CULTURĂ ŞI BIOPOLITICĂ ÎN ROMÂNIA.

Răzvan Pârâianu

Abstract
Culture and Biopolitics in Romania

Traditionally, the study of social elite was related to social emancipation

and political ascension, education and professional strategies, national and
local leadership, etc. Yet, recent scholarship on radical ideologies, cultural and
revolutionary movements, scientific doctrines and health policies, imply a more
intimate relationship between those people perceived as respectable social
pillars and those marginalized and excluded from society. Reflecting on
Marius Turda’s earlier considerations about the Eugenic and Biopolitical
Studies in Romania, the present article argues for the establishment of a new
research theme entitled Culture and Biopolitics in Romania.

Keywords: biopolitics, eugenics, nationalism, social health, Romania,

modernity, social elite.

Interesul pentru studierea modului în care problemele specifice vieţii

umane au ridicat probleme diverselor guvernări cât şi modul în care şi-
au găsit ele rezolvarea este relativ nou şi constituie un domeniu aparte
numit de Foucault biopolitica. Pe de o parte nevoia statului modern de
a interveni în chestiunile medicale şi chiar de a dezvolta o politică de
sănătate proprie, pe de altă parte abuzurile sociale şi medicale ale
guvernelor totalitare şi nu numai, au făcut ca acest domeniu să se
bucure de un interes tot mai mare în ultima perioadă. De la sănătate
şi igienă, la natalitate şi longevitate sau eugenie şi rasism, interesul
biopoliticii acoperă toată gama politicilor de control asupra populaţiei,
politici care etatizează una din cele mai intime şi sensibile dimensiuni
ale existenţei umane şi anume sănătatea. Experienţa regimului nazist,
a experimentelor medicale şi a teoriilor rasial biologice, reprezintă un
motiv relevant pentru înţelegerea doctrinelor ştiinţifice ce au stat la
baza acestei istorii dramatice. Totodată, experienţa regimului comunist
face ca această temă de cercetare să aibă o altă dimensiune pregnantă:
ingineria socială. Controlul natalităţii din epoca Ceauşescu este unul
din cele mai edificatoare exemple în acest sens. 1 În ambele direcţii

Lector univ. dr., Răzvan Pârâianu, Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş.

1Gail Kligman, Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceauşescu,

Humanitas, Bucureşti, 2000.

379
 Răzvan Pârâianu

cercetarea istorică a avut rezultate pe cât de spectaculoase pe atât de

puţine în ultimele decenii în România.
Istoria tradiţională, aşa cum a fost ea moştenită după cei patruzeci
de ani şi mai bine de comunism, axată pe politica de emancipare
naţională şi relaţiile internaţionale ale Principatelor Române şi mai
târziu a Regatului Român, a lăsat puţin loc cercetărilor referitoare la
politica de sănătate şi monitorizare a populaţiei. Istoriile ce s-au
înscris în genul istoriei medicinii erau circumscrise aceleiaşi istorii
naţionale pe care veneau să o ilustreze cu cazuri particulare de
succese ale ştiinţei româneşti. Genul afirmativ, comemorativ, memorial
sau aniversar este astfel cel mai des întâlnit între aceste istorii în
detrimentul genului argumentativ critic. Astfel, aceste producţii
istoriografice aduc puţină lumină în înţelegerea articulaţiilor interioare
ale diverselor doctrine ştiinţifice, ideologii, paradigme sau teorii care
au influenţat mult gândirea medicală şi politicile de sănătate ale
guvernelor României în perioada ei modernă.
Nevoia unei istorii a biopoliticii în România vine şi dintr-un alt motiv
mai puţin evident dar nu mai puţin important. Este vorba despre
perspectiva organicistă asupra societăţii, societate care văzută ca un
organism activ cu o origine pură devine naţiune. Din acest punct de
vedere, naţiunea este mai puţin o populaţie cât un popor. Or, nu e
totuna a vorbi despre sănătatea membrilor unei societăţi sau despre
sănătatea unui organism social. Foucault numea biopolitica
„raţionalizarea problemelor puse practicii guvernamentale de către
fenomenele proprii unui ansamblu de persoane vii constituite în
populaţie”. 2 Spre deosebire de populaţie, poporul implică o anume
viziune organicistă asupra societăţii. Distincţia populaţie – popor este
încă populară în multe medii ale spaţiului public 3 însă termenii clasici
ai acestei deosebiri provin însă din sociologia germană de la începutul
secolului al XX-lea în care distingea între societate [Gesellschaft] şi
comunitate [Gemeinschaft].4 Întreaga gândire socială de la acea dată
era influenţată de curentele neo-conservatoare care căutau o
alternativă la civilizaţia modernă. Crizele modernităţii 5 subminaseră
fundamentele sociale şi politice al lumii secolului al XIX-lea, o lume de
inspiraţie liberală. Soluţiile propuse au fost astfel, cel mai adesea
iliberale dacă nu chiar autoritare şi totalitare.

2 Vezi Michel Foucault, Naşterea biopoliticii, în Biopolitică şi medicină socială, Idea Design &
Print, Cluj, 2003, p. 113.
3 Un exemplu este oferit de articolele lui Octavian Paler care în ultimii ani ai vieţii sale glosa

pe contrastul dintre popor şi populaţie.

4 Vezi Ferdinand Tönnies, Community and Civil Society [Gemeinschaft und Gesellschaft],

Cambridge University Press, Cambridge, 2001.

5 Jaques Le Rieder, Modernitatea vieneză şi crizele identităţii, Universitatea A. I. Cuza, Iaşi,

1995; Carl Schorske, Viena fin-de-siècle. Politică şi cultură Polirom, Iaşi, 1996; Peter Hanak,
The Garden and the Workshop: Essays on the Cultural History of Vienna and Budapest,
Princeton University Press, Princeton, 1998, etc.

380
Cultură şi biopolitică în România

Perspectiva organicistă asupra naţiunii a condus la o schimbare

radicală a obiectului pus în discuţie atunci când era vorba despre
sănătatea publică. Pe de o parte, patologia diverselor afecţiuni
continua să depindă de cazurile individuale, pe de altă parte însă,
mijloacele birocratice ale statului modern au făcut posibilă şi o privire
de ansamblu asupra factorilor şi consecinţelor sociale de amploare.
Mai mult, naţiunea devine tot mai mult obiectul observaţiei şi
cercetării ştiinţifice, individul uman pierzându-şi treptat
individualitatea în favoarea grupului social, a colectivităţii, a
individului generic, sau mai bine spus a individul colectiv 6 care
populează fantasmele gândirii sociale despre o lume în care diferenţele
sunt incriminate, demonizate, şi nu în ultimul rând patologizate. Astfel,
naţiunea împrumută tot mai mult caracteristicile individului,
dobândind personalitate, voinţă, caracter, psihologie, identitate,
ereditate, morală, putere de creaţie, inteligenţă, capacitate de
reproducţie, adaptabilitate, rezistenţă, constituţie fizică, dimensiuni
antropomorfice şi chiar grupă sanguină. Totodată, omul încetează a
mai fi individ prin el însuşi şi devine treptat un simplu organ al acestui
individ superior,7 fiind privat de personalitate, de voinţă, de caracter,
de suflet, de identitate, etc. Omul nou astfel creat, era mai potrivit
aspiraţiilor mişcărilor radicale care urmăreau eliminarea conflictelor
prin eliminarea forţată a diferenţelor, sociale, culturale, politice si
rasiale
Din acest punct de vedere nu este întâmplătoare discuţia cu privire
la liberalism pe care Foucault o deschide în relaţie cu biopolitica.8 El
ţine să precizeze că nu este atât vorba despre o interpretare a
liberalismului cât un plan de analiză „al acelor tipuri de raţionalitate
care devin efective în procedeele prin care se dirijează, prin intermediul
unei administraţii statale, conduita oamenilor”. Or, aceste tipuri de
raţionalităţi devin extrem de importante atunci când omul este privat
de individualitatea sa. Fără individualitate, însăşi fundamentele
sistemului politic modern devin problematice. Reprezentarea politică
este alterată, asocierea în numele unor interese comune este
degradată, şi chiar elitele sociale sunt viciate cu un înţeles ce caută a
depăşi particularul şi care tinde spre absolutizare, esenţializare şi

6 Pentru a folosi incongruenţa faptului că individualitatea grupului social creşte o dată cu

omogenizarea membrilor grupului respectiv, s-ar putea folosi termenul paradoxal de “individ
colectiv”, ca metaforă euristică care accentuează sau atrage atenţia asupra schimbării
majore petrecute la nivel individual în societate.
7 Antipa folosea termenul de „unităţi organice superioare”. „Ca şi indivizii, aceste unităţi

organice superioare sunt şi ele compuse din organe. Pe când însă la indivizi organele sunt
formate din grupe de celule, la aceste asociaţii ele sunt compuse din grupe de indivizi,
specializaţi în vederea îndeplinirii în comun unor anumite funcţiuni.” Grigore Antipa,
Problemele evoluţiei poporului român, Cartea Românească, Bucureşti, 1919, p. 20.
8 Foucault, op.cit.

381
 Răzvan Pârâianu

permanentizare. 9 Cu alte cuvinte, nu este vorba numai despre o

preocupare exclusiv medicală referitoare la politica de sănătatea
socială dint-o anume perioadă dar şi de o evaluare a proiectelor de
regenerare naţională din perspectiva cunoştinţelor ştiinţifice din acea
vreme. Aceste proiecte s-au dezvoltat pe solul fertil al crizei
modernităţii şi al crizei sistemului politic modern şi chiar dacă au
eşuat, elementele lor constitutive au supravieţuit în forme perverse şi
în construcţii eterogene din punct de vedere ideologic care azi încă
exercită o influenţă asupra spaţiului public din România.
Din acest punct de vedere, pledoaria făcută de Marius Turda pentru
o agendă de cercetare a eugeniei şi biopoliticii în România este
relevantă şi poate fi integrată cu mult succes într-o temă de cercetare
care să combine interesul pentru studiul elitelor şi societăţii cu acela
pentru biopolitică. Chestiunile legate de degenerare, de rolul şi
drepturile femeilor, şi de minorităţile etnice întotdeauna au fost legate
de modul în care era înţeleasă noţiunea de elită socială, de conducere
naţională, de selecţie a conducătorilor politici. Se poate merge chiar
mai departe prin constatarea că orice politica culturală poate fi privită
sub specia biopoliticii atâta vreme cât cultura a putut fi înţeleasă atât
ca o sursă de valori cât şi ca un instrument de selecţie firească sau
naturală a indivizilor.10 Cultura, ca factor de unitate a poporului, 11 a
fost adesea responsabilă cu definirea degenerării, 12 a feminităţii şi a
minorităţii, 13 toate acestea ca alterităţi constitutive identităţii
normative. Adesea cultura, în principal cultura politică, este aceea
care leagă nivelul teoretic al reflecţiei despre naţiune cu nivelul practic
al instrumentării cunoştinţelor ştiinţifice la nivelul sănătăţii şi
demografiei populaţiei. Sau mai precis, cultura este cea care asigură
atât selecţia elitelor cât şi eliminarea alterităţii.
Folosită adesea ca armă politică, cultura a fost o noţiune care a fost
gândită ca o contrapondere la progresul civilizaţiei moderne. Căutând
acel ceva imuabil chiar etern pe care se poate construi o identitate
stabilă, acel ceva care merită conservat, care da valoare oamenilor şi

9 Antipa de pildă, pentru a păstra exemplul anterior, considera că „sistemul parlamentar

face însă ca omul politic să nu fie numai reprezentantul interesului general, ci adeseori şi al
intereselor speciale ale alegătorilor săi, cari uneori pot fi chiar contrare interesului
general, …” Grigore Antipa, op.cit, p. 389.
10 Ibidem, p. 116.
11 I. Slavici considera că spre deosebire de politica tradiţională, cultura uneşte oamenii

deoarece ea este mai aproape de spiritul naţional. De aceea considera el cultura trebuie să
fie fundamentul pentru politica noilor generaţii. Vezi Ioan Slavici, Unitatea Noastră Culturală
(V) în Tribuna, XI 1907, no. 11 Ianuarie, p. 2; republicată în Ioan Slavici, Amintiri, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1967, p. 506-507.
12 N. C. Paulescu, Cele patru patimi si remediile lor, Cartea Românească, Bucureşti, 1921,

sau Degenerarea jidanilor Cartea Românească, Bucureşti,1923.

13 O. Goga, Un anacronism: cultura maghiară în Românul, II 1912, no, 284, 25 Decembrie /

7 Ianuarie, p. 2-4; sau Infiltraţii străine în literatura romană. Discurs rostit la Academia
Română la 21 Aprilie 1937, în Octavian Goga, Discursuri, Cartea Românească, Bucureşti,
1939, p. 57-74.

382
Cultură şi biopolitică în România

acţiunilor lor dincolo de negocierea socială şi dincolo de orice instituţie,

acel ceva care rezonează imediat în sufletele maselor aducând armonie
şi înţelegere nemijlocită, mulţi gânditori au aşezat cultura în aceiaşi
ordine cu biologia şi geografia, făcând din aceasta mai mult un dat
natural decât un rezultat al cultivării conştiente sau al creaţiei
individuale. Prin urmare, noţiunea de cultură este cel mai adesea o
noţiune iliberală14 care asigură relaţia dintre elite şi mase, oferind nu
numai un limbaj comun dar şi un orizont de aşteptare, o viziune
asupra societăţii, o înţelegere a destinului comun, şi nu în ultimul
rând o definire a comunităţii. Lipsa de cultură, în principal lipsa de
cultură naţională implica descalificarea candidaţilor la elita naţională
ca fiind barbari, străini, înstrăinaţi, decăzuţi, degeneraţi, etc. Cu alte
cuvinte, împrumutând expresia lui Iorga, cultura naţională nu poate
sta alături de dentistul Rosenthal.15 Totodată, cultura este şi un mijloc
de integrare. Astfel, aceasta ar fi putut fi instrumentul de integrare de
pildă a minorităţile fără aspiraţii naţionale proprii sau a emancipării
femeilor. 16 Cele două faţete ale culturii, una care duce către
emancipare, ascensiune socială şi elite, şi cealaltă către discriminare
sau marginalizare au fost întotdeauna complementare.
Ar fi prea multe de spus despre relaţia dintre cultură şi
degenerare, 17 dintre cultură, emanciparea femeii şi feminism, sau
dintre cultură şi minorităţi etnice. Dar tocmai aceasta apropiere
tematică face ca biopolitica şi eugenia să poată fi studiate mai bine în
conexiune cu noţiunea de cultură, şi mai ales în relaţie cu identitatea
narativă pe care orice cultură o colportă pentru comunitatea pe care o
defineşte. Reintegrate în universul cultural de origine, teoriile
eugenice îşi recapătă dimensiunea axiologică şi ideologică originară.
Aşa cum „omul bun” (eugen) a implicat întotdeauna unitatea clasică
dintre minte şi corp, teoriile sociale şi biologice revoluţionare au căutat
restaurarea armoniei pierdute între sănătatea şi cultura membrilor
comunităţii la care făceau referire. Omul nou, nu este numai un om
bun, un om dezvoltat armonios, un om cultivat (în toate sensurile
cuvântului, inclusiv cel biologic), ci şi un om puternic, un conducător,
o individualitate, un nobil. Astfel, studiile de biopolitică şi eugenie îşi
pot găsi mai mult decât un loc potrivit dezvoltării lor, îşi vor găsi locul
lor legitim de înţelegere şi evaluare.
Sperăm ca Centrul de cercetare ştiinţifica a istoriei elitelor româneşti
să devină în următorii ani un astfel de loc privilegiat în care să se

14 Este demn de amintit aici un text al lui Caragiale în care acesta considera că liberal şi
literat nu pot sta împreună decât poate cel mult în tren. Ion Luca Caragiale, Liberalii şi
literatura în Epoca, II 1896, no. 341, 31 Decembrie, p. 1
15 N. Iorga, Cultura naţională şi politica naţională. Discurs ţinut de N. Iorga în seara de 14

Octombrie 1908 la Bucureşti (Sala Dales), Neamul Românesc, Vălenii-de-Munte, 1908.

16 Vezi de pildă D. Octavian Goga şi emanciparea femeii, în Ţara noastră, XI (1932), no. 140,

29 Septembrie, p. 2.
17 Max Nordau, Degenerare, Editura Librairie H. Steinberg, Bucureşti, 1894.

383
 Răzvan Pârâianu

dezvolte noile teme de cercetare pentru generaţiile viitoare. Totodată

aspirăm să facem din relaţia cu Universitatea Oxford Brookes o relaţie
privilegiată iar din Grupul pentru studierea istoriei rasei şi eugeniei
(The Working Group on the History of Race and Eugenics) 18 un
partener al viitoarelor proiecte desfăşurate sub egida centrului nostru.

18 Vezi pagina internet a grupului la adresa http://ah.brookes.ac.uk/research/project/hre/

384
 STUDIA
UNIVERSITATIS PETRU MAIOR

HISTORIA

TÂRGU-MUREŞ
2009
 CONSILIUL ŞTIINŢIFIC COLEGIUL DE REDACŢIE

Prof. univ. dr. Keith Hitchins Redactor şef:

Urbana Illinois SUA, membru de Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean
onoare al Academiei Române
Dr. Harald Heppner, Institutul de Secretar ştiinţific:
Istorie din Graz, Austria Prof. univ. dr. Vasile Dobrescu
Prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu
Prof. univ. dr. Nicolae Bocşan Membrii:
Prof. univ. dr. Liviu Maior Conf. univ. dr. Simion Costea
Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop Anca Şincan, drd, Cental
Membru corespondent al Academiei European University,
Române Budapesta.
Prof. univ. dr. Trencsenyi Balázs Prep. univ. Mihaela Boloş
Universitatea Central Europeană Prep. univ. Maria Dan
Budapesta, Ungaria
Redactor responsabil:
Conf. univ. dr. Corina Teodor

ISSN 1582-8433

Published by
Editura Universităţii „Petru Maior”, Târgu-Mureş, România, 2009
Str. Nicolae Iorga, nr. 1
540088, Târgu-Mureş, România
Tel./Fax. 0265-211838
e-mail: studia.historia@science.upm.ro
9 2009

STUDIA UNIVERSITATIS PETRU MAIOR

SERIES HISTORIA
Redacţia: 540088, Târgu-Mureş, str. Nicole Iorga, 1, Telefon, 0265-236034.
E-mail: studia.historia@science.upm.ro

SUMAR - CONTENTS - SOMMAIR - INHALT

Studii şi articole

Istorie
Fábián István, Aspecte privind prezenţa monetară în Dacia Sudică şi Sud-
Vestică (Sec IV-VI P. Chr)…………………………………..……………………………..7
Georgeta Fodor, Perspective asupra feminităţii medievale româneşti. Ipostaze
ale femeii în familia medievală românească………………………………………..15
Harald Heppner, Observations sur les carrieres des savants en europe
centrale et sud-est europeenne au temps des lumieres…………………………..37
Corina Teodor, Prin oglinzi paralele: lecturi feminine în mediul românesc urban
şi în cel rural din secolul al XIX-lea…………………………………………………...43
Keith Hitchins, The Romania of the Kings………………………………………….59
Răzvan Pârâianu, Young Man Goga………………………………………………….75
Maria Dan, Din viaţa politică a preoţilor ardeleni la începutul secolului XX.
Cazul protopopului de Reghin………………………………………………………….99
Francesco Randazzo, Un riformatore alla corte dello zar: Pëtr Arkad’evič
Stolypin tra memorialistica e storiografia (1906-1911)………………………….107
Vasile Şandor, Criza economică din 1929-1933 în Tg.-Mureş…………………129
Giordano Altarozzi, Volontari romeni e italiani nella guerra di Spagna……..147
Alessandro Vagnini, German-Italian Commissions in Transylvania 1940-1943.
A crucial key study for italian diplomacy………………………………………….165
Nicolae Georgescu, Sorin Radu, Refacerea politică şi extinderea
organizatorică a frontului plugarilor în anii 1944-1945…………………………187
Irina Nastasă, Sextil Puşcariu şi Institutul Român din
Germania………..…........................................................................................217
Gheorghe Bichicean, Vasile Dobrescu, Consideraţii asupra evoluţiei
geopolitice şi economice în europa de est în perioada războiului rece…..….247
Mihai Nicoară, Discursul stalinist al comunismului românesc din anii
50………………………………………………………………………………………….261

3
 Cuprins

Gabriel Moisa, The Bessarabia Issue – Between Historiography and the

Official Political Discourse in Romania, During the “Ceausescu Regime”…...275
Studii Europene şi Relaţii Internaţionale
Didier Blanc, La marche vers l’intégration européenne (1984-2009) : du projet
de traité instituant l’Union Européenne (1984) au Traité de Lisbonne……….287
Francesca Romana Lenzi, La transizione dell’europa dell’est. Dai mutamenti
dell’economia all’allargamento europeo……………………………………..……..299
Iulia Cătălina Crăciun, The Conflict Between Power and Morality in
International Relations…………………………………………………………….…..307
Ioana Leucea, Un concept mobilizator: securitatea umană…………………....317
Lucian Săcălean, Securitate globală în era globală………………………….….325
Mihaela Göndör, EU Fiscal Harmonization Policy vs. National
Fiscal Systems………………………………………………………………………....331
Dezbateri metodologice şi istoriografice
Simona Nicoară, Mitul în teritoriul antropologiei istorice……………………….343
Carmen Maria Dorlan, Consideraţii cu privire la inovaţiile metodologice şi
interpretative microistorice …………………………………………………………...359
Marius Turda, Eugenic and Biopolitical Studies in Romania: State-of-the-art
and Future Objectives………………………………………………………………….373
Răzvan Pârâianu, Cultură şi biopolitică în România…………………………….379
Recenzii şi Note de lectură
Gh.Bichicean, Congregaţiile generale în Transilvania voievodală,
Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2008, (Fábián István)…………………………………385
Dan Horia Mazilu, Văduvele sau despre istorie la feminin, Ed. Polirom, Iaşi,
2008, (Georgeta Fodor)………………………………………………………………..387
Federico Chabod, Storia dell’idea d’Europa, Laterza, Bari, 2007, (Giordano
Altarozzi)………………………………………………………………………………….390
Giovanna Motta, Il mercante di panni, Passigli, Bagno a Ripoli 2009, 157p.
(Francesco Randazzo)…………………………………………………………….…..391
Keith Hitchins, The Identity of Romania, The Encyclopaedic Publishing
House, Bucharest, 2009 (Maria Dan)……………………………………………..392
Silvia Marton, La constuction politique de la nation. La nation dans les debats
du Parlament de la Roumanie (1866-1871), Editura Institutul European, Iaşi,
2009 (Cornel Sigmirean)………………………………………………………………394
Francesco Randazzo, Alle origini dello Stato sovietico. Missioni militari e Corpi
di spedizione italiani in Russia (1917-1921), Stato Maggiore dell’Esercito –
Ufficio Storico, Roma, 2008, (Giordano Altarozzi)………………………………397
US Hegemony and International Organizations, ed. Rosemary Foot, S. Neil
MacFarlane şi Michael Mastanduno, Oxford University Press, Oxford, 2003,
(Lucian Săcălean)……………………………………………………………………...398

4
 Cuprins

Studies and articles

History
Fábián István, Some aspect concerning the monetary presence in southern
and south-western part of the former province of Dacia (4 th-6th
centuries)…………………………………………………………………………………….7
Georgeta Fodor, Perspectives upon Romanian Medieval Feminity. Women
Aspects in the Romanian Medieval Family…………………..……………………..15
Harald Heppner, Observations upon Savants Careers in Central and South-
East Europe in the Enlightenment Period……………………………………………36
Corina Teodor, Through Parallel Mirrors: Feminine Reading in Urban and
Rural Romanian Environment in the 19th Century…………………...................43
Keith Hitchins, The Romania of the Kings………………………………………….59
Răzvan Pârâianu, Young Man Goga………………………………………………….75
Maria Dan, Aspects of Transylvanian priests’ political activity in the early
twentieth century. The case of the Archpriest of Reghin………………………….99
Francesco Randazzo, A Reformer at the Tsar Court: Pëtr Arkad’evič Stolypin
between Memories and Historiography (1906-1911)……………………………107
Vasile Şandor, The Economic Crises of 1929-1933 in Târgu-Mureş………….129
Giordano Altarozzi, Romanian and Italian volunteers in the Spain War……147
Alessandro Vagnini, German-Italian Commissions in Transylvania 1940-1943.
A crucial key study for italian diplomacy………………………………………….165
Nicolae Georgescu, Sorin Radu, The Political Rebuild and the Organizatoric
Expansion of the Ploughman Front between 1944-
1945……………………………………………………………………………..............187
Irina Nastasă, Sextil Puşcariu and the Romanian Institute in
Germany………………………………………………………………………………….217
Gheorghe Bichicean, Vasile Dobrescu, Considerations upon Geopolitical and
Economic Evolution in East Europe in the Cold War Period……………………247
Mihai Nicoară, The Stalinist Discours of Romanian Communism in the
50’s………………………………………………………………………………………..261
Gabriel Moisa, The Bessarabia Issue – Between Historiography and the
Official Political Discourse in Romania, During the “Ceausescu
Regime”………………………………………………………………………………...…275
European studies and International Relations
Didier Blanc, The Road to European Integration (1984-2009): From the Treaty
Establishing the European Union (1984) to the Lisbon
Treaty.............................................................................................................287
Francesca Romana Lenzi, The East-Europe Transition. From Economic
Variations to European Enlargement…………………………………………….....299

5
 Cuprins

Iulia Cătălina Crăciun, The Conflict Between Power and Morality in

International Relations………………………………………………………………...307
Ioana Leucea, Human Security – A Mobilizing Concept ………………………..317
Lucian Săcălean, Global Security in the Globar Era…………………………….325
Mihaela Göndör, EU Fiscal Harmonization Policy vs. National Fiscal
Systems…………………………………………………………………………………..331
Historiographical and Methodological Debates
Simona Nicoară, The Myth and the Historical Anthropology……………….....343
Carmen Maria Dorlan, Considerations Regarding the Methodological and
Interpretative Innovations of Microhistory…………………………………………359
Marius Turda, Eugenic and Biopolitical Studies in Romania: State-of-the-art
and Future Objectives……………………………………………………………….…373
Răzvan Pârâianu, Culture and Biopolitics in Romania………………………….379
Reviews
Gh.Bichicean, The General Assemblies in Medieval Transilvania Ed.C.H.Beck,
Bucureşti, 2008, (Fábián István)……………………………………………………385
Dan Horia Mazilu, The Widows or History from a Feminine Perspective, Ed.
Polirom, Iaşi, 2008, (Georgeta Fodor)……………………………………………...387
Federico Chabod, The History of the Ideea of Europe, Laterza, Bari, 2007,
(Giordano Altarozzi) …………………………………………………………………..390
Giovanna Motta, The Baker, Passigli, Bagno a Ripoli 2009, 157p.
(Francesco Randazzo)………………………………………………………………...391
Keith Hitchins, The Identity of Romania, The Encyclopaedic Publishing
House, Bucharest, 2009 (Maria Dan)……………………………………………..392
Silvia Marton, The Nation Political Construction. The Nation in the Romanian
Parliament Debates (1866-1871), Editura Institutul European, Iaşi, 2009
(Cornel Sigmirean)……………………………………………………………………..394
Francesco Randazzo, The origins of the Soviet State. Italian Military Missions
and Expedition Units in Russia (1917-1921), Stato Maggiore dell’Esercito –
Ufficio Storico, Roma, 2008, (Giordano
Altarozzi)………………………………………………………………………………….397
US Hegemony and International Organizations, ed. Rosemary Foot, S. Neil
MacFarlane şi Michael Mastanduno, Oxford University Press, Oxford, 2003,
(Lucian Săcălean)………………………………………………………………………398