Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „NICOLAE

TESTEMIȚANU”
Facultatea Stomatologie
Catedra Chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală „A.Guțan”

Explorări paraclinice radiologice utilizate pentru depistarea


afecțiunilor oro-maxilo-faciale.

Verificat:Dumitru Hîțu,conferențiar universitar


Elaborat:Doina Hîncu,studenta la anul II,gr.S1706

Chișinău,2018
Cuprins:
1.Examenul radiologic.Formarea imaginii radiografice.
2.Radiografiile endoorale.Caracteristica
 Radiografie periapicală
 Radiografie mușcată
 Radiografie ocluzală
3.Radiografiile exoorale.Tipuri.Caracteristica.
 Ortopantomografia.Caracteristica.Înse
mnătatea clinică.
 Tomografia computerizată.
Caracteristica.Însemnătatea clinică.

2
1. Examenul radiologic. Formarea imaginii radiografice.

 Examenul radiologie este indispensabil, relevand uneori, leziuni care nu au fost depistate,
el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora. Dar examenul radiologie
nu poate lamuri etiologia leziunilor. Principalele examene radiologice sunt: radioscopia,
radiografia, tomografia si bronhografia.

Radiografia dentara este, impreuna cu analiza modelului de studiu una din metodele de
analiza paraclinica folosite in elaborarea diagnosticului. Radiografia mai este folosita si
in verificarea rezultatelor tratamentului dentar.

 Obtinerea unei imagini radiologice se face prin "colectarea" in diverse moduri a


radiatiei X ce a traversat obiectul tinta (corpul uman). Diferentele intre tesuturile
traversate vor genera diferente in radiatia X receptata, ducind la formarea imaginii.
Captarea radiatiei X se face pe film radiologic (radiografie), pe placi de scintilatie
(radioscopie), cu sau fara amplificare si
transformare in imagine analoga sau digitala, pe receptori cu gaze rare - Xenon
(Computer Tomografie).

2.Radiografiile endoorale. Caracteristica.


 Radiografia periapicala
 Radiografia muscata (bitewing)
 Radiografia ocluzala
1. Radiografiile endoorale-  cele mai utilizate in practica stomatologica, in functie de
orientarea fasciculului de raze X si pozitionarea filmului radiografic, sunt radiografiile
retroalveolare (apicale si muscate) si ocluzale:

Radiografia periapicala
(incidenta endoorala retroalveolara, izometrica si ortoradiala) - (10-12radografii) ne ofera date
despre coroana dintelui, osul alveolar cat si despre radacina dentara (forma, pozitie, lungime,
rapoarte) si zona periapicala. Este cel mai des utilizata. Examinarea intregii cavitati bucale se
face cu radiografii seriate (radiografii periapicale ale tuturor dintilor, 10-12, si radiografii
muscate in zona premolar-molara)

Radiografia muscata (bitewing)

(incidenta endoorala retroalveolara interproximala) - este folosita pentru detectarea cariilor


interproximale ce nu pot fi decelate clinic si pentru stabilirea nivelului orizontal al osului
alveolar la nivelul  dintilor posteriori. Este folosita atat in dentitia temporara cat si in cea
permanenta. Se folosesc filme speciale ce au o aripioara de hartie care va fi muscata, filmul fiind
plasat retroalveolar;

3
Principala deficienta care se reproseaza radiografiilor retroalveolare este aceea de a fi
incomplete, de a nu prezenta in totalitate pe acelasi film o suprafata mai intinsa care sa imaginea
completa  unei leziuni mai mari.

Radiografia ocluzala

(incidenta endoorala axiala) se foloseste pentru zone intinse si expune dintele in unghi drept
fata de radiografiile retroalveolare, permitand astfel vizualizarea celui de-al treilea plan. Dintele
apare radioopac cu proiectia canalului radicular radiotransparent in mijloc. Se utilizeaza si
pentru precizarea pozitiei dintilor inclusi in raport cu creasta alveolara si pentru localizarea
calculilor salivari.

3. Radiografiile exoorale.Tipuri. Caracteristica.


 Ortopantomografia. Caracteristica. Însemnătatea clinică.
 Tomografia computerizată (CT). Caracteristica. Însemnătatea clinică.

Radiografiile exoorale sunt folosite pentru examinarea unor suprafete intinse ale capului
si gatului. Dintre acestea, ortopantograma este frecvent utilizata  in ortodontie,
parodontologie, cat si in analiza aspectului condililor ATM. Relatiile oferite sunt atat in
plan vertical, cat si in plan mezio-sagital. Dimensiunile sunt foarte apropiate de cele
naturale, astfel aprecierile avand la baza acest film sunt foarte exacte.

Avantajele ortopantogramei sunt urmatoarele:

o      ofera o vedere de ansamblu a coroanelor dentare, permitand o evaluare


aproximativa a implantarii fiecarui dinte;

o      permite o prima evaluare privind eruptia normala si eruptiile intarziate;

o      se evita expunerile numeroase reducandu-se iradierea pacientului;

o      se economiseste timp;

o      ne ofera date despre ageneziile si dintii supranumerari;

o      prezinta topografia proceselor carioase in plan mezio-distal;

o      permite evidentierea unor chisturi sau odontoame;

o      ofera date legate de canalul radicular si fracturi dentare;

o      se poate executa si de copii.

4
Dezavantajele ortopantogramei sunt:

     regiunea incisiva este deseori mascata ce catre coloana vertebrala;

     zonele proximale ale dintilor laterali deseori se suprapun (inghesuiri, malpozitii


etc.):

     are numai o valoare orientativa asupra suportului parodontal.

In afara de tipurile de radiografii enumerate mai sus se mai folosesc si alte forme de tehnici
avansate de imagistica in analiza regiunii cefalice:

Tomografia computerizata (CT)
Imaginile se obtin prin scanarea unei sectiuni transversale subtiri a corpului cu un fascicul ingust
de raze X. Multitudinea de proiectii este prelucrata de un computer si se obtine imaginea
respectivei sectiuni transversale. Multitudinea de proiectii este prelucrata de un computer si se
obtine imaginea respectivei sectiuni transversale. Computerul poate realiza o reconstructie 3D pe
baza datelor obtinute. Imaginile CT sunt fara suprapuneri, fiind foarte utile pentru determinarea
traumelor extinse sau pentru chirurgie.

Dezavantaje: doza mare de radiatii, scumpa, mai putine informatii despre tesuturile moi, scumpa.

5
Bibliografie :

Timoșca,Burlibașa Chirurgie buco-maxilo-facială,1991

S-ar putea să vă placă și