Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TESTEMIȚANU”
Facultatea Stomatologie
Catedra Chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală „A.Guțan”
Chișinău,2018
Cuprins:
1.Examenul radiologic.Formarea imaginii radiografice.
2.Radiografiile endoorale.Caracteristica
Radiografie periapicală
Radiografie mușcată
Radiografie ocluzală
3.Radiografiile exoorale.Tipuri.Caracteristica.
Ortopantomografia.Caracteristica.Înse
mnătatea clinică.
Tomografia computerizată.
Caracteristica.Însemnătatea clinică.
2
1. Examenul radiologic. Formarea imaginii radiografice.
Examenul radiologie este indispensabil, relevand uneori, leziuni care nu au fost depistate,
el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora. Dar examenul radiologie
nu poate lamuri etiologia leziunilor. Principalele examene radiologice sunt: radioscopia,
radiografia, tomografia si bronhografia.
Radiografia dentara este, impreuna cu analiza modelului de studiu una din metodele de
analiza paraclinica folosite in elaborarea diagnosticului. Radiografia mai este folosita si
in verificarea rezultatelor tratamentului dentar.
Radiografia periapicala
(incidenta endoorala retroalveolara, izometrica si ortoradiala) - (10-12radografii) ne ofera date
despre coroana dintelui, osul alveolar cat si despre radacina dentara (forma, pozitie, lungime,
rapoarte) si zona periapicala. Este cel mai des utilizata. Examinarea intregii cavitati bucale se
face cu radiografii seriate (radiografii periapicale ale tuturor dintilor, 10-12, si radiografii
muscate in zona premolar-molara)
Radiografia muscata (bitewing)
3
Principala deficienta care se reproseaza radiografiilor retroalveolare este aceea de a fi
incomplete, de a nu prezenta in totalitate pe acelasi film o suprafata mai intinsa care sa imaginea
completa unei leziuni mai mari.
Radiografia ocluzala
(incidenta endoorala axiala) se foloseste pentru zone intinse si expune dintele in unghi drept
fata de radiografiile retroalveolare, permitand astfel vizualizarea celui de-al treilea plan. Dintele
apare radioopac cu proiectia canalului radicular radiotransparent in mijloc. Se utilizeaza si
pentru precizarea pozitiei dintilor inclusi in raport cu creasta alveolara si pentru localizarea
calculilor salivari.
Radiografiile exoorale sunt folosite pentru examinarea unor suprafete intinse ale capului
si gatului. Dintre acestea, ortopantograma este frecvent utilizata in ortodontie,
parodontologie, cat si in analiza aspectului condililor ATM. Relatiile oferite sunt atat in
plan vertical, cat si in plan mezio-sagital. Dimensiunile sunt foarte apropiate de cele
naturale, astfel aprecierile avand la baza acest film sunt foarte exacte.
4
Dezavantajele ortopantogramei sunt:
In afara de tipurile de radiografii enumerate mai sus se mai folosesc si alte forme de tehnici
avansate de imagistica in analiza regiunii cefalice:
Tomografia computerizata (CT)
Imaginile se obtin prin scanarea unei sectiuni transversale subtiri a corpului cu un fascicul ingust
de raze X. Multitudinea de proiectii este prelucrata de un computer si se obtine imaginea
respectivei sectiuni transversale. Multitudinea de proiectii este prelucrata de un computer si se
obtine imaginea respectivei sectiuni transversale. Computerul poate realiza o reconstructie 3D pe
baza datelor obtinute. Imaginile CT sunt fara suprapuneri, fiind foarte utile pentru determinarea
traumelor extinse sau pentru chirurgie.
Dezavantaje: doza mare de radiatii, scumpa, mai putine informatii despre tesuturile moi, scumpa.
5
Bibliografie :