Comunicarea non-verbală

Anul 1 – Semestrul 1

În acest referat îmi propun să evidențiez în mod descriptiv, schematic un tip de comunicare,
respectiv comunicarea non-verbală.
Comunicarea-verbală este o formă de comunicare și presupune existenţa unui limbaj, a unui cod
ce ajută la transmiterea unui mesaj şi la descifrarea acestuia.
Când oamenii interacţioneazã, poate avea loc un schimb de mesaje și prin intermediul altor
forme de comunicare decât cea verbală. Oamenii pot comunica prin expresia feţei, prin gesturi,
poziţia corpului, aspectul exterior şi prin culori. Aceste lucruri însoțesc comunicarea verbală
tocmai pentru ca mesajul nostru sã rãmânã întipãrit în gândul interlocutorului cât mai clar.

Comunicarea non-verbală

Cîteva forme de comunicare non-verbală sunt:

1.Mimica
2.Gestica
3.Postura
4.Atitudinea
5.Vestimentaţia

Acestea vin în ajutorul comunicării verbale infirmînd sau nu, mesajul.

Comunicarea non-verbalã nu se folosește de cuvinte, se exprimă prin sentimente, emoţii,
atitudini. Oamenii comunicã, transmit mesaje, prin ceea ce fac, de exemplu, modul în care stau
sau mișcă, cum ridicã din umeri, cum gesticulează, se îmbracă, cum conduc o maşină. Ideea
acestei comunicãri depinde de un context şi de relaţiile dintre oameni. În plan social,
comunicarea
non-verbalã este importantă.
În general, comunicarea verbală este influenţată de anumiţi factori, exemple:
 1. Teama de a nu jigni
2. Presiunea socială
3. Negocierea, a închide o afacere
4. A fi sau a un fi de acord cu cineva

Comunicarea non-verbalã întãreşte sau subliniază mesajul comunicării verbale, dovedindu-se în

unele situaţii a fi mai credibilã decât comunicarea verbalã.

CÂTEVA FUNCTII A COMUNICĂRII NON-VERBALE

1.Funcţie de repetare- aratã ce a fost comunicat verbal şi se accentueazã mesajul

exprimat
2.Funcţie de completare- adaugã ceva cuvintelor
3.Funcţie de substituire- înlocuiește ceva ce putea fi comunicat verbal
Comunicarea non-verbalã nu este neapărat intenționată- ne poate trăda emoțiile sau
atitudinea. Deci, în anumite cazuri comunicarea non-verbală poate trăda ceea ce transmitem prin
comunicarea verbală.

MIMICA

Mimica este acea parte a feţei noastre care comunică: fruntea încruntată semnifică
preocupare, mânie; sprâncenele ridicate cu ochii deschişi – mirare, surpriză; nas
încreţit – neplăcere; nările mărite – mânie; buze strânse – nesiguranţă, ezitare.

GESTICA

Gesturile - sunt mişcãri fãcute cu întregul corp sau doar cu anumite pãrţi ale acestuia şi pot
avea mai multe funcţii.
Gestica foloseşte la:

1.Comunicarea de informaţii- pentru a întãri cuvintele sau a le înlocui complet

2.Comunicarea de emoţii- de exemplu: mâna dusã la gurã în semn de surprindere
3.Susţinerea vorbirii- pentru a sublinia înţelesul cuvintelor

Câteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi:

1.Strângerea pumnilor - ostilitate sau mânie ori stres
2.Braţe deschise - sinceritate sau semn pentru îmbrățișare
3. Mâna la gură - surprindere.
4.Capul sprijinit în palmă – plictiseală etc.
5. Mâinile ţinute la spate - superioritate sau autocontrol.

Zâmbetul

Este un gest foarte complex, capabil să exprime o gamă largă de informaţii:

de la plăcere, satisfacţie, la promisiune, jenă.
Interpretarea sensului zâmbetului variază însă de la cultură la cultură fiind strâns corelată
cu presupunerile specifice care se fac în legatură cu relaţiile interumane în cadrul acelei culturi.

Privirea

Privind pe cineva confirmăm că îi recunoaştem prezenţa, că există pentru noi.

Interceptarea privirii cuiva înseamnă dorinţa de a comunica. O privire directă poate
însemna onestitate şi intimitate, dar în anumite situaţii poate comunica ameninţare.
În general, o privire insistentă şi continuă deranjează. Privirea într-o parte sau a nu privi pe
cineva poate însemna lipsă de interes, răceală. Pupilele dilatate indică emoţii puternice. Pupilele
se lărgesc, în general, la vederea a ceva plăcut, faţă de care avem o atitudine de sinceritate.
Pupilele se micşorează ca manifestare a nesincerităţii, neplăcerii.