GARABET IBRĂILEANU (1871-1936)

E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane1

,,Adela este un model de literatură psihologică străbătută de o poezie reală. Romanul nu
are, firește, pecetea prezentului, ci se zbate între poem și analiză, într-o compoziție totuși unitară
și armonioasă. Dragostea unui intelectual între două vârste pentru o fată mult mai tânără decât
dânsul, dragoste în care pșunerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare
îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul
în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului
înflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub valul poeziei
discrete, fine, cu timidități de începător și cu lucidități sceptice de om matur, - totu solubilizat în
perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al elocuțiuni.” p. 236

1
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989.