Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Dunărea de Jos

Facultatea de Educație fizică și Sport


Specializarea: Kinetoterapie și motricitate specială

Tratamentul lordozei la copiii școlari (6-9 ani)

Student: Radu Maria


Anul II, Semestrul 2, 2019-2020
Curs: Stagiu de practică în centre speciale de educație
Coordonator curs: as. drd. Cristea Florentina
Cuvinte cheie: copil, coloana vertebrală, lordoză, program kinetic personalizat

Rezumat
Lucrarea de față își propune să descrie simptomele și tratamentul lordozei, o afecțiune a
coloanei vertebrale destul de frecventă la copii, care în timp, fără un tratament personalizat, poate
duce la o curbură lordotică severă (hiperlordoză), iar pacientul poate experimenta compresia
nervilor lombari, limitarea miscarilor coloanei sau pierderea integritatii spinale.
Totodată sunt detaliate particularitățile morfo-funcționale ale copilului de la 6 la 9 ani,
întrucât cunoașterea lor reprezintă un deziderat pentru activitatea kinetoterapeutului.
În final, lucrarea prezintă un program kinetic adaptat de recuperare pentru un copil de 6
ani.

Metoda de cercetare
Metoda de cercetare folosită pentru realizarea lucrării a constat în analiza bibliografiei de
specialitate din cadrul anatomiei și fiziologiei, semiologiei, biomecanicii, kinesiologiei și
kinetoterapiei.

Cuprins
Lordoza este o deviație a coloanei vertebrale care prezintă o convexitate anterioară, în
care bazinul este proiectat spre înainte mai mult decât este normal, ceea ce determină o exagerare
a curburii din regiunea lombară. De asemenea, lordoza poate fi localizată şi în zona cervicală, la
nivelul gâtului.
Lordoza afectează deopotrivă copiii şi adulţii şi se manifestă prin curbura exagerată care
se formează la nivelul coloanei vertebrale.
Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt diverse: postură defectuoasă, probleme
congenitale ale vertebrelor, afecțiuni neuromusculare, spondilolisteza (afecţiune care afectează
alinierea corectă a vertebrelor), obezitate, sedentarism, poziție șezândă menținută mult timp
slujbele de birou, statul pe fotoliu la televizor sau mersul cu mașina.
Medicul stabileste diagnosticul lordozei in baza istoricului medical complet, a examenului fizic si
a unor investigatii.

1
Investigatiile pot fi: radiografia completă a coloanei vertebrale sau RMN. Depistarea
timpurie este extrem de importantă în cazul lordozei.
Cunoașterea particularităților morfo-funcționale ale copilului de la 6 la 9 ani este
extrem de importantă în activitatea kinetoterapeutului. Însușirea elementelor ce țin de creşterea și
dezvoltarea copilului în fiecare etapă de vârstă are o deosebită semnificaţie atât pentru înţelegerea
acestei perioade de viaţă, cât şi pentru nevoia aprecierii unor aspecte ca fiind normale sau
patologice. Pentru a înlătura orice urmă de îndoială și orice temere, este importantă evaluarea
medicală periodică.Sunt încurajate discuțiile deschise, transparente, astfel încât părinții să
înțeleagă exact tot ce are legătura cu copilul lor în ceea ce privește dezvoltarea, alimentația,
comportamentul.
Din punct de vedere biologic, dezvoltarea copiilor de vârstă şcolară mică (6 ani) se
realizează neuniform, marcând perioade de dezvoltare mai rapidă şi perioade de dezvoltare mai
lentă. Statura elevilor prezintă o evoluţie ascendentă neuniformă, marcând salturile cele mai
ridicate,aproximativ în clasa a treia.
La fete, acest nivel de creştere apare mai devreme, începând din clasa a doua şi se
realizează în general, pe seama membrelor inferioare. Greutatea prezintă şi ea o evoluţie
ascendentă, neuniformă,înregistrând cele mai ridicate creşteri în clasa a treia.
Oasele se dezvoltă mult mai rapid decât ţesutul muscular, având în structura lor o
apreciabilă cantitate de ţesut cartilaginos, fapt care determină slaba rezistenţă a acestora la
solicitări mari, intense şi chiar deformarea lor dacă intervin factori favorizanţi în acest sens.
Întrucât aparatul de susţinere osos şi muscular este slab dezvoltat, în primii 2 ani de şcoală
deficienţele de postură (lordoză, cifoză, scolioză etc.) cresc aproximativ cu 70%. Tot în primii 2
ani de şcoală creşte procentul copiilor supraponderali şi o dată cu creşterea ţesutului adipos are
loc scăderea capacităţii motrice generale a copilului, a forţei generale, vitezei şi rezistenţei
generale.
Din cauza unor eventuale carenţe în depunerea sărurilor de calciu în oase, a poziţiilor
asimetrice din timpul şederii în bancă, a purtării greşite a greutăţilor în mâini apariția
deficiențelor de postură sunt favorizate şi de faptul că la vârsta de şase ani fibrele musculare sunt
slab dezvoltate, iar ţesutul muscular este bogat în apă; musculatura extensoare, de asemenea, se
prezintă mai putin dezvoltată în comparaţie cu cea flexoare, de unde şi intenţia copilului de a sta
într-o poziţie uşor cifotică. Sistemul articular se întăreşte, mai ales către vârsta de 8-9 ani, însă nu

2
suficient, prezentând aspecte de instabilitate. Sistemul muscular se dezvoltă, ajungând la 27,2%
din greutatea întregului corp, musculatura membrelor fiind mai slab dezvoltată decât cea a
trunchiului. Se constată că marile funcţiuni se dezvoltă concomitent cu aspectele somatice,
organismul dovedind o capacitate de adaptare la efort din ce în ce mai bună.
Viteza de circulaţie a sângelui este de trei ori mai mare comparativ cu a adulţilor,
frecvenţa cardiacă se situează în medie la 90 de pulsaţii pe minut. Datorită nivelului scăzut de
dezvoltare a centrilor nervoşi care reglează activitatea inimii, aceasta prezintă o instabilitate
accentuată. Funcţia respiratorie este slab dezvoltată, plămânii înghesuiţi într-o cutie toracică
mică, îngustă, turtită − toate acestea făcând ca în timpul eforturilor să crească amplitudinea
mişcărilor respiratorii care se realizează, în general, prin deplasarea diafragmei. Frecvenţa
respiratorie marchează 30 de respiraţii pe minut, apropiindu-se de 24 de respiraţii abia la vârsta
de 12 ani.
Perimetrul toracic marchează creşteri continue de la an la an, atât la băieţi cât şi la fete,
elasticitatea toracelui prezentând valori mai ridicate la fete. Fiecare an aduce modificări atât
calitative cât şi cantitative.
Deci, procesul dezvoltării nu se desfăşoară în linie dreaptă, uniform − regulat − ascendent,
ci are un ritm mai lent de dezvoltare şi altul mai rapid. Copilul nu mai are o vârstă cronologică, ci
o vârstă biologică şi una mintală, vârste la care adeseori nu corespund numărului de ani scurşi de
la data naşterii.
Dezvoltarea psihică a copilului de 6-10 ani se realizează sub influenţa puternică a
mediului complex creat prin intrarea în şcoală. De la memoria cu caracter predominant intuitiv,
specifică elevului de 6-7 ani se trece la memoria logică.

Program kinetic adaptat în lordoza infantilă


1. Anamneza
Nume si prenume: B.A.
Sex: masculin
Vârsta: 6 ani și 2 luni
Antecedente personale: nu
Antecedente familiare: da
Boli asociate: nu

3
Simptome: durere la nivelul spatelui, curbura exagerată a coloanei la inspecție
Pentru stabilirea diagnosticului de lordoză, medicul va examina clinic pacientul, va nota
istoricul medical şi familial şi va recurge la anumite teste, cum ar fi îndoirea trunchiului înainte
sau într-o parte, pentru a observa dacă mişcarea pacientului este limitată, coloana vertebrală se
aliniază corect, curbura este flexibilă sau nu etc. De asemenea, medicul va recomanda
efectuarea CT sau RMN.

2. Evaluare și măsurare:
Tipul constitutional: ectomorf
Greutate: 20 Kg
Inaltime: 116 cm
Frecvența cardiacă: 79 bpm
Tensiune arteriala: 12 cu 6
Frecventa respiratorie: 25 respiratii pe minut
Atitudine ușor vicioasă
Asimetrie minimă
Metode de evaluare: Kinetoterapeutul efectuează examinarea somatoscopică instrumentală a
aliniamentului corpului cu ajutorul:
- Testul firul cu plumb, la care raportările se realizează doar pe verticală.
- Cadrul antropometric de simetrie, la care raportările se realizează atât pe verticală, cât și
pe orizontală.
Examinarea somatoscopică instrumentală se efectuează: din față, profil și spate. Somatoscopia se
realizează prin examinarea vizuală a aliniamentului segmentar și global al corpului din spate,
profil și față, în stare dinamică și statică. Poziția perfectă din care se poate stabili clar evaluarea
este ortostatism: umeri relaxați, membrele superioare așezate pe lângă corp, palmele aflate în
pronosupinație, degetele fiind ușor flectate, bărbia orizontală, privirea anterior, membrele
inferioare sunt apropiate cu genunchii extinși, picioarele orientate către anterior, călcâiele
apropiate, vârfurile ușor depărtate, fără a depăși 45 de grade.

Obiective de recuperare:
- Reducerea durerilor la nivelul coloanei vertebrale;

4
- Tonifierea musculaturii abdominale;
- Decontracturarea musculaturii lombosacrate;
- Reeducarea reflexului corect de postură;

Programul kinetic adaptat și indiviualizat în lordoza infantilă se desfășoară zilnic pe parcursul a


mai multor luni și se evaluează periodic evoluția, în același timp pacientul B.A. de 6 ani și două
luni este susținut să deprindă efectuarea exercițiilor independent din momentul în care învață
toate exercițiile și ordinea efectuării lor și este încurajat să le exerseze și acasă, nu doar în cadrul
cabinetului de kinetoterapie.
Progresivitatea sau dozarea şi gradarea efortului este obligatorie şi de importanţă
hotărâtoare în actul recuperator. Se realizează în concordanţă cu toleranţa la efort a pacientului;
când capacitatea motrică este nulă, tratamentul kinetic începe de la zero. Solicitarea va creşte
raţional în privinţa numărului de repetări, a amplitudinii, a vitezei mişcării şi a încărcăturii
efortului.
Individualizarea tratamentului are o deosebită importanţă, deoarece, ca şi în medicină,
tratăm bolnavi şi nu boli. Fiecare pacient are o reactivitate proprie faţă de boală, deci bolile nu
sunt identice la două sau mai multe persoane, ceea ce înseamnă că nici tratamentul aplicat nu
poate fi identic. Astfel, pacientul va avea parte de un program kinetic în concordanţă cu natura şi
faza bolii, reactivitatea organismului, după cum urmează:
Exerciții fizice din decubit dorsal
1. Din decubit dorsal se trage varful piciorului și se întinde (10 repetări).
2. Aceasi pozitie, picioarele indoite, cu talpa pe saltea, se rulează piciorul pe calcâi și pe varf. (10
repetări)
3. Din aceeasi pozitie, cu picioarele indoite, se apropie și se depărtează genunchii (10 repetări).
4. Din aceeași pozitie, se face bicicleta cu un picior, apoi cu celălalt (10 repetări).
5. Cu genunchii indoiti, cu talpa pe saltea, efectueaza balansari de bazin. Spatele ramane lipit de
saltea si ridici doar putin fesierii (10 repetări).
6. Cu picioarele indoite, cu talpa pe saltea, trage câte un genunchi la piept (10 repetări).
7. Avand picioarele indoite, cu talpa pe saltea, pacientul ține mîinile pe coapse. Mâinile alunecă
în sus până la genunchi și revin (10 repetări).

5
8. Din decubit dorsal, genunchii indoiti, cu talpa pe saltea, pacientul trage câte un genunchi la
piept concomitent cu ridicarea capului stanga - dreapta (10 repetări).
9. Din decubit dorsal, pacientul trage amândoi genunchii la piept. (10 repetări).
10. In aceeasi pozitie, se trag amandoi genunchii concomitent cu ridicarea capului. (10 repetări).
Exerciții fizice din patrupedie
1. Cu ajutorul unui baston așezat pe spate, pacientul execută tragerea abdomenului. (10 repetări).
2. Cu ajutorul unui așezat pe spate, pacientul execută abducţia (ridicarea în lateral) unui membru
inferior concomitent cu ridicarea membrului superior opus (10 repetări).
3. Folosind un baston un baston așezat pe spate, pacientul execută extensia unui membru inferior
concomitent cu flexia membrului superior opus. (10 repetări).
4. Cu câte o ganteră în mâini, pacientul execută răsucirea trunchiului concomitent cu adducţia
orizontală a membrului superior.
5. Cu membrele inferioare pe mingea Bobath/băncuță pacientul execută tragerea abdomenului
concomitent cu extensia unui membru superior.
Tratamente complementare propuse:
1. Masajul efectuat zilnic până la dispariția durerilor;
2. Posturări;
3. Bandajare neuro-musculară.
Concluzii
Kinetoterapeutul trebuie să lucreze în colaborare cu medicul, din specialitatea afecţiunii
de care suferă pacientul pe care îl îngrijeşte, precum şi cu psihologul. Numai o abordare
interdisciplinară, în echipă, a unei probleme atât de complexe, cum este terapia în general şi cea
kinetică în special, poate oferi rezultate bune şi implicit satisfacții profesionale.
În aplicarea programului kinetoterapeutic, kinetoterapeutul va respecta principiile
kinetoterapiei și mai ales principiul "primum non nocere", adică "înainte de toate să nu faci rău".

Bibliografie
1. Drăgan, C.F., Pădure, L. – Metodologie și tehnici de kinetoterapie, Editura Național, București,
2018
2. Mârză – Dănăilă, D. – Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Alma Mater, Bacău, 2012
3. Ion-Ene, M. - Curs VI -Masaj și tehnici complementare, suport de curs, Galați, 2020

6
4. Sbenghe, T., Berteanu, M., Săvulescu, S.E. – Kinetologie, Editura Medicală, 2019;
5. Sbenghe T.,. - Kinesiologie. Ştiinţa Mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, (2002).

Surse internet
https://www.kinetic.ro/afectiune/kids/hiperlordoza-lombara/
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/lordoza-cauze-simptome-tratament-18291312
https://www.facebook.com/kobe.razvandarea/posts/796635617185864/
https://activelife.ro/activelife/totul-despre-coloana-vertebrala-si-postura-corporala-corecta/

7
8