UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

PSIHOLOGIE, AN II, I.F.

2018 - 2019

PSIHOPEDAGOGIA DEFICIENȚILOR MINTALI

Intelectul liminar în România

Profesor coordonator: Lect. univ. dr. MONICA DELICIA AVRAMESCU

STUDENT: AIRINEI (FURNEA) ADRIANA CRISTINA

 Intelectul liminar în România

În urmă cu câțiva ani, țara noastră și-a aliniat legislația privind drepturile
persoanelor cu deficiențe la cerințele europene. În acest sens găsim urmatoarele
ordine care reglementează în principal ajutorul acordat de către statul român
copiilor cu dizabilități fizice și psihice în integrarea socială, acestea sunt:

-OMENCS nr. 1985/1305/5805/19.12.2016 - Ordin privind aprobarea

metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor
cu dizabilități în grad de handicap, a orientării scolare și profesionale a copiilor cu
cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării si reabilitării copiilor
cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale;

-ORDIN nr. 3124/10.02.2017 privind aprobarea Metodologiei pentru

asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare;

-ORDIN nr. 5086/21.11.2016 pentru aprobarea Metodologiei cadru privind

scolarizarea la domiciliu, respective înființarea de grupe/clase în spitale;

-OMECTS 5574/2011 – pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea

serviciilor de sprijin educațional pentru copiii, elevii și tinerii cu cerințe
educaționale special integrați în școala de masa.

Cu toate că Legea Educației prevede incluziunea copiilor cu tulburări psihice

ușoare în școlile de masă, părinții acestora se lovesc de refuzul cadrelor didactice,
dar și al părinților copiilor sănătoși. Refuzul profesorului de a lucra cu copilul
deficient este doar o mică piedică, deoarece dacă profesorul este bine intenționat,
poate întâmpina probleme în lucrul cu copilul, întrucât nu este instruit
corespunzător și nici nu există un personal de sprijin – care să îl însoțească pe copil
pe parcursul orelor de curs. Legal, fiecare școală trebuie să aibă câte un consilier
școlar, un logoped și profesori itineranți – România însă duce lipsă de așa ceva, iar
părinții trebuie să plătească pe cineva specializat pentru a ajuta coplilul.

Alte probleme cu care se confruntă părinții acestor copii sunt:

- lipsa fondurilor în unitățiile de învățamânt pentru participarea cadrelor

didactice la seminarii, workshopuri sau cursuri specifice copiilor cu
cerințe educaționale speciale;
 - profesori fără experiență în gestionarea comportamentelor copiilor cu
deficiențe mintale;
- lipsa de informare a copiilor din colectiv cu privire la faptul că lângă ei se
află un coleg cu nevoi educative speciale și lipsa informării cu privire la
comportamentul posibil al acestuia precum și importanța integrării lui în
societate;
- lipsa profesorilor care să-și asume responsabilitatea realizării la fiecare
început de an a unei evaluări a numărului de copii cu intelect liminar
pentru a identifica exact resursele necesare;
- un număr foarte mic de profesori itineranți și de specialiști angajați în
procesul educațional cu cerințe speciale (psihologi, logopezi,
psihoterapeuți, psihopedagogi);
- evaluarea copiilor trebuie să fie realizată pe baza unor teste validate
științific și să fie specifice deficiențelor mintale;
- programa specială trebuie realizată pe baza unei evaluări clinice, de
specialiști, nu de cadrele didactice;
- lipsa materialelor care să corespundă nevoilor copiilor deficienți.

Reprezentanții organelor competente declarau într-un comunicat de presă că

există fonduri și programe de formare profesională pentru lucrul cu copii cu cerințe
educaționale speciale, și că în funcție de numărul de solicitări cursurile se pot
organiza de mai multe ori pe an – la aceste cursuri pot participa atât profesorii care
au deja elevi cu cerințe educaționale speciale cât și cei care doresc să se
pregătească pentru viitor. Motivarea cadrelor didactice este însă cea mai grea parte,
deoarece ei trebuie să lase o persoană care să îi înlocuiască la clasă și să facă
cursurile din timpul lor liber.

Părerile sunt împarțite, între bine și rău se dă mereu o luptă crâncenă, și ca în

poveștile citite în copilărie, sperăm să iasă binele triumfător, și peste ani să ne
amintim că a fost o dată, ca niciodată un sistem de învățămînt bolnav și neputincios
care după ce a mâncat jăratic s-a scuturat bine și s-a transfomat în cel mai sănatos
și apreciat sistem de învățământ din Europa...

Dar, până când toate neajunsurile acestea vor deveni vagi amintiri, în
România zilelor noastre se întâmplă lucruri greu de imaginat și foarte dificil de
acceptat. În timp ce pentru unii părinți viața de după nașterea unui copil cu
deficiențe mintale devine un maraton pentru a-l ajuta să se integreze și să crească
simțind cât mai puțin presiunea pusă de normalitatea societății, alții – nu caută
soluții pentru recuperarea acestor copii, deoarece preferă să îi integreze în grade de
handicap pentru alocațiile duble primite de la stat.

În evidențele Direcțiilor generale de asistență socială și protecție a copilului

din toată țara există înregistrați cu diagnosticul de intelect liminar mii de copiii. Și
pentru că procedura de încadrare în acest tip de handicap este relativ simplă –
pentru a obține alocația dublă reprezentantul legal trebuie să se prezinte cu copilul
la un spital de Neuropsihiatrie, unde după consult medicul poate elibera un
certificat medical cu diagnosticul de intelect liminar. Cu acest cetificat medical se
prezintă la sediul Serviciului de Evaluare Complexă a Copilului, unde copilul este
evaluat de specialiști, după care dosarul care are o propunere de încadrare în grad
de handicap este înaintat Comisiei pentru Protecția Copilului. Dacă propunerea
este acceptată, copilul este încadrat în gradul ușor, primește un certificat și o
hotărâre de încadrare în grad.

Autoritățile competente afirmă că fenomenul s-a acutizat în ultimii ani, și la

evaluare se prezintă tot mai mulți copii care prezintă acest diagnostic și care în fapt
sunt victime ale abandonului școlar, ale lipsei de educație și de instruire
corespunzătoare. Bineînțeles că aceasta nu este o soluție pentru rezolvarea
problemei, copiii cu intelect liminar au nevoie de școlarizare și de sprijinul unui
profesor itinerant și al familiei. Din nefericire familiile din care provin acești copii
nu își permit să investească în educația copiilor și nici ei nu au pregătirea necesară
pentru a îi putea ajuta, pentru cele mai multe alocația dublă a copilului cu intelect
liminar este singura sursă de venit, ceea ce le reduce acestora și mai mult dreptul la
educație. Fenomenul este raspândit în mediul rural și în zonele slab dezvoltate
economic.
 Bibliografie:
https://www.academia.edu/14724349/Specificul_procesului_instructiv-
educativ_si_de_recuperare_in_deficienta_handicapul_de_intelect

http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Educatia-copiilor-cu-deficient31152.php

https://www.scribd.com/document/28704350/Integrarea-Elevilor-Cu-Ces

http://ccd-bucuresti.org/images/PDF/SoIL/pregatire_site_SOIL_20171020/CMBRAE-RO.pdf

https://www.academia.edu/17531729/97933778-Ed-Copiilor-Cu-CES

https://viatacuautism.wordpress.com/2016/08/30/nevoile-copilului-cu-cerinte-educative-
speciale-ces/