Sunteți pe pagina 1din 3

TEORIA ECONOMICĂ A PRODUCĂTORULUI

Consumatorii si producatorii sunt considerate rationali, urmarind maximizarea avantajelor –


functia obiectiv (satisfactie, utilitate respectiv profit) in conditiile constrangerilor (venit si pretul
bunurilor, respective buget si pretul factorilor de productie, client, concurenti).

Producţia reprezintă procesul de folosire şi combinare al factorilor de producţie cu scopul


obţinerii de bunuri şi servicii utile, a carui nivel este influentat de cantitatea si calitatea acestor
factori.
Avand in vedere caracterul limitat al resurselor sunt retinute numai combinatiile de factori de
productie, care genereaza maximul de productie tinand cont bineinteles de posibilitatea
tehnologica

Funcţia de producţie indica relatia dintre cantitatea maxima produsa dintr-un bun si
cantitatile de factori de productie utilizati pentru crearea acestuia, in conditiile unei
tehnologii disponibile.

Se considera functia de productie Q = f (L,K), unde L=factorul de productie munca si K factorul


de productie capital.
Productivitatea medie sau produsul mediu a unui factor de producţie reprezinta cantitatea de
output obtinut pe unitatea de factor de productie.
WmL=Q/L WmK=Q/K
Productivitatea marginala sau produsul mediu sau randamentul factorial a unui factor de
productie reprezinta sporul de productie obtinut in urma cresterii cu o unuitate a unui
factor de productie restul ramanand neschimbati
In cazul in care unul din factorii de productie se modifica produsul sau productivitatea fizica marginala
a muncii/capitalului va fi: ΔQ f ( L+Δ L,K)- f ( L,K) ∂Q
= sau WmgL= =f’L
ΔL ΔL ∂L
ΔQ f (L,K+ ΔK )- f (L,K ) ∂Q
= sau WmgK= =f’K
ΔK ΔK ∂K
Producţia are o elasticitate parţială ce masoara modificarea procentuala a acestuia la modificarea cu un procent a
unui factor de productie. Astfel
ΔQ
Q Δ%Q Δ%Q Q WmgL
eL= = dar = WmgL si =WmL => eL=
ΔL Δ%L Δ%L L WmL
L
ΔQ
Q Δ%Q Δ%Q Q WmgK
eK= = dar = WmgK si =WmK => eK=
ΔK Δ%K Δ%K K WmK
K
Elasticitatea poate fi:

- eFP>1 – cresterea productiei este mai mare decat a factorului de productie


- eFP=1 – cresterea productiei este egala cu cea a factorului de productie
- eFP<1 – cresterea productiei este mai mica decat a factorului de productie

Legea randamentelor descrescătoare afirma ca productivitatea marginala a


fiecarei unitati suplimentare a factorului de productie va scadea progresiv, ceilalti
factori nemodificandu-se si in conditiile unei tehnologii date sau cresterea
productie este mai lenta cu cat se inregistreaza o crestere a unui factor de
productie.

Curba de izoprodus sau izocuanta reprezinta o analiza grafica a combinatiilor de inputuri (factori de productie) ce
ofera acelasi output (volum de productie)

Harta izocuantelor reprezinta ansambul curbelor de izoprodus ce corespund


diferitelor niveluri de productie in conditiile unei tehnologii date.

Rata marginală de substituţie (RMS) reprezinta rata de substituire a unui factor


de productie prin altul in conditiile obtinerii aceleasi productii sau cantitatea
suplimentara a unui factor de productie necesara obtinerii aceleasi productii in
conditiile diminuarii celuilalt factor de productie.
Daca se modifica munca cu ΔL trebuie modificat si capitalul cu ΔK pentru ca productia sa
ramana la acelasi nivel.
Astfel Rata marginală de substituţie se prezinta: RMS= ΔK/ΔL
ΔK
RMS=
ΔL
∂f ∂f
dQ= dL+ dK=WmgLdL+WmgKdK
∂L ∂K
WmgL dK
dar pe aceeasi izocuanta dQ=0 => =− =RMS
WmgK dL
Randamentele de scara pot fi:
- crescatoare f(mL,mK)>mf(L,K) – productia creste mai mult decat se
majoreaza factorii de productie, costurile unitare scad concomitant cu
cresterea productiei
- constante f(mL,mK)=mf(L,K) - productia creste in aceeasi proportie cu
majorarea factorilor de productie
- descrescatoare f(mL,mK)<mf(L,K) – dezeconomii de scara
Echilibrul producătorului
Presupunem bugetul limitat si preturile factorilor de productie pL si pk.
Costrangerea bugetara B=LpL+KpK=> pL 1 - dreapta de
buget sau a K=-L +B
pK pK

izocostului=ansamblul combinatiilor posibile de factori de productie achizitionati


astfel incat sa se utilizeze bugetul integral.

Alegerea optimă a producătorului presupune selectarea celei mai bune combinatii


de factori de productie pentru obtinerea unui bun tinand cont de constrangeri.
Se considera functia de productie Q=f(L,K) alegerea optima a producatorului
presupune determinarea nivelului celor doi factori de productie necesari pentru
producerea cantitatii de bunuri cu un nivel al costului cat mai scazut.
Min C=LPL+KPK pentru Q0=f(L,K) - minimizarea costului sub constrangere
bugetara
MaxQ=f(L,K) pentru C0= LPL+KPK – maximizarea cantitatii sub constrangerea
costului
Obiectivul ambelor ecuatii este de maximizare a profitului

Panta dreptei bugetului dK/dL=-PL/PK, iar panta izocuantei este RMS egala cu inversul productivitatilor marginale.
Deci dK/dL=-WmgL/WmgK, iar conditia de optim este WmgL/WmgK= PL/PK =RMS