In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Amin

Iubiti credinciosi,

In aceasta Duminica a 4-a din Postul Mare, a Sf. Ioan Scararul, s-a randuit sa
se citeasca doua Pericope Evanghelice si anume: Pericopa Evanghelica a Sf. Ev.
Marcu 9,17-32 ,, Vindecarea fiului lunatic” si Pericopa Evanghelica a Sf. Ev.
Matei 4,25 ; 5,1-12 ,, Predica de pe munte-Fericirile “

In prima Pericopa Evanghelica vedemcum un tata isi adduce fiul in fata

Mantuitorului Iisus Hristos pentru a-L vindeca. Asa cum acest tata sufera ca fiul
sau patimeste mult din cauza duhului tot asa si Dumnezeu sufera cand ne vede pe
noi fii Lui, ca nu lasam pacatele si ne complacem in ele.

Tot aici vedem drgostea pe care i-o poarta tatal fiului, neparasindu-l chiar
daca este bolnav din pruncie. Sunt parinti care atunci cand afla ca au un copil
bolnav la nastere il abandoneaza sau mai grav cand afla din timpul sarcinii ca are
sanse sa se nasca cu anumite malformatii, recurg la avort.

Tataal ii spune Mantuitorului ca a fost mai intai la ucenicii Lui si acestia nu

au putut sa-l vindece, si de poate face ceva sa-i ajute.

Putem observa cu diavolul pune in om duhul indoielii: ,, Dar de poti ceva,

ajuta-ne…” (9,22). Tatal nu credea din toata fiinta lui ca, Mantuitorul Iisus Hristos
il poate vindeca pe fiul sau.
 Multi crestini practicanti care zic ca ei cred in Dumnezeu, atunci cand au o
incercare, nu au toata convingerea ca Dumnezeu, Tatal nostru cel ceresc, ii poate
ajuta.

Din cauza putinei lui credinte si a indoielii, Mantuitorul Iisus Hristos ii da un

raspuns pe masura: ,,De poti cred, toate sunt cu putinta celui ce crede” (9,23). In
acest verset vedem ca Dumnezeu poate sa indeplineasca orice rugaciune cu
conditia sa avem credinta ca se va realiza ce dorim.

Motivul pentru care rugaciunile noastre nu sunt ascultate de Dumneze, este

acela ca in momentul cand ne rugam nu ne punem toata nadejdea in Dumnezeu ca
ne poate ajuta si poate sa faca orice minune, si ne indoim in inima noastra.

Cum vedem si in alte Pericope Evanghelice , cand Mantuitorul face cate o

minunte spune apoi: ,, Credinta ta te-a vindecat”.

Dumnezeu poate sa faca orice minune, dar trebuie sa vrem si noi, la noi este
neputinta. Omul are libertatea de a allege. Fara voia omului, Dumnezeu nu face
nimic, nu te ia cu forta. El te asteapta, este indelung rabdator.

Dupa aceea tatal, spune evanghelistul, a strigat spunand cu lacrimi: ,,Cred

Doamne! Ajuta necredintei mele”. Vedem dorinta arzatoare a tatalui de a-si vedea
copilul vindecat. Incepe sa planga si in momentele alea el isi da seama cat de
necredincios este. El posibil sa fi venit ca la un vraci, la un om oarecare, nu ca la
Dumnezeu cel Atotputerinic.

Dupa acest dialog intre Iisus Hristos si tatal , Mantuitorul cearta duhul si
apoi fiul se vindeca.

Un alt moment important al acestei Pericope Evanghelice este atunci cand

ucenicii L-au intrebat pe Mantuitorul, de ce nu au putut sa-l vindece pe baiat.
Raspunsul primit de ucenici a fost: ,, Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi,
decat numai cu rugaciune si post” (9,29).

Iisus Hristos ne arata cat de important este postul si rugaciunea, ambele

impletite. Nu a spus doar rugaciune sau doar post, ci post si rugaciune. Acestea
doua impletite armonios au o forta foarte mare. Aceste doua arme au putere sa
mute si muntii, ele ne intaresc credinta noastra.

In aceasta Pericopa evanghelica putem observa trei minuni , nu doar una

care este mai evidenta. Prima minune a fost cu tatal baiatul, care si-a vazut
neputinta si a crezut din tot sufletul lui ca Hristos ii poate vindeca fiul. A doua
minune a fost vindecarea baiatului lunatic, aceasta este cea mai evidenta. A treia
minune a fost vindecarea ucenicilor, aceasta a fost ca un dus rece pentru ca nu au
putu sa-l vindece pa baiat-atunci si-au vazut indoiala si putina lor credinta.

Iubiti credinciosi, in a doua pericopa evanghelica citita astazi, de la Ev.

Matei, Mantuitorul Iisus Hristos se urca in munte si rosteste cele ,,noua Fericiri”.

Fericirile fata de cele,, Zece Porunci” difera prin faptul ca in Decalog gasim
ce trebuie sa facem si ce sa nu facem- adica sunt niste restrictii, pa cand Fericirile-
ofera libertate. Acestea ne arata fara sa ne impuna, ce putem face sa fim fericiti si
sa ne putem mantuii, si sa-L vedem pe Dumnezeu.

Fericirile ne invata sa fim smeriti , blanzi, curati cu inima, milostivi.

Mantuitorul in Evanghelia dupa Matei (5,17), spune ca nu a venit sa strice Legea
ci sa o implineasca. Adica nu trebuie sa nesocitm nici cele Zece Prounci.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa dobandim credinta adevarata, asa cum a

dobandit-o tatal din pericopa evanghelica, strigand cu lacrimi: “Cred Doamne!”
Amin!