale.

Notă: chiar dacă este vorba de informaţii preluate din alte surse, prezentarea lor trebuie să scoată
în evidenţă competenţa autorului şi trecerea prin filtrul personal a diferitelor informaţii utilizate.
 7. Bibliografia şi alte surse de documentare - I
Documentarea realizată pentru elaborarea lucrării de disertație se regăsește:
 în lista cu bibliografia selectivă de la finalul lucrării;
 pe tot parcursul lucrării, în notele de subsol.
Fie că sunt reproduse direct, fie că sunt adaptate şi prelucrate, informaţiile se
vor raporta la sursele de provenienţă (folosindu-se notele de subsol).
Preluările directe se reproduc între ghilimele şi cu trimitere la subsolul paginii.
Exemplu: Dan Anghel Constantinescu arată că “Managementul reprezintă procesul de
planificare, organizare, coordonare, antrenare şi control al utilizării resurselor în vederea
îndeplinirii obiectivelor stabilite” Dan Anghel Constantinescu, Ana-Maria Ungureanu, Lucica
Tarara, Management general, vol. I, Colecţia Naţionala, Bucureşti, 2000, p. 22).

Preluările indirecte (prin parafrazare: idei ale autorului, observații ale acestuia
etc) vor fi indicate tot prin trimitere la subsolul paginii.
Notele de subsol cuprind: numele autorului, denumirea lucrării, editura, locul şi anul
apariţiei, pagina sau paginile unde se găseşte informaţia preluată.
Observație: când se apelează din nou la surse anterior citate, se vor folosi, după
caz, abrevierile de genul: autorul, op. cit;. sau idem sau ibidem etc.
Ignorarea unor astfel de reguli privind indicarea surselor din care au fost preluate
informaţiile, pune autorul lucrării în situaţia de a comite ceea ce se numeşte
"plagiat", cu consecinţele care decurg din această situaţie.I
 7. Bibliografia şi alte surse de documentare - II
Lista bibliografică finală trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii:
● numele autorului (autorilor în cazul lucrărilor cu mai mulţi autori, în ordinea indicată
în lucrarea consultată),
● denumirea completă a lucrării,
● editura (revista),
● locul apariţiei,
● anul apariţiei.
În alcătuirea bibliografiei se vor respecta anumite reguli:
➢ Se vor înscrie mai întâi lucrările de autor, în ordine strict alfabetică (în funcţie
de numele de familie al primului autor/coordonatorului). Dacă un autor este
inclus în bibliografie cu mai multe lucrări, acestea vor fi ordonate cronologic).
➢ Urmează lucrările cu autori persoane fizice (BNR, A.N.P.C., O.N.U, etc.)
➢ Apoi vor fi menționate lucrările fără autori (acte normative, culegeri, materiale
statistice, rapoarte ale unor organisme), în ordine cronologică.
➢ În ultima parte pot fi (eventual) menţionate unele colecţii ale publicaţiilor de
specialitate.
 8. Stil şi tehnoredactare
● Lucrarea de licenţă / disertație va fi redactată într-un stil sobru, elevat.
● Se va evita stilul specific manualelor, în favoarea unei maniere de expunere care să
reflecte preocuparea personală de analiză şi cercetare ştiinţifică.
● O atenţie deosebită se va acorda tehnoredactării, fără erori gramaticale.
● Lucrarea trebuie să fie scrisă cu diacritice.
● Paginarea se va realiza conform următoarelor indicaţii: stânga paginii 3 cm, celelalte 2
cm; font Times New Roman de 14 pct., spaţiere la un rând sau Times New Roman de
14 pct.1,5 rânduri, aliniere stânga-dreapta („justify”);
● Se va acorda atenţie sistemului de delimitare a fiecărui capitol (care ar trebui să
ănceapă la pagină nouă), subcapitol şi paragraf, prin corpul de literă care se
diferenţiază pentru titluri de capitole, subcapitole etc.
● După un titlu, spaţiul lăsat liber (care îl separă pe acesta de text) ar trebui să fie mai
mare decât spaţiul dintre rânduri.
● Figurile, graficele, tabelele trebuie să aibă titluri, să fie numerotate separat, să aibă
unitate de măsură și sursă dacă sunt preluate de la alți autori. Se poate atașa o listă a
tabelelor, graficelor sau schemelor din lucrare.
● Tabelele, graficele şi diagramele sau figurile care au legătură directă cu textul se
încadrează în interiorul capitolelor, în paginile în care se fac comentarii cu privire la
conţinutul acestora. Tabelele cu multe date se trec, de regulă, în anexă.
 9. Prezentarea lucrării de dizertaţie
În forma finală, lucrarea va fi legată fie în sistem clasic, cu coperţi cartonate, fie
în sistemul coperţilor din material plastic transparent (cu spirală).
Indiferent de modelul ales, coperta va cuprinde:
 Antetul Universităţii „Constantin Brâncoveanu” şi al facultăţii absolvite.
 La mijlocul coperţii, cu litere mari titlul temei şi menţiunea LUCRARE DE
DIZERTAŢIE.
 În partea stângă coordonatorul lucrării (grad didactic, prenume, nume), iar în
dreapta, cu doi-trei cm mai jos, numele absolventului (prenume, nume).
 În partea de jos a coperţii anul în care se susţine lucrarea.
Coperta exterioară va fi urmată de o copertă interioară, care va cuprinde aceleaşi
elemente și suplimentar se va menționa titlul lucrării de licență.
După coperta interioară va urma cuprinsul paginat al lucrării.
Lucrarea se va încheia cu Lista bibliografică, înaintea căreia se vor atașa
anexele.

Pe tot parcursul elaborării lucrării de dizertație, studenţii trebuie să păstreze

legătura profesională continuă cu îndrumătorii sub a căror coordonare
elaborează atât planul general, cât şi lucrarea ca atare.