Definiție: Se numește graf neorientat o pereche ordonată de mulțimi G=(X,U), unde:  Suma gradelor tuturor vârfurilor este număr par.

 Într-un graf neorientat, numărul de vârfuri de grad impar este întotdeauna par.
 X este o mulțime finită și nevidă de elemente numite vârfuri sau noduri;
 U este o mulțime finită de submulțimi cu două elemente din X, numite muchii.

Vom nota în continuare vârfurile cu valori între 1 și n – unde n este numărul de vârfuri din
graf, iar muchiile cu [x,y] sau (x,y), unde x și y sunt vârfuri și se
numesc extremitățile muchiei.
Matricea de adiacență
Un vecin al unui vârf x este orice vârf y cu proprietatea că există muchia [x,y].
Pentru un graf neorientat G=(X,U) cu n vârfuri, matricea de adiacență este o matrice
Două vârfuri între care există muchie se numesc adiacente. cu n linii și n coloane și elemente din {0,1}, cu: 
Ai, j={1dacă [i,j]∈U
Două muchii sunt incidente dacă au o o extremitate comună. Un vârf este incident cu o {0 dacă [i,j]∉U
muchie dacă vârful este extremitate a acelei muchii. Exemplu: Pentru graful neorientat de mai jos avem următoarea matrice de adiacență:

Mulțimea muchiilor are proprietatea de simetrie: dacă [x,y] este muchie, atunci și [y,x] este 01001
muchie. 10001
00000
Conform definiției: 00001
11010
 într-un graf neorientat nu există muchie de la un vârf la el însuși; Observații:
 între două vârfuri distincte există cel mult o muchie.
 matricea de adiacență este simetrică față de diagonala principală;
Exemplu: Fie G=(X,U), unde:  elementele de pe diagonala principală sunt 0;
 gradul unui vârf x este egal cu numărul de elemente 1 de pe linia (sau coloana) x;
 suma tuturor elementelor din matricea de adiacență a unui graf neorientat este
 X={1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11} egală cu dublul numărului de muchii din graf.
 U={[1,4],[1,5],[2,3],[2,8],[3,11],[4,5],[4,9],[7,10],[8,11]}

Definiție într-un graf neorientat se numește grad al unui vârf numărul de vârfuri adiacente Lista de muchii
cu acesta (sau numărul de muchii incidente cu acesta). Gradul unui vărf x se
notează d(x) (degree). Lista de muchii a unui graf neorientat reprezintă o mulțime ce conține toate muchiile din
graf.
Observații:
Pentru graful alăturat, lista de muchii este:
 un vârf cu gradul 0 se numește izolat. În graful de mai sus, vârful 6 este izolat.
 un vârf cu gradul 1 se numește terminal. În graful de mai sus, vârful 9 este vârf U={[1,2],[1,5],[2,5],[4,5]}
terminal.
 gradul maxim al unui vârf într-un graf cu n vârfuri este n-1. Liste de adiacențe (de vecini)
Teoremă: Într-un graf neorientat, suma gradelor tuturor vârfurilor este dublul numărului de Pentru un graf neorientat cu G=(X,U) se va memora numărul de vârfuri n și apoi, pentru
muchii. fiecare vârf x, lista vârfurilor adiacente cu x, adică a vârfurilor y cu proprietatea că există
muchia [x,y].
Consecințe:
Pentru graful alăturat, listele de adiacență sunt:
1: 2 5
2: 1 5
3: vidă
4: 5
5: 1 2 4

Definiție. Fie G=(X, U) un graf neorientat. Se numeşte graf parțial al

grafului G, graful neorientat G1=(X, U1), unde U1 ⊆ U.

Din definiție rezultă:

 Un graf parțial al unui graf neorientat G=(V,U), are aceeaşi

mulțime de vârfuri ca şi G, iar mulțimea muchiilor este o
submulțime a lui U sau chiar U.
 Fie G=(X, U) un graf neorientat. Un graf parțial al grafului G se
obține păstrând vârfurile şi
eliminând eventual nişte muchii (se pot elimina şi toate muchiile
sau chiar nici una).

Definiție. Fie G=(X, U) un graf orientat. Se numeşte subgraf al

grafului G graful neorientat G1=(X1,U1) unde X1 ⊆ X iar U1 conține
toate arcele din U care au extremitățile în X1.
Exemplu:
Din definiție rezultă:
Graful inițial Graf parțial Subgraf
 Fie G=(X,U) un graf orientat. Un subgraf al grafului G, se obține
ştergând eventual anumite
vârfuri şi odată cu acestea şi muchiile care le admit ca
extremitate (nu se pot şterge toate vârfurile deoarece s-ar ob ține
un graf cu mulțimea vârfurilor vidă).

Definiție. Fie G=(X, U) un graf neorientat. Se numeşte graf

complementar al grafului G, graful neorientat G1=(X, U1), cu
proprietatea că două vârfuri x și y sunt adiacente în G1 dacă și numai
dacă nu sunt adiacente în G.
 Fie G=(V,U) un graf orientat cu n noduri, în care nu există mai multe
arce de la un nod la altul. Matricea de adiacență a grafului este o matrice
cu n linii și n coloane și elemente 0 sau 1, astfel:

 Ai,j=1 dacă există arcul (i,j)

 Ai,j=0 dacă există nu arcul (i,j)

Pentru graful de mai jos, matricea de adiacență este:

0 0 0 0 0 1
1 0 0 1 0 0
0 1 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
0 0 0 1 0 0
S-au eliminat muchiile [1,2], [3,1] S-a eliminat vârfurile 1 1 0 1 0 0
muchiile incidente cu ele.

Observăm că matricea de adiacență are zero pe diagonală (dacă în graf

nu avem bucle) și nu este simetrică față de diagonala principală
Observaței. Un graf neorientat oarecare poate avea mai multe grafuri
parțiale și subgrafuri, dar un unic graf complementar.
Lista de arce
Teoremă: Fie G un graf neorientat cu n vârfuri și m muchii. Atunci:
Lista de arce a unui graf orientat reprezint ă o mul țime (familie, dac ă
arcele se pot repeta) ce conține toate arcele din graf.
 graful G admite 2m2m grafuri parțiale;
 graful G admite 2n–12n–1 subgrafuri; Pentru graful alăturat, lista de arce este:
 graful G admite un unic graf complementar.
U={(1,6),(2,1),(2,4),(3,2),(4,2),(5,4),(6,1),(6,4)}

Matricea de adiacență
Listele de adiacență

Pentru un graf orientat cu G=(V,U) se va memora numărul de noduri n și

apoi, pentru fiecare nod x, lista succesorilor lui x, adică nodurilor y cu Definiție. Fie G=(V, U) un graf orientat. Se numeşte graf parțial al
proprietatea că există arcul (x,y). grafului G, graful orientat G1=(V, U1), unde U1 ⊆ U.

Pentru graful de mai jos, listele de adiacență sunt: Din definiție rezultă:

1: 6  Un graf parțial al unui graf orientat G=(V,U), are aceeaşi mulțime

de vârfuri ca şi G, iar mulțimea arcelor este o submulțime a
2: 1 4
lui U sau chiar U.
3: 2  Fie G=(V, U) un graf orientat. Un graf parțial al grafului G, se
obține păstrând vârfurile şi
4: 2
eliminând eventual nişte arce (se pot elimina şi toate arcele sau
5: 4 chiar nici unul).

6: 1 2 4
Definiție. Fie G=(V, U) un graf orientat. Se numeşte subgraf al
grafului G graful orientat G1=(V1,U1) unde V1 ⊆ V iar U1 conține toate
arcele din U care au extremitățile în V1.

Din definiție rezultă:

 Fie G=(V,U) un graf orientat. Un subgraf al grafului G, se obține

ştergând eventual anumite
vârfuri şi odată cu acestea şi arcele care le admit ca extremitate
(nu se pot şterge toate vârfurile deoarece
s-ar obține un graf cu mulțimea vârfurilor vidă).

Exemplu:

Graful inițial Graf parțial

 Definiție: Un graf orientat este turneu, dacă oricare ar fi două
vârfuri i şi j, i≠j, între ele există un singur arc: arcul  (i,j) sau
arcul (j,i).

Exemplu:

Proprietăți:

1. Orice graf turneu este graf complet.

2. Avem 2n*(n-1)/2 grafuri turneu cu n noduri.
3. În orice graf turneu există un drum elementar care trece prin toate
vârfurile grafului.

Definiție. Fie G=(V,U) un graf orientat. Graful G se numește graf

complet dacă oricare două vârfuri distincte ale sale sunt adiacente.

Două vârfuri x și y sunt adiacente dacă:

 între ele există arcul (x,y), sau

 între ele există arcul (y,x), sau
 între ele există arcele (x,y) şi (y,x).

Exemplu: Definiție: Fie G=(V, U) un graf orientat. Se numește lanț, în graful G, o

succesiune de arce, notată
L = (u1 , u2 ,..., uk) cu proprietatea ca oricare două arce consecutive
au o extremitate comună (nu are importanță orientarea arcelor).

Teoremă: Numărul de grafuri orientate complete cu  n noduri este 3n*(n-

1)/2
sau
.
Definiție: Fie G=(V, U) un graf orientat. Se numește lanț, în graful G, o
succesiune de noduri, notată
L = (x1 , x2 ,..., xp) cu proprietatea ca oricare două noduri
consecutive sunt adiacente.
Lungimea unui lanț este egală cu numărul de arce din care este alc ătuit. Definiție: Se numește circuit un drum simplu în care extremitatea
inițială și finală sunt egale.
Primul nod și ultimul nod dintr-un lanț formează extremitățile lanțului.
Se numește circuit elementar un circuit în care, cu excepția
Definiție. Fie G=(V, U) un graf orientat. Se numește drum în graful G o extremităților, nu se repetă noduri.
succesiune de noduri, notată
D = (x1 , x2 ,..., xk), cu proprietatea că pentru
orice 1≤i<k, (xi,xi+1) este arc în G.
Lungimea unui circuit este reprezentată de numărul de arce din care
Lungimea unui drum este egală cu numărul de arce din care este alc ătuit. acesta este alcătuit.

Pentru un drum D = (x1 , x2 ,..., xk), nodurile x1 și xk reprezintă Exemple În graful alăturat:

extremitățile – inițială, respectiv finală.
(1,6,2,1) și (1,6,4,2,1) sunt circuite elementare.
Un lanț /drum se numește elementar dacă în el nu se repetă noduri. Un
lanț /drum se numește simplu dacă în el nu se repetă arce.

Exemple În graful alăturat:

L=(5,4,2,6,1) este un lanț elementar, dar nu este drum. Definiții: Fie G=(V,U) un graf orientat.

D=(3,2,1,6,4) este drum elementar.
D=(3,2,1,6,2,4) este drum neelementar, dar simplu. Graful se numește conex dacă între oricare două noduri
distincte există cel puțin un lanț.

Se numește componentă conexă un subgraf conex și

maximal cu această calitate – dacă am mai adăuga un nod,
n-ar mai fi conex.

Graful se numește tare conex dacă între oricare două

noduri distincte există cel puțin un drum.

Se numește componentă tare conexă un subgraf tare

conex și maximal cu această calitate – dacă am mai adăuga
un nod, n-ar mai fi tare conex.
Definiții: Fie un graf orientat G=(V,U).
Un drum elementar care conține toate nodurile grafului se numește drum hamiltonian.
Un circuit elementar care conține toate nodurile grafului se numește circuit hamiltonian.
Un graf care conține un circuit hamiltonian se numește graf hamiltonian.
Exemplu: Graful orientat din dreapta este hamiltonian, deoarece con ține circuitul
hamiltonian (2, 1, 5 , 6, 4, 3, 2).
Definiții: Fie un graf orientat G=(V,U).
Un drum care conține toate arcele grafului se numește drum eulerian.
Un circuit care conține toate arcele grafului se numește circuit eulerian.
Un graf care conține un circuit eulerian se numește graf eulerian.
Teoremă: Un graf fără noduri izolate este eulerian dacă și numai dacă este conex și pentru
fiecare nod, gradul interior este egal cu cel exterior.
Exemplu: Graful orientat din dreapta este eulerian.
Un arbore este un graf neorientat, conex și aciclic. Se mai
numește și arbore liber.
Următoarele propoziții sunt adevărate:
 Un arbore cu n vârfuri are n-1 muchii.
 Un arbore este un graf conex și minimal cu această
proprietate; dacă s-ar mai elimina o muchie, graful nu ar mai
fi conex.
 Un arbore este un graf aciclic și maximal cu această
proprietate; dacă s-ar mai adăuga o muchie, s-ar obține un
ciclu.
 Între oricare două vârfuri ale unui arbore există un lanț
elementar unic.
 Mai jos avem trei arbori cu rădăcină. Toți pornesc de la arborele
de mai sus, dar diferă prin alegerea rădăcinii.

Fie un arbore cu rădăcina r și x un nod în acest arbore. Atunci:

 se numește ascendent al lui x orice nod y, diferite de x, aflat pe

Pentru un arbore se poate stabili un nod special, numit rădăcină.
Putem spune că “agățăm” arborele în rădăcină, iar restul nodurilor
cad.
lanțul de la rădăcină la x;
o rădăcina nu are ascendenți;
o rădăcina este ascendent pentru toate nodurile din arbore;
 dacă y este ascendent al lui x și există muchia (y,x),
atunci y se numește ascendent direct al lui x sau tatăl lui x;
o rădăcina este singurul nod din arbore care nu are tată;
 un nod y este descendent al nodului x, diferit de y,
dacă x aparține lanțului de la r la y;
o dacă în plus există muchia (x,y),
atunci y este descendent direct sau fiu al lui x;
o un nod care nu are niciun descendent se numește frunză;
 două noduri care au același tată se numesc frați;
  lungimea unui lanț de la rădăcina arborelui la un
nod x reprezintă nivelul sau adâncimea nodului x;
 lungimea maximă a unui lanț de la rădăcină la un nod al arborelui
reprezintă înălțimea arborelui;
 un nod al arborelui împreună cu toți descendenții săi formează
un subarbore;

Exemplu

Fie arborele din dreapta:

Reprezentarea prin referințe descendente
 rădăcina arborelui este nodul 3;
 ascendenții nodului 4 sunt 5, 2 și 3. Ascendentul direct (tatăl) Pentru fiecare nod al arborelui se memoreaz ă informa ții despre
al nodului 4 este nodul 5; descendenții săi direcți. Este similară cu reprezentarea prin liste de
 descendenții nodului 2 sunt 1 7 10 5 4 6. Descendenții direcți ai adiacențe a grafurilor. Pentru arborele de mai jos avem:
nodului 2 sunt 1 5;
 nodurile 1 și 5 sunt frați;  F[1]={7,10}
 nodurile 6 7 8 10 12 sunt frunze;  F[2]={1,5}
 descompunerea pe niveluri:  F[3]={2,9}
o Nivelul 0 conține doar rădăcina: 3;  F[4]={6}
o Nivelul 1 conține nodurile 2 9;  F[5]={4}
o Nivelul 2 conține nodurile 1 5 8 11;
 F[6]={}
o Nivelul 3 conține nodurile 7 10 4 12;
 F[7]={}
o Nivelul 4 conține nodul 6;
 F[8]={}
 Înălțimea arborelui este 4;
 Nodurile 9 8 11 12 formează un subarbore;
 F[9]={8,11}
 F[10]={}
 F[11]={12}
 F[12]={}
Reprezentarea prin referințe ascendente

Pentru fiecare nod se memorează informații despre ascenden ții direc ți.
Vom obține un vector de tați, în care:

 t[r] = 0, unde r este rădăcina arborelui

 t[k] =  tatăl nodului k

Pentru arborele de mai jos avem:

k 1 2 3 4 5 6 7

t[k] 2 3 0 5 2 4 1

Observații

 În vectorul de tați există o singură valoare 0, corespunzătoare

rădăcinii
 Frunzele corespund valorilor care nu apar în vectorul de ta ți
 Vectorul de tați ne permite să determinăm lanțuri în arbore, de la
un nod oarecare spre rădăcină:
o Pornim de la un nod dat x
o Identificăm tatăl lui x, y = t[x];
o Identificăm tatăl lui y, t[y]
o ș.a.m.d.
o Ajungem într-un nod z pentru care t[z]=0. acesta va fi
rădăcina și ne oprim.