Plumb

Valeriu Armeanu afirma “Daca ar trebui sa include in tabelul lui Mendeleev,

plumbul folosit de Bacovia ar trebui sa aiba valenta aurului.”
Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea
ca o reacție împotriva romantismului. Mişcarea simbolistă se transformă într-o adevărata
școală intre anii 1885-1900. Deşii manifestarea acestui curent literar a fost scurtă,
doctrina simbolistă va influența lirica secolului XX.
Bacovia este unul dintre marii poeţi originali de după Eminescu, deşi opera sa a
stârnit reacţii controversate în rândurile criticilor. George Călinescu îl pune în mari
drepturi, numindu-l “poet care cultivă artificiul”.
Poezia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916 si care marcheaza
debutul lui Bacovia in lumea literara.
Tema generală a poeziilor simboliste o constituie condiţia nefericită a poetului
într-o societate superficială, meschină, incapabilă să înţeleagă şi să aprecieze nivelul artei
adevărate. Raportul dintre simbol şi eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia
este o modalitate obligatorie a simbolismului
Poezia poate fi considerată, aşadar, o artă poetică pentru lirica lui George
Bacovia. Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun
viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre
misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.
Titlul operei Plumb de George Bacovia reprezinta un substantiv comun, care
denotativ arata un metal greu de culoare gri inchis. Sensul conotativ este dat de valoarea
de motiv literar central si simbol al titlului. Titlul arata astfel apasarea sufleteasca, golul
interior, melancolia si jalea eului poetic, stari afective care prin corespondenta descriu un
univers exterior trist, apasat de greutatea plumbului.
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza laitmotivului
"plumb" ,care este reluat de sase ori pe parcursul poeziei.Fiecare strofa formeaza o
secventa poetica ce corespunde unui plan al realitatii:cea exterioara,obiectiva simbolizata
de cimitir si cavou si cea interioara subiectiva ,simbolizata de sentimentul iubirii invocat
cu disperare.
Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte
poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viaţă, destinul sau odaia.
Oricare dintre aceste spaţii este sugerat de simboluri din câmpul semantic al elementelor
funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmânt", "coroanele de plumb"-,
trimiţând, ca stare, către iminenţa morţii. Verbul cu care debuteaza primul vers
"dormeau"este o metafora a mortii care prin imperfectul formei sugereaza un sfarsit
continuu specific liricii bacoviene.Starea poetului de solitudine este sugerată de sintagma
"stăm singur", care, alături de celelalte simboluri creează pustietate sufletească, "era
vânt", nevroză, spleen, "scârţâiau". Repetarea simetrică a simbolului "plumb", plasat ca
rimă la primul şi ultimul vers al strofei întâi sugerează apăsarea sufletească, neputinţa
poetului de a evada din această lume apăsătoare, obositoare, stresantă, sufocantă.
Strofa a doua a poeziei ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin
sentimentul de iubire care "dormea întors", sugerând disperarea poetului, "strig", într-o
solitudine morbidă, "stăm singur lângă mort". Dragostea nefiind înălţătoare, ci
dimpotrivă este rece, "frig" şi fără nici un fel de perspective de împlinire, "atârnau aripile
de plumb".
Relatia de simetrie este dată de prezenţa simbolului "plumb", aşezat ca rimă, de
sintagma "flori de plumb", aflată la începutul versului al doilea din fiecare strofă.
Poezia "Plumb" este o confesiune lirică, Bacovia exprimându-şi stările prin mărcile
persoanei I singular în sintagma "stăm singur", care se regăseşte simetric la începutul
versului al treilea din fiecare strofă si pronume sau adjective pronominale la persoana I
singular("amorul.meu").
Imaginile surprinzătoare şi inedite dau o profundă semnificaţie stărilor sufleteşti
exprimate, poetul alăturând simbolului "plumb" alte cuvinte, formând sintagme extrem de
sugestive: "flori de plumb" (viaţă-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihică,
sentimente apăsătoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea împlinirii idealului).
Alte simboluri sunt verbele auditive a căror sonoritate stridentă, enervantă
sugerează tristeţe şi disperare, "să strig" sau stare de nevroză, "scârtâiau", precum şi
intemperii ale naturii ce simbolizează un suflet pustiit, "era vânt" sau încremenire şi
răceală interioară, "era frig". Imperfectul verbelor sugerează lipsa oricăror stări optimiste,
stările interioare ale poetului fiind proiectate în veşnicie, eternitate ("dormeau", "stăm",
"era", atârnau"), acţiunea lor neavând finalitate.
Cromatica este numai sugerată în poezia "Plumb", prin prezenţa elementelor
funerare: veşminte, flori, coroane şi plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".
Limbajul artisticTonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domină
aproape întreaga poezie, alternând cu peonul şi amfibrahul.
Muzicalitatea este ilustrată de rima în cuvinte cu sonoritate surdă, terminate în
consoane (plumb/vestmânt/vânt/plumb), de verbele la imperfect(dormea, stăm) şi de cele
cu sonoritate stridentă, onomatopeică(scârtâiau, vânt, strig).
La nivel fonetic se remarca predominanta vocalelor inchise o,i si u care dau
sentimentul de vid interior.Consoanele dure b,p,m creeaza o sonoritate bizara
,lugubra.Versurile au masura fixa de zece silabe cu rima imbratisata ,aceste doua
elemente contribuind in plus la ideea de inchidere.
La nivel morfologic ,se remarca prezenta verbelor statice situate mai ales la
inceput de vers.Majoritatea sunt la imperfect sugerand prelungirea la nesfarsit a
starii.Singurele care difera "am inceput" si "sa strig"marcheaza constientizarea dramatica
a eului liric.
La nivel sintactic ,propozitiile sunt predominant principale ,independente,deseori
coordonate prin "si"ceea ce intensifica prin aglomerare senzatiile.
La nivel lexical ,se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al
mortii;repetarea lor are ca efect monotonia.
In concluzie, autorul valorifica intr-un stil inconfundabil elemente precum
simbolurile,tehnica repetitiilor,sugestiile cromatice,dramatismul eului liric
,corespondenta interior-exterior.Totusi poezia isi deschide semnificatiile si spre
modernism prin revolta creatorului fata de sensul inalt,ideal al poeziei.