Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HEPATIC
Epidemiologie
n incidenţa la om este legată de incidenţa la gazdele intermediare;
n Frecvenţă mare:
n în mediul rural,
n la ambele sexe,
n la orice vârstă;
n la profesiunile:
– crescători de vite,
– păstori,
– măcelari,
n arii endemice:
n sudul Americii Latine,
n Islanda,
n Australia,
n Noua Zeelandă,
n sudul Africii,
n SUA (la imigranţii din Grecia şi Italia);
n România 5,6 la 100.000 locuitori (în regiunile centrale şi muntoase).
Etiopatogenie
TAENIA ECHINOCOCCUS
n parazit entozoar,
n din clasa Cestodelor,
n subîncrengătura Plathelminţi;
n vierme plat;
n lungime 3-6 mm.;
n lipsit de cavitate generală şi tub digestiv;
n se hrăneşte prin cuticulă;
n se găseşte în stare adultă în intestinul câinelui.
MICUL CICLU
n ruperea chistului
n punerea în libertate a conţinutului său parazitifer
n poate reproduce tumoarea hidatică în diferite organe (prin grefarea secundară a embrionilor
hexacanţi) la acelaşi individ.
n AP
-70% → ficat;
-1/4-1/3 → multiple;
-85% → lobul drept hepatic;
CH format din:
- perete:
- strat extern;
- strat mijlociu;
- strat intern;
- conţinut
n stratul extern = capsula, ectochistul= perichistul
- parenchimul hepatic comprimat de dezvoltarea chistului;
- rezultatul acţiunii locale a hidatidei:
- mecanică;
- alergică.
n stratul mijlociu = cuticula= stratul amorf
- membrană anhistă,
- alb-gălbuie;
- de 1 mm.;
- alcătuită din lame concentrice suprapuse;
- impermiabilă pentru albumine şi microbi
- permite traversarea toxalbuminelor
produse de chist.
n stratul intern = membrana germinativă
- membrana proligeră
- secretă lichidul hidatic
- proliferează şi prin înmugurirea
veziculelor produce capsulele proligere care conţin 10 - 120 scolecşi invaginaţi.
n conţinutul:
- lichid:
n clar,
n limpede,
n transparent,
n aseptic;
- cu presiunea 300 ml apă;
- cu pH 7,2 - 7,4;
- cu propietăţi toxice (ptomaină);
- conţine nisipul hidatic format din vezicule fiice.
CLINICA
n 3 perioade evolutive:
1. stadiul pretumoral;
2. stadiul tumoral
3. stadiul complicaţiilor.
n STADIUL PRETUMORAL
→ micile semne ale lui Dieulafoy;
→ sindrom dispeptic nespecific de tip biliar:
n greţuri,
n vărsături bilioase,
n diaree,
n dureri intercostale joase;
→ manifestări alergice:
n crize de prurit,
n urticarie,
n eozinofilie,
n anemie
→ de la primele semne până la diagnostic 6 luni 15 ani.
n STADIUL TUMORAL
- apariţia tumorii;
- hepatomegalie;
- icter, ascită, splenomegalie, edeme membrele inferioare, circulaţie colaterală;
- hepatomegalie dureroasă, frison, febră septică
- iritaţie frenică;
- colică biliară, icter, urticarie;
- hidatidemesie, hidatidenterie;
- dureri abdominale şi şoc anafilactic;
- dureri în umăr, tuse productivă, cu sânge spumos, apoi bilioasă.
- manifestări diverse, în funcţie de localizarea tumorii:
→ evoluţie anterioară:
- boltire în regiunea epigastrică şi hipocondrul drept;
- tumoră:
- rotundă,
- netedă,
- regulată,
- circumscrisă,
- renitentă,
- mată la percuţie;
→ evoluţie inferioară:
- tumoră subhepatică,
- rotundă,
- elastică,
- foarte mobilă transversal,
- cu mobilitate redusă cranio-caudal;
→ evoluţie postero-superioară:
- tuse seacă,
- dispnee,
- dureri intercostale,
- lărgirea bazei hemitoracelui;
- matitate lichidiană,
- dispariţia vibraţiilor vocale,
- diminuarea murmurului vezicular;
→ evoluţie dorsală:
- tumoră lombară cu contact şi balotare lombară.
→ evoluţie centrală:
- hepatomegalie izolată, fără icter, splenomegalie sau ascită.
n STADIUL COMPLICAŢIILOR
1. COMPLICAŢIILE BILIARE:
a. dischinezia biliară;
b. papiloodita scleroasă (5%);
c. litiaza biliară (2-18%).
2. INFECŢIA:
a. abcesul;
b. supuraţia.
3. RUPTURILE CHISTULUI:
- fisurarea întrun viscer→ruptura întrun organ cavitar
n a. în căile biliare (5-10%);
n b. în bronhii, pleură, plămâni (1,83-2,52);
n c. în peritoneu (echinococoza secundară);
n d. în pericard.
4. CIROZA HEPATICĂ
5. HIPERTENSIUNEA PORTALĂ
DIAGNOSTIC
n DIAGNOSTIC SEROLOGIC ŞI BIOLOGIC
1. Eozinofilia (în 25%=pozitivă);
2. Testul eozinofiliei provocate ( cu 50%= pozitivă);
3. Testul intradermic Cassoni (în 90%=pozitivă);
4. Testul de aglutinare indirectă (în 85%=pozitivă);
5. Testul de fixare a complementului (Weinberg-Pârvu);
6. Contraimunoelectroforeza;
7. Testul ELISA;
8. Determinarea antigenului C.
n DIAGNOSTIC IMAGISTIC
1. Ecografia:
n mase transonice,
n bine delimitate,
n de diverse dimensiuni,
n cu pereţi subţiri reflectogeni.
2. Radiografia abdominală simplă:
n umbră rotundă,
n calcificată în ficat;
n imagine „în soare care apune” sau „în fereastră de moschee”;
n imagine hidro-aerică
3. Colecistocolangiografia:
n relaţiile cu calea biliară principală
4. Splenoportografia,
5. Angiografia
6. Scintigrafia hepatică,
7. Flebografia suprahepatică şi cavă inferioară:
n lacuna hepatică cu caracter benign
8. Tomografia computerizată:
(detalii asupra dimensiunilor, topografiei, relaţiei cu celelalte viscere=utile actului
operator);
9. Examenul RMN
10. Radiografiile organelor din jur:
(relaţiile chistului cu organele vecine);
n a. radiografia gastroduodenală;
n b. irigografia;
n c. urografia;
11. Laparoscopia
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
1. Ciroza alcoolică;
2. Ciroza hipertrofică (Hanot-Gilbert);
3. Tumora malignă hepatică;
4. Ficatul cardiac;
5. Sifilisul terţiar hepatic;
6. Abcesul hepatic;
7. Colecistita acută (hidropsul vezicular);
8. Tumora de pancreas (malignă, chistul, pseudochistul);
9. Tumora pilorică;
10.Tumora unghiului hepatic al colonului;
11.Tumora renală;
12.Rinichiul polichistic;
13.Hidronefroza;
14.Tumorile solide şi chistice ale plămânului;
15.Pleurezia bazală închistată;
16.Ulcerul perforat sau apendicita acută (în ruptura chistului nesupurat în peritoneu);
17.Litiaza veziculară sau coledociană (în ruptura chistului în calea biliară; poate fi şi
reală).
EVOLUŢIE
Evoluţia spontană:
– creşterea în volum;
– involuţia chistului;
– icterul;
– alte complicaţii.
TRATAMENT
I. TRATAMENTUL MEDICAL
- asociat celui chirurgical;
- pentru chisturile mici şi centrale;
- 42% rezultate bune;
MEBENDAZOLUL
ALBENDAZOLUL
(800 mg./zi, sau 11-16 mg./kg.corp →28 zile cu 14 zile pauză)
efecte secundare:
n transaminazelor,
n leucopenie,
n anemie,
n dureri abdominale,
n cefalee,
n anorexie,
n alopecie,
n astenie
II. TRATAMENTUL CHIRURGICAL
n OBIECTIVELE
A. TRATAMENTUL PARAZITULUI
→ inactivarea fluidului hidatic
– Hibitane=Gluconat de clorhexidina
– alcool,
– soluţie salină hipertonă
– formol
→ prevenirea infestării intraoperatorii;
→ deschiderea chistului
→ evacuarea conţinutului prin aspiraţie continuă;
→ extragerea:
n membranei proligere
n şi a veziculelor fiice.
B. VINDECAREA CAVITĂŢII RESTANTE
n Factori de menţinere a cavităţii
- rigiditatea perichistului;
- secreţiile bilio-sanguine acumulate;
- presiunea negativă a regiunii subfrenice;
- jena în tranzitul biliar:
- papiloodita scleroasă;
- spasm oddian;
- scleroza parenchimului hepatic din jur.
n Factori de suprimare a cavităţii
- supleţea parenchimului hepatic:
- umplerea vaselor bilio-sanguine;
- regenerarea celulei hepatice;
- supleţea perichistului:
- chist tânăr;
- chist neinfectat;
- uscarea cavităţii:
- legarea canalelor biliare reperate;
- drenajul intern sau extern;
- asigurarea libertăţii căii biliare principale;
- presiunea pozitivă abdominală.
METODE TERAPEUTICE
n Metode conservatoare (care respectă în întregime perichistul):
1. marsupializarea drenajul extern
(Lindemann-Landau)
2. reducerea fără drenaj
(Knowsley-Thornton, Possadas)
3. reducerea fără drenaj cu fixare la perete
(Llobet-Varsi)
4. reducerea cu drenaj transomfalic
(Burlui)
5. capitonajul cavităţii cu tunelizare
(Juvara)
6. desfiinţarea cavităţii cu plombaj
- epiploonoplastie;
- plastia cu muşchii abdominali;
- plombajul cu plămân (Burlui);
7. drenajul intern al cavităţii
- operculectomia cu drenaj în cavitatea peritoneală;
- reducerea cu drenaj biliar papilosfincterotomia;
- anastomozele chisto-digestive (jejun, vezicula biliară,stomac, duoden);
- drenajul bipolar;
Chirurgia laparascopică
n puncţia cu inactivarea şi evacuarea chisturilor tinere
n perichistectomii parţiale