Alupoaei Paula-Lorena

Managementul clasei de elevi

Postuniversitar 1

Gestionarea clasei de elevi în situații de criză

Nu puţine sunt situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii aparent
insolvabile, un obstacol pentru bunul mers al activităţilor din clasă. O privire ofensivă, o replică
depreciativă sunt capabile să determine un conflict.
Situaţia de criză educaţională poate fi definită ca un eveniment sau complex de
evenimente inopinate, neaşteptate, neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul,
sănătatea sau siguranţa clasei şi membrilor acesteia. Mecanismele de a prevedea, delimita, defini,
controla şi soluţiona o situaţie de criză presupune efort, strategii de intervenţie ferme, consum de
energie, cu şanse de a determina consecinţe greu de evaluat în planul echilibrului psihic al
persoanelor implicate.
Deoarece oamenii trăiesc şi muncesc împreună este important că trebuie să se înţeleagă
unii cu alţii. Chiar dacă s-au stabilit de la început reguli ale clasei, rutine, o relaţie foarte deschisă
cu elevii, este normal să apară şi comportamente problematice. Chiar şi într-un mediu pozitiv de
învăţare adulţii stabilesc limite care nu sunt pe placul elevilor.
Fiecare cadru didactic poate identifica cu uşurinţă probleme de disciplină, precum
agresivitate, refuz, sfidare, ignorare, care împiedică desfăşurarea optimă a activităţii şi eficienţa
învăţării. De multe ori soluţionarea acestora este dificilă deoarece sub denumirea acestor
probleme se „ascund” mai multe aspecte care trebuie gestionate.
Operaţia de gestionare a crizelor, este o iniţiativă managerială prin excelenţă care se
organizează, se conduce şi se desfăşoară după legităţi, principii şi funcţiuni cu o solidă
specificitate managerială.
 Prima etapă a activităţii de gestiune a situaţiilor de criză o reprezintă:

1. Identificarea şi cunoaşterea situaţiilor de criză:

Ce fenomene şcolare în interiorul clasei de elevi, pot constitui adevărate crize: conflicte şi situaţii
relaţionale greu controlabile între:
 elevi: certuri injurioase, bătăi soldate cu traume fizice şi psihice (rănirea elevilor) care au
implicat mai mulţi elevi ai clasei şi au condus la divizarea grupului; prezenţa şi infiltrarea
unor grupări delicvente, implicarea mai multor elevi ai clasei în asemenea acţiuni: furturi,
consum de droguri, abuzuri sexuale, tentative de sinucidere, omor;
 profesori-părinţi: conflicte care pot impieta incomensurabil coeziunea organizaţiei clasei
şi a echilibrului atitudinal al cadrului didactic; denigrări; mituiri;
 inter-clase: prin exacerbarea stărilor de emulaţie în diverse împrejurări, prin conflicte
deschise între membri marcanţi ai celor două colective, toate însă cu proiecţii ample în
planul relaţiilor ori a stabilităţii organizaţiei clasei şi identificabile prin scăderea eficienţei
activităţilor educaţionale.
2. Etiologia situaţiei de criză: necesitatea cunoaşterii profunde a situaţiei, dar şi a cauzelor
acesteia constituie o a două etapa în procesele de gestionare a crizelor şcolare.
3. Decizia reprezintă selectarea unui anumit curs al acţiunii dintr-un număr de alternative,
hotărând astfel declanşarea anumitor acţiuni care conduc la realizarea obiectivelor
stabilite.
4. Program de intervenţie: înainte de a trece la măsurile imediate de soluţionare e necesar
să se alcătuiască un set de operaţii planificate în funcţie de parametrii de definiţie ai
crizei.
- Aplicarea măsurilor – e bine să se alinieze strategic intervenţiile prin ajustarea lor
permanentă la situaţie, la oameni, la caracteristicile momentului ales.
- Controlul trebuie să însoţească orice demers acţional. Importanţa acestuia constă în grija
pentru localizarea cât mai fidela a fenomenului, evitarea şi prevenirea altor efecte ale crizei
sau chiar micro-crize paralele
- Evaluarea: are în vedere măsurarea şi aprecierea stării finale a clasei în urma încheierii
demersurilor rezolutive. Un obiectiv esenţial al etapei evaluative îl constituie concluziile
 inferate în urma impactului cu starea de criză şi angajarea tuturor celor implicaţi în acţiuni
de cunoaştere şi de prevenire a viitoarelor situaţii de acest gen.

Strategii de intervenţie. Un cadru didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

 Să înţeleagă cum se explică apariţia şi menţinerea comportamentelor dezirabile sau cele

problematice ale elevilor;
 Să dezvolte o atitudine profesională asupra problemelor de disciplină care să susţină
aplicarea metodelor şi principiilor gestionării clasei de elevi;
 Să anticipeze răspunsurile comportamentale ale elevilor şi să şi să-şi adapteze propriul
comportament acestora;
 Să adopte o poziţie strategică în situaţiile de disciplinare întâlnite la clasă astfel încât să
promoveze succesul, dezvoltarea socială şi emoţională a elevilor;
 Să dobândească metode practice de acţiune pe care să le folosească imediat în situaţii
concrete de management al comportamentului;
 Să identifice soluţii de rezolvare a unor probleme disciplinare întâlnite zi de zi.

Pe parcursul acestui demers vă vor susţine câteva principii de bază ale psihologiei copiilor:

 Copiii sunt diferiţi, de aceea e important să tratăm fiecare elev în mod diferit;
 Comportamentele copiilor se învaţă, adică îi putem învăţa pe elevi noi comportamente
sau putem diminua frecvenţa comportamentelor negative;
 Comportamentele se pot explica(au o cauză) şi pe baza acesteia putem găsi metodele cele
mai eficiente de a interveni;
 Un comportament problematic al copilului este un semnal pe care trebuie să-l analizăm şi
să intervenim asupra lui.
 Trebuie  adoptate strategii diferite pentru rezolvarea unor asemenea situaţii. Fiecare
strategie ocupă locul său şi nu trebuie să existe o singură metodă de rezolvare. Se poate
alege o strategie sau alta, în funcţie de situaţie.

Situatia de criza educationala

Descrierea unui conflict/caz de indisciplină la nivelul clasei  de elevi, ca tip de situaţie de criză
educaţională. Modalitate personală de soluţionare a acesteia.

Identificarea cazului: la clasă, am cerut elevilor să se împartă în 3 grupe , dând fiecarui

grup tema de lucru. Contextul social actual al elevilor şcolii se află la confluenţa  dintre rural şi
urban (comuna devenită oraş), dezvoltarea socio-economică a familiilor acestor copii fiind destul
de eterogenă la nivelul comunitaţii. După nici 5 min de lucru în condiţiile stabilite de comun
acord cu elevii, între doua grupe se iscă un conflict ce escaladează către violenţa verbală şi chiar
fizică.
Cauzele identificate erau strans legate de nevoia unui elev (etichetat ca fiind indezirabil
si de loc, sârguincios la învatatura) de a-şi exprima punctul de vedere asupra temei de lucru,
nevoie ignorată de partenerii săi de grup şi ironizată de alţi colegi din grupul învecinat,
preocupaţi mai degrabă de disturbarea activitatilor din clasă.
Interventia realizata de către mine la  clasa pentru gestionarea conflictului intre elevi,
prin raportare la structurile de comunicare eficientă :

1. Am recurs la metoda de calibrare (observare fina si atenta a elevului/elevilor) si

armonizare fizica (a privirii-contact visual direct; a vocii-tonalitate joasă,calmă; a
structurii limbajului, a gesturilor-mişcări ale mâinilor; controlul proximitatii etc.) şi
verbală cu el/ei; ascultarea, receptarea părerilor exprimate de cei în conflict, apelând la
empatie pentru a le înţelege, prin remarca de genul: “Vrei să spui că de câte ori ai încercat
sa îţi exprimi punctul de vedere ai fost ignorat, ba mai mult, ironizat…( reformulare si
stabilirea empatiei cu elevul).

2. Am utilizat modalitatea puterii expertului, concluzionând: “Apreciez că activităţile orelor

noastre va aduc un plus de activism, dar ce va impiedică să rămaneţi conectati doar la
ceea ce avem de facut?!”; apoi identificând motivului real, generator al stărilor de
tensiune am amintit că “Doresc ca tu /fiecare dintre voi  să descrii exact ce ai
simtit/gândit în momentul în care ai fost jignit” (comunicare asertivă, concreta; lipsa
informatiei poate crea stare de nesiguranta a receptorului si eşec in realizarea conexiunii
inverse).
3. Am apelat la un feed-back de sondare, analizarea cu obiectivitate a variantelor expuse:
- “Cum aţi reuşit să nu mergeti chiar mai departe de-atât?”
- “Cum aţi reuşit ca in alte dăti să vă păstraţi cumpătul?”
- ”Ce depinde de voi pentru a nu se mai repeta incidentul ?”
- “Cu ce responsabilitaţi vă încărcaţi  pentru a deveni mai toleranţi şi mai înţelegători unii
cu altii?”
- “Ce se va întâmpla dacă veţi reuşi să produceţi o schimbare pozitivă în comportamentul
vostru?”
- “Cum vei ştii că ai determinat o schimbare pozitivă în comportamentul tău? De pilda, vei
putea simti starea de confort interior?”
- “ Daca s-ar intampla de la sine ca voi să vă întelegeţi, aţi accepta?” (un mod de a
identifica anumite resurse ale elevilor si de a-i  ajuta sa si le constientizeze si
disponibilizeze).

4. Am acordat strok-uri positive (de tip laudativ) şi utilizarea unei atitudinii pozitive:
”Apreciez că s-au calmat spiritele şi că v-aţi arătat interesaţi să analizăm împreună
incidentul de astazi; “Am incredere că aţi învaţat din această experienţă!”

5. Am dat o tema de reflectare: ”Sa ne imaginam cum aţi putea reacţiona într-o situaţie
similară dupa experienţa, implicit discuţia de astăzi”.