Limba franceză (în franceză la langue française) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor

romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile  oïl.
Franceza este vorbită în total de aproximativ 220 de milioane de oameni fie ca limbă maternă, ca limbă secundă sau
ca limbă străină, în țările membre, asociate sau cu statut de observatoare din Organizația Internațională a
Francofoniei , precum și în alte câteva țări din afara acesteia, ca Algeria sau Statele Unite ale Americii. Nu există date
precise nici despre cei care au franceza ca limbă maternă. Numărul lor este estimat la 110 milioane.
Franceza este limbă oficială în 29 de țări, ocupând în această privință locul al II-lea după limba engleză.
Ca limbă străină, franceza este, după engleză, limba învățată de cele mai multe persoane (120 de milioane), în
majoritatea țărilor.
Limba franceză este oficială în următoarele 29 de state suverane:

Nr
Țara # Populație
.

322.000.000

1.  Franța 63.213.894

2.  Republica Democrată Congo 60.764.490

3.  Canada 32.805.041

4.  Madagascar 18.040.341

5.  Coasta de Fildeș 17.298.040

6.  Camerun 16.322.000

7.  Burkina Faso 13.491.736

8.  Niger 12.162.856

9.  Senegal 11.706.498

10.  Mali 11.415.261

11.  Belgia 10.364.388

12.  Rwanda 10.186.063

13.  Ciad 9.657.069

14.  Guineea 9.452.670

15.  Haiti 8.121.622

16.  Burundi 7.795.426

17.  Benin 7.649.360

18. 7.489.370
 Elveția
19.  Togo 5.153.088

20.  Republica Centrafricană 4.237.703

21.  Republica Congo 3.602.269

22.  Gabon 1.394.307

23.  Comore 671.247

24.  Guineea Ecuatorială 529.034

25.  Djibouti 476.703

26.  Luxemburg 468.571

27.  Vanuatu 205.754

28.  Seychelles 81.188

29.  Monaco 32.409

 Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este
adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba
galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită
de lingviști galo-romană.
 Franceza a fost limbă oficială în Anglia mai mult de 300 de ani. Limba franceză a fost limba oficială în Anglia începând cu anul
1066, odată cu cucerirea ei de către normani în frunte cu William Cuceritorul. În 1362 odată cu adoptarea de către Parlamentul
Englez a Actului Dezbateri în Engleză (Pleading in English Act), limba franceză a fost exclusă din dezbaterile judiciare şi a fost
înlocuită cu limba engleză, astfel pierzând calitatea de limbă oficială.
 Franceza este limba oficială a Organizaţiei Naţiunelor Unite.

 Populaţia vorbitoare de franceză se află în Europa în proporţie de aproape 40%, în Africa subsahariană şi Oceanul Indian – 36%,
în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu – 15,3%, în America şi Insulele Caraibe – 7,6%, iar în Asia şi Oceania – 1,16%, potrivit
unui studiu publicat în 2010 de Organizaţia Internaţioanlă de Francofonie (OIF).
 Franţa a câştigat cele mai multe premii Nobel pentru literatură; 

 Declaraţia Drepturilor Omului şi a Cetăţeanului” scrisă în Franţa în 1789 este prima declaraţie a drepturilor omului din istorie;
aceasta nu se aplica doar cetăţenilor francezi ci tuturor “oamenilor liberi” din lume;

  Franţa este cunoscută drept capitala internaţionala a parfumurilor;

 Km 0 al Parisului se află în piaţa din faţa Catedralei Notre Damme. De aici începe să se măsoare lungimea drumurilor naţionale
ale Franţei.

 34% din francezi pot vorbi engleza.Conceptul că francezii nu ştiu sau nu vor să vorbească limba engelză, nu este complet
adevărat dar nici total greşit. Totul depinde de punctul de comparaţie. Cu 34% de cunoscători a limbii engleze, Franţa nu poate
fi comparată cu Suedia, unde 85% din populaţie vorbeşte engleza perfect.

 Franța este cea mai vizitată țară din lume. În 2012 a avut parte de 83 de milioane de turiști.

 În începuturile sale, Parisul a fost de fapt un oraș roman denumit Lutetia

 Franța este cea mai depresivă țară din lume, deoarece unul din cinci francezi au trecut prin stări de depresie

 Există o cafenea în Franța unde dacă nu spui ”Bună ziua” și ”Vă rog”, plătești mai mult pentru cafeaua ta

 Sunt peste 300 de feluri de brânză inventate în Franţa.

 Obiceiuri și tradiții în Franța
 
Franţa se numără printre ţările bine cunoscute în lume datorită vieţii culturale complexe a locuitorilorlor. Pasiunea pentru cultură a
francezilor îşi are originea, printre altele, în tradiţiile şi istoriaîndelungată a ţării, reflectate într -o serie de sărbători şi evenimente
importante la care participă cumare bucurie. Un alt motiv este şi numărul mare de turişti care vizitează Franţa şi pentru care
seorganizează diferite distracţii. Această țară are 11 zile de sărbătoare legale în care nu se lucrează în instituțiile de stat dar și în
majoritatea societăților comerciale. Cele mai multe magazine sunt închise,deschise rămânând unele restaurante și baruri. Diferența față
de România este că francezii au mai puține zile libere de Crăciun și Paște. De asemenea,dacă ziua liberă cade la început sau la sfârșit
de săptămână, Parisul arată în weekend ca un oraș părăsit. Foarte mulți locuitori profită de aceste zile pentru a ieși din capitală și a
petrece într-un cadru destins de vacanță.
 
Iată lista sărbătorilor legale, religioase și civile cât și semnificația lor:
 Les fêtes fériées
 – Sărbătorile libere legale

1 Ianuarie - "Jour de l'an" - Anul Nou

Data variabila - 1 Aprilie 2013, 21 Aprilie 2014 - "Lundi de Pâques" - Lunea de dupa PasteleCatolic
 
1 Mai - "Fête du Travail" - Ziua Muncii
 
8 Mai - "Capitulation de l'Allemagne" - Ziua Victoriei (Capitularea Germaniei)
 
Data variabila - 9 Mai 2013, 29 Mai 2014 - "Jeudi de l'Ascension" - Inaltarea
 
Data variabila - 20 Mai 2013, 9 Iunie 2014 - "Lundi de Pentecôte" - Lunea de Sanziene
 
14 Iulie - "Fête nationale française" - Ziua Nationala a Frantei

15 August - "Assomption" - Ziua Sf. Maria

 
1 Noiembrie - "La Toussaint" - Ziua amintirii mortilor
 
11 Noiembrie - "Armistice" - Ziua Armistitiului din 1918
 
25 Decembrie - "Noël" - Sarbatoarea Craciunului

Alte sărbători celebrate în Franța

 
14 Februarie - " Fête des amoureux" - Ziua Indragostitilor
 
Prima Duminica din Martie - "Fête des grands-mères" - Ziua Bunicii
 
Ultima Duminica din Aprilie - "Jour du Souvenir des Déportés"
 
9 Mai - "Journée de l'Europe" - Ziua Europei
 
10 Mai - "Journée annuelle de la mémoire de l'esclavage"
 
A doua Duminica din Mai - "Seconde Fête Nationale Française"
 
Ultima Vineri din Mai - "Fête des voisins"
 
Ultima Duminica din Mai - "Fête des mères" - Ziua Mamei
 
A treia Duminica din Junie - "Fête des pères" - Ziua Tatalui
 
A treia Duminica din Junie - "Fête de Priziac"
 
21 Iunie - "Fête de la Musique" - Ziua Muzicii
 
24 Iunie - "Fête de la Saint Jean
Toate femeile râvnesc la stilul şi clasa femeilor franţuzeşti, dar prea puţine ştiu cum pot să le copieze, ce să facă pentru a
adopta stilul lor sau prin ce se defineşte stilul franţuzesc. Se spune că femeile din Franţa fac totul mai bine (gătesc mai
bine, miros mai bine, înnebunesc bărbaţii mai uşor şi categoric se îmbracă mai bine) decât restul femeilor din Europa.

Se ştie că femeile din Franța au o silueta de invidiat, sunt slăbuţe, înalte şi au un ten deschis ceea ce le face femei
delicate, feminine, sensibile.

Stilul franţuzesc a adoptat culorile neutre precum bej, crem, alb, negru şi maro pentru piesele vestimentare în timp ce
culorile puternice (roşu, oranj, albastru, roz, mov) se folosesc în accesorii precum genţi, eşarfe, coliere cu pietre preţioase
etc.

Caracteristicile bucătăriei franceze

Fiecare provincie are propriul stil culinar, reţete şi ingrediente specifice. Astfel, în nord-vestul Franței se folosesc untul, smântâna şi
merele; în Provençe (sud-est), se simte influențele culinare italiene, se utilizează uleiul de măsline, condimentele şi roșiile; în sud-vest
specialităţile sunt foie gras (pateu de ficat de gâscă) şi ciupercile; în nord-est se simte influenţa germană, iar printre bucatele
tradiționale se numără slănina, cârnații, berea şi sauerkraut (varză murată).

Simbolurile Franței

Tricolorul
– albastru, alb, roșu

Imnul național

La Marseillaise – a fost compus de Claude Joseph Rouget de Lisle, în anul 1792, iar din 1795 a devenit imnul național al Franței.
Marianne

 Utilizarea acestui prenume ca simbol al Republicii, pentru prima oară, a fost atribuită unui cântec revoluționar originar din sudul
Franței. Simbolizează libertatea și „triumful Republicii”. Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale Franței, folosit pe
majoritatea documentelor oficiale.

Cocoșul galic
Le coq gaulois este simbolul neoficial al Franței ca națiune, spre deosebire de Marianne, care reprezintă Republica Franceză și valorile
sale, ca stat. Este emblema naţională a Franţei revoluţionare.
 

Liberté, Egalité, Fraternité

Este motto-ul oficial al Franței.

Marele Sigiliu al Republicii Franceze reprezentând libertatea.

Ziua națională a Franței (La Fête Nationale) este sărbătorită în fiecare an pe 14 iulie.