CURS 6

Continuare adaptare genetica

Populatiile fara suficienta variabilitate genetica mai devreme sau

mai tarziu sunt supuse disparitiei. Problema adaptarii genetice si
fenotipice se pune in 2 situatii:
1.Importurile de animale : introducerea raselor perfectionate in zone cu
climat mai putin favorabil. Importurile trebuie sa fie suficient de mari si
heterogene pt ca selectia sa gaseasca genotipuri care sa realizeze
adaptare populatiilor.
2.Modificarea drastica a sistemelor de exploatare in ferme

Masura genetica a adaptarii

Reprezinta capacitatea unui genotip de a transmite genele sale la fondul

de gene al generatiei urmatoare , de fapt numarul de descendenti adulti
pt reproductie pe care ii lasa fiecare individ ( genotip).
Aceasta se numeste valoarea adaptativa sau genetic fitness ( W ).
W = 0 : atunci cand indivizii nu lasa descendenti adulti pt reproductie.
W = 1 : indivizii au avut nr maxim de descendenti pt reproductie
conform speciei respective.
In genofondul populatiei exista gene pastrate ca rezerva pt diferite
situatii . Acestea constituie balastul genetic al populatiei.
Diminuarea valorii adaptative ca urmare e expresiei in fenotip a unor
gene din balastul genetic , constituie povara genetica a fiecarei populatii
( L ).

Interactiunea genotip – mediu ( G-M )

E posibil ca un animal sau o populatie sa fie mai bune decat altele intr-
un mediu si mai slabe in alte medii. Deci clasificarea animalelor este
legata de un anumit mediu.
Interactiunea G-M are la baza faptul ca performanta respectiva este
controlata in medii diferite , de gene diferite.
Genetic este vorba de 2 caractere diferite si nu de unul .
Interactiunea G-M inseamna ca poate avea loc o schimbare in
clasificarea unei serii de genotipuri cand sunt masurate in medii diferite.
P = performanta
M = mediu

P P

I I I
A A

I II
B
B
II II
II

Slab bun M slab bun M

Nu exista interactiune G-M Exista interactiune G-M

Pentru a masura gradul si sensul interactiunii G-M se calculeaza

coeficientul de corelatie genetica ( rG ) intre performantele realizate in
medii diferite. Daca rG tinde catre 1 nu exista interactiune G-M , daca rG
tinde catre 0 exista o puternica interactiune G-M.
Interactiunea G-M este importanta in 2 situatii :
- cand se iau decizii in legatura cu mediul in care trebuie organizata
selectia .
- cand se introduc rase perfectionate in zone cu climat diferit (
importuri de animale).
Mediile care pot interactiona cu genotipul sunt :
1. Anul : diferente de clima de la an la an.
2. Clima : diferente de clima intre zonele in care sunt situate fermele.
3. Ferma : sisteme de exploatare diferite in diferite ferme .

Ontogenia populatiilor ( ontogeneza )

Se refera la aparitie , dezvoltare , disparitie .

Aparitia populatiilor
Exista 3 moduri :
- Anageneza : aparitia unui populatii prin transformarea in timp a unei
populatii fara ramificatie geografica. Este de 2 tipuri :
a. Anageneza autogena : transformarea in timp a unei populatii fara
imigratie( aport de gene straine ). Ex : Friza olandeza , Bruna elvetiana.
b. Anageneza alogena : transformarea in timp a unei populatii cu
imigratii . Ex : Tigae romaneasca .
- Cladogeneza ( clados = spargere ) : aparitia unei populatii prin
ramificarea geografica a unei populatii in mai multe. Poate fi :
a. Cladogeneza autogena : fara imigratie . Ex : Friza olandeza s-a
ramificat in Friza americana si Friza elvetiana.
b. Cladogeneza alogena : cu imigratii . Ex : Baltata romaneasca a
provenit prin ramificarea rasei Simmenthal cu masive imigratii.
- Sinteza : fuzionarea mai multor populatii intr-una singura care nu mai
poate fi considerata echivalenta cu nici una cu care a intrat in
combinatie. Ex : rasa de ovine Merinos de Palace a provenit prin
fuzionarea ( sinteza ) mai multor rase de tip Merinos.

Dezvoltarea populatiilor
Este procesul de expansiune numerica , teritoriala si diversificare
genetica a populatiilor .
Expansiunea populatiilor depinde de caracterele demografice dinamice (
natalitate , prolificitate , viabilitate , mortalitate ) si de gradul de adaptare
al populatiilor la mediu si la cerintele omului.
Dezvoltarea populatiilor se exprima si la om, prin rata bruta a cresterii
numerice = natalitate – mortalitate ( in % ).
Dezvoltarea populatiilor se realizeaza in 2 moduri :
1. Reproductia in sine a unei populatii , adica aducerea de
reproducatori masculi si femeli si inmultirea lor in zone noi (
metoda costisitoare ).
2. La taurine se practica absorbtia populatiei locale prin
insamantarea femelelor locale cu material seminal de la
masculii populatiei ce urmeaza a fi introdusa.
Disparitia populatiilor
Poate avea 2 cauze :
- din ratiuni econimice, deci pierderea competitiei economice
- pierderea adaptarii la mediu
Se pune problema conservarii materialului genetic de la populatiile pe
cale de disparitie :
a. Infiintarea de populatii stabile genetic ( genoteci ) ca rezerva de
gene de la populatiile ce ar disparea.
b. Banci de sperma , embrioni , ovare congelate .

CAP III : AMELIORAREA ANIMALELOR

Este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv , a

caracterelor ereditare , a genofondului populatiilor de animale in directia
dorita de om. Unitatea de lucru a ameliorarii este populatia.
Modificarea bazei ereditare a populatiilor se face prin interventia
omului in procesul de schimbare a generatiilor , de reproducere a lor (
prin dirijarea imperecherilor ).
Ameliorarea animalelor este procesul prin care acestea sunt
modificate in directia utila omului , fiind un proces analog celui de
evolutie prin care populatiile se adapteaza filogenetic la modul de viata .
Este de fapt o teorie evolutionista aplicata.
Genetica populatiilor ca si ameliorarea animalelor au 5 factori (
procese ) care modifica frecventa genelor si genotipurilor in populatie :
1. Mutatia : este procesul de aparitie a unei modificari in materialul
genetic . Constituie materia prima a evolutiei fiind prima sursa de
variatie genetica.
2. Imigratia ( migratia ) : este procesul prin care sunt introduse gene
straine intr-o populatie prin intermediul indivizilor imigranti. Este
a doua sursa de variatie genetica.
3. Selectia : este procesul de discriminare reproductiva facut de catre
mediu ( selectia naturala ) sau de catre om ( selectia artificiala). Ea
 triaza si aranjeaza genotipurile aduse de mutatie si imigratie in
genotipuri mai bine adaptate mediului si omului .
4. Deriva genetica : procesul de modificare a frecventei genelor intr-
o directie imprevizibila , dar intr-o cantitate previzibila , ca urmare
a marimii mici a populatiilor.
5. Consangvinizarea : este procesul prin care se imperecheaza
indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de
inrudire din populatie.

Caractere , valori , variante , deviatii , parametri genetici

Caracterele dpdv genetic sunt :

1. Caractere calitative ( mendeliene) : au o variatie discontinua si sunt
controlate de un nr mic de perechi de gene ( o pereche cel mult 2
perechi ) fiecare cu efect major.
2. Caractere cantitative ( metrice ) : au variatie continua adica
diferentele dintre indivizi pot fi oricat de mici . Ele pot fi masurate
, sunt controlate de un nr mare de perechi de gene , fiecare cu efect
minor ( de ordinul zecilor, sutelor sau chiar miilor ).
Expresia metrica a unui caracter se numeste valoare. Valoarea observata
cand caracterul este masurat pe individ se numeste valoare fenotipica ,
informatie fenotipica , performanta sau pe scurt fenotip si se noteaza cu
F sau P.
Genotipul unui caracter ii da o anumita valoare numita valoare
genotipica ( G ).
Mediul nu creaza valori ci numai deviatii.
M = deviatie datorata mediului
P=G+M
Intr-o populatie nu toti indivizii au acelasi fenotip ( performanta ) deci
exista o variatie fenotipica care se masoara prin varianta.
VP = VG + VM
Varianta fenotipica = varianta genotipica + varinata datorata deviatiilor
de mediu.
Genotipul prezinta in interiorul lui diferite interactiuni intre gene care
pot crea valori si deviatii.
 G=A+D+I
A = valoarea aditiva sau valoarea de ameliorare : reprezinta suma
efectelor medii ale genelor , luate una cate una , pe care le are individul
pt un caracter , insumarea facandu-se pt perechea de alele de la un locus
si pt toti locii implicati in controlarea acelui caracter. Este sigura
transmisibila la descendenti ea gasindu-se si in gameti.
Nu poate fi masurata , ea poate fi insa predictata.
D = deviatia de dominanta : este o interactiune intre genele alele prin
care una ( dominanta ) anuleaza efectul alteia ( recesiva ). Nu se
transmite la descendenti .
I ( E ) = deviatia de epistazie : este o interactiune intre genele nealele ,
nu se transmite la descendenti .
M = Mg + M s
Mg = deviatia de mediu general : cuprinde factorii de mediu comuni pt
un grup mare de animale ( clima , sezonul , ferma ).
Ms = deviatia de mediu special : cuprinde factorii de care beneficiaza un
grup restrans de animale (temperatura , umiditate , furaje , ingrijitor ).
Este sursa cea mai mare de eroare in aprecierea valorii genetice a
indivizilor.
Mediu special variaza in timp pt acelasi individ si in spatiu de la un
individ la altul. Variaza si ca semn : este cand favorabil cand
nefavorabil.
P = A + D + I + Mg + Ms
A = este singura transmisibila la descendenti