DREPTUL COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL
Anul IV, semestrul I
NICU DURET
GABRIELA MIRONOV
ISBN 978-606-533-142-6
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
1.1. Importanţa
a dreptului comerţului
comer internaţional
În epoca modernă,
modernă comerţul internaţional a depăşit însăă cadrul tradi
tradiţional al
acestei noţiuni,
ţiuni, el înglobând o multitudine de operaţiuni
opera iuni care se refer
referă numai
indirect la marfă şi ş care sunt cuprinse, de regulă, în noţiunea
ţiunea de cooperare
economicăă internaţ
internaţională.
Cooperarea economic
economică internaţională este un ansamblu de relaţii ţii de conlucrare
între douăă sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice, aparţinând
ţinând unor state
diferite, care nu implică
implic în mod necesar un transfer de marfăă peste frontieră,
frontier ci
au ca scop realizarea,
zarea, prin eforturi conjugate ale partenerilor, a unor opera
operaţiuni
conexe celor de comerţ
comer (propriu-zis), eşalonate, de regulă,
ă, pe perioade de timp
determinate, în producţie
produc sau în sfera neproductivă,, în scopul obţ obţinerii unor
avantaje reciproce
Lato sensu, comerţul
comerţ internaţional, prin includerea, alături
turi de formele clasice,
a operaţiunilor
ţiunilor de cooperare economică
economic internaţională, ă, adică a actelor şi
faptelor de cooperare economică
economic internaţională – acestea se concretizeaz
concretizează de
regulă, la nivelul relaţiilor dintrere persoanele fizice sau juridice din diferite
state, prin contractul de cooperare economică
economic internaţională
ţională(atunci când
îmbracă o formăă exclusiv contractuală)
contractual ) sau prin contractul de constituire de
societate comercială,
comercială atunci când forma juridică este contr contractuală şi
instituţionalăă (duce la constituirea sau modificarea unei persoane juridice).
Importanţaţ relaţiilor
ţiilor economice internaţionale
interna impune ca desfăşurarea
ăşurarea lor ssă se
facă în cadrul numai unei anumite reglementări.
reglement ri. În mod corespunzător,
corespunz
normele dreptului ui comerţului
comer internaţional oferă instrumentele şşi mijlocele
necesare, asigurând stabilitatea raporturilor juridice. Relaţiile
Relaţiile comerciale
internaţionale
ionale sunt reglementate, după
dup caz, de norme de drept român,de norme
de drept ale diferitelor state străine
str şi de norme de drept uniforme. Studierea
principalelor instituţii
institu ale dreptului comerţului internaţional
ţional urm
urmăreşte
cunoaşterea
terea normelor aplicabile şii elucidarea problemelor complexe ale
materiei.
Dreptul comerţului
ţului internaţional
interna reprezintă, cum am mai precizat, zat, ansamblul
normelor care reglementeaz
reglementează relaţiile comerciale internaţionale
ţionale şi de cooperare
economicăă şi tehnico-ştiinţifică
tehnico internaţionale, în care părţile
ă ţile se află pe poziţie
de egalitate juridică.
juridică
În afara rolului său
să economic, comerţul internaţional constituie un important
factor de promovare a înţelegerii
în şi colaborării între naţiuni,
ţiuni, un instrument
esenţial al întăririi
ăririi climatului de încredere, securitate şi pace în lume –
comerţulul internaţionale poate fi calificat astfel ca un adevărat
adevărat „mesager al
păcii”.
Raporturile juridice ale comer
comerţului
ului se stabilesc între persoane fizice şşi persoane
juridice – prin complexitatea şii diversitatea lor, raporturile juridice ale
comerţului
ului internaţional
internaţ se pot grupa în mai multe categorii.
a. raporturile care se stabilesc
sta între state suverane şii egale în drepturi, între
state şii organizaţii interguvernamentale sau între organizaţii
organizaţii interstatale, au
capacitatea de subiecte de drept interna
internaţional;
b. raporturile care se stabilesc între state suverane şii comercianţ
comercianţi, persoane
fizice sau persoane juridice, se individualizează
individualizează prin subordonarea
comercianţilor
ţilor faţă de organele competente ale fiecăruirui stat. Ele sunt raporturi
de drept constituţional, administrativ, financiar
financiar sau vamal, fiind reglementate
de ramurile de drept corespunzătoare
corespunz din legislaţiile naţionale;
c. raporturile care se stabilesc între stat şii subiectele de drept privat str
străine,
sunt raporturi patrimoniale semiinternaţionale
semiinterna şii se realizează în baza
acordurilor de investiţii
investi străine şii a contractelor de concesiune. Ele sunt
cuprinse în sfera de reglementare a dreptului internaţional
interna ional aplicabil, care se
completeazăă cu anumite reguli de drept internaţional
interna ional public, în func
funcţie de
precizările
rile actelor juridice
juri internaţionale;
d. raporturile care se stabilesc între comercianţii,
comercian ii, persoane fizice şşi persoane
juridice din diferite state, în calitate de participanţi
participan nemijlociţi ţi la activitatea de
comerţ internaţional,
ţional, sunt raporturi patrimoniale sau personale-nep
personale nepatrimoniale
şii se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor.
ilor. Ele sunt supuse normelor
de drept civil, dreptului comercial ori dreptului comerţului
comerţului interna
internaţional, în
conformitate cu distincţiile
distinc existente în sistemele juridice naţionale.
ţionale.
Sarcina de lucru 1
Identificăă importan
importanţa dreptului comerţului internaţional.
această optică,
ă, dreptul comerţului
comer internaţionall apare ca un drept material şi
conflictual în acelaş
acelaşi timp.
B. Normele de drept material şi de drept procesual
Fiind format din norme materiale, aşa a cum am arătat, conţinutul
ţinutul dreptului
comerţului
ului internaţional
internaţional include, din punct de vedere al unei alte cclasificări,
atât norme de drept material - comercial sau civil – cât şi de drept procesual
civil(arbitrajul din comer
comerţul internaţional).
Alte norme juridice care intrăă în con
conţinutul Dreptului Comerţului Internaţional
nternaţional
Anumite norme juridice, aparţinând
apar altor ramuri de drept intră,
ă, de asemenea, în
conţinutul
inutul dreptului comerţului
comer internaţional, în măsura
sura în care au implica
implicaţii
asupra raporturilor juridice care fac obiectul acestei materii juridice. De
exemplu, cu unele dispoziţii
dispozi juridice aparţinând următoarelor
relor ramuri de drept:
- drept constituţional,
constituţ şii anume normele care stabilesc principiile politicii
economice a ţării;ţă principiul libertăţii comerţului; ului; cele privind dreptul de
proprietate al cet cetăţenilor străini şii apatrizi asupra terenurilor din ţară etc.;
- drept administrativ, de exemplu: cele privind regimul licenţelor licen şi al altor
măsuri
suri de control şi supraveghere ale operaţiunilor iunilor de import şi export;
contravenţiile
ţiile din domeniul operaţiunilor
opera iunilor comerciale cu străină
străinătatea;
- dreptul financiar, valutar şi vamal, l, ca de exemplu cele privind impozitul
pe veniturile societăţilor
societ ilor comerciale române (cu participare străină) str
obţinute
ţinute din străinătate
str şi pe cele ale societăţilor străine
ăine care desfăşoară
desf
operaţiuni
iuni comerciale pe teritoriul României; regimul operaţiunilor
ţiuni opera
valutare şi cel vamal în comerţul
comer internaţional;
- dreptul interna
internaţional
ional public: acordurile interstatale din domeniul
comerţului
ţului şi ş cooperării economice internaţionale şi implica implicaţiile lor
asupra contractelor comerciale interna internaţionale;
- dreptul muncii: regimul personalului străin al societăţilor ăţilor comerciale cu
sediul în România şi al reprezentanţelor societăţilor ilor comerciale strstrăine în
ţară;
- dreptul de proprietate intelectuală:
intelectual : contractele privind transferul
internaţional
ţional de tehnologie; protecţia
protec internaţională a mărcilor
ărcilor de fabrică,
fabric
de comerţţ şi de serviciu;
- drept penal, infracţiunile
infrac privitoare la societăţile
ile comerciale cu capital
străin,
ăin, cuprinse în titlul VIII din Legea nr. 31/1990 privind societ societăţile
comerciale.
Sarcina de lucru 2
Selectează unul dintre subiectele dreptului comerţului internaţional şi
descrie-l în câte o frază distinctă de 3-5 rânduri.
Sarcina de lucru 3
Selecteazăă şi descrie în fraze minimale (3) activităţi
ţi de produc
producţie, comerţ
sau prestări
ări de servicii.
Denumirea – reapariţia
reapari ia , începând cu anul 1990, în planul relaţ
relaţiilor juridice
interne, a raporturilor de drept comercial, ca urmare a formării
formării noilor subiecte
ale acestor raporturi, respectiv a comercianţilor
comercian – persoane fizice, societ
societăţi
comerciale, regii autonome etc,
etc şi implicit, recunoaşterea
terea dreptului comercial
intern ca ramurăă autonomă
autonom a sistemului de drept român, a readus în actualitate
problema denumirii materiei juridice de care ne ocupăm.
ocup
Problema care se pune este dacădac această materie juridicăă trebuie ssă se
numeascăă în continuare „dreptul comerţului internaţional” sau, prin aliniere
la denumirea noii ramuri de drept intern, ar fi mai potrivit să
s o denumim
„drept comercial internaţional”.
Dreptul comerţului internaţional 14
Nicu Duret Noţiuni generale privind dreptul comerţului internaţional
Sarcina de lucru 4
Identificăă 5 elemente distinctive ale obiectului dreptului comer
comerţului
internaţional
ţional faţă
fa de obiectul dreptului civil.
internaţionale
ionale aplicabile în materie, aceste convenţii
convenţii constituind izvoare
specifice ale materiei juridice pe care o analiz
analizăm.
În raport cu ramurile ce constituie dreptul comun în materie, dreptul comer
comerţului
internaţional,
ional, beneficiind de reguli proprii şi instituţii ţii specifice, se
caracterizeazăă ca o disciplină
disciplin de sine stătătoare. Spre deosebire de alte sisteme
de drept ale Antichităţii,
Antichităţ dreptul roman se remarcă prin formularea rea ştiinţifică
ş a
normelor şi regulilor juridice, exercitând o puternică
puternic influenţă
ţă asupra societ
societăţii
romane, cât şi asupra celorlalte societăţi
societ i care au urmat societatea feudal
feudală şi
societatea burgheză
burgheză.
Sarcina de lucru 5
Identifică autonomia dreptului comerţului internaţional.
Rezumat
Dreptul comerţului internainternaţional reprezintă ansamblul normelor care
reglementeazăă relaţiile
relaţ comerciale internaţionale şii de cooperare economic
economică,
în care părţile
ă ţile se află
afl de poziţie de egalitate juridică. Obiectul dreptului
comerţului
ului internaţional
internaţional este constituit din raporturi juridice care au atât
caracter comercial cât şi internaţional. Între raporturile de drept al comerţului
comer
internaţional şi raporturile de drept comercial există există asemănă
ănări esenţiale.
Ambele categorii de raporturi juridice prezintă
prezint un caracter patrimonial şi
comercial, iar participan
participanţii la aceste raporturi au calitatea de profesioni
profesionişti. În
literatura juridică se susţine şi o concepţie diferită şi anume că, c dreptul
comerţului
ului internaţional
internaţional ar fi un drept autonom, creat de asociaţia asocia
internaţionalăă a vânzătorilor
vânz şi cumpărătorilor,
torilor, în afara drepturilor na
naţionale şi
deasupra statelor
tatelor suverane.
Teste de autoevaluare
1. Definiţi
ţi locul Dreptului comerţului
comer internaţional
ional în sistemul de drept:
a) ramura sistemului de drept privat,
b) ramura sistemului de drept public;
c) ramura sistemului dreptului pozitiv.
4. Enumeraţi
ţi subiectele dreptului comerţului
comer internaţional:
a) persoane fizice şi juridice; statul;
b) societăţile
ăţile comerciale internaţionale
interna şi statul respectiv;
c) persoane fizice şi societăţi comerciale internaţionale.
Bibliografie minimal
minimală
Macovei, I. (2009).
(2009) Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti:
şti: C.
C.H. Beck,
pp. 10-15.
Macovei, I. (2009). Dreptul proprietăţii industriale. Bucureşti:
şti: All Beck, pp.
25-30.
Mazilu, D. (2011)). Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti:
şti: Lumina Lex
Lex,
pp. 40-45.
Sitaru, D. A. (2009). Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti:
şti: Actami, pp.
126-129.
Şandru, D.M. (2011). Dreptul comerţului internaţional
ţional. Bucureşti:
Universitară, pp.145-
pp.145 150.