1.

Ion şi Doina Aldea - Teodorovici (1954 - 1992)

Ion Aldea Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în

orașul Leova. Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost
cultivată de părinți. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot. De la
tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a
inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai tîrziu. Și tot la îndemnul
tatălui, la vîrsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Doina
Aldea Teodorovici s-a născut în anul 1958 în orașul Chișinău. Harul său
artistic s-a manifestat încă din copilărie. Astfel, începînd cu vîrsta de 6
ani și pînă în clasa a 8-a, Doina Aldea Teodorovici participă la dublarea
filmelor în românește la Studioul "Moldova-Film". Concomitent
studiază muzica în particular. Impreună cu soția sa, a militat pentru
reunirea Republicii Moldova cu România. A optat pentru revenirea la
limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt
primii care în anii 90' au cîntat despre limba română, despre Eminescu.
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cîntat pentru
Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au
plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să
spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să
vă aduc salutul libertății noastre".Soții Aldea Teodorovici au decedat în
urma unui tragic accident rutier de pe șoseaua DN2 în noaptea de 29
spre 30 octombrie 1992. Mașina în care se deplasau Ion și Doina spre
Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49
de kilometri de București, România. Doina era însărcinată și aștepta o
fetiță.
 2. Anastasia Lazariuc
Anastasia Lazariuc s-a născut pe 6 iulie 1953, în Băcioi, Chișinău, RSS
Moldovenească, Uniunea Sovietică. A urmat Școala muzicală-
profesională „Ștefan Neaga” din Chișinău, secția dirijat–coral. În 1982 a
absolvit Institutul de Arte din Chișinău "Gavriil Musicescu", facultatea
Regie.
S-a lansat cu piesele lui Ion Aldea-Teodorovici: "Până la lacrimi mi-e
dragă viața", "Seara albastră", "Fuga, fuga". În anul 1972, devine solista
formației „Sonor” cu care efectuează turnee prin Uniunea Sovietică, dar
și în spațiul internațional. În anul 1973, câștigă premiul al II-lea la
festivalul Cântecului de la Liepāja, Lituania. În anul 1975 este angajată
pentru doi ani ca solistă la Filarmonica din Cernăuți, înlocuind-o pe
cântăreața Sofia Rotaru. În anul 1977, devine solista orchestrei
Radiodifuziunii din Chișinău.
Anastasia Lazariuc susține turnee în Statele
Unite, India, Cambodgia, Belgia, Germania, ș.a. Colaborează frecvent cu
Televiziunea din Moscova și înregistrează melodii pentru casa de discuri
”Melodia”. În anul 1982, primeșe titlul de Artistă Emerită a Republicii
Moldova.[3]
În anul 1989, cu ocazia unui spectacol dedicat lui Eugen Doga de la
Chișinău, Anastasia face cunoștință cu o echipă artistică din România și
astfel se naște ideea unor turnee comune. Din echipa respectivă făceau
parte Alexandru Arșinel, Mihai Constantinescu, Anda Călugăreanu. Este
momentul în care Anastasia Lazariuc începe colaborarea cu Mihai
Constantinescu. Cu acesta va face turnee în toată Republica
Moldova și România, fiind acompaniați de trupa Anastasiei. În luna
octombrie 1989, Anastasia Lazariuc cântă pentru prima oară
în România. În anul 1990, susține un recital la Festivalul Național de
Muzică Ușoară Mamaia. În anul 1992, Anastasia Lazariuc se stabilește
în România unde devine cunoscută mai ales pentru duetele cu Mihai
Constantinescu, cu care a avut și o idilă în acea perioadă.[4] În mai
2014, Anastasia Lazariuc a lansat două albume cu 40 cele mai bune
piese ale sale, CD-urile fiind încadrate într-o carte ce conține biografia
interpretei.[4] În prezent, Anastasia susține spectacole cu sau fără
invitați, fiind solicitată în special la evenimente private.Anastasia
Lazariuc are doi copii, Ileana și Andrei.[5]
 3. Gheorghe Urschi

Gheorghe Urschi este actor de teatru și cinema, regizor, dramaturg

moldovean. S-a născut la 18 ianuarie 1948 în satul Cotiujenii Mari,
raionul Șoldănești. A absolvit Școala de teatru "Boris Șciukin" din
Moscova (1965-1969).
După absolvirea studiilor la Moscova, și-a început cariera actoricească
la Teatrul „Luceafărul" din Chișinău. A jucat în multe piese de teatru și a
regizat zeci de spectacole: „Steaua fără nume" (Șeful gării), „Serghei
Lazo" (Comisarul), „Jucării de oțel" (Christas), „Jocul dragostei și al
întîmplării" (Arlequin).
De-a lungul celor peste 40 de ani de activitate, a scris cărți și piese de
teatru, a realizat numeroase emisiuni și concerte. Piesele de teatru:
„Mezinul" (1979), „Vom trăi și vom vedea" (1986), „Testamentul"
(1992), „Testamentul - 2" (2001), „Doi cocori, două viori" (2003), „Și iar
Chirița!" s-au bucurat de un constant succes la spectatori.
Gheorghe Urschi a scris cîteva volume de nuvele: „Dealul fetelor"
(1977); „Insula adolescenței" (1980); „Băiatul cu ghitara" (1981);
„Cazuri și necazuri" (1986); „Eu sar de pe fix" (1995), "Scrieri alese în 3
volume (2008) - Primul volum conține nuvele și povestiri, al doilea piese
de teatru și al treilea scheciuri, monologuri și scenete de miniaturi. De
asemenea, prin anii '70-'80 el a tradus multă literatură din limba rusă:
Maksim Gorki, A. Vampilov, V. Astafiev etc. A scris versuri pentru mai
multe cîntece și a compus cîteva piese de muzică ușoară și romanțe.
De asemenea, a scris scenariile și a regizat trei filme: „Cine arvonește,
acela plătește" (1989), „Văleu, văleu, nu turna!" (1991) și „Fenta"
(2004).
A devenit vestit și datorită emisiunii televizate Teatrul de miniaturi,
precum și concertelor susținute prin satele Moldovei în anii '80. Urschi
este cunoscut în special ca realizator de emisiuni umoristice, în care ia
în derîdere prostia omenească, rusismele, lenea, îngîmfarea, beția,
corupția ș.a. și în care joacă alături pe actorul Gheorghe Pîrlea, cu care
face un tandem reușit de creație de cîțiva ani buni. El a mers din sat în
sat, jucînd pe scenele din diferite localități și devenind un comic
popular. Adesea Gheorghe Urschi este numit regele umorului din
Republica Moldova.